Unitatea 5. Supply Chain Management PDF

Unitatea 5. Noţiuni introductive de supply chain management 5.1. Conceptul de supply chain Un supply chain reprezintă o succesiune de organizaţii – locaţiile, funcţiunile şi activităţile acestora – care sunt implicate în realizarea şi livrarea de produse sau servicii. Succesiunea începe cu furnizori...

Unitatea 5. Noţiuni introductive de supply chain management 5.1. Conceptul de supply chain Un supply chain reprezintă o succesiune de organizaţii – locaţiile, funcţiunile şi activităţile acestora – care sunt implicate în realizarea şi livrarea de produse sau servicii. Succesiunea începe cu furnizorii de materii prime şi se extinde până la clientul final. Locaţiile includ depozite, fabrici, centre de procesare, centre de distribuţie, puncte de vânzare şi spaţii de birouri. Funcţiunile şi activităţile includ: previziunea, aprovizionarea, managementul stocurilor, managementul informaţiilor, asigurarea calităţii, programarea activităţilor, producţia, distribuţia, livrarea şi serviciul către clienţi. Există două tipuri de fluxuri în cadrul acestor sisteme: primul este fluxul fizic de materiale, în general îndreptat spre finalul lanţului logistic, şi fluxul de informaţii care circulă în ambele sensuri ale lanţului logistic. Fiecare organizaţie economică este parte a cel puţin unui lanţ logistic. Deseori numărul şi tipul organizaţiilor incluse într-un supply chain este determinat de tipul acestuia: de producţie sau de servicii. Figura 5.1. prezintă structura unui supply chain de producţie şi a unui de servicii. 5.2. Conceptul şi necesitatea supply chain management Proiectarea şi managementul proceselor unitare de creare a valorii dincolo de graniţele organizaţionale în vederea satisfacerii nevoilor reale ale clientului final (Institutul pentru Managementul Aprovizionării - Institute for Supply Management). Managementul cererii şi ofertei, aprovizionarea cu materiale şi componente, producerea şi asamblarea, depozitarea şi urmărirea stocurilor, primirea şi managementul comenzilor, distribuţia prin toate canalele şi livrarea către client (Consiliul Lanţului Logistic-The Supply Chain Council). În trecut, majoritatea firmelor îşi concentrau atenţia asupra propriilor operaţiuni şi a furnizorilor proprii. În ultimii ani însă, un număr de factori au impus ca firmele să-şi administreze activ lanţurile logistice din care fac parte. Cei mai importanţi factori sunt: 1. Nevoia de îmbunătăţire a operaţiunilor. În ultimii zece ani numeroase firme au adoptat managementul calităţii totale, obţinând o calitate superioară şi eliminând din sistemul lor costurile excesive. Deşi mai este loc de îmbunătăţiri, multe firme au obţinut deja câştigurile importante care se puteau obţine. Oportunităţile de îmbunătăţire pe care le au acum sunt în domeniile aprovizionării, distribuţiei şi logisticii – deci a lanţului logistic. 2. Utilizarea pe scară tot mai largă a externalizării. Firmele aleg tot mai mult să cumpere produse şi servicii în loc să le producă sau să le presteze ele însele. Odată cu folosirea externalizării firmele alocă tot mai mult timp activităţilor legate de aprovizionare (ambalare, manipulare, încărcare/descărcare şi sortare). O parte semnificativă a timpului şi costurilor alocate acestor activităţi şi a altora înrudite s-ar putea să nu fie necesare. 3. Creşterea costurilor de transport. Creşterea costurilor de transport reclamă tot mai mult un management mai atent al acestor activităţi. 4. Presiunile concurenţiale. Presiunile concurenţiale tot mai mari au dus la apariţia de noi produse, scurtarea ciclurilor de dezvoltare a noilor produse şi la creşterea cererii pentru personalizarea produselor/serviciilor. În unele industrii, cum ar fi produsele electronice, ciclul de viaţă ale produselor este scurt. La toate acestea se adaugă strategii care se concentrează pe un răspuns rapid la cerinţele pieţei şi eforturi de reducere a timpului între lansarea comenzii şi livrarea produsului către clientul final. 