Nevoi fundamentale respiratorie si circulatorie PDF

Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-ş...

Studiul nevoilor fundamentale după modelul Virginiei Henderson  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea  1. Nevoia de a respira A respira reprezintă nevoia fiinţei umane – de a capta oxigenul din mediul înconjurător - necesar proceselor de oxidare din organism – de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare ◼ Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira – este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratorii – de funcţionarea lor eficientă Etapele respirației Ventilația Difuzia gazelor Etapa circulatorie Etapa tisulară  Etapele respiraţiei a) Ventilaţia – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu CO2 - are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia este influenţată de - permeabilitatea căilor resp. - conc. O2 în aerul respirat - maturitatea centrului respirator bulbar - expansiunea cutiei toracice b) Difuziunea gazelor ◼ este influenţată de: - diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar şi conc. O2 din sânge - starea peretelui alveolar - mărimea suprafeţei alveolare c) Etapa circulatorie d) Etapa tisulară  Etapele respiraţiei a) Ventilaţia b) Difuziunea gazelor c) Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi ◼ este influenţată de: - cantitatea de Hgb din sânge - debitul cardiac - nr. hematii - permeabilitatea reţelei periferice arteriale d) Etapa tisulară reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira ◼ Factori biologici: vârsta (la copil nr. resp. este mai mare ca la adult), sexul (frecvenţă mare la femei), statura, somnul, postura, alimentaţia, exerciţiul fizic). ◼ Factori psihologici – emoţiile, râsul, plânsul influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor. ◼ Factori sociologici: – mediul ambiant – procentul adecvat de O2 în aerul atmosferic şi umiditatea de 50-60% creează un mediu confortabil – climatul – căldura creşte frecvenţa respiratorie ▪ frigul – scade frecvenţa ▪ altitudinea determină creşterea frecvenţei – locul de muncă – prin poluare chimică sau microbiană poate deveni neprielnic pentru respiraţie  Manifestări de independență ◼ frecvenţa respiraţiei – 16-18 r/min la adult - 30-50 r/min la nou-născut ◼ amplitudinea respiraţiei ◼ ritmul ◼ zgomotele respiratorii ◼ simetria mişcărilor respiratorii ◼ tipul de respiraţie – costal sup. (la femeie) – costal inf. (la bărbat) - abdominal (copii şi vârstnici) ◼ mucozităţi ◼ tusea  Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii de a respira ◼ explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului ◼ învaţă pacientul să facă exerciţii – respiratorii – de mers – de relaxare – să aibă posturi adecvate – să favorizeze respiraţia – să înlăture obiceiurile dăunătoare (fumat, mese copioase)  Dependenţa în satisfacerea nevoii de a respira Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a respira ◼ Surse de ordin fizic – alterarea mucoasei nazale – faringiene, bronşice – obstrucţia căilor respiratorii: obezitatea, dezechilibre hidro- electrolitice, durere ◼ Surse de ordin psihologic – anxietate, stress, situaţie de criză ◼ Surse de ordin socio-ambiental – aerul poluat, umed, altitudine înaltă ◼ Lipsa cunoaşterii – cunoaşterea de sine, a mediului ambiant, a altor persoane  Probleme de dependenţă - exemple Alterarea vocii (P) ◼ poate fi cauzată de (E) – procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii superioare – nas, faringe, laringe – alergeni din mediul înconjurător Manifestări de dependenţă: (S) – disfonie – afonie (imposibilitate de a vorbi) – senzaţie de sufocare  Dispneea (P) ◼ este determinată de (E) boli pulmonare şi cardiace – aerul pătrunde cu dificultate în plămân  oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge ◼ Manifestări de dependenţă (S): – ortopnee - apnee – bradipnee, tahipnee - amplitudine modificată – hiperventilaţie/ hipoventilaţie - tuse – hemoptizie - mucozităţi – dispnee Cheyne-Stokes - respiraţie din cei în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim, după care scade treptat, urmată de apnee; apoi ciclul se reia – dispnee Kusmaul – inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee și ciclul se reia – zgomote repiratorii - cianoză  Obstrucţia căilor respiratorii (P) - poate fi produsă de (E) - procesele inflamatorii