Sinteze ORI Smart Law - Organizații și Relații Internaționale PDF

🌍 Organizații și Relații Internaționale Powered by Smart Law © 📝 Grile și Aplicații Curs 1 - Domeniul relaţiilor internaţionale Știinţa Relaţiilor Internaţionale Relaţiile Internaţio...

🌍 Organizații și Relații Internaționale Powered by Smart Law © 📝 Grile și Aplicații Curs 1 - Domeniul relaţiilor internaţionale Știinţa Relaţiilor Internaţionale Relaţiile Internaţionale se ocupă cu studiul raporturilor de putere dintre actorii internaţionali. conceptul de putere este baza relațiilor internaționale Preocupările relațiilor internaționale (domenii) Teoria relațiilor internaționale stabileşte semnificaţia conceptelor cu care operează această ştiinţă Istoria relaţiilor internaţionale Organizații și Relații Internaționale 1  prezintă evoluţia politicii mondiale Studiile de securitate vizează cercetările legate de supravieţuirea statelor Studiile strategice privesc aspectele militare ale politicului, Economia politică internaţională urmăreşte evoluţia schimburilor economice transfrontaliere. Istoric ştiinţa relaţiilor internaţionale figurează ca un domeniu relativ recent acceptată ca disciplină de studiu în universităţil abia la jumătatea secolului al XIX-lea primele lucrări importante apar după primul război mondial 💡 Domeniul relaţiilor internaţionale face parte din domeniul mai larg al ştiinţelor politice, având legături puternice şi cu Dreptul internaţional public şi Economia mondială Sistemul internaţional şi dreptul internaţional public Definiții Sistemul internațional - ansamblul relaţiilor stabilite între actorii internaţionali. Dreptul internaţional public - un ansamblu de principii și norme juridice, scrise și nescrise,create de către state și de către celelalte subiecte de drept internațional,pe baza acordului lor de voință, în scopul reglementării raporturilor (relațiilor) internaționale Izvoarele dreptului internațional public tratatul cutuma principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate Organizații și Relații Internaționale 2  principiile fundamentale ale dreptului internațional public jurisprudența și doctrina actele organizațiilor internaționale actele unilaterale ale statelor Normele dreptului internaţional Au drept să scop să configureze și să modeleze sistemul internațional Există trei tipuri de configurare Sistemul unipolar existenţa unei singure puteri majore, Sistemul bipolar existenţa a două mari puteri oponente ce domină fiecare o anumită parte a sistemului; Sistemul multipolar existenţa a cel puţin trei mari puteri care să domine sistemul este o configurație stabilă Conceptul de putere Definiție Puterea 1. capacitatea de a lua decizii în sensul obținerii anumitor rezultate 2. abilitatea de a determina un alt actor să facă ceea ce altfel nu ar fi făcut Perspective de abordare a puterii Perspectiva instituțional analizează puterea ca putere de stat, exercitată cu ajutorul instituțiilor. Perspectiva behavioristă abordează puterea din punct de vedere al schimbărilor care intervin în comportamentul subiecților, ca urmare a deținerii și Organizații și Relații Internaționale 3  exercitării puterii Perspectiva sociologică analizează puterea ca fenomen social, surprinzând relațiile sociale care determină luarea deciziilor în cadrul unui grup Sursele puterii Populația Scenariul perfect - o populație numeroasă și cu un grad de educare înalt Scenariu optimist - o populație redusă și un grad de educare înalt Scenariu pesimist - o populație numeroasă și un grad de educare redus Scenariu negativ - o populație redusă și un grad de educare redus Geografia suprafață, relief, climă, rețea hidrografică, ieșire la mări și oceane, vecini, vulnerabilități, existența căilor navigabile Statele continentale, fără ieșire la mare, se aliniază la politica vecinilor pentru a-și spori propria putere. Ele nu-și permit o politică proprie. Statele insulare trebuie să-și folosească inteligent avantajele pentru a nu risca să rămână izolate. Resursele naturale hrană, bogății minerale Existența acestora poate amplifica parteneriatele cu alte state simpla existență a acestora nu înseamnă neaparat un avantaj contează capacitatea de a le exploata Dezvoltarea industriei Organizații și Relații Internaționale 4  capacități industriale și informaționale Capacitățile militare garanție împotriva izbucnirii unui nou conflict armat au efect descurajant chiar și fără a fi folosite Voința stă la baza folosirii avantajelor de care dispune statul pentru a-și promova interesele. Strategia managementul avantajelor de care dispune un stat. Diplomația o bună reprezentare a statelor pe scena internațională Organizarea internă Percepția/ reputația Caracterul național Moralul național Națiunea poate fi încrezătoare în viitorul ei sau poate fi pesimistă. Calitatea guvernării Sunt urmărite următoarele tipuri de relații Guvern-Resurse modul cum sunt folosite resursele pentru atingerea obiectivelor; Guvern-Sprijin popular vizează legitimitatea guvernului; Guvern-Relații internaționale vizează performanțele pe plan internațional Relația conducere-supunere Organizații și Relații Internaționale 5  Putere-influență și putere-forță DEX - influența reprezintă capacitatea de a afecta deciziile care determină anumite rezultate în cazul influenței sunt folosite resorturi psihologice În cazul societăților democratice se folosește puterea-influență mijloace de stimulare, de convingere, În cazul societăților totalitare se folosește puterea-forță (forță fizică) Amenințarea cu forța Puterea utilizabilă și cea neutilizabilă raportare la deținerea și folosirea armelor nucleare. state ce dețin arme nucleare nu le vor folosi pentru că sunt conștiente că răspunsul va fi unul prompt și nimicitor. forța nucleară este practic inutilizabilă. Putere legitimă și putere nelegitimă. Puterea legitimă este recunoscută și acceptată de cel asupra căruia se exercită Puterea nelegitimă nu este justificată din punct de vedere moral și juridic. Balanța de putere 💡 Balanța sau echilibrul de putere este conceptul central al relațiilor internaționale care semnifică stabilitatea în cadrul unui sistem alcătuit din elemente sau forțe autonome (distribuția puterii în cadrul sistemului internațional) Echilibrul însemna pace, iar dezechilibrul crize şi conflicte. ori de câte ori un stat îşi sporea puterea şi devenea ameninţător, celelalte state se aliau Cauze moderne de dezichilibru Organizații și Relații Internaționale 6  Terorismul internațional Teoria echilibrului amenințării echilibrul amenințării este o ecuație cu patru elemente: putere capacitatea de a controla sau influența comportamentul altui stat. proximitate apropierea fizică de pericol. capacitate ofensivă a celui care crează