5. Răspândirea globalizării. Globalizarea a avut ca efect creşterea lungimii fizice a lanţurilor logistice. Având clienţi sau furnizori la mare distanţă vom avea un interval de timp între lansarea comenzii şi livrarea produsului către clientul final mai mare şi vor exista de asemenea mai multe posibilităţi de întrerupere a livrărilor. Alţi factori care pot perturba livrările sunt valutele diferite, fluctuaţiile pieţei monetare, limba şi diferenţele culturale. 6. Creşterea importanţei comerţului electronic – comerţul electronic a adus noi dimensiuni activităţilor de vânzare şi cumpărare precum şi noi provocări. 7. Complexitatea lanţurilor logistice – lanţurile logistice sunt complexe: sunt dinamice şi pot fi afectate negativ de numeroase incertitudini (previziuni imprecise, livrări întârziate, calitate inferioară standardelor, căderile echipamentelor şi comenzi anulate sau modificate). 8. Necesitatea managementului stocurilor – stocurile joacă un rol important pentru succesul sau eşecul lanţurilor logistice, de aceea este important să existe o coordonare între nivelurile stocurilor de-a lungul lanţului logistic. Stocurile insuficiente pot provoca întreruperi ale fluxurilor de muncă şi pot avea efecte asupra multor activităţi, iar stocurile în exces duc la creşterea costurilor. Un impact important al stocurilor în cadrul lanţului logistic este aşa-numitul „efect de bici”. Astfel, nivelul stocurilor creşte progresiv de la clientul final în sensul invers al lanţului logistic spre începutul acestuia. Figura 5.2. redă acest efect al stocurilor. 9. Beneficiile managementului lanţului logistic 10. Managementul lanţului logistic oferă numeroase avantaje. De exemplu compania Hewlett-Packard şi-a redus costurile cu aprovizionare pentru imprimantele cu jet de cerneală cu 75%, compania Sport Obermeyer şi-a dublat profiturile şi şi-a sporit vânzările cu 60% în doi ani, iar compania National Bicycle şi-a crescut cota de piaţă de la 5 la 29%. Managementul eficient al lanţului logistic i-a ajutat pe cei de la Wal-Mart să devină cel mai mare retailer din lume. 11. Beneficiile unui management eficient al lanţului logistic includ: niveluri mai scăzute ale stocurilor, costuri mai reduse, productivitate ridicată, agilitate sporită, un timp de livrare mai scurt, profituri mai ridicate şi o loialitate mai mare din partea clienţilor. 12. 5.3. Obiectivele unui supply chain 13. Obiectivul central al managementului lanţului logistic este satisfacerea consumatorului final. Ȋn toate fazele unui supply chain trebuie avut în vedere clientul final, indiferent cât de departe este o anumită operaţiune de consumatorul final. Când un client ia decizia de cumpărare, el/ ea va determina o succesiune de acţiuni de-a lungul întregului lanţ. Toate afacerile din supply chain transferă mai departe o parte din suma plătită de consumator, fiecare reţinând procentul aferent valorii adăugate prin activitatea proprie. Fiecare operaţiune din lanţ ar trebui să îşi satisfacă propriul său client, dar ar trebui să se asigure că, în acelaşi timp, va fi satisfăcut şi consumatorul final. 14. Obiectivul unui supply chain este de a satisface cerinţele clienţilor prin furnizarea produselor şi serviciilor de care au aceştia nevoie, atunci când sunt necesare şi la un preţ competitiv. Aceasta presupune realizarea unor niveluri acceptabile ale următoarelor obiective ale operaţiunilor: calitate, viteza de reacţie, siguranţa, flexibilitate şi cost. 15. Calitate – calitatea produsului sau serviciului atunci când acesta ajunge la consumatorul final depinde de calitatea realizării fiecărei operaţiuni din lanţ. Astfel, erorile care au loc în fiecare stadiu al lanţului logistic îşi multiplică efectul asupra serviciului furnizat clientului final (dacă, de exemplu, în fiecare din cele 7 faze ale lanţului logistic se înregistrează 1% erori, doar 93.2% din produsele şi serviciile care ajung la clientul final vor avea o calitate corespunzătoare. Din acest motiv, doar dacă fiecare stadiu al lanţului