Structura organizatorică - Quiz

Cel mai simplu element al structurii organizaționale, alcătuit din obiective, sarcini, competențe și responsabilități.

Caracteristicile generale ale unui post, care explică existența sa și cum se măsoară performanța sa.

O parte a muncii unui post, cu autonomie proprie, de obicei realizată de o singură persoană.

Limitele de acțiune ale titularului de post, autoritatea formală pe care o are.

Obligativitatea titularului de post de a-și îndeplini obiectivele și sarcinile, contribuind la obiectivele generale ale organizației.

Ansamblul posturilor cu caracteristici și denumire asemănătoare.

Relația optimă dintre sarcini, competențe și responsabilități, esențială pentru eficiența muncii.

Pentru aceeași funcție în cadrul organizațiilor pot exista mai multe posturi, care concretizează elementele funcției la condițiile specifice fiecărui loc de muncă și la caracteristicile titularului.

Funcția de management presupune o sferă largă de competențe și responsabilități referitoare și la obiectivele colectivului condus.

Funcția de execuție se caracterizează prin obiective individuale limitate și sarcini specifice pentru o anumită activitate.

Compartimentul este un ansamblu de persoane care efectuează activități omogene și/sau complementare sub un singur manager.

Compartimentele pot fi grupate după natura activității (de exemplu, aprovizionare, PPUP, personal etc.)

Compartimentele pot fi grupate după implicarea lor în procesele de management - funcționale sau operaționale.

Compartimentele pot fi clasificate după amploarea obiectivelor: servicii, birouri, secții, ateliere.

Constituirea compartimentelor se face în funcție de omogenitatea și complementaritatea activităților, dar și de alte criterii, cum ar fi încadrarea activităților în funcțiunile organizației, dispersia teritorială a subunităților, produsul fabricat etc.

Ponderea ierarhică reprezintă numărul de persoane conduse nemijlocit de un manager.

Numărul de niveluri ierarhice dintr-o organizație depinde de numărul de angajați și de capacitatea de conducere a managerilor.

Relațiile de management descriu modul în care funcționează diferitele componente ale organizației.

Aceste relații stabilesc ierarhia și fluxul de autoritate în organizație.

Această relație implică supravegherea directă a angajatului.

Această formă de relație permite unor specialiști să ofere expertiză în domeniul lor.

Această relație este caracteristică unei echipe de experți care sprijină deciziile managerului.

Aceste relații promovează colaborarea și cooperarea între departamente.

Relațiile de control verifică și monitorizează eficiența activităților din organizație.

Caracterizată prin fluxul de autoritate de sus în jos.

O structură simplă cu compartimente operaționale.

O rețea de firme este definită ca o relație interumană între firme, bazată pe premisa că relațiile dintre organizații sunt de fapt relații între oameni din acele entități. O rețea strategică este ghidată de o firmă centrală. Aceasta este o colecție de afaceri care cooperează pentru a oferi un produs final.

Firmele din rețea împărtășesc resurse, competențe și responsabilități. Toate acestea sunt interconectate, creând o interdependență între ele.

Rețelele de firme aduc avantaje semnificative, cum ar fi economii de scară, flexibilitate și capacitatea de a răspunde rapid la situații schimbătoare.

Relațiile din rețea se bazează pe cooperare, nu pe autoritate ierarhică. Aceasta cultivă responsabilitatea și o mentalitate de echipă.

Rețelele de firme promovează o cultură a eticii, a competenței și a satisfacției clienților. Aceasta creează un climat de încredere și respect.

O structură organizațională în care angajații raportează atât managerului lor funcțional, cât și managerului de proiect, ceea ce permite o colaborare mai eficientă între departamente.

Această fază implică o abordare tradițională, cu toate proiectele gestionate de managementul de nivel superior.

Echipele temporare de lucru sunt formate pentru anumite proiecte importante sau urgente, dar nu au un impact permanent asupra structurii organizatorice.

Se formează echipe de proiect cu autonomie decizională și operațională, fără a fi integrate formal în structura organizatorică.

Se realizează un echilibru între influența managerilor de proiect și managerilor funcționali, integrând structura matriceală în organizare.

Flexibilitatea de a se adapta la diverse tipuri de proiecte și activități.

Resursele sunt utilizate mai eficient prin partajarea lor între mai multe proiecte.

Fluxurile și circuitele informaționale mai eficiente permit o comunicare rapidă și reacție la feedback.

Structura matriceală este specifică implementării managementului prin proiecte.

Echipele de proiect sunt formate din specialiști din diverse departamente, cu competențe eterogene.