Conceptul de Normă Juridică în Drept

Study Notes

Dreptul este format din unități structurale elementare, cunoscute sub denumirea de norme juridice.
Normele juridice reprezintă reguli de conduită obligatorii pentru oameni, a căror nerespectare atrage sancțiuni și, uneori, executarea silită prin intervenția organelor statului.
Normele juridice sunt menite să asigure conviețuirea socială, orientând comportamentul oamenilor în direcția promovării și consolidării relațiilor sociale potrivit idealurilor și valorilor care guvernează societatea respectivă.

Normele juridice sunt caracterizate prin caracterele prescriptive, care stabilesc, fixează sau autorizează o anumită conduită pentru destinatarii săi.
Sunt caracterizate de generalitate și impersonalitate, fiind reguli tipice menite să se aplice unui număr nelimitat de cazuri și persoane.
Sunt obligatorii, iar nerespectarea lor atrage aplicarea forței coercitive a statului.

Structura normei juridice include două aspecte: internă (logico-juridică) și externă (tehnico-juridică).
Structura internă cuprinde: ipoteza, dispoziția și sancțiunea.
Structura externă se referă la forma de exprimare a normei juridice în cadrul unui act normativ, asigurând claritatea și concizia necesară.

Normele juridice se clasifică după natura conduitei prescrise: onervative, prohibitive și permisive.
Se clasifică și după structura internă: complete și incomplete.

Normele juridice își desfășoară acțiunea în timp, spațiu și asupra persoanelor.
Acțiunea în timp: norma juridică produce efecte juridice din momentul intrării în vigoare până la ieșirea ei din vigoare.
Acțiunea în spațiu și asupra persoanei: normele juridice se aplică pe teritoriul unui stat, guvernând conduita persoanelor aflate pe acel teritoriu.
Principiul teritorialității și excepții pentru anumite persoane și efecte extrateritoriale în anumite cazuri.