Modalitățile dreptului de proprietate privată PDF

**Modalitățile dreptului de proprietate privată** De regulă, dreptul de proprietate asupra unui bun sau a unei universalități de bunuri aparține, în mod exclusiv, unei singure persoane care, în calitatea sa de titular al acestui drept, exercită prin putere proprie și în interes propriu toate atribu...

**Modalitățile dreptului de proprietate privată** De regulă, dreptul de proprietate asupra unui bun sau a unei universalități de bunuri aparține, în mod exclusiv, unei singure persoane care, în calitatea sa de titular al acestui drept, exercită prin putere proprie și în interes propriu toate atributele ce alcătuiesc conținutul juridic al acestui drept. Dreptul de proprietate poate avea însă și o altă înfățișare decât aceea de a fi pur și simplu, înfățișare determinată de **existența unor modalități** care privesc fie încheierea actului juridic translativ de proprietate, fie prezența mai multor titulari ce exercită concomitent și împreună atributele dreptului de proprietate. **Dreptul de proprietate**, de altfel ca și alte drepturi reale, **poate fi un drept pur și simplu sau afectat de modalități**. **Dreptul de proprietate este pur și simplu** atunci când el aparține în mod exclusiv unei singure persoane și a fost dobândit în mod cert și irevocabil, fără ca existența sa în patrimoniul actualului dobânditor să depindă de un eveniment sau împrejurare viitoare de natură să ducă la desființarea lui prin anulare, revocare sau rezoluțiune. În anumite situații, fie în temeiul legii, al voinței părților ori al destinației și naturii bunurilor aflate în proprietate, dreptul de proprietate poate fi afectat de modalități. În legătură cu aceasta, **dreptul de proprietate este afectat de modalități** ori de câte ori **existența sa se caracterizează printr-o** **stare vremelnică de incertitudine** fie din cauza viciilor actului translativ de proprietate, fie ca urmare a transferului dreptului sub o condiție rezolutorie, precum și atunci când **dreptul de proprietate aparține, concomitent, mai multor titulari**. **Conceptul de modalități juridice ale dreptului de proprietate** desemnează, așadar, acele situații de incertitudine vremelnică a existenței dreptului de proprietate, precum și ipotezele în care acest drept aparține concomitent mai multor persoane. Astfel, art. 555 alin. 2 C. civ. prevede că „În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz". În egală măsură, în literatura de specialitate **sunt considerate modalități ale dreptului de proprietate: proprietatea rezolubilă, proprietatea anulabilă, precum și proprietatea comună.** **Dreptul de proprietate comună** **Caracterizare generală** În ansamblul raporturilor juridice de proprietate, dreptul de proprietate comună a constituit și constituie și în prezent una dintre instituțiile juridice importante ale dreptului civil, a cărei aplicare practică se întâlnește tot mai frecvent în relațiile dintre oameni. Existența raporturilor juridice de proprietate comună și reglementarea lor juridică este determinată de nevoia ca prin intermediul acestei instituții juridice să se asigure satisfacerea a diverse interese patrimoniale aparținând persoanelor, în diverse ipoteze, cum ar fi transmiterea moștenirii unei persoane către succesorii săi, concilierea intereselor proprietarilor al căror drept poartă asupra bunurilor care, prin natura lor, nu pot fi folosite decât în comun, raporturile de ordin patrimonial ale soților etc. **Dreptul de proprietate comună se caracterizează printr-o serie de trăsături ce sunt de esența sa** și care îi determină conținutul, modul de exercitare, mijloacele de apărare, precum și modurile de încetare. Astfel, în primul rând, titular al dreptului de proprietate comună nu este o singură persoană, ci mai multe persoane. În legătură cu această trăsătură esențială, art. 631 C. civ. precizează că reglementarea legală referitoare la proprietatea comună, conținută în Codul civil, se aplică ori de câte ori, în temeiul unui act juridic sau a altui mod de dobândire prevăzut de lege, dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulți titulari. Cu alte cuvinte, **dreptul de proprietate comună presupune existența a cel puțin două persoane în calitate de titulari ai săi.