starea de pericol, dar și a celor aflați în proximitate. intenții agresive vor determina riposta actorilor din proximitate sau chiar a comunității internaționale 💡 Echilibrul rămâne elementul central, preocuparea prevalentă a societății internaționale. Metodele de echilibrare Metoda ,,divide et impera” se crează un conflict și se manipulează părțile astfel încât să aibă nevoie de sprijin de la cel care l-a provocat. Metoda compensațiilor se atribuie teritorii, bogății naturale, etc. pentru a determina atingerea echilibrului. Metoda folosirii armamentului cursa înarmării care determină cooperarea forțată a competitorilor. Metoda alianțelor împotriva dominației unei puteri sau a altei alianțe Organizații și Relații Internaționale 7  Curs 2 - Evoluţia sistemului internaţional Evoluţia sistemului internaţional până la 1914 despre o politică internaţională putem vorbi doar din momentul în care principalul actor internaţional devine statul suveran modern Teorii importante cu privire la structura sistemului internaţional. teoria ciclurilor succesive evoluţia sistemului internaţional în termenii unor cicluri succesive dominate de marile puteri 1. Ciclul portughez- 1497-1580 2. Ciclul olandez 1580- 1713 3. Ciclul britanic I 1713-1783 4. Ciclul britanic II 1815-1918 5. Ciclul American - 1918-prezent Principalele caracteristici ale acestor cicluri sunt următoarele: dominația unei mari puteri (hegemon) existenţa unor puncte de sprijin de interes strategic teoria cercurilor concentrice Centrul puterile majore au o mare influenţă asupra formării normelor internaționale Semiperiferia Foste puteri centrale aflate într-o poziție descendentă Rusia interbelică de exemplu Puteri aflate în zona periferică şi care se află într-o poziţie ascendentă mari puteri în devenire (de exemplu, China) Puteri regionale, subsistemice Organizații și Relații Internaționale 8  ale căror interese şi posibilităţi nu depăşesc aria propriului subsistem Taiwan, Coreea de Sud, statele din America Latină. Periferia state cu economii slab dezvoltate capacităţi militare reduse şi a căror securitate depinde de marile puteri Portugalia, statele din sud-estul Europei, statele africane. Motive ce au favorizat succesul puterilor europene Centralizarea politică secularizarea deciziei în domeniul politicii interne şi externe colectarea taxelor şi impozitelor la nivel central Fragmentarea sistemului internaţional Revoluţia tehnologică Evenimente ce au început configurarea sistemului intenațional 1. Sfârşitul războiului de 30 de ani şi încheierea Tratatelor Westfalice singurul subiect de drept internaţional recunoscut din acel moment era statul suveranitatea a reprezentat elementul esenţial care a modelat sistemul internaţional. singurele care-şi puteau lua angajamente internaţionale erau statele, pe baza consimţământului lor liber, fără a fi supuse coerciţiei altei puteri Scopul declarat era acela de a împiedica o singură putere europeană să le domine pe celelalte. este recunoscută existenţa unui drept internaţional recunoaşterea diplomaţiei ca instrument pentru soluţionarea paşnică a diferendelor dintre state. 2. Pacea de la Utrecht (1714) Organizații și Relații Internaționale 9  s-a statuat politica nonintervenţiei în problemele de politică internă a statelor. 3. Revoluţia franceză de la 1789 Legitimitatea statului este dată de naţiune, iar legitimitatea conducătorilor de popor. numărul relativ mic şi stabil de actori internaţionali. Balanţa de putere se sprijinea pe o anumită configuraţie şi o anumită împărţire a teritoriului. Coexistau mari imperii cu câteva state naţionale şi cu mici formaţiuni statale început de colonialism 4. Congresul de la Viena din anul 1815 s-a făcut distincţie între puterile majore (Anglia, Franţa, Prusia, Austria şi Rusia) şi puterile minore. Diplomaţia devine o instituţie a sistemului internaţional şi începe să se impună ideea de soluţionare a conflictelor prin consultări şi negocieri Se înmulţesc normele de drept internaţional 5. Decăderea unor puteri și ascesiunea altora declinul imperiului otoman, ascensiunea Germaniei şi Italiei ca urmare a unificării şi ascensiunea SUA şi Japoniei. 6. Colonialismul extinderea imperiilor coloniale devenind politica naţională a marilor puteri europene 7. Fragmentarea sistemului internaţional şi formarea de noi state naţionale. Evoluţia sistemului internaţional după 1914 Războaiele mondiale şi conferinţele de pace Conferinţele de pace au urmărit să instituie o nouă ordine mondială, complet diferită de cea anterioară războaielor instituirea principiul securităţii colective. (la inițiativa SUA) Organizații și Relații Internaționale 10  statua principiul interdependenţei tuturor actorilor sistemului internaţional în materie de securitate şi necesitatea cooperării pentru asigurarea acesteia în cadrul unor organizaţii internaţionale În acest scop a fost constituită Liga Naţiunilor prima organizaţie internaţională cu vocaţie de universalitate s-a încercat scoaterea războiului în afara legii s-a trecut de la politica de putere la politica cooperării. puterile europene îşi pierd rolul esenţial în politica internaţională, centrul de putere mutându-se la Washington a continuat procesul de fragmentare a sistemului internaţional prin procesul de decolonizare şi formare a noi state independente Războiul Rece Sistem bipolar (între SUA și URSS) Factorii care au declanşarea Războiului Rece sisteme politice şi economice total diferite şi incompatibile lupta pentru hegemonie asupra sistemului internaţional. contestarea de către URSS a modului de configurare a sistemului internaţional Caracteristicile Războiului rece Nu a fost un conflict armat, deschis a constat în cursa înarmărilor Sistemul internaţional s-a întors la tradiţionala balanţă de putere cu două talere. Cele două puteri împart globul în sfere de influenţă, Perioadele Războiului rece Etapa I (1945-1948) Organizații și Relații Internaționale 11  sub influenţa doctrinei Truman, bazată pe politica de îngrădire a Uniunii Sovietice. necesitatea de a sprijini financiar statele din vestul Europei în anul 1947 a luat naştere Planul Marshall securitatea colectivă a statelor europene și nord atlantice constituirii Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) - 1949 viza să îngrădească expansiunea diplomatică şi militară a URSS Etapa II (1948-1968) a debutat odată cu Prima criză a Berlinului Spre deosebire de prima etapă, aceasta a fost deosebit de dură şi chiar sângeroasă implicarea activă şi globală a SUA în viaţa internaţională. necesitatea apărării principiului universal al democraţiei A culminat cu criza rachetelor din Cuba SUA şi-a dat acordul de a nu interveni în Cuba şi de a-şi retrage rachetele nucleare din Turcia, în schimbul