Teste grilă pentru autoevaluare Cursul 1 PDF

Teste grilă pentru autoevaluare aferente Cursului 1: 1. Ce semnificaţie are anul 1945 pentru Europa: a. sfârşitul celui de-al doilea război mondial, refugiaţi, foamete şi instabilitate politică; b. un climat propice schimbărilor radicale; c. începutul procesului de integrare europ...

Teste grilă pentru autoevaluare aferente Cursului 1: 1. Ce semnificaţie are anul 1945 pentru Europa: a. sfârşitul celui de-al doilea război mondial, refugiaţi, foamete şi instabilitate politică; b. un climat propice schimbărilor radicale; c. începutul procesului de integrare europeană în Europa de Vest şi finalizarea de către URSS a proiectului de implementare a comunismului în ţările din Europa de Est. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 2. În perioada postbelică, ca răspuns la întrebarea „Cum poate Europa să evite un alt război?”, au fost identificate următoarele soluţii: a. Planul Morgenthau, care sugerea distrugerea industriei Germaniei şi convertirea acesteia într-o „ţară eminamente agricolă şi pastorală, în caracter”; b. Instaurarea comunismului în întreaga Europă în locul capitalismului, responsabil pentru majoritatea relelor din lume, inclusiv pentru cele două războaie mondiale; c. Integrarea cât mai strânsă a tuturor naţiunilor europene, care va lichida urmările naţionalismului distructiv, principala cauză a celor două războaie mondiale. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 3. Expresia „Statele Unite ale Europei” aparţine discursului lui: a. Winston Churchill din 1946; b. Jean Monet din 1949; c. Robert Schuman din 1950. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 4. La baza procesului de integrare europeană stau următoarele tratate: a. Tratatul de la Paris (1951), Tratatul de la Roma (1957), Actul Unic European (1986), Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatul de la Nisa (2000); Tratatul de la Lisabona (2007); b. Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatul de la Nisa (2000); c. Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatul de la Nisa (2000), Tratatul Constituţional. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 5. Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt: a. promovarea progresului economic şi social, afirmarea identităţii Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru ţările membre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale); b. să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională, dar o completează, conferin un numâr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni); c. să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie (legată de funcţionarea pieţei interne şi în particular de libera circulaţie a persoanelor); să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreună cu tratatele fondatoare). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 6. Pentru realizarea obiectivelor Uniunii Europene, sunt implicate în conducerea Uniunii Europene următoarele instituţii: a. Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană;  b. Consiliul, Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi; c. Comisia Europeană, Curtea Europeană de Justiţie, Parlamentul European şi Consiliul European. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 7. Instituţiile Uniunii Europene sunt sprijinite de organisme ca: a. Consiliul European, Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea de Conturi; b. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, Avocatul Poporului în Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiţii şi Banca Centrală Europeană; c. Curtea Europeană de Justiţie şi Curtea de Conturi; Banca Europeană de Investiţii şi Banca Centrală Europeană. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 8. Cele 12 stele de pe steagul Uniunii Europene semnifică: a. numărul de state membre ale Comunităţii Europene; b. perfecţiunea şi unitatea; c. numărul statelor fondatoare ale Comunităţii Europene. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 9. Drapelul european a devenit drapelul oficial al Comunităţii Europene în anul: a. 1986; b. 1955; c. 1957. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 10. Imnul european „Odă bucuriei”, preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a de Beethoven, a fost adoptat în anul: a. 1986; b. 1985; c. 1981. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor: Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect: 1. A 6. b 2. D 7. b 3. a 8. b 4. a 9. a 5. D 10. b Teste grilă pentru evaluare aferente Cursului 1: 1. Cum arată steagul Uniunii Europene? a. 12 stele aurii pe un fond albastru; b. 10 stele aurii pe un fond albastru; c. 15 stele aurii pe un fond albastru. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 2. Ziua Europei se sărbătoreşte în fiecare an la data de: a. 18 aprilie; b. 1 mai; c. 9 mai. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 3. Moneda unică europeană - Euro: a. a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1997 şi a început să fie distribuită, în bancnote şi monede, în toate statele membre U.E., începând cu 1 ianuarie 1999; b. a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999 şi a început să fie distribuită, în bancnote şi monede, în toate statele membre U.E., începând cu 1 ianuarie 2002; c. a intrat în vigoare şi a început să fie distribuită, în bancnote şi monede, în toate statele membre U.E., începând cu 1 ianuarie 2002. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 4. Sigla monedei unice europene - Euro, are următoarea semnificaţie: a. este inspirată de prima literă a cuvântului „Europa”, iar cele două linii paralele simbolizează perfecţiunea şi unitatea; b. este inspirată din litera grecească epsilon şi de prima literă a cuvântului „Europa”, iar cele două linii paralele simbolizează stabilitatea; c. este inspirată de primele patru litere ale cuvântului „Europa”. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 5. Aderă la Uniunea Europeană în anul 1995: a. Austria; b. Finlanda; c. Suedia. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 6. În ce an a aderat Norvegia la Uniunea Europeană? a. 1973; b. 1995; c. Nici un răsuns nu este corect. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 7. În 1995 nu făceau parte din Uniunea Europeană: a. Danemarca; b. Norvegia; c. Elveţia. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 8. Câte state făceau parte din Uniunea Europeană în 1995? a. 12 b. 15 c. 25 Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 9. Austria a devenit membră a Uniunii Europene în anul: a. 1973; b. 1981; c. 1995. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 10. Statele potenţial candidate la UE, aşa cum a stabilit Comisia Europeană în ianuarie 2006, sunt: a. Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, Kosovo; b. Turcia, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; c. Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................  Teste grilă pentru autoevaluare aferente Cursului 2: 1. Participarea UE la PIB-ul mondial în 2007 se ridică la aproximativ: a. 31%; b. 29%; c. 27%. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 2. Primii 3 actori globali în clasamentul participării la PIB-ul mondial în 2007 sunt: a. locul I - UE27 (cu un procent de aprox. 31%), locul II – SUA (cu un procent de aprox. 25%), locul III – Japonia (cu un procent de 8%); b. locul I - UE27 (cu un procent de aprox. 29%), locul II – SUA (cu un procent de aprox. 27%), locul III – Japonia (cu un procent de aprox. 14%); c. locul I – SUA (cu un procent de aprox. 31%), locul II – UE (cu un procent de aprox. 25%), locul III – Japonia (cu un procent de aprox. 8%); Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 3. Principalii parteneri comerciali ai UE în anul 2008, din punctul de vedere al exporturilor, sunt: a. SUA, deţine primul loc cu 19%; b. Rusia şi Elveţia, deţin locul II, fiecare cu câte 8%; c. China, deţine locul III, cu 6%. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 4. Principalii parteneri comerciali ai UE în 2008 din punct de vedere al importurilor sunt: a. pe primul loc se poziţionează China, care reprezintă sursa a 16% din totalul importurilor UE; b. SUA, se poziţionează pe locul II, cu 12%; c. Rusia, ocupă locul III, cu 11%. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 5. UE deţine prima poziţie mondială ca sursă pentru investiţii străine directe (ISD), deoarece: a. este cel mai mare investitor direct mondial în anul 2007 şi 2008; b. este o sursă majoră de ISD mondiale (€1100 mld. = 44%); c. este un mare receptor de ISD (€ 1100 mld. = 32%). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 6. Suprafaţa UE pe plan mondial este: a. 9,6 mil. km2, ocupând locul II după Rusia (17,1 mil. km2 ); b. 4,2 mil. km2, ocupând locul IV după Rusia (17,1 mil. km2), SUA (9,6 mil. km2) şi China (9,6 mil. km2); c. 4,2 mil. km2, fiind urmată de India (3,3 mil. km2) şi Japonia (0,4 mil. km2). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 7. Din punct de vedere a suprafeţei acestora, statele UE se pot clasifica în următoarele categorii: a. state mari (cu o suprafaţă de peste 100 mii km2);  b. state mijlocii (cu o suprafaţă între 10 mii km2 - 100 mii km2); c. state mici, chiar foarte mici (cu o suprafaţă sub 10 mii km2). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 8. În UE, în categoria statelor mari (cu o suprafaţă de peste 100 mii km2), intră: a. Franţa, Spania, Suedia, Portugalia, Austria, Finlanda, Italia, Marea Britanie, România, Grecia, Bulgaria; b. Republica Ceha, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovacia, Danemarca, Malta, Luxemburg; c. Franţa, Spania, Suedia, Germania, Polonia, Finlanda, Italia, Marea Britanie, România, Grecia, Bulgaria. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 9. În UE, în categoria statelor mijlocii (cu o suprafaţă între 10 mii km2 - 100 mii km2) se numără: a. Ungaria, Portugalia, Austria, Republica Ceha, Irlanda; b. Lituania, Letonia, Slovacia, Danemarca; c. Olanda, Belgia, Slovenia. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 10. În UE, în categoria statelor mici, chiar foarte mici (cu o suprafaţă sub 10 mii km2) se încadrează: a. Malta; b. Cipru; c. Luxemburg. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor: Nr. întrebării Răspunsul corect: Nr. întrebării Răspunsul corect: 1. a 6. B 2. a 7. D 3. D 8. c 4. D 9. D 5. D 10. D Teste grilă pentru evaluare aferente Cursului 2: 1. Dintre statele candidate, cea mai mare suprafaţă o are: a. Islanda; b. Turcia; c. Croaţia. 2. În anul 2009 există aproximativ 499 milioane de cetăţeni europeni, cifră care este: a. mai mare decât corespondenţa sa americană ( 307 de milioane locuitori); b. mai mică decât corespondenţa sa japoneză ( 530 de milioane locuitori); c. mai mică decât corespondenţa sa americană ( 500 de milioane locuitori). 3. Care dintre afirmaţiile următoare demonstrează diversitatea statelor europene în ceea ce priveşte populaţia: a. cel mai mare stat din punct de vedere demografic – Germania, are o populaţie de aprox. 200 ori mai mare decât Malta - cel mai mic stat din această categorie; b. locuitorii Uniunii nu sunt dispuşi uniform pe continent: anumite ţări (şi regiuni) au o densitate a populaţiei mai mare decât celelalte; c. o suprafaţă mare nu înseamnă neapărat o populaţie numeroasă; Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 4. În UE27, în categoria statelor mari ( peste 38 milioane locuitori) intră: a. Grecia, Portugalia, Belgia, Cehia, Ungaria, Suedia, Austria şi Bulgaria; b. Germania , Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania şi Polonia; c. Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia şi Estonia. 5. În UE27, în categoria statelor mijlocii după numărul de locuitori ( cu o populaţie între 7-15 milioane locuitori) intră: a. Grecia, Portugalia, Belgia, Cehia, Ungaria, Suedia, Austria şi Bulgaria; b. Germania , Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, Polonia, România şi Olanda; c. Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia şi Estonia. 6. În UE27, în categoria statelor foarte mici după numărul de locuitori ( cu o populaţie sub 1 milion de locuitori) intră: a. Danemarca, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Letonia, Slovenia şi Estonia; b. Slovenia, Estonia, Cipru, Luxemburg şi Malta; c. Cipru, Luxemburg şi Malta. 7. Venitul mediu pe cap de locuitor în anul 2009 în statele UE27 este aproximativ: a. 45.900 Euro; b. 25.100 Euro; c. 6.762 Euro. 8. În categoria statelor UE cu venit mare pe cap de locuitor ( peste media UE27) intră: a. Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Germania, Franţa, UK, Suedia; b. Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Germania, Franţa, UK şi Suedia; c. Luxemburg, Spania, Grecia, Portugalia, Cipru, Slovenia, Malta, Cehia, Ungaria, Slovacia şi Estonia. 9. În categoria statelor UE cu venitul pe cap de locuitor cuprins între 15.000Euro şi 25.100 Euro intră: a. Danemarca, Irlanda, Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Italia, Germania, Franţa, UK şi Suedia; b. Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Cipru, Slovenia, Malta, Cehia, Slovacia şi Malta; c. Lituania, Polonia, Letonia, România, Bulgaria. 10. În categoria statelor UE cu venituri mici pe cap de locuitor – sub 15.000 Euro, intră: a. Lituania, Letonia; b. Polonia; c. România, Bulgaria. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 11. În categoria statelor UE cu venituri mari pe cap de locuitor ( peste media UE27) intră printre altele: a. Austria, Marea Britanie, Olanda, Belgia; b. Luxemburg, Italia, Slovenia, Cipru; c. Suedia, Finlanda, Cehia, Malta. 12. În categoria statelor UE cu venituri pe cap de locuitor cuprins între 15.000Euro şi 25.100 Euro intră printre altele: a. Luxemburg, Italia, Slovenia, Cipru; b. Slovacia, Portugalia, Cipru, Cehia; c. Lituania, Polonia, Ungaria, Slovenia. 13. În categoria statelor UE cu venituri scăzute pe cap de locuitor (mai mici de 15.000 Euro), intră printre altele: a. Slovacia, Estonia, Ungaria, Cehia; b. România, Bulgaria, Lituania, Letonia; c. Lituania, Polonia, Ungaria, Slovenia. 14. Ţara cu cea mai mare participare individuală la PIB-ul UE este: a. Franţa; b. Germania; c. Marea Britanie. 15. În categoria ţărilor cu o participare individuală la PIB-ul UE în anul 2008 între 1% - 2% intră printre altele: a. Luxemburg, Slovenia, Lituania, Cipru; b. Danemarca, Portugalia ; c. Cehia, România, Grecia. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 16. În categoria ţărilor cu o participare individuală la PIB-ul UE în anul 2008 sub 1% intră: a. Luxemburg; b. Ungaria, Slovacia şi Bulgaria; c. Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru şi Malta. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 17. Statele cu cea mai mare contribuţie la PIB-ul UE în anul 2008, a căror participare însumată se ridică la aproximativ 75%, sunt: a. Germania, Marea Britanie, Franţa; b. Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania; c. Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania, Olanda.  Teste grilă aferente Cursului 3: 1. Bela Balassa, defineşte conceptul de integrare economică ca: a. proces economic care constă în aplicarea unor măsuri care conduc la eliminarea discriminărilor între entităţi economice aparţinând unor state naţionale diferite, presupunând absenţa oricărei forme de discriminare între economiile naţionale respective; b. ajustarea reciprocă a elementelor constitutive ale unui sistem, permiţându-i acestuia să formeze un nou echilibru. Sistemul poate să preia caracteristicile elementelor constitutive sau poate să-şi formuleze propriile caracteristici, complet autonome. c. un proces de combinare intrasectorială a firmelor industriale realizate prin acorduri, carteluri, concerne, trusturi sau fuziuni. 2. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte: a. integrarea economică se referă la diviziunea muncii şi la specializarea intra- şi internaţională; b. integrarea presupune mobilitatea şi libertatea de circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă sau a tuturor acestora; c. integrarea exclude tratamentul comercial diferenţiat şi chiar discriminatoriu în ceea ce priveşte originea şi destinaţia mărfurilor şi factorilor de producţie. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 3. Termenul „integrare” are următoarea/următoarele semnificaţii: a. procesul de a deveni membru cu drepturi depline într-un grup ori societate şi de a deveni complet implicat în activităţile acestora; b. Procesul prin care se permite oamenilor, indiferent de rasă, să utilizeze un loc, o instituţie sau organizaţie; c. Procesul de combinare cu alte elemente, într-o unitate mai largă sau într-un sistem unic. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 4. Termenul de integrare economică a fost utilizat pentru prima dată: a. de Eli F. Heckscher care, în lucrarea Mercantilismul (1931), defineşte mercantilismul ca un sistem de uniformizare îndreptat spre înlăturarea efectelor integrării economice cauzată de sistemul feudal; b. în documentaţia Planul Marshall – Programul de Reconstrucţie Europeană, întocmită de trei economişti americani: Charles P. Kindleberger, Harold Van B. Cleveland şi Ben T. Moore – „coordonarea programului de reconstrucţie a Europei în vederea creării unei Europe puternice şi integrate economic”; c. de Robert Schuman în Declaraţia din 9 mai 1950. 5. Integrarea totală presupune: a. unificarea monetară, fiscală, socială a politicii anticiclice; b. cooperarea interguvernamentală; c. înfiinţarea unei autorităţi supranaţionale, ale cărei decizii să fie obligatorii pentru statele membre. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 6. Integrarea economică înseamnă crearea unor ansambluri economice tot mai vaste care să permită: a. lărgirea cadrului diviziunii muncii şi a specializării la nivel local, sectorial, de ramură, naţional, regional sau global şi creşterea productivităţii; b. libertatea şi mobilitatea factorilor de producţie, a bunurilor materiale şi serviciilor; c. tratamentul comercial diferenţiat sau discriminatoriu faţă de originea sau destinaţia bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 7. Integrarea economică poate fi definită ca proces care cuprinde: a. un ansamblu de politici economice comune; b. libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor; c. armonizarea legislaţiilor naţionale şi instituţii comune asupra cărora ţarile participante transferă unele competenţe de natură economică. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 8. Care sunt cele mai importante teorii care au stat la baza procesului integrării europene: a. Federalismul; b. Interguvernamentalismul; c. Marxism – leninismul. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 9. Teoria neofuncţionalistă bazată pe aportul teoretic al lui Jean Monet explică integrarea ca: a. un proces în continuă evoluţie care porneşte de la integrarea politicilor economice, ajunge la politica externă şi de securitate, apoi la integrarea politică prin care să se ajungă, în cele din urmă, la o veritabilă federaţie europeană. b. un proces care nu poate avea caracter politic, deoarece identitatea şi loialitatea naţională nu sunt foarte predispuse la schimbare, iar suveranitatea rezidă în cele din urmă în statele naţiune, chiar dacă acestea decid să o exercite în comun; c. un proces de „contaminare” (spill-over) care are un caracter politic şi funcţional. Spill- over-ul funcţional argumentează că interconectarea diferitelor sectoare economice ale economiei moderne va crea presiuni tehnice pentru extinderea numărului de sectoare transferatea la nivel supranaţional (de la agricultură, comerţ la piaţa unică şi politica monetară). Acest proces va primi impulsuri suplimentare datorite existenţei instituţiilor supranaţionale care vor genera la rândul lor noi dezvoltări instituţionale (spill-over-ul politic). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 10. Metoda comunitară propusă de Jean Monet explică integrarea europeană ca un proces: a. care ar trebui să ia forma unei cooperări din ce în ce mai strânse – mai ales o cooperare economică – realizată strict pe baze interguvernamentale; b. de „contaminare” (spill-over), care are un caracter politic şi funcţional; c. un răspuns funcţional la procesul de globalizare. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 11. Obiectivul teoriei neofuncţionaliste este: a. „Statele Unite ale Europei”; b. crearea federaţiei europene; c. crearea Comunităţii Economice Europene. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 12. Criticile la adresa „metodei Monnet”, ca metodă comunitară, se referă la faptul că: a. nu explică cum se pot forma identităţile şi un sentiment al loialităţii care să susţină o asemenea evoluţie;  b. consideră statele naţiune cele maistabile şi eficiente forme de guvernamânt; c. Uniunea Europeană nu reprezintă un răspuns funcţional la procesul de globalizare. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 13. Interguvernamentaliştii, spre deosebire de neofuncţionalişti, susţin că, în fapt: a. suveranitatea naţională aparţine în ultimă instanţă statului-naţiune, chiar dacă acesta alege să o exercite în comun la nivel european; b. actorii supranaţionali vor avea mai puţină importanţă decât guvernele naţionale atunci când se va decide viitorul statelor-naţiune şi al Europei; c. integrarea economică atrage după sine integrarea politică. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 14. Construcţia europeană reprezintă o formă deosebit de elaborată a: a. Neofuncţionalismului; b. Interguvernamentalismului; c. Guvernanţei pe mai multe niveluri. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 15. Conform teoriei guvernanţei pe mai multe niveluri: a. distincţia naţional/ internaţional îşi pierde din semnificaţie, autorităţile supranaţionale, naţionale şi subnaţionale(regiuni) interacţionează constant; b. statul-naţiune are autoritatea exclusivă în procesul decizional, împărţind-o, pe de o parte, cu instituţii internaţionale şi supranaţionale şi, pe de altă parte, cu actori privaţi, iar suveranitatea statului-naţiune nu poate fi împărţită şi exercitată în comun la diferite niveluri de guvernanţă; c. funcţiile guvernării aparţin unor „reţele de negociere” din care fac parte nu numai guvernele (la nivel naţional, regional sau local), ci şi actori privaţi ( companii transnaţionale, grupuri de interese) şi societatea civilă (organizaţii nonguvernamentale). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................  Teste grilă: 1. Care sunt cele mai importante organizaţii internaţionale care au luat fiinţă după cel de-al doilea război mondial, în scopul prevenirii apariţiei de noi conflicte: a. Organizaţia Naţiunilor Unite, Banca Mondială , Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Acordul General pentru Tarife şi Comerţ; b. Organizaţia Naţiunilor Unite, Banca Mondială , Fondul Monetar Internaţional, Acordul General pentru Tarife şi Comerţ, Consiliului Europei; c. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică, Uniunea Europei de Vest, Consiliul European. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 2. În 1947, secretarul de Stat al SUA, George Marshall, a anunţat că SUA vor acorda ajutor financiar tuturor naţiunilor europene „la vest de Urali”, dacă ele sunt de acord asupra unui program comun de reconstrucţie economică. Care a fost reacţia statelor europene: a. ţările Europei Occidentale (Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania Federală, Grecia, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Marea Britanie, Olanda, Suedia, Turcia) au creat un Comitet European de Cooperare Economică, însărcinat cu stabilirea nevoilor de ajutor şi au semnat acordul; b. URSS a refuzat în nume propriu şi în numele celorlalte ţări central şi est-europene aflate sub sfera ei de influenţă ajutorul american; c. Marea Britanie, Franţa şi Germania de Vest au fost singurele care au acceptat fără rezerve oferta, au semnat acordul şi au beneficiat de acest ajutor. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 3. Statele europene care au receptat oferta lansată prin Planul Marshall (1947), conceput iniţial sub forma unui ajutor nerambursabil însoţit de evitarea supralicitărilor şi a dublei impuneri, acordat tuturor statelor europene, au fost: a. toate ţările Europei Occidentale; b. Uniunea Sovietică, Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Germania Democrată; c. Franţa, R.F.Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 4. În ce măsură ţările din Europa Centrală şi de Est împreună cu U.R.S.S au beneficiat de ajutor nerambursabil acordat prin Planul Marshall? a. deloc; b. în totalitate; c. aproape deloc. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 5. Care a fost suma la care s-a ridicat ajutorul nerambursabil acordat prin Planul Marshall? a. 22 mld.dolari; b. 12 mld.dolari; c. 10 mld.dolari. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 6. Care au fost efectele ajutorului american acordat prin Planul Marshall: a. scurtarea perioadei de reconstrucţie de după război, perioadă care s-a încheiat în 1949;  b. intensificarea cooperării economice dintre statele în cauză, liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale şi a decontărilor intraregionale; c. stăvilirea expansiunii comunismului în Europa de Vest şi extinderea zonei de influenţă americane până la limita de vecinătate cu statele satelit din jurul Uniunii Sovietice. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 7. Etapele construcţiei europene sunt: a. Prima etapă: obiectivul pieţei comune sectoriale -Tratatul de la Paris (1951); A doua etapă: obiectivul uniunii vamale - Tratatul de la Roma (1957); A treia etapă: obiectivul pieţei interne unice - Tratatul de la Maastricht (1986); A patra etapă: obiectivul uniunii economice şi monetare - Actul Unic European (1992); A cincea etapă: obiectivul uniunii politice; A şasea etapă: obiectivul extinderii - Tratatele de la Amsterdam (1997) şi Nisa (2000). b. Prima etapă: obiectivul pieţei comune sectoriale -Tratatul de la Paris (1951); A doua etapă: obiectivul uniunii vamale - Tratatul de la Roma (1957); A treia etapă: obiectivul pieţei interne unice - Actul Unic European (1986); A patra etapă: obiectivul uniunii economice şi monetare - Tratatul de la Maastricht (1992); A cincea etapă: obiectivul uniunii politice; A şasea etapă: obiectivul extinderii - Tratatele de la Amsterdam (1997) şi Nisa (2000). c. Prima etapă: obiectivul pieţei comune sectoriale -Tratatul de la Roma(1951); A doua etapă: obiectivul uniunii vamale - Tratatul de la Paris (1957); A treia etapă: obiectivul pieţei interne unice - Actul Unic European (1986); A patra etapă: obiectivul uniunii economice şi monetare - Tratatul de la Maastricht (1992); A cincea etapă: obiectivul uniunii politice; A şasea etapă: obiectivul extinderii - Tratatele de la Nisa (1997) şi Amsterdam (2000). Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 8. Procesul integrării europene a început: a. la 9 mai 1950, când ministrul francez de externe Robert Schuman a adresat o propunere Franţei şi Germaniei, precum si altor ţări europene care vor dori să li se alăture, de a pune în comun resursele lor de cărbune şi oţel; b. la 18 aprilie 1951, o data cu semnarea Tratatului de la Paris privind crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO); c. la 25 martie 1957, odată cu semnarea, la Roma, a Tratatelor de constituire a Comunităţii Economice Europene (CEE) şi respectiv a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom). Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 9. Ţările fondatoare ale construcţiei europene sunt: a. Belgia, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie si Olanda; b. Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda; c. Franta, Germania, Italia si Marea Britanie. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 10. Prima etapă a procesului de integrare economică europeană este legată de: a. intensificarea cooperării economice dintre statele europene şi de liberalizarea progresivă a schimburilor comerciale şi a decontărilor intraregionale; b. numele lui Jean Monnet - ca “inspirator”, de cel al ministrului de externe francez - Robert Schuman şi de Franţa, Germania (R.F.G.), Italia şi Ţările Benelux, care au semnat la 18 aprilie 1951 - Tratatul de la Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).  c. Statele Unite care au lansat şi pus în aplicare Planul Marshall, conceput iniţial sub forma unui ajutor nerambursabil însoţit de evitarea supralicitărilor şi a dublei impuneri, acordat tuturor statelor europene. Răspunsul considerat corect de către dumneavoastră este:............................ 11. Efectele economice ale înlăturării taxelor vamale şi suprimării restricţiilor cantitative, ca urmare a Tratatului de la Roma au fost : a. comerţul intracomunitar a crescut de 3 ori, schimburile CEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori, PIB-ul mediu a sporit cu 30%; b. comerţul intracomunitar a crescut de 6 ori, schimburile CEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori, PIB-ul mediu a sporit cu 70%; c. comerţul intracomunitar a crescut de 70 de ori, schimburile CEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori, PIB-ul mediu a sporit cu 30%. 12. Care dintre comunităţile europene au fuzionat pentru a crea împreună “Comunitatea Europeană”? a. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, Comunitatea Economică Europeană şi Euratom; b. Comunitatea Economică Europeană şi Euratom; c. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Economică Europeană. 13. Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul Cărţii Albe: a. a rămas crearea pieţei unice, respectiv a unui „spaţiu fără frontiere interioare în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată”; b. a devenit posibil la 1 ianuarie 1992, prin crearea unei pieţe de peste 340 milioane de locuitori, care dispune de o totală liberă circulaţie în interior a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor; c. nu a putut fi îndeplinit datorită inexistenţei monedei unice şi a eterogenităţii politicilor macroeconomice ale statelor membre. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 14. Piaţa unică implică: a. libera circulaţie a bunurilor şi tarife vamale comune faţă de terţi; b. libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor; libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor, precum şi moneda unică. 