Sociologia Medicală - o Introducere PDF

1. Sociologia Medicală – o introducere... Ce este sociologia medicala? Sociologia medicală este o ramură a sociologiei care se concentrează pe studiul relațiilor sociale și a factorilor sociali care influențează sănătatea și bolile. Aceasta examinează cum factorii sociali precum nivelul soc...

1. Sociologia Medicală – o introducere... Ce este sociologia medicala? Sociologia medicală este o ramură a sociologiei care se concentrează pe studiul relațiilor sociale și a factorilor sociali care influențează sănătatea și bolile. Aceasta examinează cum factorii sociali precum nivelul socio-economic, educația, mediul înconjurător, stilul de viață, cultura, relațiile sociale și sistemul medical afectează sănătatea și bunăstarea indivizilor și a comunităților. De asemenea, sociologia medicală studiază și interacțiunea dintre profesioniștii din domeniul medical și pacienți, precum și modul în care aspectele sociale și culturale influențează accesul la îngrijirea medicală și tratamentul. Pe parcursul dezvoltării ca subspecialitate a sociologiei, sociologia medicală a evoluat de la o sociologie ȋn medicină către o sociologie a medicinei ca, ȋn cele din urmă să devină o ramură independentă. Privind retrospectiv, sociologia medicală a venit cu numeroase contribuții ȋn domeniul ȋngrijirii medicale: studierea rolului social al bolnavului, dezvăluirea experienței umane legată de boală, construirea socială a bolii şi a cunoştințelor, abilităților medicale (de ȋngrijire), rolul şi dezvoltarea diverselor instituții sociale implicate ȋn sănătatea publică şi multe altele. Obiectivele acestui capitol -să analizăm care este scopul sociologiei medicale şi cât este de relevant domeniul pentru procesul larg al ȋngrijirii pacienților -să discutăm principiile şi conceptele principale cu care operează socilogia medicală. Care este rolul sociologiei medicale? Sociologia medicală este o ramură a sociologiei care se ocupă de studiul interacțiunilor dintre factorii sociali și mediul medical. Rolul sociologiei medicale este de a analiza și de a înțelege modul în care societatea, cultura, mediul social și structurile sociale influențează și sunt influențate de sănătatea și îngrijirea medicală. Iată câteva dintre principalele roluri ale sociologiei medicale: 1. Ȋnțelegerea relațiilor dintre sănătate și societate: Sociologia medicală ajută la identificarea și înțelegerea modului în care factorii sociali, precum clasa socială, rasă, gen și mediul social, pot influența sănătatea și accesul la servicii medicale. 2. Analiza sistemelor de sănătate: Sociologii medicali studiază structura și funcționarea sistemelor de sănătate, inclusiv spitale, clinici și asigurările de sănătate, pentru a evalua eficiența și distribuția resurselor medicale. 3. Abordarea problemelor de sănătate publică: Această ramură a sociologiei contribuie la identificarea și soluționarea problemelor de sănătate publică, cum ar fi epidemii, accesul la vaccinuri și politicile de sănătate. 4. Studiul experiențelor pacienților: Sociologii medicali cercetează experiențele și perspectivele pacienților în legătură cu îngrijirea medicală și interacțiunile cu profesioniștii din domeniul sănătății pentru a îmbunătăți calitatea asistenței medicale. 1  5. Evaluarea și îmbunătățirea politicilor din sănătate: Sociologia medicală furnizează date și analize care pot contribui la elaborarea și revizuirea politicilor de sănătate publică pentru a răspunde mai bine nevoilor societății. 6. Abordarea problemelor etice și morale: Sociologii medicali explorează aspectele etice și morale legate de practica medicală, cercetarea medicală și distribuția resurselor medicale în societate. Care ar fi principalele contribuții ale sociologiei medicale? 1. Studierea din perspectiva practicării medicinei ca profesie, cu evoluțiile sale ȋn decursul timpului. 2. Studierea rolului de bolnav (termenul, ȋn accepțiunea sociologiei, urmăreşte boala prin prisma drepturilor şi obligațiilor celor afectați). 3. Experiența socială bolii. 4. Descrierea construcției sociale a bolii și a cunoștințelor medicale. 5. Definirea procesului de medicalizare. 6. Introducerea epidemiologiei sociale. 