promisiunii URSS de a-şi retrage rachetele din Cuba. Crize interne în URSS cauzate de moartea lui Stalin Etapa III (1968-1978) încercarea de cooperare dintre cei doi poli sistemici Au fost semnate tratatele SALT I şi SALT II reducerea armamentului nuclear Creearea OSCE - Organizaţia pentru Securitate şi Cooperarea în Europa rediscutate şi completate principiile dreptului internaţional public Organizații și Relații Internaționale 12  doctrina Truman a fost abandonată politica externă americană s-a orientat spre apărarea interesului naţional, orientare promovată de doctrina Nixon Etapa IV (1979-1990) a fost marcată de invadarea Afganistanului de către URSS în anul 1979. reluarea cursei înarmărilor problema construirii scutului antirachetă (doctrina Reagan) destrămarea Lagărului socialist. sfârşitul Războiului Rece şi a configurat un nou mediu internaţional - unipolar, cu o singură superputere, SUA. Sistemul internaţional după sfârşitul Războiului Rece continuarea procesului de fragmentare a sistemului internaţional consolidarea unor state din Africa, Asia şi America Latină. conflicte interetnice (destrămarea Iugoslaviei) cooperarea în cadrul organizaţiilor internaţionale, al căror număr creşte continuu. afirmarea organizaţiilor internaţionale ca jucători semnificativi ai sistemului internaţional. Creşte rolul organizaţiilor internaţionale neguvernamentale se recunoaşte calitatea de subiect de drept internaţional unor entităţi nestatale. statul rămâne principalul actor în sistemul internaţional Curs 3 - Actorii sistemului internațional Noţiunea de actor internaţional Organizații și Relații Internaționale 13  💡 Dacă în Relaţiile internaţionale este utilizată noţiunea de actor internaţional, Dreptul internațional public o foloseşte pe cea de subiect de drept internaţional Actorul internaţional este orice entitate care joacă un rol identificabil în relaţiile internaţionale. Subiectele dreptului internaţional public sunt: statele, organizaţiile internaţionale interguvernamentale și alte entităţi celelalte entități au un statut special, putând dobândi anumite drepturi şi asuma anumite obligaţii internaţionale, dar fără a dispune de o capacitate juridică deplină pe plan internaţional. Actorii care evoluează pe scena internaţională Statele cei mai importanţi actori ai relaţiilor internaţionale. statul, ca subiect al dreptului internaţional, trebuie să aibă următoarele caracteristici: o populaţie permanentă un teritoriu determinat o autoritate guvernamentală capacitatea de a intra în relaţii cu alte state suveranitatea este cea care asigură baza politică şi juridică a calităţii statului ca subiect de drept internaţional. Organizaţiile internaţionale interguvernamentale 💡 Sunt forme de asociere liberă între state, create pe baza unor tratate internaţionale. De exemplu, Uniunea Europeană (UE), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Consiliul Europei. Popoarele şi mişcările de eliberare naţională Organizații și Relații Internaționale 14  Pentru ca o entitate să poată fi considerată popor, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii să fie determinată, să aibă o identitate evidentă să aibă legătură cu un anumit teritoriu minorităţile naţionale nu pot fi considerate popoare şi în consecinţă nu se bucură de dreptul la auto-determinare Mişcările de eliberare naţională trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă organe proprii de conducere, reprezentative; să exercite autoritatea de facto pe un anumit teritoriu; acest teritoriu să reprezinte o parte însemnată din teritoriul statului în care acţionează; să constituie o forţă organizată, capabilă să ducă până la capăt lupta de eliberare naţională în vederea constituirii unui stat independent 💡 Calitatea popoarelor și mișcărilor de eliberare națională de a fi subiecte ale raporturilor juridice internaționale are un caracter limitat și tranzitoriu Organizaţiile internaţionale neguvernamentale Au caracter nestatal și sunt în mare măsură sau complet independente de finanţarea şi controlul statal Amnesty International, Societatea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, Human Rights Watch, Greenpeace, Medecins sans Frontieres. Societăţile transnaţionale companiile multinaţionale sunt societăţi comerciale care au sucursale în afara graniţelor statului de origine au la bază investiții externe Organizații și Relații Internaționale 15  Societăţile transnaţionale reprezintă întreprinderi formate dintr-un centru de decizie localizat într-o ţară şi centre de activitate înzestrate sau nu cu personalitate juridică proprie situate în una sau mai multe ţări. Ford, General Electric, General Motors, Nokia, Samsung, Lukoil, Shell, Volvo, McDonald’s, Société Générale, ING, Vienna Insurance Group, Hyundai, Nike, Adidas, Dolce&Gabbana, Metro, Carrefour Persoana fizică Individul își valorifică drepturile prin intermediul statului, ca urmare a exercitării voinței suverane a acestuia Pentru a fi considerat subiect de drept internațional individul ar trebui să fie concomitent destinar și creator al normei, rol nerecunoscut individului. Actorii legitimi și nelegitimi actorii legitimi care respectă normele dreptului international public actorii nelegitimi care încalcă aceste norme. precum mişcările teroriste transfrontaliere grupuri transfrontaliere (transnaţionale) ale crimei organizate mişcări de eliberare naţională, miliţii şi mişcări de gherilă a căror activitate depăşeşte frontiera unui stat. Tendinţe manifestate în sistemul internaţional contemporan Constituirea unor organizaţii internaţionale regionale sau cu vocaţie de universalitate cărora statele membre le transferă dreptul de a adopta hotărâri în anumite domenii specificate în tratate. Este cazul UE în care politica economică şi monetară este adoptată la nivelul organizaţiei pentru întreg spaţiul comunitar, hotărârile adoptate fiind obligatorii pentru statele membre. Intensificarea eforturilor normative la nivel universal şi regional în sfera drepturilor omului Organizații și Relații Internaționale 16  Statele membre ale Consiliului Europei trebuie să recunoască jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) Statele trebuie să ţină cont de intercondiţionările manifestate la nivel global (globalizarea) cum ar fi protecţia mediului ori cea a animalelor intensificarea globalizării Fenomenul globalizării a fost interpretat în mod diferit, conturându-se trei curente de gîndire importante. Hiperglobalismul motorul globalizării este capitalismul şi tehnologia anticipează sfârşitul statului-naţiune Scepticismul apreciază că motorul globalizării îl constituie pieţele, acţiunile şi politicile statelor consideră că statele vor rămâne principalii actori politici şi