Examen clinic pacient afecţiuni renale cronice

Simptome care sugerează pielonefrită includ febră, frisoane, vărsături, durere lombară, sensibilitate în unghiul costovertebral, leucocitoză, proteinurie, hematurie și leucociturie. Confirmarea se face prin uroculturi pozitive și ultrasonografie.

Punctele ureterale sunt: punctul ureteral superior (4-5 cm paraombilical, pe orizontala trasată prin ombilic), punctul ureteral mediu (intersecția liniei bispinoiliace cu verticala trasată prin 1/3 medie a arcadei crurale) și punctul ureteral inferior (joncțiunea uretero-vezicală). Aceste puncte devin sensibile în cistopielite (bilateral) și litiaza ureterală.

Hipogastrul este sensibil la palpare în cistite, litiaza vezicală sau neoplasmul de vezică urinară.

Vezica urinară nu este palpabilă decât în condiții patologice, cum ar fi globul vezical sau neoplasmul vezical. Globul vezical se simte ca o formațiune tumorala emisferică, net delimitată, netedă, elastică, sensibilă, puţin mobilă sau imobilă în sens lateral. Aceasta se asociază cu necesitatea de micțiune imperioasă.

Palparea prostatei se realizează endorectal. Modificările detectabile includ adenomul (prostată voluminoasă, net delimitată, elastică, nedureroasă), neoplasmul (prostată mărită asimetric și/sau nodulară), prostatita (prostată mărită, netedă și sensibilă) și abcesul (prostată foarte sensibilă de consistență scăzută).

Percuția lojilor renale se efectuează cu marginea cubitală a mâinii, trepidantă și cu intensitate crescută progresiv (manevra Giordano).

Este o situație care se poate observa la pacienții cu insuficiență renală cronică avansată, caracterizată prin slăbirea și atrofierea țesutului subcutanat.

Fracturile care apar în IRC avansată, inclusiv la pacienții hemodializați, sunt mai susceptibile de a se produce datorită fragilității osoase.

Boala renală poate afecta articulațiile, dar și alte sisteme ale corpului, cum ar fi țesutul conjunctiv.

Pielonefrita, pionefroza, prostatita, hipernefromul și abcesul perirenal pot provoca febră și frisoane la pacienții cu boli renale.

Semnele de insuficiență renală, cum ar fi aritmiile cardiace, respirația rapidă și greața, pot fi observate la examenul fizic.

Bombarea regiunii lombare poate fi o indicație a hidro- sau pionefrozei, tumorilor Wilms, abceselor perirenale sau asimetriei mișcărilor respiratorii.

Glob vezical voluminos poate provoca bombarea regiunii hipogastrice, adică a abdomenului inferior.

Rinichii sunt organe retroperitoneale, situate lângă coloana vertebrală la nivelul T12-L3.

O tehnică de palpare a rinichiului folosită în mod obișnuit pentru a detecta anomalii sau afecțiuni. Aceasta implică două mâini, una anterior și una posterior, pentru a prinde rinichiul și a evalua mobilitatea, forma și dimensiunea sa.

Tehnica de palpare a rinichiului cu o singură mână, între police și degetul arătător, folosită mai ales la pacienții slabi sau copii.

O afecțiune caracterizată prin mărirea rinichiului cu o suprafață neregulată (boselată) și dimensiuni mari sau foarte mari. Aceasta poate fi o indicație a bolii polichistice renale.

O condiție în care rinichiul este lăsat în jos și poate fi palpat mai ușor. Această afecțiune se poate clasifica în trei grade, în funcție de gradul de coborâre.

O afecțiune care se caracterizează prin acumularea de urină în rinichi, provocând umflarea sa. Această afecțiune poate duce la dureri de spate, greață și vărsături.

O infecție a rinichiului care poate cauza dureri la palpare în hipocondrul stâng. Această afecțiune poate fi periculoasă dacă nu este tratată.

O afecțiune în care o parte a rinichiului moare din cauza lipsei de sânge. Această afecțiune poate fi dureroasă și poate necesita intervenție medicală.

O afecțiune în care o parte sau întregul corpuscul renal este rupt. Această afecțiune poate provoca o sângerare severă și necesită intervenție chirurgicală de urgență.

Începe cu o percuție blândă, mai ales în cazuri acute, datorită posibilității unei dureri intense de la prima lovitură.

Percuția lojei lombare este sensibilă în diverse afecțiuni ale rinichilor, cum ar fi colica renală sau inflamațiile renale acute.

Percuția vezicii urinare se folosește pentru a detecta globul vezical, o acumulare de urină în vezică.

Auscultația rinichilor se poate practica în examenul clinic complet, dar informațiile obținute sunt limitate.

Un suflu sistolic la auscultația regiunii lombare sau paraombilicală poate indica stenoza arterei renale sau un anevrism.

Tumorile renale mari și bine vascularizate pot produce un suflu sistolic la auscultație.

Examinarea urinei este o procedură de bază pentru identificarea unor probleme renale.

Recoltarea urinei se face de obicei dimineața prin micțiune spontană, din mijlocul jetului urinar, după igienă locală.

Urina normală este limpede și de culoare galben-deschisă, datorită pigmentului urocrom sintetizat la nivelul rinichiului. Culoarea urinei poate varia în funcție de factori precum consumul de lichide, dieta și starea de hidratare.

Urina mai concentrată, de culoare mai închisă, apare dimineața, în caz de deshidratare sau consum redus de lichide.

Urina mai diluată, de culoare mai deschisă, este asociată cu consumul de lichide, alcool, cafea, ceai sau tratamente diuretice.

Prezența sângelui vizibil în urină, care poate fi asociată cu cheaguri, dând urinei o culoare roșie și aspect tulbure.

Prezența sângelui în urină care nu este vizibilă cu ochiul liber, detectată prin analize de laborator.

Urobilinogenul din bolile hepatice (de ex., hepatita) poate conferi urinei o nuanță brună sau portocalie.

Prezența de urați în urină (hiperuricemii) poate conferi urinei o nuanță portocalie.

Unele medicamente (de ex., Algocalmin, Rifampicina), alimente (sfeclă roșie, mure) sau coloranți alimentari pot modifica culoarea urinei, dând o nuanță maroniu-roșcată.