logistic îşi asumă responsabilitatea pentru calitatea furnizată de ei şi de furnizorii lor, un supply chain va putea oferi o calitate superioară consumatorului final. Viteza de reacţie – acest obiectiv are două perspective în contextul lanţului logistic. Ȋn primul rând se referă la rapiditatea cu care pot fi serviţi clienţii (timpul scurs între cererea unui produs sau serviciu de către client şi primirea completă a acestuia), care este un element important pentru competitivitatea unei afaceri. Răspunsul rapid poate fi realizat pur şi simplu printr-un excendent de resurse sau de stocuri de-a lungul lanţului. De exemplu, existenţa unor stocuri foarte mari în comerţul cu amănuntul reduce la zero pericolul de epuizare a stocului astfel reducându-se practic la zero timpul de aşteptare al clientului. În mod similar, o firmă de contabilitate poate răspunde rapid cerinţelor clienţilor dacă are un număr mare de contabili angajaţi, care să aştepte o cerere care se poate sau nu manifesta. În al doilea rând, viteza de reacţie se referă la timpul de deplasare a produselor şi serviciilor în interiorul supply chain-ului. De exemplu, produsele care trec rapid prin lanţ, de la furnizorii de materie primă la vânzătorii cu amănuntul, vor constitui stocuri pentru scurte perioade de timp, întrucât realizarea unui ciclu de producţie de scurtă durată nu permite timpi mari de stocare. Acest lucru va determina reducerea costurilor cu capitalul circulant şi cu stocarea, reducându-se astfel costul total de livrare către consumatorul final. Realizarea unui echilibru între viteza de răspuns la cerinţele clienţilor şi viteza reprezentând o durată mică a ciclului de producţie ( cu toate că cele două aspecte nu sunt incompatibile) depinde de modul în care lanţul alegere să concureze pe piaţă. Siguranţa – în contextul lanţului logistic aceasta este similară cu viteza de reacţie în sensul că, livrarea la timp poate fi garantată de existenţa unor stocuri excedentare de resurse de-a lungul lanţului. Siguranţa respectării duratei ciclului de producţie reprezintă însă un obiectiv mai de dorit întrucât determină reducerea incertitudinii în cadrul lanţului. Dacă fiecare operaţiune din cadrul lanţului nu va respecta termenul de livrare, va exista o tendinţă a clientului de a comanda o cantitate execedentară sau să comande mai repede pentru a se asigura în cazul unui livrări întârziate. Acelaşi argument este valabil şi în cazul incertitudinii în privinţa cantităţii produselor şi serviciilor livrate. De aceea siguranţa livrării este echivalentă cu lanţuri logistice “ la timp şi complete”. Flexibilitatea – în contextul lanţului logistic aceasta se referă la abilitatea lanţului de a gestiona schimbările şi perturbările care apar. Deseori acest aspect este numit agilitatea lanţului logistic. Conceptul de agilitate include aspecte cum ar fi concentrarea asupra consumatorului final, asigurarea unei durate mici a ciclului de producţie şi a unei durate mici de răspuns la cerinţele consumatorilor. Pe lângă acestea, un supply chain agil este suficient de flexibil pentru a face faţă schimbărilor fie că acestea se referă la schimbări ale cerinţelor clienţilor sau ale capacităţilor de furnizare ale operaţiunilor din cadrul lanţului. 1. Costul – pe lângă costurile ocazionate de transformarea intrărilor în ieşiri în cadrul fiecărei operaţiuni, lanţul logistic în sine (ca întreg) presupune anumite costuri determinate de relaţiile comerciale care au loc între operaţiunile din cadrul lanţului. Aceste costuri ale tranzacţiilor includ costuri cum ar fi: identificarea furnizorilor potriviţi, stabilirea înţelegerilor contractuale, monitorizarea performanţei furnizorilor, transportul produselor între operaţiuni, costurile de stocare etc.. Parteneriatele între operaţiuni sau reducerea numărului de furnizori reprezintă câteva dintre acţiunile care vizează reducerea acestor costuri de tranzacţionare. 