ale căilor respiratorii - corpi străini - traumatisme ◼ Manifestări de dependenţă: (S) – respiraţie orală - secreţii nazale abundente – epistaxis - deformări ale nasului – strănut - aspiraţie pe nas – tuse - tiraj, cornaj Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate - îndepărtează secreţiile nazale Pacientul să respire - umezeşte aerul din încăperi; - aport optim de liber, pe nas lichide pe 24 h Pacientul să nu - folosirea batistei devină sursă de - evitarea răspândirii secreţiilor infecţie - aşezarea pacientului în decubit dorsal - comprimarea septului nazal care sângerează 5-10 Oprirea epistaxisului min - comprese reci pe frunte, nas, ceafă; - nu-şi va sufla nasul Pacientul să prezinte - umezeşte aerul din încăpere mucoase respiratorii - recomandă pacientului repaus vocal absolut umede şi integre - favorizează modalităţi de comunicare nonverbală Obiective Intervenţiile asistentei autonome şi delegate - întrerupe alimentaţia solidă Pacientul să înghită - gargară cu antiseptice; - alimentaţie cu lichide fără dificultate călduţe - pregăteşte psihic pacientul Pacientul să fie - învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare echilibrat psihic - asigură poziţie antalgică Pacientul să aibă ‐ evitarea schimbărilor bruşte de temperatură şi a rezistenţă crescută aglomaraţiilor faţă de infecţii - învaţă pacientul să tuşească; - umezeşte aerul Pacientul să aibă căi din încăpere respiratorii - aspiră secreţiile bronşice; - gimnastică permeabile şi o bună respiratorie respiraţie - administrează terapia adecvată  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea  1. Nevoia de a avea o bună circulație ◼ Circulaţia – funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine – care are ca scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi – şi transportul produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare  Independenţa în satisfacerea circulaţiei Pulsul – expansiunea ritmică a arterelor, care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară Tensiunea arterială – presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali  Factorii care influenţează pulsul ◼ Factori biologici – vârsta (frecvenţa pulsului e mai mare la sugar, copil mic, si mai mic la adult) – înălţimea corporală – somnul (scăzut în timpul somnului) – alimentaţie – efort fizic ◼ Factori psihologici: emoţiile, plânsul, mânia ◼ Factori sociali mediul ambiant – prin conc. de O2 a aerului Manifestările de independenţă - frecvenţa - ritmul - amplitudine - tensiunea pulsului - celeritate (viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile) - coloraţia tegumentelor  Factori care influenţează TA – depinde de: DC, forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor, vâscozitatea sângelui ◼ Factori biologici – vârsta (creşte pe măsură ce se înaintează în vârstă) – somnul (mai mică în timpul somnului) – activitatea (creşte la efortul fizic) ◼ Factori psihologici: emoţiile cresc TA ◼ Factori sociologici – climatul (frigul face vasoconstricţie şi creşte TA, iar căldura vasodilataţie – scade TA)  Manifestări de independenţă ◼ Tensiunea arterială sistolică, maximă (TAS max) şi tensiunea arterială diastolică, minimă (TAD min) – 90-110/60-65 mmHg la copil şi 115-140/75-90 mmHg la adult ◼ Tensiunea diferenţială (TAmax – TAmin) = 60 mmHg ◼ Menţinerea raportului între TAmax şi TA min TAmin = TAmax/2 + 1 sau 2  Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine ◼ Se educă pacientul: – pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire) – să-şi menţină tegumentele curate, integre – să aibă o alimentaţie echilibrată – să evite tutunul – să evite consumul exagerat de alcool – să evite sedentarismul – să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească circulaţia Dependenţa în satisfacerea nevoii de a avea o bună circulație Circulaţia inadecvată Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie ◼ de ordin fizic – alterarea muşchiului cardiac – a pereţilor arteriali, venoşi ◼ de ordin psihologic – anxietatea – stressul – situaţia de criză ◼ lipsa cunoaşterii – cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată  Manifestări de dependenţă ◼ tegumente modificate – reci, palide (irigare insuficientă a pielii), cianotice ◼ modificări ale frecvenţei pulsului – tahicardie, bradicardie ◼ modificări de volum a pulsului – puls filiform, asimetric ◼ modificări