7. Studiul sociologic al serviciilor de sănătate din perspectiva organizațiilor şi a instituțiilor sociale. În fiecare caz, sociologii au oferit o nouă perspectivă asupra înțelegerii problemelor prin examinarea impactului puterii, autorității, normelor, inegalității sociale și a distribuției resurselor. Ȋntre anii 1950 şi 1970, sociologia medicală s-a concentrat pe formularea unor recomandări pentru profesioniştii din sănătate astfel ȋncât, aceştia să poată trata pacienții ȋn mod eficient, iar comunicarea ȋntre furnizorii de servicii medicale şi pacienți să fie ameliorată. Ȋn felul acesta, comunitățile pot profita de dezvoltările tehnologice, cunoştințele diagnostice şi terapeutice dobândite ȋn urma cercetărilor medicale. Studierea profesiei de medic devine un element central; conceptele derivate din sociologia profesiilor lămuresc modul prin care o profesie reuşeşte să se impună prin intermediul cunoaşterii. Autoritatea profesională devine un subiect de interes atât la nivel general cât mai ales ȋn ceea ce priveşte profesia de medic; educația medicală şi modificările privind procesul socializării devin subiecte de interes sociologic. Câteva exemple de lucrări care au analizat puterea şi autoritatea medicilor, deținute din prisma unui grup, cu privilegii sociale şi economice asociate statutului pe care ȋl câştigase medicina: Explanations of Professional Authority - Talcott Parsons (1951) Training for Uncertainty - Renee Fox (1957) Study of Medical Education and Socialization - Howard Becker (1961) Profession of Medicine - Eliot Freidson (1970). 2  Aceste studii urmăreau să explice şi modul ȋn care această profesie găsea căi de a-şi păstra statutul ȋn competiția cu alte profesii sau cu alte minorități (printre care şi femeile) care au trebuit să facă față unui acces limitat la profesia de medic. Tot prin intermediul sociologiei au fost examinate relațiile ȋntre profesiile de ȋngrijire, ȋntre medici, asistente medicale şi alți practicieni (dentişti, psihologi, terapeuți cu abordări diverse). Rolul medicului a fost interogat şi din perspectiva structurării instituțiilor şi a competiției dintre profesionişti pentru autoritate şi autonomie. «Faptul că relevanța bolii nu se limitează la aspectul pur situațional şi nemotivat al acțiunii sociale crește foarte mult semnificația sa pentru sistemul social. Devine nu doar un pericolul „extern” ce trebuie „alungat”, dar şi o parte integrantă a echilibrul social în sine. Boala poate fi privită ca un mod de răspuns la presiunile sociale, printre altele, ca o modalitate de a evita responsabilitățile sociale. Dar poate avea și o posibilă semnificație funcțională pozitivă. Rezumând, putem spune că boala este o stare de tulburare în funcționarea „normală” a individului uman ȋn totalitatea sa, incluzând atât starea organismului ca sistem biologic, cât și ajustările sale personale și sociale. Este astfel parțial biologic și parțial definit social. Participarea la sistemul social este întotdeauna potențial relevant pentru starea de boală, pentru etiologia acesteia și pentru condițiile tratamentului de succes, precum și pentru alte lucruri. Practica medicală este un „mecanism” în sistemul social pentru a face față bolilor membrilor săi. Aceasta implică un set de roluri instituționalizate. Dar asta implică şi o relaţie de specialitate cu anumite aspecte generale din tradiţia culturală a societăţii moderne. Practica medicală modernă este organizată cu privire la aplicarea cunoștințelor științifice la problemele de boală și sănătate, la controlul „bolii”» Extras din Talcott Parson – The Social System, The Free Press of Glencoe (1951), Cap. X: Social Structure and Dynamic Process: The case of Modern Medical Practice, p.431-432. «Fiecare societate umană are vindecătorii ei. Are specialişti însărcinaţi cu răspunderea de a îngriji şi vindeca bolnavii; o responsabilitate care, desigur, nu este întotdeauna îndeplinită eficient. După cum a remarcat, printre altele, dr. Dana Atchley, chiar și fără pregătire în medicină științifică, „vindecătorul cu adevărat talentat [care] poate înțelege personalitatea și mediul pacientului său... poate fi de o asemenea valoare încât viața pacientului să fie modificată în mod fericit, ȋn timp ce natura vindecă boala care l-a determinat să caute ajutor”. Mai ales, dacă este conștient de marea amploare a ignoranței sale, astfel încât să nu o confunde cu cunoștințe solide, vindecătorul poate face bine, chiar și în absența cunoștințelor științifice. În acest sens larg, practica vindecării și a „medicinei” este o parte universală a aranjamentelor instituționale ale tuturor societăților. Deși unele prevederi bazate pe modele sociale, pentru practicarea vindecării și a medicinei, sunt în acest sens universale, abia în vremuri destul de recente, meșteșugul empiric și arta vindecătorului, a fost completată de științe care, în ansamblu, alcătuiesc știința