5.5. Cerinţele unui supply chain de succes Managementul eficient al unui supply chain presupune existenţa încrederii între parteneri, o comunicare eficientă, accesibilitatea lanţului logistic şi respectarea unor indicatori de performanţă. • Încrederea între partenerii de afaceri - este esenţial ca partenerii de afaceri să aibă încredere unii în ceilalţi, să aibă încredere că partenerii lor au ţeluri similare şi că acţiunile partenerilor lor vor aduce beneficii pentru ambele părţi. • Comunicarea eficientă presupune o tehnologie integrată şi metode şi mijloace standardizate de comunicare între parteneri. • Accesibilitatea lanţului logistic se referă la posibilitatea pe care o are un partener important de a se conecta la orice parte a lanţului logistic şi de a accesa în timp real informaţii referitoare la nivelul stocurilor, statutul livrărilor şi alte informaţii cheie. Acest lucru solicită schimbul de informaţii între parteneri. • Capacitatea de a detecta şi de a răspunde evenimentelor neplanificate cum ar fi livrările întârziate, epuizarea stocului dintr-un anumit produs etc. Un sistem de management al evenimentelor neplanificate ar trebui să aibă următoarele capacităţi: să monitorizeze sistemul, să semnalizeze apariţia unui eveniment planificat sau neplanificat, să simuleze soluţii potenţiale atunci când apare un eveniment neplanificat şi să măsoare performanţa pe termen lung a furnizorilor, transportatorilor şi a altor parteneri din lanţul logistic. • Indicatorii de măsurare a performanţei sunt necesari pentru a confirma că lanţul logistic funcţionează la parametrii normali sau pentru a semnaliza existenţa unor probleme care trebuie rezolvate. Există o varietate de indicatori care pot fi utilizaţi şi care se referă la livrări întârziate, volumul stocurilor, timpii de răspuns, calitate etc. 5.6. Crearea unui supply chain eficient Crearea unui supply chain eficient presupune crearea unei legături între piaţă, canalele de distribuţie, procese şi furnizori. Proiectarea unui supply chain trebuie să ofere posibilitatea tuturor partenerilor din lanţ să obţină câştiguri semnificative, adică să le ofere o motivaţie pentru a coopera. Trebuie să permită partenerilor să împărtăşească previziunile, să determine statusul comenzilor în timp real, şi să aibă acces la informaţiile referitoare la stocurile partenerilor. Crearea unui supply chain eficient presupune parcurgerea unor paşi cheie: 1. Fixarea unor obiective strategice şi a unor tactici care vor ghida întregul proces. 2. Integrarea şi coordinarea activităţilor în întregul lanţ. Aceasta cere (1) depăşirea barierelor cauzate de gândirea funcţională care conduce la încercarea de a optimiza o parte a sistemului şi sistemul ca întreg şi (2) transferul de informaţii şi coordonarea activităţilor. 3. Coordinarea activităţilor cu furnizorii şi cu clienţii – presupune rezolvarea problemelor legate de cerere şi ofertă. 4. Coordinarea planificării şi execuţiei în întregul lanţ logistic. Aceasta reclamă existenţa unui sistem pentru transferul informaţiilor de-a lungul întregului lanţ şi permiterea accesului la informaţii acelora care desfăşoară activităţi cărora le sunt utile respectivele informaţii. Formarea de parteneriate strategice. Parteneriatul strategic are loc atunci când două sau mai multe organizaţii care au produse/ servicii complementare care oferă beneficii strategice celorlalţi sunt de acord să se unească astfel încât fiecare să beneficieze de avantaje strategice. Un exemplu de parteneriat strategic ar fi acela în care un furnizor acceptă să depoziteze marfa pentru clientul său, astfel reducându-se costul cu depozitarea la client, în schimbul unui contract pe termen lung cu clientul respectiv, astfel furnizorul nemaifiind nevoit să caute tot timpul clienţi, să negocieze preţuri şi servicii etc. calitate cost flexibilitate viteză serviciul către clienţi. Pentru fiecare pas al acestui proces, cei care proiectează supply chain-ul trebuie să determine următorii indicatori de performanţă: Flexibilitatea se referă la abilitatea de a se adapta la schimbările legate de