economici, Transformarea societăţii internaţionale globalizarea constă într-o rearanjare a relaţiilor internaționale motorul globalizării îl constituie caracteristicile modernităţii globalizarea va coexista cu fragmentarea sistemului internaţional Dimensiunile globalizării Globalizarea politică guvernare globală uniformizarea unor idei, valori, norme, instituţii şi practici politice Globalizare economică sau financiară internaţionalizarea producţiei Organizații și Relații Internaționale 17  relaxarea frontierelor tarifare creşterea controlului actorilor nestatali Globalizarea culturală formarea unei culturi globale sau cel puţin a unei conştiinţe globale Globalizarea tehnologică uniformizarea la nivel global a tehnologiilor informaţiilor, comunicaţiilor şi de transport Globalizarea socială expansiunea geografică a interacţiunilor sociale uniformizarea stilului de consum creşterea mobilităţii populaţiei dezvoltarea unor mişcări sociale transnaţionale Curs 4 - Noţiuni generale privind organizaţiile internaţionale interguvernamentale Organizaţii internaţionale interguvernamentale vs organizaţii internaţionale neguvernamentale O organizaţii internaţională interguvernamentală este o asociere statală, reunind mai multe state număr mai mic (aprox. 400) Organizaţii internaţionale neguvernamentale - este o asociere nestatală, reunind mai multe persoane fizice sau juridice având cetăţenie şi naţionalităţi diferite. număr mai mare (aprox. 13,000) Scurt istoric al organizaţiilor internaţionale interguvernamentale Asocieri statale au existat încă din antichitate, cele mai multe bazându- se pe egalitatea între membrii şi libertatea de adeziune. Liga de la Delos În accepţiunea actuală a noţiunii, au apărut mult mai târziu Organizații și Relații Internaționale 18  1865 - a apărut prima organizaţie interguvernamentală propriu-zisă, Uniunea Telegrafică Internaţională Între cele două războaie mondiale ia naştere prima organizaţie cu vocaţie universală, cu caracter politic Liga Națiunilor (Societatea Națiunilor) După cel de-al doilea război mondial ONU și alte 17 organe specializate ONU NATO Factorii care au determinat apariţia şi proliferarea organizaţiilor internaţionale interguvernamentale Necesitatea prevenirii războiului şi reglementării regulilor de purtare a lui Revoluţia industrială şi descoperirile din domeniile ştiinţei Problemele noi cu care s-a confruntat omenirea creşterea populaţiei sărăcia şi dificultăţile privind asigurarea hranei deteriorarea mediului înconjurător şi nevoia de a-l proteja, epuizarea resurselor naturale utilizarea spaţiului cosmic Rolul organizaţiilor internaţionale interguvernamentale de a asigura mijloacele de cooperare între state, în domenii de interes comun au la bază principiul cooperării voluntare. Definiţia organizaţiilor internaţionale interguvernamentale ❗ Organizaţiile Internaţionale sunt asocieri de state, constituite prin tratat, înzestrate cu o constituţie şi organe comune, posedând o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre Caracteristicile organizaţiilor internaţionale interguvernamentale La asociere participă statele prin reprezentanţii guvernelor. Organizații și Relații Internaționale 19  Asocierea se realizează pe baza acordului de voinţă al statelor, acord care se materializează într-un tratat. Asocierea presupune urmărirea unor scopuri, obiective comune. structură instituţională proprie asocierea de state trebuie să se constituie şi să-şi desfăşoare activitatea pe baza normelor de drept internaţional. are o personalitate juridică proprie adică are drepturi şi obligaţii pe teritoriul statelor membre, în raporturile cu acestea sau cu alte subiecte de drept internaţional. Clasificarea organizaţiilor internaţionale interguvernamentale În funcţie de compoziţie organizaţii cu caracter universal - pot face parte toate statele lumii, caracter eterogen. actele constitutive trebuie să prevadă posibilitatea ca toate statele lumii să adere la ele organizaţii cu caracter regional - grupează statele dint-o anumită arie geografică în baza principiului contiguităţii geografice caracter omogen, grupând state cu sisteme politice, economice şi valori culturale apropiate În funcţie de activitatea pe care o desfăşoară organizații cu competență generală organizații cu competență specială Organizaţii politice Organizaţii tehnice Organizaţii economico-financiare Organizaţii cu preocupări în domeniul social Organizații militare Organizaţii care desfăşoară activităţi culturale Organizații științifice Organizații și Relații Internaționale 20  În funcţie de structura instituţională organizaţiile de cooperare cele mai multe cooperare voluntară, suveranitate deplină statelor Adunare plenară + un organ de compunere restrânsă + sercretariat Deciziile au valoare de recomandare organizaţiile de integrare. tind să își impună deciziile statelor membre caracter supranațional decizii cu forță obligatoare organe proprii exercită funcții guvernamentale fără cooperarea statelor amendarea şi revizuirea actelor constitutive nu se realizează fără consimţământul organelor organizaţiei. Organizaţiile internaționale neguvernamentale sunt recunoscute ca actori în sistemul internaţional pentru că generează consecințe pe scena internațională din categoria OING fac parte şi structurile ecleziastice structurile sindicale, structurile care privesc partidele politice asociaţii profesionale federaţiile sportive internaţionale. atributul internaţional al OING-urilor poate fi justificat prin sfera scopurilor și activităţilor şi nu în mod necesar prin considerente de ordin structural Pentru ca un OING să poată dobândi statut consultativ pe lângă o organizație internațională interguvernamentală trebuie să Organizații și Relații Internaționale 21  să susţină obiectivele organizației să aibă un anumit grad de democraţie internă să nu folosească şi să nu susţină violenţa să nu promoveze amestecul în treburile interne ale statelor Caracteristici se constituie pe teritoriul unui stat, conform legislaţiei acestuia; au ca membrii persoane fizice şi juridice care urmăresc un scop comun; au un act constitutiv, regulamente de organizare şi funcţionare au organe proprii; mijloacele lor financiare se compun din contribuţiile obligatorii ale membrilor, contribuţii voluntare, donaţii, venituri din activităţi proprii. Ele pot beneficia de sprijin financiar din partea statului sau de anumite facilităţi, cum ar fi asigurarea gratuită a unui sediu. Dobândirea caracterului internațional este posibil ca activitatea lor să devină transfrontalieră atunci când se solicită sprijinul guvernului unui stat străin ori a societăţii civile a acestuia pot să se asocieze cu alte organizații din alte ţări, mobilizate de aceleaşi scopuri pot