biologiei umane.» Extras din Robert K. Merton, George G. Reader, Patricia L. Kendall - The Student-Physician. Introductory Studies in the Sociology of Medical Education, Harvard University Press (1957) Cap. Some preliminaries to a Sociology of Medical Education (Robert K. Merton) p.3. «În sociologia medicală, un accent cheie pentru mulți savanți timpurii a fost pe socializarea profesională a stagiarilor în domeniul medical. Boys in white (Becker și colab., 1961) este considerat, în mod deosebit, fundamental printre aceste studii ale sociologiei educației medicale. Acest studiu etnografic, citat de multe ori, aprofundat, i-a urmărit pe 3 studenții la medicină, pe măsură ce aceștia au conştientizat în mod colectiv experiențelor lor de la școala medicală și au învățat să-și „joace rolul” ca medici. Multe dintre experiențele descrise de Becker și colegii săi se referă la socializarea emoțională. De exemplu, în studiul lui Becker, studenții la medicină au învățat să-și stăpânească anxietatea cu privire la contactul cu pacienții nu pentru a-i liniști pe pacienți, ci pentru a-și impresiona profesorii. Ei au învățat, de asemenea, să adopte atitudini cinice și de-personalizante față de pacienți, cum ar fi ridiculizarea pacienților, iar plângerile pacienților nu mai reprezentau o descoperire clinică ci erau catalogate drept „prostii”.» Extras din Kelly Underman and Laura E. Hirshfield (2016). “Detached Concern?: Emotional Socialization in Twenty-First Century Medical Education.” Social Science and Medicine, 160: 94-101. PMID: 27227696. «Acest articol discută trei contribuții majore ale lui Eliot Freidson la sociologia profesiilor: (a) Lucrarea lui Freidson introduce un nou concept al profesiilor înrădăcinate în organizarea socială a piețelor muncii. Acest concept este mult mai armonios cu situația contemporană a profesiilor decât orice efort anterior de a conceptualiza diferențele dintre profesii și alte ocupații. (b) Lucrarea oferă o analiză a sferelor de control profesional care rezultă din monopolurile cunoașterii și activitățile de „gatekeeping” ale profesiilor. În această analiză, Freidson oferă o nouă perspectivă asupra semnificației și consecințelor sociale ale cunoștințelor aplicate. (c) Într-un sens mai umanist, lucrarea oferă o apărare măsurată a profesiilor în fața criticilor care văd puterile lor ca fiind inutile, dăunătoare sau ambele. Articolul se încheie comentând un paradox sugerat de opera lui Freidson. Acest paradox se referă la forța și slăbiciunea simultană a profesiilor contemporane; puterea lor - ca adăposturi pentru piață și slăbiciunea lor – din perspectiva statutului și a activităților legate de economia politică mai largă.» Extras din Steven Brint -Eliot Freidson's Contribution to the Sociology of Professions, Work and Occupations (1993), Volume 20, Issue 3, https://doi.org/10.1177/0730888493020003001. Mișcarea pentru sănătatea femeilor a încurajat cercetarea sociologică asupra experiențelor legate de boală, prin critica la adresa medicinei pentru devalorizarea adusă dezvăluirilor femeilor despre propria lor sănătate și bunăstare și despre experiențele lor legate de boală şi tratamentul medical. Ca urmare, studiile sociologice ale experienței bolii au a evoluat într-o gamă largă de lucrări cantitative și calitative. De exemplu, concentrarea sociologilor pe punctul de vedere al pacientului a favorizat dezvoltarea a ceea ce este cunoscut acum ca rezultat centrat pe pacient în cercetarea serviciilor de sănătate. Experiențele femeilor ȋn legătură cu tehnologiile de reproducere umană reprezintă un domeniu particular de studiu, unul cu o abordare cu adevărat interdisciplinară. «Construcția culturală a maternității prezintă femeile cu statut socio-economic scăzut ca fiind excesiv de fertile, plasându-le în afara discursului infertilității. Cercetările anterioare privind infertilitatea întăresc excluderea femeilor sărace, concentrându-se pe experiențele femeilor care primesc tratament medical, de obicei femei cu statut socio-economic ridicat. În acest articol, autorul explorează modul în care 20 de femei sărace, din clasa muncitoare, își negociază experiențele de infertilitate. Interviurile aprofundate expun experiențele contextuale de infertilitate în rândul femeilor cu statut socio-economic scăzut, dezvăluind în mod specific inegalitatea structurală aparentă în cadrul acestor experiențe. Femeile nu sunt obiecte pasive ale discursurilor dominante; sunt subiecți activi în rezistența, redefinirea și acceptarea discursurilor în funcție de contextele