15. Ce factori au determinat realizarea Actului Unic European? a. gradul crescut de indecizie în contextul unanimităţii voturilor (Compromisul de la Luxemburg) şi interesele eterogene (extindere); b. temerile exprimate la începutul anilor optzeci de către politicieni de marcă, de a rămâne, din acest motiv şi din cauza lipsei unei pieţe comune adevărate, în urma SUA şi Japoniei; c. schimbarea de guvernare (în Marea Britanie, în 1979 - Margaret Thatcher; în Germania, în 1982 preluarea puterii de către Kohl şi noi alegeri în 1983) şi redefinirea platformelor-program (Franţa: Mitterand se detaşează de politica socialistă economică de până atunci) au făcut ca ideologiile guvernelor din unele mari state membre s-au aliniat în mod vizibil. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 16. Declaraţia lui Robert Schuman a fost făcută publică în: a. 9 mai 1950; b. 18 aprilie 1951;  c. 1-3 iunie 1955. 17. Aşa-numitul "Plan Schuman" propunea: a. crearea unei autorităţi pentru controlul producţiei de cărbune şi oţel pe teritoriul Republicii Federale Germane şi al Franţei; b. folosirea în comun de către toate naţiunile europene, care ar fi dorit acest lucru, a resurselor din sectoarele cărbunelui şi oţelului, cu scopul menţinerii păcii în Europa; c. încurajarea procesului de împăcare dintre statul francez şi cel german prin cooperarea la nivelul industriei cărbunelui şi a oţelului. 18. Tratatul de la Paris a fost semnat în anul: a. 1951; b. 1957; c. 1965. 19. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Tratatul de la Paris sunt corecte: a. a fost semnat la 18 aprilie 1951 de către Franţa, Germania (R.F.G.), Italia şi Ţările Benelux; b. a fost semnat la pe 25 martie 1957 şi a condus la instituirea Comunităţii Economice; Europene (C.E.E.) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM); c. a fost semnat pe 8 aprilie 1965 şi a realizat un cadru instituţional unic pentru cele trei Comunităţi. 20. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) a avut drept misiune: a. făurirea pieţe unice europene; b. făurirea unei pieţe comune sectoriale; c. făurirea unei pieţe comune în domeniul cărbunelui şi oţelului. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 21. Tratatul de la Paris interzicea pentru produsele cărbune şi oţel: a. taxele vamale şi orice restricţii cantitative; orice discriminări, în special în ce priveşte condiţiile de preţ sau de livrare şi tarifele de transport; b. subvenţiile, ajutoarele sau facilităţile fiscale acordate de către state; c. practicile restrictive privind repartiţia sau exploatarea pieţelor. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 22. Ce semnificaţie are “Înalta Autoritate”: a. reprezintă unica instituţie de conducere a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO); b. deciziile sale urmau a fi valabile şi obligatorii în toate statele membre; c. reprezintă prima organizaţie europeană care se bucură de prerogative supranaţionale. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 23. Unde a fost semnat Tratatul care a stat la baza creării Comunităţii Economice Europene (CEE) ? a. Roma; b. Paris; c. Amsterdam. 24. Tratatul de la Roma, a fost semnat în: a. 1951, b. 1957, c. 1958. 25. Tratatul de la Roma prevedea instituirea: a. Comunităţii Economice Europene (C.E.E.); b. Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM); c. Comunităţii Economice Europene (C.E.E.) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM). 26. Comunitatea Economică Europeană (CEE) instituită prin Tratatul de la Roma viza: a. crearea unei pieţe comune care să promoveze o „dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii, o expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate sporită, o ridicare accelerată a nivelului de viaţă şi relaţii mai strânse între statele pe care le reuneşte"; b. promovarea în Europa a utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice şi pentru formarea şi dezvoltarea unei industrii nucleare europene; c. promovarea progresului economic şi social echilibrat şi durabil, graţie a trei mijloace sau mai exact a trei obiective intermediare - crearea unui spaţiu fără frontiere interioare, întărirea coeziunii economice şi sociale şi stabilirea unei Uniuni economice şi monetare comportând, la un anumit termen, o monedă unică: aceasta fiind dimensiunea economică a Uniunii. 27. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM) instituită prin Tratatul de la Roma viza: a. crearea unei pieţe comune a energiei atomice care să promoveze o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în ansamblul Comunităţii, o expansiune continuă şi echilibrată, o stabilitate sporită, o ridicare accelerată a nivelului de viaţă şi relaţii mai strânse între statele pe care le reuneşte"; b. promovarea în Europa a utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice şi pentru formarea şi dezvoltarea unei industrii nucleare europene; c. uniunea vamală a industriei nucleare europene, prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare şi desfiinţarea contigentelor cantitative; odată cu realizarea unei mari zone de liber schimb şi asigurarea unui sistem de protecţie exterioară uniformă (tarif vamal comun). 28. Tratatul de la Roma stabileşte o serie de politici concrete pe diferite domenii: a. uniune vamală; b. politică agricolă, comercială şi concurenţială comună; c. politică monetară comună. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 29. Piaţa „comună" instituită prin Tratatul de la Roma prevedea: a. înţelegeri între întreprinderi şi ajutoare de stat (cu excepţia celor cu caracter social); b. elaborarea de politici comune, limitate numai la domeniile comerţului, concurenţei, transportului şi agriculturii; c. abolirea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 30. Obiectivul principal al Tratatului de la Roma a fost: a. crearea unei pieţe comune în domeniul cărbunelui şi oţelului; b. formarea unei uniuni vamale; c. crearea uniunii economice şi monetare. 31. Piaţa comună, în conformitate cu Tratatul de la Roma, era fundamentată pe:  a. principiul liberei concurenţe, interzicerea înţelegerilor dintre întreprinderi şi a ajutoarelor de stat, instaurarea unei cetăţenii europene, cooperare strânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne; b. interzicerea înţelegerilor dintre întrepinderi şi a ajutoarelor de stat, libera circulaţie a presoanelor, libera circulaţie a mărfurilor, cooperare strânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne; c. principiul liberei concurenţe, interzicerea înţelegerilor dintre întrepinderi şi a ajutoarelor de stat şi abolirea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurior. 32. Uniunea vamală, ca obiectiv major stabilit prin tratatul de la Roma, presupune: a. abolirea taxelor vamale şi a contingentelor cantitative din cadrul schimburilor dintre statele membre în decursul unei perioade de 12 ani; b. stabilirea unei politici vamale şi comerciale şi a unui tarif vamal comun în relaţiile lor cu terţe state; c. libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 33. Care au fost efectele uniunii vamale instituite prin Tratatul de la Roma în cursul perioadei de tranziţie (1958-1970): a. efecte spectaculoase din punct de vedere economic: comerţul intracomunitar a crescut de 6 ori, schimburile CEE cu terţe state s-au majorat de 3 ori, iar PIB-ul mediu a sport cu 70%; b. efecte negative din punct de vedere politic: un transfer semnificativ de putere economică dinspre Europa către SUA şi Marea Britanie; c. un efect pozitiv asupra încrederii în procesul de integrare, stimulând procesul de integrare atât în Europa, cât şi pe alte continente. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 34. Tratatul de la Bruxelles, numit şi “Tratatul de fuziune”, a fost semnat la data de: a. 1.02.1958; b. 8.04.1965, c. 25.03.1995. 35. Tratatul de la Bruxelles a avut ca rezultat: a. un cadru instituţional unic - un Consiliu unic şi o Comisie unică prin unificarea executivelor (Consiliilor de Miniştri şi a Comisiilor celor trei Comunităţi; Parlamentul şi Curtea de Justiţie fiind deja comune), precum şi a bugetului; b. Comunitatea Economică Europeană şi-a mărit numărul de membri, prin actele succesive de aderare ale Danemarcei, Irlandei şi Marii Britanii; c. fuziunea Comunităţii Economice Europene (C.E.E.), a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 36. Care dintre comunităţile europene au fuzionat pentru a crea împreună “Comunitatea Europeană”? d. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, Comunitatea Economică Europeană şi Euratom; e. Comunitatea Economică Europeană şi Euratom; f. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Economică Europeană. 37. După „extinderea spre nord”, ţările membre ale C:E.E. erau:  a. Franţa, Germania (R.F.G.), Italia şi Ţările Benelux, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda şi Norvegia; b. Franţa, Germania (R.F.G.), Italia şi Ţările Benelux, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda; c. Franţa, Germania (R.F.G.), Italia şi Ţările Benelux, Danemarca, Irlanda şi Norvegia. 38. “Extinderea spre sud” se referă la: a. aderarea Greciei în 1981, aderarea Spaniei ]n 1985 şi Portugaliei în 1986; b. aderarea Greciei, Spaniei şi Portugaliei în 1986; c. aderarea Greciei în 1981, aderarea Spaniei şi Portugaliei în 1986. 39. „Cartea albă pentru desăvârşirea pieţei unice": a. a fost adoptată de Comisia Europeană în iulie 1985; b. a avut ca scop unificarea pieţei europene prin: desfiinţarea tuturor formelor de obstacole, armonizarea reglementărilor, coordonarea legislaţiei şi a structurilor fiscale; c. a propus realizarea până în 1992, a pieţei interne unitare a comunităţii, în care să fie posibilă libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 40. Cartea Albă preconiza să se realizeze o piaţă unică, bazată pe următoarele libertăţi: a. libertatea de mişcare a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor; b. libertatea de mişcare a persoanelor, serviciilor; c. libertatea de mişcare a mărfurilor,capitalurilor şi serviciilor. 41. Actului Unic European: a. a fost adoptat de Comisia Europeană în iulie 1985; b. a fost semnat în februarie 1986 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1987; c. are ca obiectiv principal crearea pieţei unice. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 42. Actul Unic European a fost semnat în: a. 1981, b. 1986, c. 1987. 43. Actul Unic European a intrat în vigoare la data de: a. 1.07.1987, b. 28.02.1986, c. 18.02.1986. 