să-şi constituie secţiuni (puncte de lucru) şi în străinătate. Scop Curs 5 - Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale interguvernamentale Precizări prealabile Pentru a beneficia de personalitate juridică internaţională, o organizaţie internaţională trebuie să întrunească următoarele elemente constitutive: să fie constituită din state în calitate de membri; să fie constituite în temeiul unui tratat multilateral încheiat între statele membre; Organizații și Relații Internaționale 22  să aibă o structură instituţională proprie capabilă să adopte acte opozabile membrilor organizaţiei. să fie conformă cu normele dreptului internaţional. Odată întrunite aceste elemente, organizaţia internaţională dobândeşte personalitate juridică internaţională distinctă de cea a statelor membre opozabilă erga omnes Personalitatea juridică se manifestă în ordinea: internațională internă a statelor Organizația internațională este titulară de drepturi şi obligaţii pe care le dobândeşte prin voinţa statelor. Statele membre transferă organizației unele dintre puterile lor, astfel încât aceasta promovează interesele comune ale membrilor ei. organizația poate intră în contact cu alte subiecte de drept internaţional: state alte organizaţii internaţionale interguvernamentale. Personalitatea juridică internaţională Ea exprimă calitatea de subiect de drept internaţional Temeiul ei îl constituie acordul de voinţă al statelor, materializat în actul constitutiv Actele constitutive nu prevăd, de regulă, că organizaţiile internaţionale interguvernamentale au personalitate juridică internaţională, ea apare ca implicită. deci întinderea personalităţii juridice diferă de la o organizaţie la alta în funcţie de actele constitutive Actul constitutiv are valoare nu numai prin ce prevede în mod expres, ci şi prin ceea ce el presupune Datorită personalității juridice internaționale, organizaţiile internaţionale interguvernamentale sunt împuternicite să acţioneze pe plan Organizații și Relații Internaționale 23  internaţional, ca entităţi distincte Spre deosebire de state, organizaţiile internaţionale au o personalitate juridică internaţională cu un caracter limitat şi specializat potrivit scopului şi funcţiilor specifice determinate la constituire Drepturi și obligații conferite de personalitatea juridică internațională Derepturi de a încheia tratate cu alte subiecte de drept internațional de a stabili şi menţine legături cu misiunile permanente ale statelor membre acreditate pe lângă ele de a numi misiuni proprii pe lângă state membre, state terţe sau alte organizaţii internaţionale; de a înainta plângeri internaţionale pentru daunele suferite de organizaţie sau de reprezentanţii săi; de a-şi constitui şi gestiona resursele financiare. Obligații să respecte dreptul internaţional Competențe specifice Competența normativă - de a elabora norme sau reguli convenţionale de drept internaţional Competenţa de control sau de sancţionare - în raporturile cu statele membre Opozabilitatea Față de statele membre - decurge din necesitatea de a îndeplini scopurile organizaţiei. Organizația impune sarcini statelor membre pe care acestea trebuie să le respecte şi să le îndeplinească Fațăe de state terțe - opozabilitatea personalităţii juridice internaţionale a organizaţiilor internaţionale depinde de recunoaşterea acesteia de către terţi. Organizații și Relații Internaționale 24  ❗ Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale nu este doar o personalitate recunoscută doar de statele membre, ci o personalitate internaţională obiectivă, opozabilă erga omnes Personalitatea juridică de drept intern Pentru realizarea scopurilor propuse, organizaţiile internaţionale intră în raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice pe teritoriul statelor membre. Pentru aceasta se impune ca ele să aibă capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaţii în raporturile de drept intern, pe teritoriul oricăruia din statele membre şi chiar pe teritoriul unor state nemembre Ca urmare a ratificării actului constitutiv, statele membre recunosc personalitatea juridică de drept intern a organizaţiei acest fapt nu echivalează cu asimilarea organizaţiilor internaţionale cu subiectele de drept intern. Personalitatea juridică de drept intern se manifestă şi în raport cu statul pe teritoriul căruia îşi are sediul Între organizaţie şi statul de sediu se încheie acordul de sediu în care se stabilesc drepturi şi obligaţii reciproce sau, altfel spus, conţinutul personalităţii juridice de drept intern a organizaţiei internaţionale în raport cu statul de sediu Formele de manifestare a personalităţii juridice Capacitatea de a încheia tratate Capacitatea unei organizaţii Internaţionale de a încheia tratate este guvernată de regulile acestei organizaţii actul constitutiv este principalul temei al acestei capacităţi deciziile organizaţiilor internaţionale pot constitui temeiul acestei capacităţi dacă actul constitutiv nu conţine prevederi exprese în acest sens, această capacitate se poate deduce din funcţiile Organizații și Relații Internaționale 25  organizaţiei organizaţiile internaţionale nu pot încheia tratate care nu au legătură cu obiectivele, scopul sau funcţiile organizaţiei. Clasificarea tratatelor După efecte tratate-legi - cu valoare normativă tratate-contract - cu efecte comparabile cu cele ale contractelor din dreptul privat) După numărul subiectelor tratate bilaterale tratate multilaterale După calitatea subiectelor tratate între state tratate între state și organizații tratate între organizații După obiect tratate politice tratate militare tratate economice tratate culturale După aplicarea în timp tratate cu termen tratate nelimitate în timp După aplicarea în spațiu tratate universale tratate regionale Codificarea dreptului tratatelor este realizată de Convenţiile de la Viena privind dreptul tratatelor (1969 și 1986) Organizații și Relații Internaționale 26  Dreptul de legație dreptul de a fi reprezentate pe lângă alte subiecte de drept internaţional (legaţie activă) şi de a primi reprezentanţi ai acestora (legaţie pasivă). se exercită prin misiunile diplomatice Clasificarea misiunilor diplomatice după criteriul duratei misiuni permanente misiuni temporare după subiectele relaţiilor diplomatice misiuni diplomatice între state misiuni diplomatice între state şi organizaţii internaţionale. ❗ Statul care trimite misiunea diplomatică poartă denumirea de stat acreditant statul care primeşte această misiune se numeşte stat acreditar Structura misiunilor diplomatice Organizarea internă a misiunii diplomatice este de competenţa statului acreditant. Cuprinde următoarele subdiviziuni șeful misiunii cancelaria secția politică, economică și