lor. Femeile cu statut socio-economic scăzut 4 sunt lăsate de-o parte – fața de înțelegerea și rezoluțiile dominante legate de infertilitate. Perspectivele lor unice nu numai că oferă o înțelegere mai nuanțată a infertilității, dar încep și să destructureze sistemul stratificat de reproducere.» Extras din: Bell, A. V. (2009). “It’s Way out of my League”: Low-income Women’s Experiences of Medicalized Infertility. Gender & Society, 23(5), 688-709. https://doi.org/10.1177/0891243209343708. O altă contribuție unică a sociologiei medicale a fost examinarea modului de construire socială a bolii şi a cunoştinţelor medicale. Această zonă include o serie de studii dintr-o perspectivă construcționistă socială, inclusiv cele legate de istoria sociologică a bolilor, medicalizare și semnificație socială a bolii (de exemplu, de ce anumite boli sunt stigmatizate). Judith Lorber a observat că „ceea ce este normal depinde de cine este comparat cu cine”. Sociologii au examinat modalitățile în care noile boli au fost descoperite și caracterizate, atribuirea de noi cunoștințe medicale și nenumăratele moduri în care au intrat evenimentele și experiențele non-medicale ȋn domeniul medicinei. «Construirea genului: dansatorul şi dansul. Genul este un principiu organizator al ordinii sociale care împarte oamenii în două mari categorii: „bărbați” și „femei”. Se așteaptă să fie diferiți și să fie tratați diferit și, adesea, inegal, bărbații fiind de obicei mai privilegiați. Perspectiva construcției sociale explică variabilitatea istorică și interculturală a diferențelor de gen prin procese sociale. Comportamentele și practicile de gen, conform construcțiilor sociale, apar din normele, așteptările grupului, modelele instituționalizate de interacțiune socială, politicile organizaționale, regulile și reglementările legale și birocratice. Oamenii se pot modifica, pot rezista sau se pot răzvrăti în mod activ împotriva normelor și așteptărilor legate de gen, dar, în cea mai mare parte, diferențele legate de gen continuă fără prea multă gândire sau vizibilitate. Procesele de gen se reproduc și sunt întărite de structuri de gen: organizații, regimuri ale statelor naționale și efectele instituționalizării genului. Schimbarea este posibilă, dar dificilă.» Extras din: Judith Lorber - The Social Construction of Gender in The Inequality Reader (2018), p.318-325. Medicalizarea și pătrunderea ȋngrijorărilor şi preocupărilor medicale ale oamenilor în viața de zi cu zi cuprinde o listă în continuă extindere de comportamente legate de sănătate (dietă-exerciții, consumul de suplimente alimentare, prevenirea riscurilor și respectarea îngrijirilor legate de prevenirea ȋmbolnăvirii). Sociologii aduc altă perspectivă teoretică a cercetării în domeniul sănătății, concentrându-se pe căile multiple în care inegalităţile sociale contribuie la diferenţele legate de sănătate şi prin recunoaşterea unei persistențe ȋn timp a acestor relații, în ciuda mecanismelor mereu în schimbare, care duc la o sănătate mai precară în rândul celor defavorizați. Sociologii contribuie la înțelegerea asistenței medicale prin cercetări privind organizarea sistemului de sănătate. Spitalele și instituțiile de sănătate mintală sunt organizații complexe, concepute pentru a satisface nevoi multiple din societate, care implică adesea agende concurente. Aceste organizațiile sunt instituții cu propriile norme, roluri, actori și ierarhii de status social. Eșecul pacienților de a solicita asistență medicală adecvată, de a comunica complet și fiabil simptomele și problemele furnizorilor lor, urmat de o conformare parțială la regimul sau tratamentul medical prescris şi, consecvent, la o depreciere a stării de sănătate a condus la o preocupare privind educația medicală şi formarea postuniversitară a furnizorilor de servicii medicale. Adesea, au fost puse sub semnul întrebării presupunerile făcute de medici și alți furnizorii de sănătate despre motivația pacienților, barierele legate de cultură și de structura cadrului social care au împiedicat utilizarea eficientă 5 a tehnologiei disponibile în medicină sau discernământul clinic al medicilor și au scos în evidență inconsecvențele între interesele furnizorilor de servicii medicale şi organizaţiile cu care sunt asociate și cele ale pacienților pe care îi tratează. «Profesioniștii din medicină au o cultură care este destul de distinctă de tehnologia pe care o utilizează. Tehnologia ȋn medicină, de exemplu, implică factori precum resursele pentru a diagnostica un caz, capacitatea de a folosi