** În al doilea rând, cu referire la **întinderea dreptului fiecărui titular** asupra bunului sau bunurilor comune, aceasta **este precis stabilită sub formă de cotă-parte în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părți** (art. 634 C. civ.). În schimb, **în cazul dreptului de proprietate comună în devălmășie**, **dreptul aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din drept**. Dimpotrivă, cota-parte aparținând fiecăruia dintre codevălmași se stabilește cu ocazia împărțirii bunului sau bunurilor comune (art. 667 C. civ.). În sfârșit, **obiectul dreptului de proprietate este nedivizat în materialitatea sa**, adică proprietarii cunosc întinderea dreptului lor de proprietate ori au posibilitatea de a o cunoaște în viitor, însă nu cunosc partea materială din bun sau bunurile comune ce corespund dreptului lor de proprietate. Drepturile proprietarilor se întind asupra întregului bun ori asupra bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate. **Dreptul fiecărui titular poartă asupra bunului comun, întâlnindu-se cu drepturile concurente, de aceeași natură, ale celorlalți titulari**. Există, așadar, mai multe drepturi divizate, de aceeași natură, aparținând, concomitent, mai multor persoane, drepturi ce poartă asupra aceluiași bun indiviz. **Formele dreptului de proprietate comună** În conformitate cu prevederile art. 632 C. civ. **formele proprietății\ comune** sunt următoarele: **1. Proprietatea comună pe cote-părți (coproprietatea);** **2. Proprietatea comună în devălmășie (devălmășia).** De asemenea, în sensul art. 632 alin. 2 C. civ., **coproprietatea poate fi**, la rândul său, **obișnuită sau forțată**. În esență, diferențele dintre cele două forme de coproprietate sunt legate de împrejurarea dacă acestea pot sau nu să înceteze prin partaj. În acest sens, **coproprietatea obișnuită poate înceta prin partaj**, ea având un caracter esențialmente temporar. În schimb, **coproprietatea forțată nu poate înceta prin partaj**. **1. Proprietatea comună pe cote-părți (coproprietatea)** **1.2 Coproprietatea obișnuită** O primă formă sub care se înfățișează dreptul de proprietate comună o constituie proprietatea comună pe cote-părți. Obiectul său poate fi alcătuit atât din bunuri imobile, cât și din bunuri mobile. În ceea ce privește titularii acestui drept, pot fi atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice. În conformitate cu prevederile art. 633 C. civ., dacă un bun este stăpânit în comun de două sau mai multe persoane, coproprietatea se prezumă, până la proba contrară. **Dreptul de proprietate comună pe cote-părți este o modalitate a dreptului de proprietate, în temeiul căruia două sau mai multe persoane exercită în comun, concomitent, atributele acestui drept asupra unui bun sau unei universalități de bunuri.** **Întinderea drepturilor titularilor asupra bunului comun este precis determinată, sub formă de cote-părți**. **El se deosebește de dreptul de proprietate ce aparține în exclusivitate unei singure persoane** fizice sau juridice, nu prin trăsături ce țin de esența sa, ci prin **coexistența mai multor titulari** cu drept de proprietate asupra aceluiași bun. În cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părți există o pluralitate de drepturi de proprietate care aparțin mai multor titulari, spre deosebire de dreptul de proprietate ce aparține în mod exclusiv unei persoane fizice sau juridice, în care caz există un singur titular al dreptului de proprietate. În consecință, **de esența dreptului de proprietate comună pe cote-părți este faptul că un bun sau o universalitate de bunuri aparține, în același timp, mai multor persoane, dreptul fiecăruia fiind stabilit printr-o fracțiune matematică (cotă-parte), dar fără ca această fracțiune să fie individualizată asupra unei părți materiale din bun sau din universalitatea de bunuri**. În schimb, **fiecare titular este proprietar exclusiv asupra cotei sale părți din dreptul de proprietate**, cotă-parte care însă este abstractă, ideală. **Cota-parte este un element esențial pentru caracterizarea proprietății comune.** În cazul în care cotele-părți nu sunt precis determinate, se prezumă, până la proba contrară, că ele sunt egale (art. 634 alin. 2 C. civ.). Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri. Așadar, în ipoteza în care mai multe persoane dobândesc cu titlu de proprietate un bun, fără a se stabili cu această ocazie întinderea dreptului de proprietate al fiecăruia în parte, legea prezumă că acestea au dobândit bunul în cote egale. Cu toate acestea, este posibilă proba contrară, în sensul că se poate avea în vedere, într-o astfel de situație, alte elemente, în măsura în care pot fi dovedite, cum ar fi contribuția adusă de fiecare la dobândirea bunului comun. Cota-parte determină, pe de o parte, **întinderea dreptului fiecărui coproprietar** asupra bunului sau bunurilor comune, iar pe de altă parte, **măsura în care fiecare coproprietar ori coindivizar își poate exercita, simultan și concurent cu ceilalți, atributele** recunoscute de lege asupra bunului ori bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună, **precum și obligațiile ce-i incumbă**. În conformitate cu prevederile art. 645 C. civ., **pe cote-părți se pot înfățișa și alte drepturi reale principale**, dispozițiile cuprinse în Codul civil privitoare la coproprietate aplicându-se, în mod corespunzător și altor drepturi reale principale, altele decât dreptul de proprietate. În consecință, dreptul de proprietate comună pe cote-părți prezintă următoarele **caractere juridice generale**: **A. Pluralitatea de titulari** Spre deosebire de dreptul de proprietate care aparține unei singure persoane, dreptul de proprietate comună pe cote-părți se caracterizează printr-o pluralitate de titulari. În același sens sunt și dispozițiile Codului civil care, în art. 631 C. civ. prevede că există drept de proprietate comună ori de câte ori acest drept are doi sau mai mulți titulari. **B.** **Cota-parte din dreptul de proprietate poartă asupra întregului bun.** Bunul ce alcătuiește obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți este comun, iar drepturile coproprietarilor nu sunt localizate asupra unei părți materiale din acesta. Întinderea dreptului fiecărui titular, determinată printr-o cotă-parte, poartă asupra întregului bun comun ori asupra tuturor bunurilor comune, dacă obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părți este o universalitate de bunuri. **C. Caracterul limitat al atributelor dreptului de proprietate comună pe cote-părți.** Ca orice drept de proprietate, dreptul de proprietate comună pe cote-părți cuprinde în conținutul său atributele de posesie, folosință și dispoziție. Din această perspectivă, trebuie să deosebim, pe de o parte, drepturile corespunzătoare cotei-părți, și, pe de altă parte, drepturile privind bunul ori bunurile comune ce alcătuiesc obiectul coproprietății ori indiviziunii. **Dreptul de proprietate al fiecărui titular asupra cotei sale părți este un drept de proprietate exclusiv**. Fiecare coproprietar exercită asupra cotei-părți, complet, atributele corespunzătoare dreptului său de proprietate. Din această perspectivă, fiecare coproprietar are dreptul, pe toată durata stării de coproprietate, să dispună cum vrea de cota sa parte din dreptul de proprietate, în lipsa unei stipulații contrare. Ceilalți coproprietari nu se pot opune încheierii unor astfel de acte de dispoziție cu privire la cota-parte, dacă prin încheierea lor nu sunt afectate bunurile comune și nici drepturile celorlalți. În schimb, **cu privire la bunurile comune, în exercitarea atributelor ce alcătuiesc conținutul dreptului său, fiecare coproprietar trebuie să țină seama de existența drepturilor celorlalți titulari**, drepturi ce se exercită concurent și simultan asupra aceluiași bun sau universalități de bunuri. Astfel, în privința actelor materiale, **fiecare coproprietar are dreptul de a\ folosi bunul comun**, sub condiția ca exercitarea folosinței să nu aducă nicio atingere drepturilor concurente și simultane ale celorlalți coproprietari. Totodată, schimbarea destinației bunului comun poate fi realizată numai cu acordul tuturor coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească. Cu referire la **actele de administrare** privind bunul ori bunurile comune, ele nu pot fi făcute decât cu acordul coproprietarilor ce dețin majoritatea cotelor-părți. În privința **actelor de dispoziție**, potrivit prevederilor art. 641 alin. 4 C. civ., acestea nu vor putea fi încheiate decât cu acordul tuturor coproprietarilor. **D.** **Exercitarea simultană și concurentă a drepturilor coproprietarilor** Coproprietatea obișnuită, spre deosebire de dreptul de proprietate ce aparține unei singure persoane, nu este nici exclusivă și nici perpetuă. Dimpotrivă, **drepturile titularilor sunt concurente, simultane și vremelnice**, în sensul că toți coproprietarii exercită concomitent drepturi de aceeași natură asupra bunului comun, dreptul fiecăruia întâlnind drepturile celorlalți coproprietari. Cu alte cuvinte, **exercitarea dreptului de proprietate comună pe cote-părți se caracterizează printr-o lipsă de autonomie**, determinată tocmai de existența simultană și concurentă a mai multor drepturi de aceeași natură, aparținând mai multor titulari. **E. Caracterul temporar al dreptului de proprietate comună pe cote-părți -- coproprietatea obișnuită** În principiu, **dreptul de proprietate comună pe cote-părți are și un caracter temporar**, de vreme ce legea permite titularilor acestui drept să pună capăt în orice moment stării de coproprietate ori indiviziune. Coproprietatea obișnuită poate înceta oricând prin partaj, precum și prin toate modurile de stingere a dreptului de proprietate prevăzute în art. 562 C. civ.