Marketing - Considerente Generale PDF

MARKETING – Unitatea de CONSIDERENTE învățare 1 GENERALE CONŢINUT MODULUL I TIMP DE STUDIU Definirea locului şi rolului marketingului în cadrul întreprinderii...

MARKETING – Unitatea de CONSIDERENTE învățare 1 GENERALE CONŢINUT MODULUL I TIMP DE STUDIU Definirea locului şi rolului marketingului în cadrul întreprinderii 1 oră Consumatorul – elementul central de referinţă al marketingului 1 oră O B Înţelegerea locului şi rolului marketingului în I cadrul întreprinderii. E Însuşirea obiectivelor de bază ale marketingului. C Înţelegerea conţinutului informaţiilor oferite de contabilitate. T Însuşirea funcţiilor marketingului. I Identificarea elementului central de referinţă al V marketingului – consumatorul. E 1  TERMENI CHEIE fenomen de obsolescenţă nevoi de consum flux de bunuri şi servicii conectare dinamică consumator maximizarea profitului mediu concurenţial reacţie comportamentală investigarea pieţei exigenţele clienţilor Marketing – considerente generale Dinamismul economico-social are ca rezultat, între altele, accentuarea separării producţiei şi consumului, şi amplificarea tendinţei evoluţiei lor relativ independente, deşi în unitatea procesului reproducţiei ele nu pot fi decât interdependente. Marketingul apare tocmai ca o reacţie faţă de procesul economic al separării tot mai pronunţate a producţiei de consum; el ia naştere ca rezultat al căutărilor tot mai stăruitoare pentru găsirea unor modalităţi eficiente de a reuni şi coordona preocupările legate de producţie cu cele legate de realizarea (vânzarea) produselor, de a le corela cu cerinţele efective de consum1. Este evident că, pe măsura adâncirii specializării - în cadrul proceselor mai largi ale diviziunii muncii sociale şi ale integrării pieţelor naţionale în sistemul pieţei mondiale -, şi a amplificării mutaţiilor interne pe care le înregistrează producţia şi consumul, sporeşte riscul unor dezacorduri cu nevoile efective de consum. Riscurile unor asemenea dezacorduri sunt reale şi cu consecinţe materiale dintre cele mai nefaste pentru întreprinzători, în condiţiile lărgirii ariei de răspândire a produselor dincolo de graniţele naţionale, ale „exploziei” de produse noi generată de revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, dar şi ale reducerii speranţei de viaţă a produselor, sub impactul manifestării tot mai vizibile a fenomenului de obsolescenţă. Drept urmare, în condiţiile puternicului dinamism social-economic contemporan, organizaţia economică modernă nu-şi mai poate asuma riscul unei activităţi fără o destinaţie certă, fără o 1 Florescu, C., (coordonator), op. cit., p. 32-33. 2 finalitate eficientă. Înţelegerea schimbării climatului social-economic şi impactul acestuia asupra pieţei constituie premisa reuşitei pe termen lung a activităţii oricărui întreprinzător. Desigur, încorporarea marketingului în activitatea organizaţiilor nu elimină cu totul riscul nerealizării produselor pe piaţă, dar reduce acest risc la dimensiuni rezonabile. Și totuși, ce este marketingul? Eforturile specialiștilor de a defini marketingul s-au concretizat în numeroase definiții variind intre noțiuni precum “arta de a convinge” și “știință de sine stătătoare”. Asociația Americană de Marketing oferea în 1960 una din primele definiții ale marketingului. Potrivit acesteia, marketingul vizează “realizarea activităților economice care dirijează fluxul de bunuri şi servicii de la producător la consumator sau la utilizator”. Într-o astfel de accepțiune, marketingul apare ca o forță ce urmăreşte să asigure, prin promovare şi distribuție, satisfacerea raportului cerere-ofertă. Mai concret, din această definiție rezultă că marketingul: se referă la un complex de activități economice; are sub incidența sa atât bunurile cât şi serviciile; urmăreşte să orienteze fluxul de bunuri şi servicii de la producători până la purtătorii cererii; se referă atât la destinatarii bunurilor de consum final cât şi la cei ai bunurilor de consum intermediar. Acesta definiție a primit însă de-a lungul timpului numeroase critici, A.M.A a adus modificări definiției ținând pasul cu evoluția conceptului de marketing modern. În anul 2013, A.M.A. aproba ultima versiune a definiției conform căreia „Marketingul este o funcție organizațională și un set de procese pentru crearea, comunicarea și furnizarea valorii destinate clienților, consumatorilor, partenerilor și societății în ansamblul său și pentru gestionarea relațiilor cu aceștia în moduri care să aducă beneficii atât organizației, cât și grupurilor cointeresate în funcționarea ei“ (American Marketing Association, 2013). Derularea judicioasă a proceselor de schimb necesită un volum considerabil de muncă și multă pricepere. Se poate spune că are loc o activitate de management al marketingului atunci când cel puțin unul dintre participanții la un schimb potențial se gândește la mijloacele de obținere a răspunsului dorit din partea celorlalți participanți. 