terapia adecvată, utilizarea de intervenții chirurgicale, antibiotice, medicamente și așa mai departe. Cultura profesiei, pe de altă parte, implică practici precum întâlnirea și examinarea pacientului în privat (adică, mai degrabă fără a fi familia prezentă), percepând o plată înainte de rezultatele tratamentului, vorbind pacientului într-un anumit fel, purtând un halat alb și necesitând un anumit tip de deferență din partea pacientului. Un punct major, subliniat de către oamenii de științe sociale, este acela care observă cultura medicului sau a altui profesionist din domeniul sănătății ca fiind nu doar diferită, ci poate fi chiar în contradicție cu cultura, nevoile sau comportamentele pacientului. Este interesant, de exemplu, că studiile au arătat că psihiatrii se simt mai puțin comfortabil atunci când tratează beneficiari din clasa muncitoare; ei tind să folosească o terapie organică, terapie implicând medicamente sau șoc, mai des cu pacienți dintr-o clasa inferioară decât cu cei din clasa de mijloc. Psihoterapia, ca și în alte discipline profesionale, nu operează în mod neutru sau ȋntr-o manieră universalistă; mai degrabă, în multe aspecte cruciale, reflectă cultura și orientarea clasei de mijloc a majorității membrilor săi.» Extras din: Levine S, Scotch NA, Vlasak GJ. Unravelling technology and culture in public health. Am J Public Health Nations Health. 1969 Feb;59(2):237-44. doi: 10.2105/ajph.59.2.237. PMID: 5812926; PMCID: PMC1226381. Evaluarea eforturilor de schimbare socială au o istorie lungă dar, sociologia medicală a adus un val de activități în legătură cu programele pentru reducerea sărăciei şi discriminării, cele pentru promovarea unui acces mai egal la servicii medicale și pentru utilizarea echitabilă a resurselor din sănătate. Toate acestea au condus la apariția unei noi metodologii, denumită în general „evaluare a programelor sociale” sau „cercetare de evaluare”. Multe dintre inițiativele majore de îngrijire a sănătății publice au fost proiectate şi evaluate de echipe conduse sau asistate de sociologi. În plus, impulsul de a îmbunătăți accesul și de a crește utilizarea serviciilor de sănătate de către cei defavorizați, au necesitat modificarea unor structuri organizaționale, politice și geografice cu impact asupra sistemului social ȋn ansamblul său. (Ex.: Evaluation: A Systematic Approach - Peter H. Rossi, Mark W. Lipsey, Howard E. Freeman, SAGE Publications, 2003) Efortul de a îmbunătăți asistența medicală pentru cei defavorizați a fost una dintre principalele forțe motrice pentru sociologii medicali; aşa au demarat cercetările privind politicile publice privind sănătatea, cele legate de dezvoltare, macro-planificare și cele care privesc activitățile manageriale. În același timp, s-au încurajat școlile de profesioniști din domeniul sănătății să integreze în programele lor educaționale, conceptele și abordările provenite din cercetarea aplicată a sociologiei. Anii 1980 au fost martorii unei schimbări de interes, demonstrând în continuare validitatea legăturii dintre contextele sociale și conținutul științific și intelectual al profesiei medicale. S-a produs o schimbare în abordare față de ideologia conservatoare, rezultatul fiind că se pune mai mult accent pe accesibilitatea la serviciile de sănătate. Problema costurilor serviciilor medicale ȋncepe să fie analizată sistematic. 6  Orice componenta de cost care limitează într-un fel accesibilitatea la serviciile medicale furnizate, provoacă aproape automat o reacție în ceea ce privește starea de sănătate și bunăstarea viitoare a pacientului. Subiectele actuale de interes sociologic includ studiile care evaluează consecințele asupra sănătății ȋn funcție şi de alte dimensiuni sociale: apartenența pacienților la diferite forme de asistență medicală sau la scheme de asigurări de sănătate. Calitatea vieții devine puternic dependentă de dinamica demografică, considerentele economice, tehnologia şi progresele continue din medicină. Simpla prelungire a vieții în sens biologic poate avea, în multe cazuri, puține consecinţe. Problema devine de o mare complexitate dacă ne gândim cum se iau deciziile, cum se utilizează tehnologia, cum se alocă resursele pentru asistența medicală a vârstnicilor şi multe altele. Examinarea amplă a trecutului, prezentului și viitorului cercetării sociologice ȋn medicină ar fi incompletă fără a examina ramificațiile sociale ale sindromului şi epidemiei HIV-SIDA. Nicio altă problemă de sănătate nu a avut consecințe comparabile pentru structura noastră socială, pentru