cantitate dar şi la cele care se referă la cerinţele clienţilor privind produsele şi serviciile. Viteza se referă la viteza de parcurgere a lanţului logistic. Este importantă viteza de circulaţie a materialelor şi a informaţiilor. Viteza de rotaţie a stocurilor se referă la viteza cu care materialele se mişcă de-a lungul lanţului logistic. Cu cât aceasta este mai mare cu atât mai bine. Cu cât mai repede materialele trec prin lanţul logistic cu atât se reduc costurile cu stocurile şi cu atât mai rapid produsele şi serviciile ajung la clientul final şi se transformă în bani. Viteza de circulaţie a informaţiilor în cadrul lanţului este bine să fie cât mai mare cu cât informaţia ( flux în două sensuri) este mai repede disponibilă celor ce iau decizii, cu atât deciziile privind planificarea şi coordonarea elementelor lanţului logistic vor fi mai bune. 5.7. Optimizarea supply chain-ului 2. Optimizarea supply chain-ului înseamnă maximizarea valorii pentru acţionari şi clienţi. Acest lucru este obţinut prin integrarea tuturor membrilor lanţului logistic, prin crearea unui echilibru al resurselor membrilor lanţului, şi optimizarea fluxului de produse, servicii şi informaţii de la sursa primară la clientul final. Pentru acesta este necesară maximizarea vitezei de circulaţie a informaţiilor şi minimizarea timpilor de răspuns (reacţie). Optimizarea supply chain-ului aduce anumite provocări: Bariere pentru integrare ale organizaţiilor individuale. Organizaţiile şi funcţiunile lor s-au concentrat, în mod tradiţional, spre activităţile interne. Acestea şi-au fixat o zonă tampon între ele şi furnizori. Scopul managementului lanţului logistic este de a fi eficient în tot lanţul logistic, o piedică în realizarea acestui scop fiind faptul că de cele mai multe ori membrii lanţului au obiective conflictuale. De exemplu, pentru a-şi reduce costurile cu stocurile, unele firme optează pentru aprovizionări dese în cantităţi mici. Aceasta are ca efect creşterea costurilor cu stocurile la furnizori. Pentru a fi eficiente, organizaţiile trebuie să adopte o abordare sistemică asupra părţilor interne şi externe ale lanţului lor logistic, fiind atenţi la luarea deciziilor care au legătură cu optimizarea lanţului logistic. O altă dificultate este că, pentru ca managementul lanţului logistic să fie eficient, organizaţiile din lanţul logistic trebuie să permită accesul la informaţiile lor altor organizaţii din lanţ. Există o reţinere naturală pentru acesta din partea organizaţiilor. Un motiv în acest sens îl reprezintă lipsa de încredere; un alt motiv îl constituie indisponibilitatea împărtăşirii informaţiilor deţinute; un alt motiv este că, organizaţiile fiind membre în mai multe lanţuri logistice, se tem de a expune informaţii referitoare la activităţile proprii unor concurenţi. Conştientizarea necesităţii şi a beneficiilor potenţiale ale managementului lanţului logistic de către managementul de vârf. De cele mai multe ori managementul lanţului logistic presupune schimbarea practicilor de afaceri şi de aceea acceptul managerilor şi al angajaţilor de a adopta noi atitudini şi practici care ţin de desfăşurarea unor operaţiuni eficiente în cadrul lanţului logistic reprezintă o provocare reală. Administrarea compromisurilor (trade-offs). Există un set de compromisuri de care trebuie să se ţină cont în cadrul lanţurilor logistice: Compromisul între dimensiunea loturilor produse sau comandate şi nivelul stocurilor. Producerea sau comandarea unor loturi mari de produse aduce beneficii în ceea ce priveşte preţuri mai reduse datorită cantităţii mari comandate şi costuri anuale pentru lansarea comenzilor mai mici dar duce la creşterea nivelului stocurilor de siguranţă la furnizori şi a costurilor aferente acestora. Poate duce, de asemenea la apariţia efectului de bici. Compromisul între nivelul stocurilor şi costurile de transport. Furnizorii preferă să expedieze camioanele încărcate la capacitate maximă în loc de încărcătura parţială pentru a împărţi costurile