3 Alte definiții consacrate ale marketingului vizează abordarea sistemică a conceptului de marketing, astfel profesorul W.J. Stanton (1981), definește marketingul drept “un întreg sistem de activități economice referitoare la programarea, stabilirea prețurilor, promovarea şi distribuirea produselor şi serviciilor menite să satisfacă cerințele consumatorilor actuali şi potențiali”. Definiția cea mai frecvent invocată de specialişti, în ultima vreme, este cea dată marketingului de către Philip Kotler – considerat de numeroşi cercetători în domeniu drept părintele marketingului modern, care consideră că aceasta se referă la “activitatea umană îndreptată în direcția satisfacerii nevoilor şi dorințelor prin intermediul procesului schimbului”(Kotler, 1986), precizând, în continuare, că activitatea umană specifică marketingului are loc în legătură cu piețele. Pornind de la constatarea că, în timp, au fost date marketingului o multitudine de definiții – avansându-se de către unii cercetătorii chiar ideea că există atâtea definiții câte cărți s-au scris despre el -, acelaşi distins autor consideră într-o lucrare mai recentă (1997) ca fiind mai acceptabilă într-o optică managerială, următoarea formulare: “Marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obțin ceea ce le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse având o anumită valoare”. Astfel, prin acest proces, organizațiile “se racordează la piață într-un mod creativ, productiv şi profitabil”. În ultima ediție a cărții sale Managementul Marketingului (2015) Philip Kotler definește marketingul drept „ un proces societal prin care indivizii și grupurile obțin ce le trebuie și ce își doresc, prin crearea, oferirea și schimbul liber de produse și de servicii purtătoare de valoare“. În România, specialiştii au adoptat definiția elaborată de corpul didactic al Catedrei de Marketing A.S.E. Bucureşti, conform căreia „marketingul reprezintă o concepție modernă în orientarea întreprinderilor, concretizate într-un ansamblu coerent de activități practice, programate şi organizate prin utilizarea unor metode şi tehnici ştiințifice” (Balaure, 2000). 4 Consumatorul – elementul central de referinţă al marketingului Pentru asigurarea unei cât mai mari reuşite în afaceri şi a diminuării riscului în care acţionează, întreprinzătorii trebuie, potrivit opticii marketingului modern, să acorde o atenţie prioritară, majoră, definirii şi cunoaşterii ”câmpului de luptă”, respectiv al pieţei sau pieţelor pe care vor acţiona, precum şi a “ţintei” pe care şi-o propun să o cucerească în competiţia în care se angajează, respectiv a consumatorilor produselor şi serviciilor pe care urmează să le ofere. Astfel, marketingul, în amplul său demers, porneşte cu piaţa şi consumatorii. În cadrul pieţei, consumatorul reprezintă elementul central de referinţă al oricărui întreprinzător, piaţa neputând fi definită independent de cei care îi dau viaţă. Importanţa acordată satisfacerii consumatorului este reflectarea locului central pe care îl ocupă în gândirea şi practica marketingului 1. Conceptul modern de marketing porneşte de la premisa că orice activitate economică trebuie îndreptată în direcţia satisfacerii cerinţelor, efective şi potenţiale, ale consumatorilor cu maximum de eficienţă2. În esenţă, “demersul marketingului, rezolvarea oricăreia dintre problemele ce-i sunt specifice începe cu consumatorul, acest termen definind, de fapt, lumea cu nevoile şi interesele sale diverse”. Este evident că, în noile împrejurări problema esenţială a marketingului o constituie plasarea consumatorului în centrul activităţii proprii a firmei. Pentru asigurarea unei eficienţe economice cât mai ridicate este necesară anticiparea şi satisfacerea nevoilor consumatorului. Orice activitate a firmei trebuie programată şi desfăşurată – potrivit marketingului – luând în calcul consumatorul. Asigurarea unei depline reuşite în afaceri presupune ca întreprinzătorul “să privească firma şi produsele acesteia prin prisma consumatorului”, să acţioneze, de fapt, “ca reprezentant al clienţilor săi, să-şi însuşească dorinţele acestora şi să le satisfacă”3. 1 Dubois, P.L., Jolibert A., Marketing. Teorie şi practică (traducere), Ed. Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj-Napoca, 1994, vol. 1, p. 15, 51. 2 Cătoiu, I., Teodorescu, N., Comportamentul consumatorului. Teorie şi practică, Ed. Economică – Bucureşti 1997, p. 12. 3 Aceste deziderate majore sunt cunoscute în teoria şi practica specifice managementului marketingului sub denumirea de “regula celor cinci P” (potrivit) sau “regula celor cinci R” (de la englezescul “right”). 