comericală, secția sau biroul de presă, secția consulară biroul atașatului cultural, al atașatului militar, pentru migrații Personalul misunilor diplomatice Organizații și Relații Internaționale 27  personalul diplomatic personalul tehnic-administrativ personal de serviciu Legaţia activă - nici o organizaţie internaţională nu este împuternicită expres prin actul constitutiv să trimită reprezentaţi în statele membre. Totuşi acest lucru se întâmplă Organizaţiile internaţionale pot avea Misiuni permanente - au rolul de a informa statul despre activităţile desfăşurate și de a coordona programele de asistență Misiuni speciale - sunt trimise temporar, cu scop bine determinat. pot fi trimise şi pe lângă state terţe sau alte organizaţii internaţionale Legaţia pasivă - organizaţiile internaţionale pot primi reprezentanţi dacă acest drept a fost prevăzut în actele constitutive şi în acordul de sediu. Recunoașterea altor subiecte ale dreptului internațional Organizaţiile internaţionale intră în contact сu și recunoaștere calitatea de de subiect de drept internațional a: statelor membre și terțe altor organizații enitităților nestatale Recunoașterea se face prin: admiterea ca membru în organizaţie încheierea unui acord invitaţia la o sesiune sau conferinţă declarația de recunoaștere mesaje de felicitare Capacitatea de a prezenta reclamații Organizații și Relații Internaționale 28  organizațiile pot depune reclamaţii la instanţele internaţionale sau la tribunalele administrative ale organizaţiilor internaţionale. soluţionarea diferendelor dintre state se face potrivit următoarelor principii Principiul soluţionării paşnice Mijloacele de soluţionare paşnică diplomatice negocierea (tratativele) contacte și tratative între reprezentanții părților, schimburi de documente scrise. bunele oficii implicarea unui terţ: persoană fizică sau stat. Rolul terțului este acela de a determina părțile în diferend să înceapă negocierile Terțul nu participă la tratative. medierea Implicarea unui terţ Terțul participă la organizarea negocierilor, le conduce, examinează fondul diferendului și face propuneri pentru soluționarea lui ancheta implicarea unui terţ cu scopul de a verifica starea de fapt care stă la baza acestuia Se constituie o comisie de anchetă internațională din comisari ce nu sunt cetățeni ai statelor părți comisia întocmește un raport în care stabilesc situația de fapt, fără a propune soluții concilierea implicarea unui terţ în investigarea cauzelor disputei dintre părţi Organizații și Relații Internaționale 29  prezintă propuneri de soluţionare care nu sunt obligatorii concilierea face trecerea de la mijloacele politico-diplomatice la cele jurisdicționale jurisdicţionale arbitrajul implică o procedură cu caracter contradictoriu se pronunță o hotărâre definitivă și obligatorie de un organ independent față de părți fără a fi executorie Recurgerea la arbitraj implică angajamentul de a se supune sentinţei cu bună credinţă soluţionarea judiciară se realizează de către curți internaționale de justiție, cum ar fi: Curtea Internaţională de Justiţie a ONU Procedura urmată în fața Curții este stabilită în statutele și regulamentele proprii și cuprinde faza scrisă și faza orală. Hotărârile sunt definitive și obligatorii pentru parțile în litigiu. În cazul în care nu sunt executate, statutele prevăd măsurile care pot fi întreprinse pentru aducerea la îndeplinire. Diferența dintre arbitraj și soluționarea juridică modul de selectare a membrilor organelor jurisdicţionale. procedura arbitrală are loc prin acordul părţilor soluţionarea judiciară presupune existenţa unui tribunal stabil, cu judecători şi reguli Organizații și Relații Internaționale 30  proprii de procedură, pe care părţile trebuie să le accepte în cadrul Organizației Prin aplicarea de sancțiuni Principiul nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa Alte principii enumerate de Declaraţia privind relaţiile prieteneşti dintre state (1970) principiul bunei credinţe în relaţiile internaţionale; principiul non-intervenţiei în afacerile interne ale unui alt stat; principiul egalităţii suverane a statelor; principiul drepturilor egale şi al auto-determinării popoarelor; principiul suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a statelor. Privilegiile și imunitățile diplomatice Întinderea lor este stabilită în actele constitutive şi în acorduri speciale, cum ar fi acordul de sediu. privesc organizaţia internațională şi agenţii organizaţiei Inviolabilitatea localurilor misiunilor diplomatic Inviolabilitatea arhivelor, documentelor şi corespondenţei diplomatice Imunităţile şi privilegiile personalului diplomatic Imunităţi personale de jurisdicție penală, civilă și adminstrativă persoana unui agent diplomatic este inviolabilă, nu va putea fi supus nici unei forme de arest sau detenţie. Privilegiile diplomatice vamale, fiscale Facilități diplomatice Organizații și Relații Internaționale 31  înlesniri acordate de statul acreditar misiunilor diplomatice Curs 6 - Constituirea organizaţiilor internaţionale interguvernamentale Actul constitutiv Organizaţiile internaţionale se constituie prin încheierea unui tratat multilateral, în formă scrisă, care pentru a-şi produce efectele trebuie să fie supus ratificării statelor membre. După criteriul formal sau al denumirii apar o multitudine de tipuri de tratate: tratatele propriu-zise convenţiile - domeniu determinat pactele - acorduri cu caracter solemn acordurile - înţelegeri încheiate la un nivel mai concret cartă/statut - acte constitutive ale organizaţiilor internaţionale Organizaţia Naţiunilor Unite alte tratate şi acorduri Cuprinsul actului constitutiv diferă de la o organizaţie la alta în funcţie de tip, numărul membrilor, scopuri, context istoric etc în linii generale cuprinde următoarele proclamarea constituirii organizaţii reglementări legate de funcționarea organizației principiile de bază scoprurile organizației condiții pentru aderare compoziția și competențele organelor organizației privilegii și imunități ale membrilor reguli de interpretare a dispozițiilor din act Organizații și Relații Internaționale 32  Încheierea actului constitutiv Încheiera are loc prin parcugerea următoarelor etape negociera în această etapă se elaborează conținutul actului în cadrul unor conferințe se redactează proiectul de tratat care este dezbătut, amendat (modificat) şi adoptat. poate fi adoptat prin consens, vot unanim sau majoritate calificată exprimarea consimțământului Se realizează prin semnare - de reprezentanții statelor, special împuterniciți în acest sens parafare - doar autentificarea textului tratatului Semnarea ad referendum - caracter provizoriu, sub rezerva confirmării ulterioare de către organelor