relațiile interpersonale și pentru alocarea resurselor din sănătate. Fiecare aspect al fenomenului SIDA are importanță sociologică, de la etiologia sa (Kaplan et al., 1987) la comportamentul furnizorului de servicii medicale, de la îngrijirea pacientului (Lewis și Freeman, 1987) la aplicarea de mijloace autoritare pentru a identifica şi a izola cazurile de SIDA, până la apariţia unei discriminări masive împotriva homosexualilor și a persoanelor cu diverse stadii ale SIDA. Prezența simptomelor și a rezultatelor pozitive ȋn cazul testelor au condus la acces restricționat la îngrijire, la limitarea formelor de asigurare medicală şi la redefinirea grupurilor cu risc ridicat. «Am oferit ilustrații substanțiale ale modelelor care ar putea fi considerate explicații ale debutului și evoluției SIDA. Debutul SIDA este modelat, în termeni de efect, de starea de imunosupresie și de antecedentele sale, în special infecția cu virusul HIV. Antecedentele sociale ale infecției cu HIV și alți factori sociali, care pot acționa independent, pot influența mai mult sau mai puțin direct starea de imunosupresie. Variabilele care preced boala includ consumul parenteral de droguri, modele de comportament homosexuale, cum ar fi penetrarea anală, promiscuitatea sexuală și factori psihosociali care cresc oportunitatea de a învăța și de a deveni motivați să se implice în aceste tipare. Independent de acești factori determinanți ai statusului HIV, influențe mai directe asupra deprecierii statusului imun sunt aduse de stresul psihosocial, diferite modele de abuz de substanțe, starea nutrițională, alți indicatori ai stării de sănătate și precursorii psihosociali ai acestora, factori care facilitează învățarea, motivația, implicarea sau experimentarea acestor modele.» Extras din: Kaplan, H. B., Johnson, R. J., Bailey, C. A., & Simon, W. (1987). The sociological study of AIDS: A critical review of the literature and suggested research agenda. Journal of Health and Social Behavior, 28(2), 140–157. Cum ar putea fi definit câmpul de acțiune al sociologiei medicale? Câmpul de acțiune al sociologiei medicale poate fi definit ca fiind studiul interacțiunii dintre factorii sociali și sănătatea umană, precum și studiul sistemelor de sănătate și aprofundarea înțelegerii modului în care acestea afectează indivizii și comunitățile. Aceasta include analiza factorilor sociali și culturali care influențează sănătatea și boala, precum și modul în care acești factori afectează comportamentul individual și colectiv în ceea ce privește îngrijirea sănătății. 7  Câmpul de acțiune al sociologiei medicale poate fi extins pentru a include studiul problemelor de sănătate publică, cum ar fi epidemiile, accesul la îngrijirea medicală și politicile de sănătate publică. Aceasta poate analiza, de asemenea, rolul profesioniștilor din domeniul medical în îngrijirea pacienților, incluzând aspectele sociale și culturale ale relației dintre medic și pacient. În general, sociologia medicală caută să înțeleagă și să explice conexiunile complexe dintre sănătatea individuală și factorii sociali, culturali și economici care influențează sănătatea și îngrijirea medicală. Cum influențează factorii sociali bolile? 1. Clasa socială și accesul la îngrijire medicală: Oamenii din clasele sociale mai dezavantajate au adesea un acces mai limitat la servicii medicale de calitate din cauza resurselor financiare limitate, lipsei de asigurare de sănătate și a altor bariere economice. Acest lucru poate duce la întârzierea diagnosticului și a tratamentului, ceea ce crește riscul unor afecțiuni grave. 2. Mediul de locuire: Mediul în care trăiești poate influența sănătatea ta. Locuințele supraaglomerate, expunerea la poluare și lipsa accesului la apă potabilă pot crește riscul de îmbolnăvire. 3. Factorii de stres social: Stresul cauzat de probleme sociale, cum ar fi șomajul, instabilitatea locuinței sau izolarea socială, poate afecta sănătatea mentală și fizică. Aceştia poate contribui la dezvoltarea bolilor mentale, cum ar fi depresia, sau poate agrava afecțiuni fizice, precum hipertensiunea arterială. 4. Rasa și etnia: Minoritățile etnice pot fi expuse la riscuri suplimentare de sănătate din cauza discriminării și inegalităților sociale. De exemplu, în unele țări, persoanele de culoare au rate mai ridicate de boli cronice și mortalitate mai mare decât populația majoritară. 