ale ritmului pulsului – puls aritmic, dicrot – 2 pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de o pauză ◼ modificări ale TA – HTA, hTA, modificarea TA diferenţiale ◼ hipoxemie, hipoxie  Intervenţiile asistentei ◼ Pacientul să prezinte circulaţie adecvată - învaţă pacientul: – să întrerupă consumul de tutun, alcool – să aibă alimentaţie bogată în fructe, zarzavaturi – să reducă grăsimile şi clorura de sodiu – administrarea medicaţiei prescrise – urmăreşte efectul medicamentelor şi a eventualelor efecte nedorite (secundare) – aplică tehnici de favorizare a circulaţiei ◼ Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii sale Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a respira şi de a avea o bună circulaţie ◼ Funcţiile vitale includ – respiraţia – pulsul (radial, carotidian) – TA (cu ajutorul tensiometrul – metoda ascultatorie, pacientul în repaus) – Temperatura Ele sunt folosite ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală ◼ Intervenţii pentru menţinerea expansiunii pulmonare – respiraţia profundă; respiraţia diafragmatică – drenajul toracic (drenajul lichidelor din cav. pleurală şi restabilirea presiunii negative) – drenaj continuu sau intermitent ◼ Intervenţii pt. mobilizarea secreţiilor – pt. funcţionarea sistemului mucociliar la un pacient cu hidratare adecvată – umidificarea, nebulizare, tapotament, vibraţia, drenajul postural ◼ Intubaţia la nevoie ◼ Aspiraţia orofaringiană sau nasofaringiană ◼ Traheostomia – orificiu la nivelul traheei – ex. aspir de corpi străini, edem glotic – îngrijiri după traheostomie (aspirarea secreţiilor, pansament curat, canulă sterilă, etc) ◼ Aspirarea traheobronşică ◼ Oxigenoterapia - sondă nazală, prin mască, cort, izoletă – asistenta va pregăti psihic pacientul – va fixa debitul de oxigen – va supravegehea administrarea O2 – va avea grijă să nu se producă accidente secundare oxigenoterapiei (iritaţie locală, congestie, edem alveolar, hemoragie intraavlveolară, atelectazie)  Cele 14 nevoi fundamentale 1. a respira şi a avea o bună circulaţie 2. a bea şi a mânca 3. a elimina 4. a se mişca şi a avea o bună postură 5. a dormi şi a se odihni 6. a se îmbrăca şi dezbrăca 7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale 8. a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele 9. a evita pericolele 10. a comunica 11. a acţiona conform propriilor convingeri/ valori, a practica religia 12. a fi preocupat în vederea realizării 13. a se recrea 14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea  2. Nevoia de a bea şi a mânca ◼ Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări. Independenţa în satisfacerea nevoii ◼ Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: – sex, vârstă, greutate, înălţime, activitate depusă, stare de sănătate sau de boală ◼ O alimentaţie adecvată trebuie să conţină ▪ Glucide ▪ Lipide ▪ Proteine ▪ Vitamine ▪ Apă ▪ Săruri minerale ▪ Fibre alimentare  2. Nevoia de a bea şi a mânca ◼ Hidraţii de carbon – sursa energetică principală a oganismului - 50% din nevoi – la copil aportul va fi mărit în boli febrile, caşexie, denutriţie, afecţiuni hepatice, renale – necesarul: 4-6 g/kg/24 h ◼ Proteinele – materialele plastice ale organismului – înlocuiesc substanţele distruse prin uzura fiziologică sau patologică – necesarul 4-6 g/kg/24 h – aportul insuficient de proteine: afectarea parenchimului hepatic, anemii şi reducerea presiunii coloid osmotice a sângelui, retenţie de apă – edeme  2. Nevoia de a bea şi a mânca ◼ Lipidele – au calităţi energetice mari, într-un volum mic – intră şi în compoziţia ţesutului nervos şi a stromei eritrocitare – necesarul: 1-2 g/kg/24 h – raţia de grăsimi se reduce în tulburările metabolismului lor, în insuficineţa glandelor care intervin în digestia lor (insuficienţa pancreatică, hepatică, nefroză lipoidică) ◼ Vitaminele – pentru menţinerea metabolismului normal al organismului – nevoia de vitamine creşte în îmbolnăviri – necesităţile: 150 mg vit. C 25 mg vit. B1 6 mg vit B6 8 mg vit PP 20 mg vit K – se asigură prin consum de fructe, legume, salate, sucuri de fructe  2. Nevoia de a bea şi a mânca ◼ Apa şi sărurile minerale – sunt necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare – necesităţile zilnice de apă la adult sunt 2500-3000 ml/24 ore (ele se acoperă prin lichidele ingerate şi arderea hidraţilor de carbon şi a grăsimilor) – odată