Traumatismele osteo-articulare PDF

Entorsele  Entorsele - traumatisme articulare inchise ce afecteaza partile moi articulare si periarticulare in urma unei suprasolicitari bruste ce determina miscari de amplitudine mai mare decat limitele fiziologice ale articulatiei respective,fara insa a provoca o deplasare permanenta a elem...

Entorsele  Entorsele - traumatisme articulare inchise ce afecteaza partile moi articulare si periarticulare in urma unei suprasolicitari bruste ce determina miscari de amplitudine mai mare decat limitele fiziologice ale articulatiei respective,fara insa a provoca o deplasare permanenta a elementelor osoase ce constituie articulatia. Luxatiile  Luxatia - modificare permanenta a raporturilor dintre suprafetele articulare, cu pierderea contactului normal dintre ele.  pot fi: 1. completa (luxatie), cand pierderea contactului intre suprafetele articulare este totala 2. incompleta (subluxatii), cand mai persista un contact redus intre ele.  disjunctii - in cazul unor diartro-amfiartroze (simfiza pubiana, articulatia acromioclaviculara)  diastaze - in cazul sinartrozelor (suturile oaselor craniene) si sindesmoze (articulatia tibioperoniera inferioara) Fracturi  Fracturile - o intrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism +/- tulburari reflexe neuroendocrine, vasculare locale si generale Clasificare  Dupa structura osoasa: 1. Pe os sanatos 2. Pe os patologic(osteoporoza,tumori si distrofii)  Dupa concomitenta lezionala perifocala: 1. Inchise 2. Deschise( focar deschis) Clasificare Clasificare  Anatomopatologica:  Incomplete 1. Infundari (oase late) 2. In “lemn verde” 3. Defomari osoase  Complete 1. Transversale 2. Longitudinale 3. Spiroide 4. In T in V  Cominutive Clasificare Etiologie  direct –agentul traumatizant actioneaza pe locul de producere al fracturii( mecanism de decelerare  indirect – fractura se produce la distanta de locul de actiune al agentului vulnerant ( flexie, rasucire, tractiune, presiune)  Predispozitie pentru barbati intre 20-40 ani Semne de certitudine  Mobilitate anormala  Crepitatii osoase !!!  Discontinuitate ososa neta  Netransmiterea miscarii distal  Pozitie nefireasca a membrului respectiv Semne de probabilitate  Durerea  Echimoza tardiva  Deformarea regiunii  Scurtarea segmentului afectat,  Impotenta functionala Semne generale  Agitatie usoara  Cefalee  Frison  Polakiurie  Senzatie de voma  Sindrom de strivire (Bywaters) Reguli principale de tratament  Reducerea “perfecta” a fragmentelor  Mentinerea fixa pana la consolidare  Mobilizarea activa a tuturor celorlalte segmente in timpul imobilizarii  Imobilizare provizorie Tratamentul facturilor  Primul ajutor  Degajare cu prudentapentru a nu agrava leziunea( deschiderea, leziune vasculara, neurala)  De evitat:  Rasucire in ax  Flexii/extensii fortate  Add/ abductii ample  Inventariere lezionala  Imobilizare provizorie Scopul imobilizarii  Impiedica miscarile active si pasive in focarul de fractura (pune in repaus structurile traumatizate)  Mentinearea axarii corecte a membrului (cand fragmentele nu sunt deplasate sau dupa repunerea corecta)  Diminuare a durerilor  Evitarea complicatiilor:  Sectionarea unor nervi sau vase  Sfisierea musculaturii din jurul osului  Perforarea tegumentelor ( transformarea unor fracturi inchise in deschise)  Suprimarea / atenuarea reflexelor nociceptive si ameliorarea unor tulburari functionale Principiile unei imobilizari corecte  Asigurarea functiilor vitale are prioritate  Se cauta obtinerea unei axari relative a segmentului de imobilizat prin tractiune atraumatica si progresiva in ax in momentul imobilizarii  Imobilizarea trebuie sa prinda articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura  Sa fie adaptata reliefului anatomic al regiunii accidentate  Sa fie simpla  Aparatul ghipsat sau atela nu trebuie sa fie compresive  Extremitatea membrului ramane libera  Existenta unei ferestre in cazul plagilor Mijloace de imobilizare  Atele Kramer(facute din sarma)-sunt lungi, flexibile si se pot mula pe membrul ranit  Aparat gipsat circular, atela gipsata  Atela din lemn(captusite cu vata fixata pe atela)  Atele din material plastic simplu sau gonflabil  Atele din fasa polimerica  Mijloace improvizate care pot folosi orice obiect rigid Axarea membrului  Manevra facultativa ce trebuie sa se rezume la incercarea de a reface forma normala a membrului deformat  O persoana apuca si fixeaza articulatia situata proximal de fractura  A doua persoana apuca articulatia distala si tractioneaza in ax Axarea gambei Prepararea unei fesi gipsate  Material necesar: fasa si ghips  Tehnica:  Pe un plan neted se depuleaza fasa pe o portiune de aproximativ 50cm  Se presara ghips pe fasa derulata  Se intinde ghipsul uniform cu fata cubitala a mainii stangi(grosimea stratului= 1-2 mm)  Cu mana dreapta se ruleaza fasa ghipsata de la capatul liber spre portiunea negipsata  Se repeta manevra  Fasa gipsata poate fi pastrata in pungi de plastic cateva luni  Se foloseste la confectionarea aparatelor gipsate circulare sau la atele gipsate Atela gipsata  Se apreciaza dimensiunea ei atat in lungime cat si in latime  Se desfasoara fasa pe lungimea dorita  Se presara si se intinde ghipsul pe portiunea desfasurata  Se aseaza apoi al doileastrat de fasa  Se pune alt strat de ghips si se repeta manevra suprapunand 5 -20 de straturi de fasa Aplicarea atelei gipsate  Se imbiba cu apa atela intr-un recipient  Stoarcerea se face prin rasucirea usoara a fesii gipsate  Se netezeste  Se acopera cu un strat protector de vata  Se aplica peste regiunea anatomica ce trebuie imobilizata  Se fixeaza cu fesi simple negipsate Aplicarea atelei gipsate Imobilizare cu atela Kramer Atela Kramer Imobilizarea membrului superior cu panza Imobilizare prin infasare Imobilizarea atela improvizata Membrul inferior Imobilizarea claviculei  Infasare in 8 Imobilizarea cu atele preformate  pneumatice Imobilizarea cu atele preformate