5. Accesul la educație: Educația poate influența înțelegerea și conștientizarea asupra sănătății. Oamenii cu niveluri mai ridicate de educație pot avea tendința să facă alegeri mai sănătoase de viață și să caute mai repede ajutor medical. Aceste exemple subliniază modul în care factorii sociali, precum statutul socioeconomic, mediul de locuire, stresul social și alții, pot influența riscul de îmbolnăvire și accesul la îngrijire medicală. Studiile din domeniul sociologiei medicale sunt esențiale pentru a înțelege aceste legături și pentru a dezvolta politicile de sănătate adecvate pentru a aborda inegalitățile și a îmbunătăți starea de sănătate a societății. Uneori, termenul de factor social al bolilor se suprapune pe cel de determinant social al bolilor. Determinanții sociali ai bolilor se definesc ca factori sociali, economici, culturali și de mediu care influențează sănătatea unei populații sau a individului. Acești determinanți contribuie la riscul de îmbolnăvire și la accesul la îngrijire medicală și pot varia în funcție de contextul social și geografic. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește determinanții sociali ai sănătății drept „condițiile în care oamenii se nasc, cresc, trăiesc, lucrează și îmbătrânesc, și combinațiile acestor factori și contextele economice, sociale și de mediu care influențează sănătatea individuală și colectivă”. 8  Determinanții sociali ai bolilor pot include mai multe categorii, cele mai multe enumerate anterior. 1. Factori socioeconomici: Aici intră venitul, educația, ocuparea forței de muncă și statutul social. Persoanele cu venituri mai scăzute sau cu niveluri mai scăzute de educație au, adesea, un risc mai mare de îmbolnăvire și o calitate mai scăzută a sănătății. 2. Mediul de locuire: Calitatea locuinței, expunerea la poluare și accesul la servicii de sănătate pot influența starea de sănătate. Persoanele care trăiesc în medii insalubre pot avea un risc mai mare de îmbolnăvire. 3. Stresul social: Evenimentele stresante din viața unei persoane, cum ar fi pierderea locului de muncă sau problemele familiale, pot avea un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice. 4. Stilul de viață: Comportamentele personale, cum ar fi fumatul, consumul de alcool, dieta și activitatea fizică, pot influența riscul de boli cronice, precum boli de inimă și diabet. 5. Accesul la îngrijire medicală: Disponibilitatea și accesul la servicii medicale de calitate, inclusiv asigurarea de sănătate, pot influența atât prevenirea, cât și gestionarea bolilor. 6. Rasa și etnia: Rasa și etnia pot juca un rol în determinarea riscului de sănătate, deoarece grupurile etnice pot avea diferite niveluri de acces la resurse și îngrijire medicală. 7. Cultură și obiceiuri: Valori culturale și obiceiurile comunităților pot influența modul în care oamenii abordează sănătatea și îngrijirea medicală. Este important să se înțeleagă că acești determinanți sociali sunt interconectați și pot avea efecte cumulate asupra sănătății. Abordarea problemelor legate de sănătate trebuie să țină cont de acești factori și să se concentreze pe reducerea inegalităților în accesul la îngrijirea medicală și promovarea unor condiții de viață mai sănătoase pentru toate grupurile de populație. Avem nevoie de sociologie medicală? Da, avem nevoie de sociologie medicală deoarece aceasta joacă un rol crucial în înțelegerea interacțiunii dintre factorii sociali și sănătatea umană. Sociologia medicală ne ajută să înțelegem modul în care factorii sociali, cum ar fi nivelul socio-economic, educația, mediul înconjurător și cultura, influențează sănătatea și îngrijirea medicală. De exemplu, sociologia medicală poate ajuta la explicarea discrepanțelor în sănătate între grupurile sociale, precum diferențele de sănătate dintre persoanele cu diferite niveluri de educație sau dintre persoanele cu venituri mai mici și cele cu venituri mai mari. De asemenea, sociologia medicală poate ajuta la identificarea factorilor care contribuie la răspândirea bolilor și la dezvoltarea politicilor de sănătate publică care să răspundă la aceste probleme. Sociologia medicală poate, de asemenea, să ne ajute să înțelegem comportamentul uman legat de îngrijirea sănătății și tratamentul, cum ar fi refuzul pacienților de a urma un 9 tratament sau modul în care pacienții iau decizii în ceea ce privește opțiunile de tratament. Înțelegerea acestor aspecte poate fi deosebit de importantă pentru îmbunătățirea îngrijirii pacienților și pentru dezvoltarea politicilor și practicilor medicale mai eficiente și mai incluzive. În concluzie, sociologia medicală este importantă pentru a ne ajuta să înțelegem relația dintre factorii sociali și sănătate și pentru a dezvolta