competente ale statului. semnare definitivă - echivalează cu exprimarea consimțământului de a deveni parte la tratat. ratificare, acceptare, aprobare - tratatul parcurge o procedură internă prin care statele îşi manifestă consimţământul de a fi legate de dispoziţiile tratatului. aderare - statele care nu au participat la negociere și semnare pot deveni ulterior membre intrarea în vigoare momentul de la care acestea produc efecte are loc la data şi după modalităţile stabilite prin dispoziţiile tratatului de regulă, intrarea în vigoare se stabileşte în funcţie de depunerea unui anumit număr de instrumente de ratificare Organizații și Relații Internaționale 33  pe lângă unul dintre guvernele statelor părţi sau pe lângă o organizaţie internaţională special desemnată ca depozitar. Intrarea în vigoare mai poate interveni şi după trecerea unei anumite perioade de timp de la semnare. ❗ Actul constitutiv se deosebeşte de tratatele obişnuite întrucât dă naştere unui nou subiect de drept internaţional, Momentul intrării în vigoare marchează apariţia unui nou subiect de drept internaţional. Admiterea de rezerve Prin formularea unei rezerve la tratat, statul îşi exprimă poziţia diferită în legătură cu aplicarea unor prevederi ale acestuia refuzul de a fi legat de anumite clauze Rezervele pot fi formulate la: semnare, ratificare, aderare, cu condiția ca tratatul să nu dispună că pot fi făcute numai anumite rezerve printre care nu figurează rezerva respectivă rezerva să nu fie incompatibilă cu obiectul şi scopul tratatului. Pot fi oricând retrase În situaţia în care un stat formulează rezerve, organul competent al organizaţiei se pronunţă asupra rezervei formulate. Este de preferat ca statele să nu formuleze rezerve Modificarea actului constitutiv Ca şi încheierea, modificarea tratatelor depinde de consimţământul părţilor, în temeiul principiul libertăţii de voinţă şi al egalităţii suverane a statelor Pentru situaţiile în care tratatele nu conţin dispozițiie exprese la clauzele de modificare, Convenţia din 1969 stabileşte un set de reguli aplicabile modificării tratatelor. Modificarea se poate realiza prin revizuire - schimbări de amploare ale actelor constitutive Organizații și Relații Internaționale 34  schimbarea obiectevelor și scopurilor amendare - privesc numai probleme punctuale, bine precizate crearea de noi organe, modificarea competenţelor, retragerea din organizaţie, excluderea Interpretarea actului constitutiv este necesară interpretarea uniformă a tratelor de către statele membre Regula generală de interpretare a tratatelor stabilită prin Convenţia de la Viena 1969, un tratat trebuie interpretat cu bună-credinţă, urmând sensul obişnuit atribuit termenilor tratatului, în contextul lor şi în lumina obiectului şi a scopului său evitarea interpretării abuzive a textului tratatului, deturnând sensul obişnuit al termenilor, în propriul interes o prevedere expresă exclude orice altă interpretare Moduri de interpretare obiectivă - bazată pe textul tratatului (logică, gramaticală, oficială). funcţională - bazată pe scopul şi obiectul tratatului subiectivă - are în vedere intenţia părţilor În toate cazurile, interpretarea textului tratatului este supusă principiului efectivităţii Dizolvarea organizaţiilor internaţionale poate interveni în următoarele situaţii la expirarea termenului pentru care a fost constituită la realizarea sarcinilor pentru care a fost înfiinţată la schimbarea condiţiilor care au determinat constituirea, dacă s-a ivit necesitatea creării unei noi organizaţii care să o înlocuiască pe cea veche. Actele constitutive pot cuprinde dispoziţii privitoare la dizolvare, însă cele mai multe Organizații și Relații Internaționale 35  nu cuprind asemenea dispoziţii. ❗ Din momentul dizolvării organizaţiei internaţionale, personalitatea juridică a acesteia încetează. Curs 7 - Participarea la activităţile organizaţiei internaţionale Dobândirea calităţii de membru cu drepturi depline Statele devin membre ale organizaţiilor internaţionale prin participarea la constituirea oraganizaţiei - membri fondatori au participat la negocierea şi semnarea actului constitutiv membrii fondatori îşi pot rezerva un loc special, anumite privilegii sau facilităţi însă adesea nu se disting de membrii admișii ulterior prin parcurgerea procedurii de aderare. - membri admiși ulterior Prin aderare, noi subiecte de drept internaţional dobândesc calitatea de membru al organizaţiei internaţionale, nu doar statele. aderarea este un act bilateral, se încheie un acord între statul viitor membru şi organizaţie acordul din partea organizației este generat de votul afirmativ a unei majorități calificate a organului plenar acordul din partea viitorului membru este generat de votul afirmativ al organului legislativ potrivit constituției În privinţa admiterii de noi membrii, pe plan internaţional se manifestă următoarele tendinţe: apartenenţa la o organizaţie este condiţionată de obţinerea prealabilă a calităţii de membru în altă organizaţie apartenenţa la o anumită zonă geografică nu conduce în mod automat la dobândirea calităţii de membru al unei organizaţii internaţionale regionale, fiind impuse şi alte condiţii. Organizații și Relații Internaționale 36  fragmentarea sistemului international şi apariţia de noi state. unirea a două sau mai multe state într-un stat federal succesiunii la calitatea de membru - noile state iau locul celor vechi în cadrul organizaţiilor, înlocuirea având loc automat dezmembrarea unui stat federal în mai multe state succesiunii la calitatea de membru - statele desprinse parcurg procedura aderării Odată adoptată decizia de primire a unui nou membru şi îndeplinirea de către statul candidat a formalităţilor constituţionale interne, instrumentele de ratificare/aprobare se depun de către statul candidat la statul sau organizaţia depozitară. După parcurgerea acestor etape, statul candidat obţine calitatea de membru cu drepturi depline din acest moment, devin efective drepturile şi obligaţiile decurgând din această calitate Situaţii speciale de dobândire a calităţii de membru Membrii asociați Această calitate dă dreptul de participare la activitatea organizaţiei, însă nu dă dreptul de a fi ales în organele organizaţiei şi nici dreptul la vot dobândirea calității de membru asociat constituie o etapă tranzitorie, premergătoare dobândirii calității de membru cu drepturi depline. Membrii observatori Drepturile care decurg din statutul de observator sunt limitate acces la şedinţele organizaţiei; primirea documentelor organizaţiei dreptul de a face, în anumite condiţii, declaraţii Organizații și Relații Internaționale 37  Nu au drept de vot şi nici dreptul de a face parte din organele organizaţiei Statutul de observator