44. Obiectivul principal al Actului Unic European, în spiritul Cărţii Albe: d. a rămas crearea pieţei unice, respectiv a unui „spaţiu fără frontiere interioare în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată”; e. a devenit posibil la 1 ianuarie 1992, prin crearea unei pieţe de peste 340 milioane de locuitori, care dispune de o totală liberă circulaţie în interior a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor; f. nu a putut fi îndeplinit datorită inexistenţei monedei unice şi a eterogenităţii politicilor macroeconomice ale statelor membre. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 45. Actul Unic European a marcat şi debutul unificării diferiţilor poli de dezvoltare ai Uniunii Europene: a. libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor; b. construcţia comunitară, cooperarea monetară, cooperarea politică europeană;  c. uniunea economică şi monetară, politica externă şi de securitate comună, justiţia şi afacerile interne. 46. Care au fost inovaţiile aduse de Actul Unic European? a. Includerea unei serii de domenii politice noi: politica mediului, politica cercetării şi a tehnologiei, politica regională, politica externă şi de securitate comună, politica în domeniul justiţiei şi afacerilor interne; b. realizarea pieţei interne ca obiectiv inclus în Tratat; c. modificarea şi completarea modalităţilor de luare a deciziei deja existente prin introducerea unei noi proceduri de decizie, care prevedea majoritatea calificată în cadrul Consiliului de Miniştri, precum şi modalităţi de influenţare cu mult mai puternice pentru Parlamentul European, care până în acel moment nu avusese decât o funcţie consultativă. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.  Teste grilă aferente Cursului 5: 1. A patra etapă a procesului integrării începe odată cu semnarea la 7 februarie 1992 a: a. Tratatului de la Roma; b. Tratatului de la Maastricht; c. Tratatului de la Nisa. 2. Tratatul Uniunii Europene a fost semnat în: a. 1987, b. 1992, c. 1993. 3. Tratatul Uniunii Europene a intrat în vigoare la data de: a. 7.02.1992; b. 1.11.1993; c. 1.01.1994. 4. Obiectivul principal al Tratatului Uniunii Europene este: a. crearea uniunii economice şi monetare europene inclusiv crearea şi punerea în circulaţie a unei monede unice – Euro; b. instituirea cetăţeniei europene incluzând dreptul cetăţenilor de a se muta şi trăi în orice stat european; c. întărirea cooperării UE în sectoarele non-economice, inclusiv politica de securitate şi apărare precum şi aplicarea legii, codul penal, probleme de drept civil şi politici de acordare a azilului şi imigrare. 5. Care au fost factorii care au determinat semnarea Tratatului de la Maastricht: a. "social dumping"-ul şi "deficitul democratic" din sânul CE; b. perspectiva aderării la UE statelor din Europa Centrală şi de Est şi nesiguranţa la nivelul relaţiilor internaţionale şi europene cauzată de evenimentele importante petrecute în fostele ţări socialiste; c. globalizarea economică, care a făcut ca măsurile economice şi socio-politice luate în cadrul statelor naţionale să devină din ce în ce mai ineficiente. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 6. Uniunea Europeanã are la bazã un ansamblu de trei "piloni": a. Comunitatea Europeanã (CE), Politica externã şi de securitate comunã (PESC), Cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne (JAI); b. Politica externã şi de securitate comunã (PESC), Comunitatea Europeanã (CE), Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO); c. Cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne (JAI), Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), Comunitatea Europeanã (CE). 7. Principalele obiective ale UE sunt: a. promovarea progresului economic şi social, să afirme identitatea UE pe scena internaţională, să instituie cetăţenia europeană, să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie; b. să afirme identitatea UE pe scena internaţională, să instituie cetăţenia europeană; c. să instituie cetăţenia europeană, promovarea progresului economic şi social. 8. Obiectivele Uniunii Europene, enunţate în Tratatul de la Maastricht (articolul 8), sunt: a. să promoveze un progres economic şi social echilibrat şi durabil, să afirme identitatea sa pe scena internaţională; b. instaurarea unei cetăţenii europene, să dezvolte o cooperare strânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, să menţină şi să dezvolte acquis-ul comunitar; c. să promoveze un progres economic şi social echilibrat şi durabil, să afirme identitatea sa pe scena internaţională, instaurarea unei cetăţenii europene, să dezvolte o cooperare strânsă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, să menţină şi să dezvolte acquis-ul comunitar. 9. Tratatul de la Maastricht stabileşte următoarele aspecte importante pentru instituirea Uniunii Economice şi Monetare (UEM): a. criterii de convergenţă, un calendar precis de realizare a UEM; b. un ansamblu de instituţii, politici şi mecanisme menite să asigure funcţionare sănătoasă a economiilor ţărilor participante la UEM; c. criterii de convergenţă, un calendar precis de realizare a UEM, un ansamblu de instituţii, politici şi mecanisme menite să asigure funcţionare sănătoasă a economiilor ţărilor participante la UEM. 10. Acceptarea unui stat în cadrul Uniunii economice şi monetare implică îndeplinirea unor: a. criterii de convergenţă; b. criterii de aderare; c. criterii de integrare. 11. Ce se înţelege prin convergenţa legală a. armonizarea legislaţiilor naţionale şi a regulamentelor băncilor centrale ale ţărilor membre ale UE, astfel încât să devină compatibile cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC); b. independenţa băncilor centrale naţionale şi integrarea acestor bănci în Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC); c. egalizarea legală a standardelor de viaţă în ţările membre, realizarea aşa-numitei „coeziuni economice şi sociale" la nivelul Uniunii. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 12. Convergenţa reală: a. presupune armonizarea legislaţiilor naţionale şi a regulamentelor băncilor centrale ale ţărilor membre ale UE, astfel încât să devină compatibile cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC); b. se referă la omogenizarea nivelului de trai, egalizarea standardelor de viaţă în ţările membre, realizarea aşa-numitei „coeziuni economice şi sociale" la nivelul Uniunii; c. reprezintă pentru UE un scop în sine, îndeplinirea condiţiilor pe care le presupune reprezentând un mijloc pentru a garanta creşterea economică durabilă la nivelul Uniunii. 13. Tratatul de la Maastricht introduce termenul „convergenţă durabilă" pentru a sublinia că: a. UE nu este interesată de un proces de integrare formal şi rapid, ci de un proces de integrare cu geometrie şi ritmuri variabile, în acord cu rezultatele fiecărui stat membru; b. pentru UE convergenţa economică nu este un scop în sine, îndeplinirea condiţiilor pe care le presupune reprezentând un mijloc pentru a garanta creşterea economică durabilă la nivelul Uniunii. c. pentru UE convergenţa este un scop în sine, îndeplinirea condiţiilor pe care le presupune reprezentând un mijloc pentru a garanta creşterea economică durabilă la nivelul Uniunii. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 14. Variabilele care măsoară convergenţa reală sunt: a. rata inflaţiei, rata dobânzii pe termen lung, deficitul public, datoria publică, marjele de fluctuaţie ale cursurilor de schimb; b. venitul pe cap de locuitor, nivelul salariilor, rata şomajului, cheltuielile guvernamentale; c. rata inflaţiei, rata dobânzii pe termen lung, venitul pe cap de locuitor, nivelul salariilor, rata şomajului. 15. Care dintre următoarele criterii nu se regăsesc printre criteriile de convergenţă nominală? a. deficitul public; b. rata inflaţiei; c. rata şomajului. 16. Criteriile de convergenţă nominală prevăzute de Tratatul de la Maastricht (art. 104c, 109j), respectiv Protocolul nr. 6 asupra criteriilor de convergenţă, anexat la tratat, se referă la: a. stabilitatea preţurilor, care va reieşi dintr-o rată a inflaţiei observată de-a lungul unei perioade de un an înainte de examinarea pentru trecerea la etapa a treia, rată a inflaţiei care să nu depăşească cu mai mult de 1,5% rata medie a celor trei state membre cu inflaţia cea mai scăzută şi rate ale dobânzilor pe termen lung, care nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% rata medie a dobânzilor nominale pe termen lung a celor trei state membre cu cea mai scăzută inflaţie; b. capacitatea de susţinere a finanţelor publice:deficitul public nu trebuie să depăşească 3% din produsul intern brut (PIB) la preţuri de piaţă; datoria publică nu trebuie să depăşească 60% din PIB, “mai puţin în cazul în care acest raport se reduce suficient şi se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm adecvat”; c. stabilitatea ratelor de schimb, adică respectarea marjelor normale de fluctuaţie prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European pentru cel puţin doi ani premergători examinării, fără devalorizare din proprie iniţiativă a ratei de schimb a monedei proprii în raport cu moneda unui alt stat membru. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 17. Etapele principale ale realizării Uniunii economice şi monetare europene au fost, în ordine, următoarele: a. etapa coordonării politicilor monetare, etapa introducerii monedei unice, etapa consolidării convergenţei şi a preparativelor tehnice; b. etapa consolidării convergenţei şi a preparativelor tehnice, etapa coordonării politicilor monetare, etapa introducerii monedei unice; c. etapa coordonării politicilor monetare, etapa consolidării convergenţei şi a preparativelor tehnice, etapa introducerii monedei unice. 18. Etapa coordonării politicilor monetare în cadrul procesului de realizarea a Uniunii Economice şi Monetare s-a desfăşurat în perioada: a. 1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993; b. 1 noiembrie 1992 – 1 noiembrie 1993; c. 7 februarie 1992 – 1 noiembrie 1993. 19. Etapa consolidării convergenţei şi a preparativelor tehnice în cadrul procesului de realizarea a Uniunii Economice şi Monetare s-a desfăşurat în perioada: a. 1 ianuarie 1994 – 1 ianuarie 1998; b. 1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998; c. 1 ianuarie 1999 – 1 iulie 2002. 