de transport la cât mai multe unităţi posibil. Acesta duce însă la niveluri ridicate ale stocurilor la clienţi. Soluţiile includ combinarea comenzilor pentru a obţine o încărcătură cât mai mare a mijloacelor de transport, reducerea capacităţii camioanelor şi operaţiuni de cross-docking. Acestea din urmă presupun ca bunurile sosite, la un depozit, de la furnizori să fie descărcate din mijloacele de transport şi încărcate în unul sau mai multe camioane care realizează transportul la clienţi, evitându-se astfel depozitarea la clienţi. Compromisul între timpii de livrare şi costurile de transport. Aşa cum am menţionat mai sus, furnizorii preferă să expedieze la capacitatea maximă a mijlocului de transport. Dar aşteptarea de comenzi şi/sau producţie suficientă pentru a obţine încărcarea maximă duce la creşterea timpilor de livrare. Pe lângă soluţiile sugerate mai sus îmbunătăţirea previziunilor furnizorilor poate duce la o îmbunătăţire a corelaţiei dintre momentul producţiei şi al comenzilor de la clienţi. Compromisul între varietatea producţiei şi nivelul stocurilor. Varietatea mare a produselor duce la loturi de producţie de dimensiuni mai reduse, având ca rezultat costuri mai mari de lansare, de management a activităţii de transport şi al stocurilor. O soluţie posibilă în acest caz o reprezintă introducerea diferenţierii cât de târziu posibil în lanţul logistic. Compromisul între cost şi nivelul serviciului către clienţi. Producerea şi livrarea unui lot mare de produse duce la reducerea costurilor dar la creşterea timpilor de -a arătat mai sus. O soluţie de reducere a timpului de livrare ar fi livrarea de la depozit direct către clientul final, fără a trece pe la un detailist. Micile întreprinderi pot avea reţineri în a adopta managementul lanţului logistic deoarece acesta poate implica utilizare unor softuri costisitoare şi împărtăşirea unor informaţii sensibile altor companii. Variabilitatea şi incertitudinea. Variaţiile creează incertitudine cauzând astfel ineficienţe în lanţul logistic. Variaţiile au loc la nivelul livrărilor furnizorilor, al operaţiunilor interne, al livrării produselor şi serviciilor şi al cererii. Sporirea varietăţii produselor şi serviciilor sporesc incertitudinea întrucât organizaţiile trebuie să realizeze mai multe schimbări frecvente la nivelul operaţiunilor. Incertitudinile afectează în sens negativ activităţile de programare putând avea ca efect creşterea nivelului stocurilor, nerespectarea termenelor de livrare şi o frustrare a angajaţilor şi clienţilor la toate nivelurile lanţului logistic. Timpul de răspuns este un aspect important în managementul lanţului logistic. Un timp mare de livrare are efecte negative asupra capacităţii lanţului de a răspunde schimbărilor legate de cantităţi, momentele de livrare, designul produselor, serviciilor sau de probleme legate de calitate sau logistică. De aceea este nevoie de întreprinderea unor acţiuni care au ca scop reducerea timpilor de livrare a produselor finite şi a timpilor de livrare între verigile lanţului de aprovizionare. 5.8. Tendinţe în supply chain management La nivel mondial se înregistrează o dispersie a punctelor de producţie şi distribuţie. Cererea pentru produse personalizate pentru pieţele locale este în creştere. Se manifestă un grad scăzut de predictibilitate a evoluţiei canalului. Noile tehnologii nu permit firmelor să realizeze o mai bună gestionare a cererii la nivel local şi regional. Aceasta impune o coordonare complexă a canalelor de distribuţie multiple. Se pune un tot mai mare accent pe responsabilitate şi eficienţă Nevoia de livrări mai rapide şi mai personalizate a avut un impact puternic asupra politicii stocurilor şi a opţiunilor transportatorilor; Companiile sunt dispuse să accepte creşteri mai mici ale profitului pentru a-şi păstra sau a-şi creşte segmentul de piaţă Companiile îşi vor redimensiona lanţurile logistice eliminând activităţile neproductive, întârzierile, erorile, costurile suplimentare şi inflexibilitatea.