se acordă: Statelor nemembre Statelor membre ale organizaţiei - dar care nu fac parte dintr- un organ cu compunere restrânsă în cazul în care au un interes particular într-o problemă ce se dezbate în acel organ; Mişcărilor de eliberare naţională Altor organizaţii internaţionale Consultanții se acordă, în principal, unor organizaţii internaţionale neguvernamentale dar nu este exclusă consultarea unor societăți comerciale sau unor specialişti se apelează la consultanţi în vederea rezolvării unor probleme de specialitate, pentru găsirea unor soluţii care implică cunoştinţe de specialitate Pierderea calităţii de membru Retragerea voluntară. activitatea organizaţiilor internaţionale se bazează pe cooperarea voluntară a membrilor săi. membrul care doreşte să se retragă trebuie să notifice organizaţiei hotărârea sa. Excluderea Ca sancţiune, excluderea se aplică atunci când statul încalcă repetat şi flagrant dispoziţiile actului constitutiv Dispariţia unui membru Dispariţia unui stat ca subiect de drept internaţional conduce automat la pierderea calităţii de membru al organizaţiei Organizații și Relații Internaționale 38  Dizolvarea organizaţiei organizaţia îşi încetează existenţa, iar statele membre îşi pierd calitatea de membru. Suspendarea calităţii de membru În situaţiile expres prevăzute de actele constitutive, nerespectarea anumitor obligaţii nu atrage excluderea din organizaţie, ci suspendarea calităţii de membru şi a dreptului la vot. de exemplu neachitarea contribuțiilor Curs 8 - Structura organizaţiilor internaţionale Factorii care determină structura organizaţiilor internaţionale Structura instituţională a organizaţiilor internaţionale este determinată de următorii natura activităţii organizaţiei; numărul membrilor ei; scopurile organizaţiei; modul de participare la luarea deciziilor; condiţiile politice, economice, sociale, tehnice existente în momentul constituirii organizaţiei. Clasificarea organelor organizaţiilor internaţionale În funcţie de numărul statelor reprezentate în cadrul organelor respective organe plenare organe cu compunere restrânsă În funcţie de relaţia dintre organele organizaţiei organe principale organe subsidiare în funcţie de natura activităţii acestor organe organe politice Organizații și Relații Internaționale 39  organe administrative organe jurisdicţionale Organe principale şi organe subsidiare Organe principale cele prevăzute în actul constitutiv nu li se poate modifica compoziţia şi competenţele decât prin amendarea sau revizuirea actului constitutiv Organe subsidiare cele create de un organ principal sau prin delegarea puterilor acestuia. deciziile sau concluziile acestora nu sunt obligatorii pentru organele principale. Organe plenare şi organe cu compunere restrânsă Organe plenare Fiecare organizaţie are cel puţin un organ plenar în care sunt reprezentate toate statele membre stabileşte orientările generale ale activităţii organizației Statele membre, sunt libere, în principiu, să-şi desemneze reprezentanţii. Delegaţiile statelor membre sunt formate din şeful delegaţiei, membrii, supleanţi, consilieri, experţi. numărul de voturi de care dispune fiecare stat nu este determinat de numărul membrilor delegaţiei deciziile adunării generale sunt luate potrivit principiului „un stat un vot”. Adunarea generală poate priva un stat de exerciţiul dreptului său de a participa la vot, prin refuzul de a accepta deplinele puteri ale reprezentanţilor statului respectiv la lucrările sale Organizații și Relații Internaționale 40  aprobarea deplinelor puteri este o formalitate, fiind un act de procedură verificat de un comitet special împuternicit Verificarea deplinelor puteri nu vizează autenticitatea documentului ca atare, ci competenţa organului care l-a eliberat în ţara emitentă. legitimitatea guvernului emitent este luată în considerare. exemple de organe plenare: adunările generale, adunările parlamentare, comisiile plenare, reuniunile speciale În unele organizaţii, actele constitutive prevăd prezenţa în adunarea plenară a unor reprezentanţi guvernamentali de rang înalt (şefi de stat sau de guvern, miniştrii). Pentru a se evita absenţa îndelungată a acestora din capitalele respective, se delegă competenţa pregătirii deciziilor unui eşalon inferior compus din reprezentanţi ai statelor membre, de obicei la nivel de ambasadori. Spre exemplu, în UE a fost constituit Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) Organe cu compunere restrânsă Nu sunt reprezentate toate statele membre. Pot fi permanente sau temporare Reprezentarea în aceste organe diferă de la o organizaţie la alta, urmând aplicarea a trei principii Reprezentarea geografică echitabilă Accesul tuturor membrilor, prin rotaţie, în organele cu componenţă restrânsă şi la conducerea organizaţiei Reprezentarea echitabilă a intereselor diferitelor grupe de state, clasificate după alte criterii decât cele geografice Organele cu compunere restrânsă au două categorii de competenţe: Organizații și Relații Internaționale 41  rezultate din cuprinsul actelor constitutive, rezultate din deciziile organului plenar. pregătesc deciziile pe care urmează să le ia organul plenar, pun în aplicare aceste decizii, supraveghează executarea acestor decizii de către celelalte organe ale organizaţiei sau de către statele membre Organe politice, jurisdicţionale şi administrative Organe politice stabilesc orientarea generală a activităţii organizaţiei De regulă, este şi organul plenar Organe administrative secretariatele conduse, de regulă, de o persoană care îndeplineşte funcţia de Secretar General aleşi din rândul personalităţilor care se bucură de încrederea statelor membre caracter permanent, răspunde de buna funcţionare internă a organizaţiei. anual întocmeşte rapoartele organizaţiilor. reprezintă organizaţia în raporturile cu alte subiecte de drept internaţional şi are dreptul să încheie acordur Personalul secretariatului este alcătuit din funcţionari internaţionali. criteriul principal de recrutare este cel al calificării, al competenţei profesionale categorii de funcționari permanenţi temporari - angajaţi pe o perioadă determinată, auxiliari - pentru efectuarea unor misiun Organizații și Relații Internaționale 42  obligații să nu primească instrucţiuni de la guvernele ţărilor de origine sa nu se angajeze în activităţi politice privilegii și imunități nu pot fi supuşi jurisdicţiei locale din statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea cu privire la acte decurgând din exercitarea funcţiei lor oficiale nu au obligaţia de a se înregistra ca străini sunt scutiţi de plata taxelor vamale pentru bunuri de strictă trebuinţă Organe jurisdicționale Curţile de Justiţie din structura organizaţiilor internaţionale