20. Etapa introducerii monedei unice în cadrul procesului de realizarea a Uniunii Economice şi Monetare s-a desfăşurat în perioada:  a. 1 ianuarie 1999 - 1 iulie 2002; b. 1 ianuarie 1992 – 31 decembrie 1996; c. 1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998. 21. Prin etapa coordonării politicilor monetare, în cadrul procesului de realizare a Uniunii economice şi monetare, s-au urmărit următoarele obiective: a. realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţă economică prin planurile de convergenţă, eliminarea barierelor tehnice, eliminarea barierelor fizice şi fiscale, înfiinţarea Institutului Monetar European (IME), cu scopul intensificării cooperării dintre băncile naţionale şi centrale şi coordonării politicilor monetare, etapă preliminară în vederea creării Băncii Centrale Europene(BCE); b. angajamentul de a garanta independenţa băncilor centrale, finalizarea tranziţiei la piaţa unică, eliminarea barierelor tehnice, fizice şi fiscale care împiedicau dezvoltarea deplină a acesteia, eliminarea tutoror genurilor de obstacole din calea circulaţiei persoanelor şi serviciilor; c. realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţă economică prin planurile de convergenţă, finalizarea tranziţiei la piaţa unică, eliminarea barierelor tehnice, fizice şi fiscale care împiedicau dezvoltarea deplină a acesteia, eliminarea tuturor genurilor de obstacole din calea liberei mişcări a capitalurilor. 22. Printre obiectivele principale ale etapei consolidării convergenţei şi a preparativelor tehnice, în cadrul procesului de realizare a Uniunii economice şi monetare, se numără: a. realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţă economică prin planurile de convergenţă, finalizarea tranziţiei la piaţa unică, eliminarea barierelor tehnice, fizice şi fiscale care împiedicau dezvoltarea deplină a acesteia, eliminarea tuturor genurilor de obstacole din calea liberei mişcări a capitalurilor; b. îndeplinirea criteriilor de convergenţă, interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituţiile financiare, pregătirea de către statele membre a legislaţiilor naţionale, inclusiv regulamentele băncilor lor centrale, astfel încât să fie compatibile cu Tratatul privind Uniunea Europeană; c. interzicerea accesului privilegiat al sectorului public la instituţiile financiare, realizarea celui mai mare grad posibil de convergenţă economică prin planurile de convergenţă, eliminarea barierelor tehnice, eliminarea barierelor fizice şi fiscale. 23. Obiectivele principale ale etapei introducerii monedei unice au fost: a. îndeplinirea criteriilor de convergenţă; b. intrarea în funcţiune a Băncii Centrale Europene şi transferul către aceasta a suveranităţilor monetare naţionale din partea băncilor centrale ale celor 11 state care au intrat în uniunea monetară (12 state de la l ianuarie 2001, incluzând şi Grecia), c. introducerea EURO - moneda unică europeană şi dispariţia monedelor naţionale. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 24. Consiliul european, reunit la Bruxelles, la 3 mai 1998, a decis, în urma evaluării îndeplinirii „criteriilor de convergenţă" următoarele: a. 11 state membre respectiv Belgia, Germania, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda, îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 1999 şi, ca atare, vor participa la cea de-a treia etapă a uniunii economice şi monetare; b. 2 state membre respectiv Marea Britanie şi Danemarca nu vor participa la etapa introducerii monedei unice şi îşi vor păstra moneda naţională; c. 4 state membre respectiv Marea Britanie, Danemarca, Grecia şi Suedia nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice la 1 ianuarie 1999 şi, ca atare, vor intra în categoria statelor cu derogare. 25. Avantajele monedei unice sunt: a. creşte transparenţa pieţei şi a preţurilor, creşte costul tranzacţiilor, întrucât nu mai include cheltuielile legate de riscul valutar; b. producţia şi investiţiile nu mai sunt influenţate de evoluţia cursurilor de schimb, creşte costul tranzacţiilor, scade transparenţa pieţei şi a preţurilor; c. scade costul tranzacţiilor, creşte transparenţa pieţei şi a preţurilor, producţia şi investiţiile nu mai sunt influenţate de evoluţia cursurilor de schimb. 26. Care sunt contra-argumentele “euroscepticilor” faţă de moneda unică: a. ca monedă de schimb, Euro nu are şanse să constituie o alternativă reală la hegemonia dolarului, b. ca monedă de rezervă, dolarul ocupă primul loc în rezervele valutare mondiale, c. ca monedă de investiţii, piaţa obligaţiunilor europene este mai mare decât cea americană. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 27. Care din afirmaţiile de mai jos în legătură cu Pactul de creştere şi stabilitate sunt corecte: a. este construit pe criteriile de convergenţă; b. impune statelor membre obligaţia de a evita deficitele excesive şi a menţine o rată redusă a inflaţiei şi a dobânzilor, pentru a asigura o creştere economică susţinută şi neinflaţionistă; c. obligă toate părţile să se angajeze în realizarea promptă a procedurii deficitelor excesive. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 28. Procedura deficitelor excesive se aplică atunci când o ţară înregistrează: a. un deficit al cheltuielilor publice comparativ cu veniturile, respectiv de peste 60% din PIB; b. un deficit al cheltuielilor publice comparativ cu veniturile, respectiv de peste 3% din PIB; c. datorie publică totală mai mare de 6% din PIB. 29. În mod formal, Pactul de creştere şi stabilitate acoperă următoarele elemente distincte: a. un angajament politic din partea UE de a aplica procedura deficitelor excesive, elemente de prevenţie, elemente de disuasiune - prin emiterea unei „scrisori de avertizare"; b. elemente de prevenţie - prin emiterea unei „scrisori de avertizare", elemente de disuasiune, un angajament politic din partea tuturor membrilor de a aplica procedura de supraveghere bugetară; c. un angajament politic din partea tuturor membrilor de a aplica procedura de supraveghere bugetară, elemente de prevenţie, elemente de disuasiune - prin emiterea unei „scrisori de avertizare". 30. Există domenii, precum __________________________________, care au fost separate de către statele membre în mod conştient de CE, domenii în care hotărârile se iau cu unanimitate de voturi şi în care domină forme tradiţionale de cooperare interstatală. a. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI); b. Comunitatea Europeană (CE), Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI); c. Comunitatea Europeană (CE) şi Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC); d. Comunitatea Europeană (CE) şi cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI).  Teste grilă aferente Cursului 6: 1. Dimensiunea politică a Uniunii : a. a fost practic prezentă continuu pe masa negocierilor, mai ales după Actul Unic European; b. este meritul Tratatului de la Roma, care a introdus politicile comune; c. este meritul Tratatului de la Maastricht, care a introdus expres şi articulat, dimensiunea politică a Uniunii Europene - uniunea politică, în primul rând prin aşezarea edificiului european pe trei piloni principali. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 2. Dimensiunea politică a Uniunii Europene a fost introdusă în urma Tratatului de la: a. Amsterdam; b. Maastricht; c. Nisa. 3. În cadrul dezbaterilor privind viitorul Europei, perspectiva „Statele Unite ale Europei”: a. este fundamentată de către părinţii fondatori ai construcţiei europene, Jean Monnet şi Robert Schuman; b. susţine conform filozofiei definită de către Jean Monnet: cooperarea între naţiuni, oricât ar fi de importantă, nu rezolvă mare lucru; ceea ce trebuie căutat este fuziunea de interese dintre popoarele europene şi nu doar menţinerea pur şi simplu a echilibrului acestor interese; c. conduce la un tip de integrare supranaţională. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 4. În cadrul dezbaterilor privind viitorul Europei, perspectiva „Europă a statelor – naţiuni”: a. a fost fundamentată de Charles de Gaulle şi reluată cu o forţă asemănătoare în 1991 de către Margaret Thatcher, premier al Marii Britanii; b. este bine sintetizată în formula sugestivă “Europa cu geometrie variabilă”, în care statele componente ar putea alege politicile în funcţie de avantajul lor imediat, în cadrul unei structuri cu instituţii mai mult simbolice, cu o putere minimă, necesară doar spre a menţine uniunea în viaţă. c. conduce la un tip de integrare supranaţională. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 5. Sintagma “Europa Patriilor” a fost introdusă de: a. Jean Monnet; b. Margaret Thatcher; c. Charles de Gaulle. 6. Sintagma “Statele Unite ale Europei” a fost introdusă de: a. Jean Monnet; b. Margaret Thatcher; c. Charles de Gaulle. 7. Sintagma “o Europă a statelor-naţiuni” a fost introdusă de: a. Jean Monnet; b. Margaret Thatcher; c. Robert Schuman. 8. În "documentul de reflecţie" adoptat la 11 iunie 1990, la Luxemburg se prevedea: a. transformarea Comunităţii dintr-o "entitate fondată esenţial pe integrarea economică şi cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică comună în materie de relaţii exterioare şi de securitate". b. transformarea Comunităţii dintr-o "entitate fondată esenţial pe integrarea economică şi cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică comună în materie de relaţii exterioare şi de securitate şi cu o constituţie unică". c. transformarea Comunităţii dintr-o "entitate fondată esenţial pe integrarea economică şi cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică comună în materie de relaţii exterioare şi de securitate şi justiţie şi afaceri interne, precum şi cu o constituţie unică ". 9. Temele Uniunii politice, care urmau să constituie principalele axe ale viitoarelor negocieri, prevăzute în "documentul de reflecţie" adoptat la 11 iunie 1990, la Luxemburg erau: a. politica externă şi de securitate comună, legitimitatea democratică, politica socială, coeziunea economică şi socială, aplicarea dreptului comunitar, afacerile interne şi judiciare; b. progresul economic şi social, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă, garantarea stabilităţii în expansiune, unitatea economiilor, suprimarea restricţiilor din calea schimburilor, salvgardarea păcii şi libertăţii; c. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiunea Comunităţii în exterior, precum şi cetăţenia europeană, extinderea şi întărirea acţiunii Comunităţii, luarea în consideraţie a regiunilor. 10. Consiliul european din Luxemburg, din 28-29 iunie 1991, a trasat principiile generale ale viitoarei Uniuni: a. politica externă şi de securitate comună, legitimitatea democratică, politica socială; b. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiunea Comunităţii în exterior, precum şi cetăţenia europeană, extinderea şi întărirea acţiunii Comunităţii, luarea în consideraţie a regiunilor. c. politica externă şi de securitate comună, legitimitatea democratică, politica socială, coeziunea economică şi socială, aplicarea dreptului comunitar, afacerile interne şi judiciare. 11. Care au fost primii paşi ai UE cu privire la extinderea către Europa Centrală şi de Est, imediat după căderea comunismului: a. acceptarea fără rezerve a cererilor de aderare a statelor din Europa Centrală şi de Est; b. semnarea Acordurilor de Asociere, cunoscute sub numele de Acordurile Europene; c. acordarea asistenţei financiare nerambursabile sub forma fondurilor de pre-aderare. 12. Acordurile Europene: a. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele şi restricţiile cantitative privind anumite produse industriale; textile, cărbune şi produse din oţel şi produse agricole, până la sfârşitul anului 1994; b. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele şi restricţiile cantitative privind majoritatea produselor industriale până la sfârşitul anului 1994, exceptând un grup de produse industriale „sensibile”, inclusiv anumite textile, cărbune şi produse din oţel şi produse agricole; c. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele şi restricţiile cantitative privind toate produsele industriale, până la sfârşitul anului 1994. 13. La întâlnirea de la Copenhaga, din iunie 1993. Consiliul European a hotărât că:  a. „statele asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc să devină membre ale Uniunii Europene, să devină” ; b. aderarea statele din Europa Centrală şi de Est va fi condiţionată de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga pentru acordarea statutului de membru UE; c. “aderarea presupune ca statul candidat să obţină stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, aplicarea legii, drepturile omului şi respectarea acestora, protecţia minorităţilor, existenţa unei economii de piaţă viabile precum şi capacitatea de a face faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Aderarea presupune capacitatea candidatului de a-şi asuma responsabilităţile aderării incluzând aici aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii.” Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 14. După cum stipulează Concluziile Preşedinţiei, la întâlnirea Consiliului European de la Copenhaga din 12-13 decembrie 2002 s-a hotărât: a. „statele asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc să devină membre ale Uniunii Europene, să devină”; b. “aderarea presupune ca statul candidat să obţină stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, aplicarea legii, drepturile omului şi respectarea acestora, protecţia minorităţilor, existenţa unei economii de piaţă viabile precum şi capacitatea de a face faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Aderarea presupune capacitatea candidatului de a-şi asuma responsabilităţile aderării incluzând aici aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii.”; c. “încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovacia şi Slovenia. Uniunea are în vedere acceptarea acestor state ca membre începând cu 1 mai 2004. Această realizare stă dovadă pentru determinarea comună a naţiunilor Europei de a se uni într-o Uniune care a devenit forţa conducătoare de pace, democraţie, stabilitate şi prosperitate pe continentul nostru.” 15. La Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie 2002 s-au stabilit ţările în privinţa cărora s-a apreciat că au încheiat negocierile de aderare şi care vor semna Tratatul de aderare la Atena, în 16 aprilie 2003. Acestea sunt: a. Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovacia şi Slovenia; b. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Republica Slovacia şi Slovenia; c. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Croaţia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Republica Slovacia şi Slovenia, Turcia. 16. Tratatul de la Amsterdam a fost semnat în anul: a. 1997; b. 1999; c. 2000. 17. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la data de: a. 2 octombrie 1997; b. 1 mai 1999; c. 17 iulie 1997. 18. Tratatul de la Amsterdam a realizat progrese considerabile în ceea ce priveşte: a. consolidarea „Europei cetăţeanului" ; b. îmbunătăţirea capacităţii Uniunii de acţiune externă; c. reforma cadrului instituţional. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 19. Schimbările aduse de Tratatul de la Amsterdam se referă la: a. flexibilitate, extinderea codeciziei, politica externă şi de securitate comună (PESC), respectiv justiţie şi afaceri interne (JAI), în special controlul graniţelor, acordarea azilurilor şi imigrarea; b. flexibilitate, extinderea codeciziei, schimbări minore la nivelul pilonilor interguvernamentali ai UE; c. serie de decizii referitoare la reforma instituţională. 20. Schimbările aduse de Tratatul de la Amsterdam la nivelul pilonilor interguvernamentali ai UE se referă la: a. În ce priveşte pilonul I –politicilor în domeniul justiţiei şi afacerilor interne care trec la pilonul I le va fi aplicat votul unanim şi nu votul cu majoritate calificată, pentru cel puţin cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului. b. În ce priveşte pilonul II - Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) - reformele prevăzute sunt destul de modeste, în sensul că i s-au conferit responsabilităţi sporite Consiliului European în luarea deciziilor, dar nu s-a hotărât nimic clar în ce priveşte posibilitatea trecerii către adoptarea mai multor decizii privind PESC prin vot cu majoritate calificată. c. În ce priveşte pilonul III - a fost considerat vedeta surpriză a Tratatului, cu elemente semnificative în domeniul politicilor de justiţie şi afaceri interne, în special controlul graniţelor, acordarea azilurilor şi imigrarea, care nu au mai intrat în pilonul I. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 21. Care este principala realizare a Tratatului de la Amsterdam: a. desăvârşirea pieţei unice; b. consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii Europene; c. soluţionarea problemelor instituţionale necesare pentru a se putea realiza extinderea către Europa Centrală şi de Est. 22. Care este principala neîmplinire a Tratatului de la Amsterdam: a. nefinalizarea pieţei unice; b. eşecul cetăţeniei europene; c. absenţa unei serii de decizii referitoare la reforma instituţională. 23. Tratatul de la Nisa a fost semnat în: a. 2000; b. 2001; c. 2003. 24. Tratatul de la Nisa a intrat în vigoare la data de: a. 26 februarie 2001; b. 20 decembrie 2000; c. 1 februarie 2003. 25. Scopul major al Tratatului de la Nisa a fost: a. crearea uniunii economice şi monetare europene inclusiv crearea şi punerea în circulaţie a unei monede unice – Euro; b. instituirea cetăţeniei europene incluzând dreptul cetăţenilor de a se muta şi trăi în orice stat european; c. reforma instituţională a U.E. pentru a o pregăti de extindere. 26. Reforma instituţională demarată de Tratatul de la Nisa este orientată pe trei axe principale: a. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiunea Comunităţii în exterior;  b. componenţa şi funcţionarea principalelor instituţiilor europene, procedura decizională la nivelul Uniunii Europene, facilitarea cooperării avansate; c. cetăţenia europeană, extinderea şi întărirea acţiunii Comunităţii, luarea în consideraţie a regiunilor. 27. Tratatul Constituţional: a. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005; b. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004, dar nu a fost ratificat de toate statele membre, alegătorii francezi şi olandezi l-au respins la mijlocul lui 2005, deci pare improbabil că Tratatul va intra în vigoare în următorii ani; c. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004 şi a intrat în vigoare, după un proces dificil de ratificare, la Lisabona, pe 13 decembrie 2007. 28. Principalele reforme instituţionale prevăzute de Tratatul Constituţional sunt: a. crearea postului de Ministru de Externe al UE, schimbări în regulile de vot ale Consiliului de Miniştri; b.renunţarea la postul de preşedinte al Comisiei; c. abandonarea principiului că fiecare membru ar trebui să aibă un Comisar European. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 29. Următoarele reprezintă schimbări prevăzute de Tratatul Constituţional: a. eliminarea celor trei piloni; b.posibilitatea suspendării anumitor drepturi ale statelor membre, precum şi posibilitatea retragerii unui stat membru din Uniune; c. includerea unor modalităţi noi, mai uşoare, de modificare a Constituţiei în viitor. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 30. Cele mai semnificative schimbări prevăzute de Tratatul Constituţional sunt: a. Apare funcţia de Ministru al UE pentru Afaceri Externe, prin fuzionarea celei de Înalt Reprezentant PESC cu cea de Comisar pentru Relaţii Externe, Consiliul European este ridicat la rangul de instituţie, care se va reuni trimestrial; preşedintele Consiliului European (care nu are voie să deţină altă funcţie la nivel naţional) va fi ales pentru o perioada de 2.5 ani (cu posibilitatea realegerii) şi, alături de el, va fi Ministrul UE al Afacerilor Externe (este responsabil cu PESC); b.Comisia va cuprinde până în 2014, câte un comisar pentru fiecare SM; ulterior numărul comisarilor va fi egal cu maxim 2/3 din numărul statelor membre (aleşi prin rotaţie); c. Parlamentul European va cuprinde maxim 750 membri (min 6/stat membru, max 96/stat membru). Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 31. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Tratatul de reformă sunt corecte: a. a fost aprobat în cadrul Consiliului European informal de la Lisabona în 18-19 octombrie 2007 şi semnat de statele membre în 13 decembrie 2007 la Lisabona şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2009, după ce va fi validat de toţi cei 27 de membri ai UE, proces care va avea loc pe parcursul anului 2008; b.se concentrează asupra nevoilor UE de modernizare şi reformă, având ca obiective principale: mai multă democraţie, răspunzând aşteptărilor cetăţenilor europeni legate de standarde mai înalte de responsabilitate, deschidere, transparenţă şi participare; mai multă eficienţă şi întărirea capacităţii de a oferi răspunsuri la problemele globale cum ar fi schimbările climatice, securitatea şi dezvoltarea durabilă; c. dincolo de reforma instituţională a Uniunii, va crea premisele implementării Strategiei Lisabona, care prevede ca, până în 2010, Europa să aibă cea mai competitivă şi mai dinamică economie din lume. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 32. Dacă s-ar fi aprobat, Tratatul Constituţional, acesta ar fi eliminat cei 3 piloni ai Uniunii Europene. a. Adevărat; b.Fals. 33. Pentru un număr dat de membri cu drept de vot din care, fiecare are alocat un anumit număr de voturi, creşterea pragului de adoptare a deciziei de la 50% din voturi, la 72% din voturi, nu va determina niciodată o creştere a eficienţei adoptării deciziilor. a. Adevărat; b. Fals. 34. Sistemul de vot cu majoritate calificată a fost propus prima oară în textul Tratatului de la Maastricht. a. Adevărat; b. Fals. 35. Subsidiaritatea este principiul în baza căruia deciziile ar trebui adoptate cât mai aproape posibil, de nivelul cetăţenilor. a. Adevărat; b. Fals. 36. Obiectivul Tratatului de la Nisa a fost acela de a se asigura că o Uniune Europeană extinsă va putea continua să adopte decizii într-o manieră eficientă şi legitimă. a. Adevărat; b. Fals. 37. Reformarea sistemului de vot propusă prin Tratatul Constituţional a fost stabilită încă înainte de a se fi aplicat reformele sistemului de vot adoptate prin Tratatul de la Nisa. a. Adevărat; b. Fals. 38. Principalul motiv pentru care s-a considerat că extinderile UE din anii 2004 şi respectiv, 2007, ar fi determinat o reducere a eficienţei adoptării deciziilor, îl reprezinta faptul că: a. noii membri ar fi votat ca un bloc compact şi s-ar fi opus majorităţii propunerilor; b. fiecare stat membru ar fi primit un vot în Consiliul de Miniştri, motiv pentru care ar fi mult mai dificil de obţinut o majoritate cu mai multe naţiuni ca membri ai UE; c. majoritatea noilor state membre sunt state mici şi astfel, ar fi primit un număr disproporţionat de voturi. 39. Politica comercială externă este de competenţa exclusivă a UE; acest fapt este justificat în teoria federalismului fiscal de a. economiile de scară; b. preferinţele locale şi avatajele informaţionale; c. spillover-urile negative; d. niciuna din cele de mai sus. 40. În timpul aplicării sistemului de vot al Consiliului de Miniştri valabil anterior extinderii UE din anul 2004, statele mari aveau mai multe voturi decât cele mici. Este puterea lor de vot mai mare sau mai mică decât ar fi cea dată după principiul proporţionalităţii cu numărul populaţiei fiecărui stat membru? a. Mai mare; b. Mai mică; c. Egală.  Teste grilă aferente Cursului 7: 1. Acquis-ul comunitar reprezintă: a. ansamblul de drepturi şi obligaţii comune ce unesc statele UE; b. totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea instituţiilor UE; c. reprezintă acordurile internaţionale la care CE este parte, precum şi cele încheiate între statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia. 2. Acquis-ul comunitar cuprinde: a. conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare ale Comunităţilor Europene şi în cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht şi Tratatul de la Amsterdam); legislaţia adoptată de instituţiile UE pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii si recomandări); b. jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene; declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene; acţiuni comune, poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii şi alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi al cooperării din domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne (JAI); c. acordurile internaţionale la care CE este parte, precum şi cele încheiate între statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia. Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c. 3. Sursele dreptului Uniunii Europene sunt: a. Sistemele legale ale majorităţii statelor democratice, care sunt bazate pe o constituţie; b. Tratatul Constituţional; c. Tratatul de la Roma, Tratatul de la Maastricht. 4. Dreptul Uniunii Europene este acum o masă enormă de legi, reglementări şi practici care au fost stabilite prin: a. Tratatele UE şi legile UE; b. Deciziile Curţii Europene de Justiţie; c. Tratatele UE, legile UE şi deciziile Curţii Europene de Justiţie. 5. Tratatele UE reprezintă în dreptul Uniunii Europene: a. dreptul primar; b. dreptul secundar; c. speţa. 6. Legile UE reprezintă în dreptul Uniunii Europene: a. dreptul primar; b. dreptul secundar; c. speţa. 7. Deciziile Curţii Europene de Justiţie reprezintă în dreptul Uniunii Europene: a. dreptul primar; b. dreptul secundar; c. speţa. 8. Cele mai importante principii ale dreptului din Comunitatea Europeană (CE) sunt: a. tratatele UE, legile UE şi deciziile Curţii Europene de Justiţie; b. dependenţa sistemului legal al CE de sistemele legale ale majorităţii statelor membre, efectul direct, primatul dreptului CE; c. efectul direct, primatul dreptului CE, autonomia sistemului legal al CE. 9. Principiile sistemului legal din Comunitatea Europeană (CE) sunt: a. Efectul direct, primatul dreptului CE; b. Efectul direct, primatul dreptului CE şi autonomia sistemului legal al CE; c. Primatul dreptului CE, autonomia sistemului legal al CE. 10. Principiul primatului legilor din CE înseamnă că: a. Dreptul comunitar are ultimul cuvânt; b. Dreptul comunitar nu are ultimul cuvânt; c. Legea naţională este cea care are prioritate si are ultimul cuvânt. 11. Principiul efectului direct arată că: a. Legile CE sunt automat legi în fiecare stat membru; b. Legile CE nu sunt automat legi în fiecare stat membru; c. Legile CE sunt automat legi atât în fiecare stat membru cât şi ne-membru. 12. Principiul primatului legilor din CE determină ca atunci când legea europeană şi cea naţională sunt în conflict să se aplice: a. Automat legea naţională; b. Automat legea europeană; c. Deciziile Curţii Europene de Justiţie. 13. Actele dreptului comunitar, altele decât tratatele, se clasifică în: a. Ordonanţe, directive, decizii; b. Ordonanţe, directive, decizii, recomandări; c. Directive, decizii, recomandări. 14. În dreptul comunitar, ordonanţele: a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor şi cetăţenilor b. pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre, trasează rezultatele care trebuie obţinute; c. se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite companii sau unui anumit cetăţean. 15. În dreptul comunitar, directivele: a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor şi cetăţenilor imediat de la intrarea în vigoare b. se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite companii sau unui anumit cetăţean; c. pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre, doar trasează rezultatele care trebuie obţinute. 16. În dreptul comunitar, deciziile: a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor şi cetăţenilor imediat de la intrarea în vigoare b. se aplică unui anumit Stat Membru, unei anumite companii sau unui anumit cetăţean; c. pot fi aplicate oricăruia din Statele Membre, directivele doar trasează rezultatele care trebuie obţinute. 17. În dreptul comunitar, recomandările: a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor şi cetăţenilor b. nu obligă la nimic din punct de vedere juridic;  c. obligă statul membru să pună în aplicare anumite decizii. 18. În dreptul comunitar, opiniile: a. se aplică tuturor Statelor Membre, companiilor, autorităţilor şi cetăţenilor b. nu obligă la nimic din punct de vedere juridic; c. obligă statul membru să pună în aplicare anumite decizii. 19. În dreptul comunitar, directivele pot fi aplicate: a. numai anumitor state membre; b. oricăruia din statele membre; c. tuturor statelor membre. 20. Uniunea Europeană este, la ora actuală: a. O organizaţie internaţională; b. Un stat federal; c. Un „obiect politic neidentificat”. 21. O organizaţie internaţională reprezintă: a. O formă de organizare care promovează cooperarea voluntară şi coordonarea între membri, dar care nu au autonomie şi nici autoritatea de a-şi impune regulile în faţa membrilor; b. O formă de organizare bazată pe asocierea de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat şi rezervat numai anumitor domenii c. O formă de organizare, în care puterea este partajată între autoritatea federală, centrală şi autorităţi locale, regionale. 22. O confederaţie reprezintă: a. O formă de organizare care promovează cooperarea voluntară si coordonarea între membri, dar care nu au autonomie si nici autoritatea de a-si impune regulile în faţa membrilor; b. O asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat si rezervat numai anumitor domenii c. Un stat suveran, în care puterea este partajată între autoritatea federală, centrală si autorităţi locale, regionale. 23. O federaţie reprezintă: a. O formă de organizare care promovează cooperarea voluntară si coordonarea între membri, dar care nu au autonomie si nici autoritatea de a-si impune regulile în faţa membrilor; b. O asociere de state suverane, constituite într-un nou stat, în care transferul de putere este limitat si rezervat numai anumitor domenii c. Un stat suveran, în care puterea este partajată între autoritatea federală, centrală şi autorităţi locale, regionale. 24. UE apare a fi mult mai mult decât o organizaţie, din următoarele motive: a. instituţiile sale au capacitatea de a emite decizii cu putere de lege şi de a concepe politici obligatorii pentru statele membre (de exemplu, în domeniul concurenţei, agriculturii, politicii regionale etc.), iar în domeniile în care UE are autoritate, legislaţia comunitară este mai presus de legislaţi