cu nevoile de apă, se satisfac şi nevoile de săruri minerale – organismul sănătos necesită în 24 ore: 4 g Na, 3-4 g K, 2 g Ca, 0,15 g Mg, 18 mg Fe, 6 g Cl ◼ Fibrele alimentare – utile pentru formarea bolului fecal – pt. o bună digestie Factorii care influenţează satisfacerea nevoii ◼ factori biologici – vârsta şi dezvoltarea (variabile în funcţie de creştere şi dezvoltare) – activităţi fizice (creşte activitatea, creşte necesarul alimnetar – orarul şi repartizarea meselor (program regulat al meselor) ◼ factori psihologici – emoţiile (unii pierd apetitul, alţii consumă mai multe alimente – anxietatea ◼ factori sociologici – climatul (iarna e nevoie de mai multe calorii, vara – mese mai uşoare) – statusul socio-economic – religia (posturi), cultura  Manifestări de independenţă ◼ Cavitatea bucală – dentiţie bună - proteză dentară adaptată – limba roz - mucoasa bucală roz şi umedă – gingii roz şi aderente de dinţi ◼ Masticaţia: uşoară, cu gura închisă ◼ Digestie lentă, nestingherită ◼ Deprinderi alimentare – 3 mese şi 2 gustări - 10 ore repaus nocturn ◼ Apetit alimentar ◼ Foame: senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca ◼ Saţietate ◼ Hidratare ◼ Gust şi valoare acordate mâncării  Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii ◼ Asistenta calculează necesarul de cal./24 ore: – în repaus 25 Cal./kg/24 ore – activitate uşoară 35-40 Cal./kg/24 ore – activitate medie 40-45 Cal./kg/24 ore – activitate intensă 45-60 Cal./kg/24 ore ◼ Calculează necesarul de cal/24 ore, în funcţie de vârstă (un plus de 20-30% pentru copii, un minus de 10-15% pentru vârstnici) ◼ Calculează raţia alimentară echilibrată ◼ Asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice ◼ Asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală – 40% prot. animale - 60% prot. vegetale – 35% lipide de origine animală - 65% lipide vegetale  Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii ◼ Calculează nr. Cal./kg/24 ore în stări fiziologice: – sportivi – sarcină – alăptare (+30%) ◼ Raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar ◼ Cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ◼ Alege alimentele ţinând seama de deprinderile şi nevoile pacientului ◼ Înlocuieşete la nevoie un aliment cu altul  Dependenţa în satisfacerea nevoii ◼ Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă: o Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit o Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus o Dificultate de a se alimenta şi hidrata o Dificultate de a urma dieta o Greţuri şi vărsături o Refuz de a se alimenta şi hidrata  Dependenţa în satisfacerea nevoii Surse de dificultate: ◼ surse de ordin fizic – alterarea mucoaselor căilor digestive – alterarea peristaltismului intestinal – alterarea parenchimului hepatic – obstrucţii, tumori, tubaj nazo-gastric, dezechilibre ◼ surse de ordin psihologic – anxietate, stress ◼ surse de ordin sociologic – foame, malnutriţie ◼ lipsa cunoaşterii  Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit ◼ Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi calitate, care afectează starea nutriţională a individului. Manifestări de dependenţă ◼ anorexie ◼ disfagie ◼ starea tegumentelor (uscate, acnee) ◼ digestie (dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor) ◼ deprinderi alimentare greşite ◼ hidratare ◼ semne de dezechilibru ◼ mâncare dezordonată  Intervenţiile asistentei ◼ pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături – pacientul aşezat în poziţia semişezând – ajută pacientul în timpul vărsăturilor – încurajează pacientul – reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente ◼ pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic – alimentaţie parenterală – calculează numărul de calorii – face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate ◼ pacientul să fie echilibrat nutriţional ◼ pacientul să fie echilibrat psihic Tehnici de evaluare şi îngrijiri asociate nevoii de a bea şi a mânca Alimentaţia pacientului ◼ Respectă următoarele principii: – înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului (cele necesare creşterii sau necesare pierderii prin consum) (la adulţi) – asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale – favorizarea procesului de vindecare prin cruţarea organelor bolnave – prevenirea unor evoluţii nefavorabile în bolile letale – consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente Alimentaţia dietetică ◼ În funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipo-, normo- şi hipercalorice. Regimul hidric ◼ indicaţii: postoperator, diarei acute, gastrite acute ◼ alimente permise: supe limpezi, ceaiuri îndulcite cu zaharină, supe diluate, apă fiartă şi răcită Regimul hidro-zaharat ◼ indicaţii: debutul hepatitei epidemice, insuficienţă renală acută, insuficienţă hepatică acută, colecistita acută, boli febrile ◼ alimente permise: sucuri îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de compot, zeamă de orez, se administrează în cantităţi mici şi repetate Regimul semilichidian ◼ indicaţii: colecistita subacută, hepatită, ciroză hepatică, după infarct miocardic acut (IMA) ◼ alimente permise: supe de făinoase, supe de legume, pireuri de legume, fructe coapte, făinoase, sufleuri de brânză de vaci, mese cantitativ mici şi dese Regimul lactat ◼ indicaţii: în gastrite în primele 3-5 zile a bolii ulceroase, după hemoragie digestivă superioară (HDS) ◼ alimente permise: 1000-2000 ml lapte, + frişcă sau smântână Regimul lacto-făinos (vegetarian) ◼ indicaţii: post puseu acut de ulcer în remisiune, după operaţii de stomac ◼ alimente permise: brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, pireuri de legume, frişcă sau smântână Regimul hepatic ◼ indicaţii: hepatită cronică decompensată, ciroză, neoplasm hepatic ◼ alimente permise: brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine prăjită, legume, făinoase, fructe coapte, biscuiţi, unt, ulei 20- 30 g/zi Regimul renal (nefritic) ◼ indicaţii: glomerulonefrită acută (GNA), insuficienţă renală acută ◼ alimente permise: salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude coapte, compot, supe de legume, prăjituri cu mere, caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine fără sare Regimul cardio-vascular ◼ indicaţii: cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială (HTA), IMA (a 2-a săpt.) ◼ alimente permise: lapte, iaurt, carne slabă fiartă, salată de sfeclă, fructe crude sau coapte, compot, dulceaţă, unt 10 g şi ulei 30 g/zi Regimul diabetic: ◼ indicaţii: DZ ◼ alimente permise: în funcţie de toleranţa la glucide cuprinde: alimente cântărite (pâine, lapte, cartofi, făinoase, legume uscate, fructe), alimente necântărite (peşte, carne, mezeluri, ouă, supe de carne, sosuri fără făină, uleiuri) Regimul hipocaloric: ◼ indicaţii: obezitate, HTA ◼ alimente permise: brânză de vaci, lapte, carne albă, legume, mere ◼ prelucrarea alimentelor se face prin: fierbere, înăbuşire, prăjire, coacere, frigere, conservare. Alimentarea pacientului: ◼ este important orarul meselor (pacienţii ulceroşi, cardiaci, cu probleme neurologice – vor fi alimentaţi mai frecvent, şi în cantităţi mai mici) ◼ mesele vor fi servite estetic şi în condiţii igienice  Modurile de alimentare ◼ Activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon – e nevoie de tacâmuri, mese, măsuţă în salon, etc. ◼ Pasiv – pacientului i se introduc alimentele în gură – e nevoie de tacâmuri, tavă, farfurii, etc ◼ Artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologic – prin sondă gastrică, gastrostomă, pe cale parenterală, clismă  Hidratarea şi mineralizarea organismului ◼ Organismul uman nu poate trăi decât – 3 min fără O2 – 3 zile fără apă – 3 săptămâni fără mâncare ◼ Apa – lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice, anorganice necesare bunei funcţionări a organismului – diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar – se găseşte în formă ▪ liberă – circulantă (70%) ▪ legată, în principal de proteine (restul) – nevoia de apă a adultului este de 2000-2500 ml/zi – la copil nevoia de apă 100 ml apă/kg/zi ◼ Homeostazia – toate mecanismele prin care se menţine echilibrul mediului intern Tulburări ale fluidelor: - deshidratarea (mai rapidă la copil)- hiperhidratarea - hiponatremia (convulsii la copil) - hipernatremia (sete vie) - hipopotasemia - hiperpotasemia Tipuri de fluide: - izotonice - hipertonice - hipotonice izotonicitatea se raportează la tonicitatea plasmei ◼ Soluţii utilizate pentru hidratare: – sol. izotonică de NaCl sol. hipertonă de NaCl – bicarbonat de sodiu lactat de sodiu – Glucoză sol de KCl – sol. Ringer sol.Darow – sol. THAM Dextran 40 sau 70 – plasmă, sânge masă eritrocitară (ME) ◼ Calea de hidratare – orală, duodenală, rectală, PEV