politici și practici medicale care să răspundă la nevoile complexe ale populației noastre. Cum pot interveni sociologii medicali ȋn construirea lumii de astăzi şi ȋn cea viitoare? Sociologii medicali pot interveni în construirea lumii de astăzi și în cea viitoare prin intermediul cercetărilor lor și prin implicarea în dezvoltarea politicilor și a practicilor medicale. În primul rând, prin intermediul cercetării, sociologii medicali pot ajuta la identificarea problemelor de sănătate publică, la înțelegerea factorilor sociali și culturali care influențează aceste probleme și la identificarea celor mai bune practici pentru abordarea lor. De asemenea, sociologii medicali pot ajuta la evaluarea politicilor și a programelor de sănătate și la dezvoltarea de noi abordări bazate pe date științifice solide. În al doilea rând, sociologii medicali pot ajuta la construirea unor sisteme de sănătate mai eficiente și mai incluzive, prin intermediul implicării în dezvoltarea politicilor și a practicilor medicale. Aceștia pot ajuta la identificarea disparităților în accesul la îngrijirea medicală și la dezvoltarea politicilor care să abordeze aceste probleme. De asemenea, sociologii medicali pot ajuta la dezvoltarea unor practici medicale mai umane și mai sensibile la diversitatea culturală și socială a pacienților. În al treilea rând, sociologii medicali pot ajuta la creșterea gradului de conștientizare a problemele de sănătate publică prin intermediul educației și a informării publicului. Aceștia pot să informeze comunitățile despre riscurile pentru sănătate, despre importanța prevenirii bolilor și despre accesul la îngrijirea medicală. În general, sociologii medicali pot juca un rol important în construirea unor lumi mai sănătoase și mai echitabile prin intermediul cercetării, implicării în dezvoltarea politicilor și a practicilor medicale și prin intermediul educației și informării publicului. Care sunt direcțiile de dezvoltare ale sociologiei medicale? Sociologia medicală este o disciplină în dezvoltare continuă și are mai multe direcții de dezvoltare importante. Iată câteva dintre aceste direcții: 1. Cercetarea inegalităților în sănătate: Unul dintre aspectele majore ale sociologiei medicale este studiul inegalităților în sănătate. Acest domeniu examinează modul în care diferențele sociale, economice și culturale contribuie la inegalitățile în starea de sănătate și la accesul la îngrijirea medicală. Cercetarea continuă în acest domeniu ajută la dezvoltarea politicilor de sănătate care să reducă aceste inegalități. 2. Sociologia bolilor cronice: Pe măsură ce bolile cronice devin o problemă de sănătate tot mai importantă în întreaga lume, sociologia medicală se concentrează pe înțelegerea modului în care aceste boli afectează indivizii și societatea în ansamblu. Acest domeniu cercetează impactul bolilor cronice asupra 10  calității vieții, gestionarea acestora și efectele pe termen lung asupra sistemelor de sănătate. 3. Sociologia sănătății mintale: Abordarea sănătății mintale este o direcție importantă în sociologia medicală. Studiile în acest domeniu se concentrează pe stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu afecțiuni de sănătate mentală, accesul la îngrijirea psihiatrică și modul în care societatea poate sprijini mai bine persoanele care suferă de astfel de afecțiuni. 4. Etică medicală și bioetică: Sociologia medicală se ocupă și de aspectele etice ale practicii medicale și cercetării în domeniul sănătății. Aceasta examinează dileme etice, cum ar fi consimțământul informat pentru tratamente medicale, aspectele legate de drepturile omului în cercetarea medicală și prioritățile etice în distribuția resurselor medicale. 5. Globalizarea și sănătatea globală: O altă direcție importantă este impactul globalizării asupra sănătății. Cercetările în acest domeniu se concentrează pe transmiterea bolilor, accesul la îngrijire medicală în țările în curs de dezvoltare și impactul global al pandemiilor, cum ar fi COVID-19. 6. Tehnologia și sănătatea: Dezvoltarea rapidă a tehnologiei și a serviciilor medicale digitale au introdus noi dimensiuni în sociologia medicală. Cercetările se concentrează pe modul în care tehnologia afectează relația dintre pacienți și profesioniștii din domeniul sănătății, precum și pe aspectele etice și de confidențialitate legate de datele medicale. Acestea sunt doar câteva dintre direcțiile de dezvoltare ale sociologiei medicale, iar domeniul continuă să evolueze odată cu schimbările în societate, tehnologie și practicile medicale. 11