Untitled

Sistemul Inchizitorial

• A apărut într-o societate mai evoluată, odată cu jurisdicțiile specializate.
• Caracteristici specifice: formă scrisă, secret (lipsa publicității) și necontradictorialitatea dezbaterilor.
• A apărut inițial în dreptul canonic sub Papa Inocețiu al III-lea, apoi a trecut în dreptul laic.
• A atins apogeul odată cu ordonanța franceză din 1670 a lui Ludovic al XIV-lea, care reprezintă codificarea completă a procedurii inchizitoriale.

Sistemul Mixt

• A apărut ca reacție la dezavantajele sistemelor acuzatorial și inchizitorial.
• Reprezintă o combinare rațională a principiilor celor două sisteme.
• A fost consacrat în Franța în codul de instrucție criminală, influențând codurile democratice.
• Principiile acuzatoriale sunt prezente în fazele jurisdicționale (procedură publică, orală și contradictorială).
• Urmărirea penală este o procedură esențială inchizitorială.
• Codul de procedură penală actual este un cod CONTINENTAL, mixt, cu accente acuzatoriale datorită influențelor din common law.

Modele Contemporane de Procedură Penală

• Doctrina recentă critică analizarea materiei doar în limitele sistemelor istorice.
• Herbert L. Packer avansează ideea a două modele ale procesului penal.
• Două modele:
  • Modelul totalitar: rapiditatea și certitudinea represiunii.

Principiul Garantării Dreptului la Apărare

• Legiuitorul face ca dreptul la apărare să fie un principiu fundamental al procesului penal.
• Nu se identifică cu dreptul la un avocat, ci este un drept complex.
• Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul de a se apăra singuri sau de a fi asistați de avocat (art. 10 alin.(1) C.pr.pen.).
• Dreptul la apărare înseamnă dreptul persoanelor interesate de a se apăra direct sau de a fi asistate de un avocat.
• Organele judiciare au obligația de a asigura exercitarea efectivă a dreptului la apărare de către "profani".
• Dreptul la un avocat este un drept privilegiat (alegerea avocatului sau desemnarea unuia din oficiu).
• Beneficiarii pot renunța oricând la dreptul la un avocat.
• Legea nr. 122/2024 a introdus o completare a art. 10 C.pr.pen., reglementând regimul neexercitării dreptului la avocat.
• Suspectul/inculpatul are dreptul de a comunica cu avocatul prin intermediul unui interpret gratuit.
• În procedurile judiciare se folosesc interpreți autorizați (art. 12 alin.(4) C.pr.pen.).
• În procedurile de audiere, dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, comunicarea se poate realiza prin intermediul oricărei alte persoane.

Acțiunile Judiciare în Procedura Penală

• Sunt esențiale și formează fondul procesului penal.
• Procesul penal de fond nu poate fi declanșat în absența unei acțiuni judiciare.
• Procesul penal de fond este o înlănțuire de acte orientate spre stabilirea faptei, a autorului și a răspunderii penale.
• Acțiunea judiciară este modalitatea juridică prin care conflictul de drept penal este adus în fața instanței.
• Din conflict se nasc:
  • Pretenția punitivă a statului (pedepsirea vinovatului).
  • Pretenția reparatorie a persoanei prejudiciate.
• Acțiunea penală are ca obiect întregul proces penal de fond, până la soluționarea definitivă.

Trăsăturile Acțiunii Penale

• Acțiune de stat: titularul este statul, iar Ministerul Public este gestionarul.
• Acțiune obligatorie: procurorul are obligația de a pune în mișcare acțiunea penală (cu excepții).
• Acțiune indivizibilă: există o singură acțiune, indiferent de numărul subiecților pasivi.
• Acțiune personală: se îndreaptă doar împotriva persoanei care a săvârșit infracțiunea.
• Acțiune autonomă: existența ei nu depinde de existența altei acțiuni.

Punerea în Mișcare a Acțiunii Penale

• Se face de către procuror.
• Procurorul pune în mișcare acțiunea penală prin întocmirea actului de inculpare.
• Actul de inculpare este actul prin care o persoană este acuzată oficial de săvârșirea unei infracțiuni.

Împiedicarea Punerii în Mișcare a Acțiunii Penale

• Cauze care înlătură răspunderea penală (amnistia, prescripția, decesul suspectului/inculpatului).
• Retragerea plângerii prealabile, împăcarea sau încheierea unui acord de mediere.
• Existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege.
• Existența autorității de lucru judecat.
• Transfer de proceduri cu un alt stat (caz temporar).

Exercitarea Acțiunii Penale

• Se realizează exclusiv în fața instanței penale, după înaintarea acțiunii penale spre aceasta.
• Constă în efectuarea actelor procesuale și procedurale necesare pentru a obliga instanța penală să judece cauza și să soluționeze acțiunea penală.
• Titularul este procurorul.
• Se materializează prin susținerea și urmărirea ei de către procuror pe tot parcursul procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Acțiunea Civilă în Procesul Penal

• Nu este vorba despre acțiunea civilă de drept comun, ci despre cea exercitată în fața unei instanțe penale pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
• Este o instituție de procedură penală.
• Este o acțiune ACCESORIE, dar cu un obiect privilegiat.
• Are tendința de a fi pusă pe același plan cu acțiunea penală.

Caracteristicile Acțiunii Civile

• Acțiune privată: aparține persoanei vătămate prin infracțiune (sau altei persoane care a suferit un prejudiciu indirect).
• Prezintă trăsături de oficialitate: nu este guvernată de principiul oficialității, dar are trăsături împrumutate de la acțiunea penală.
• Se exercită din oficiu când persoana vătămată este fără capacitate/cu capacitate de exercițiu restrânsă (procurorul preia drepturile).
• Instanța poate exercita din oficiu acțiunea civilă când se solicită desființarea unui înscris sau restabilirea situației anterioare.