5  Practic, prin întregul complex de activităţi ce îi sunt specifice, marketingul urmăreşte să asigure bunurile şi serviciile pe care le solicită consumatorii, respectiv marfa potrivită, în cantităţile potrivite, la preţul potrivit, la locul potrivit şi la timpul potrivit1. Cheia unei atare reuşite o constituie corelarea eforturilor producătorilor şi ale distribuitorilor cu cerinţele efective de consum, în timp şi spaţiu. Orientarea către consumatori presupune o documentare temeinică – şi pe această bază – soluţionarea unor probleme esenţiale, legate de cunoaşterea produselor sau serviciilor pe care le preferă consumatorii, a preţului la care sunt dispuşi să cumpere şi a modului în care preferă să le cumpere, a mijloacelor care îi va încuraja să cumpere. “Înţelegerea consumatorilor şi orientarea către aceştia este importantă pentru orice firmă ce urmăreşte să reuşească într-un mediu concurenţial”2. Atingerea obiectivelor oricărei organizaţii “ depinde de identificarea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor vizaţi şi de satisfacerea acestora într-o măsură mai mare şi într-un mod mai eficient decât concurenţa”3. O asemenea optică, specifică marketingului contemporan, oferă o perspectivă dinspre exterior către interior, concentrându-se asupra nevoilor clienţilor pe o piaţă bine definită. Astfel, pentru atingerea unor asemenea deziderate este necesar ca întreprinzătorii, în cadrul pieţelor în care acţionează, să-şi definească cât mai precis “ţintele”, respectiv destinatarii ofertei lor, în raport de resurse şi obiective; să le determine cerinţele de consum; să le facă cunoscute produsele şi serviciile ce li se oferă şi să le stimuleze cererea, prin variate mijloace specifice, pentru bunurile şi serviciile oferite, menite să satisfacă nevoile actuale sau să le creeze noi nevoi. Este evident faptul că, în condiţiile creşterii continue a ofertei pe piaţă şi ale acutizării mediului concurenţial, cererea trebuie nu doar cunoscută, ci şi stimulată, prin semnalarea unor beneficii tangibile pentru purtătorii cererii, care să-i diferenţieze, în acelaşi timp, pe întreprinzători, în lupta de concurenţă, prin 1 Blythe, J., Comportamentul consumatorului (traducere), Ed. Teora, Bucureşti, 1998, p. 12, 9. 2 Blythe, J., op. cit., p. 12-13. 3 Kotler, Ph., ş.a., Principiile marketingului (traducere) Ed. Teora, Bucureşti, 1998, p. 38. 6 produs sau prin oferirea altor avantaje suplimentare (de genul unor servicii sau altor eforturi promoţionale). Marketingul recunoaşte şi are în vedere faptul că în economia de piaţă, având drept una dintre trăsăturile specifice democraţia consumatorului, opţiunile sau “voturile” zilnice ale acestuia pot fi obţinute de întreprinzători numai dacă li se oferă fie un produs mai bun la acelaşi preţ cu al concurenţilor, fie acelaşi produs la un preţ mai scăzut decât al concurenţei. A-i satisface pe consumatori mai bine şi mai eficient decât concurenţa presupune, evident, o cunoaştere şi anticipare cât mai realistă a nevoilor şi dorinţelor pieţelor-ţintă pe care îşi propun să acţioneze întreprinzătorii. Determinarea pieţelor cu cele mai mari oportunităţi de afaceri – actuale şi viitoare – şi mai profitabile face necesară luarea în considerare a mărimii şi potenţialului de dezvoltare al unor pieţe alternative, forţa competiţiei pe pieţele în cauză şi, în ultimă analiză, măsura în care cerinţele pieţei se corelează cu punctele forte şi cu cele slabe ale firmei. În condiţiile în care pieţele nu sunt omogene, ci formate din diferite tipuri de consumatori cu diverse dorinţe în legătură cu beneficiile produselor, preţurile, canalele de distribuţie şi serviciile suplimentare oferite, în practica de marketing se impune ca, după identificarea unei pieţe largi, să se îndeplinească o sarcină- cheie, de analiză mai detaliată, prin segmentarea pieţei, pentru cunoaşterea trăsăturilor specifice fiecărei diviziuni omogene din componenţa sa şi definirea “ţintei”, respectiv a cumpărătorilor cei mai profitabili la care se va putea raporta organizaţia economică cu oferta sa, cu toate resursele sale, pentru a le satisface nevoile specifice. Segmentul-ţintă este astfel un segment de piaţă selectat. În vederea valorificării cât mai depline oportunităţilor pe care le oferă consumatorii din cadrul unei pieţe de referinţă a unui întreprinzător este necesară o cunoaştere cât mai complexă şi mai deplină a caracteristicilor “ţintelor respective”, atât sub aspect cantitativ cât şi din punct de vedere structural, cantitativ şi comportamental. După identificarea pieţei-ţintă se impun a fi determinate cerinţele şi chiar nevoile de consum la nivelul acesteia, precum şi produsele sau serviciile capabile să le satisfacă. Identificarea grupului-ţintă şi cunoaşterea nevoilor acestuia permite poziţionarea corectă pe piaţă a produselor şi serviciilor din oferta firmei, pentru 7 captarea atenţiei grupului, respectiv asigurarea unui loc bine definit, distinct şi dezirabil, în mintea cumpărătorilor vizaţi ai produselor respective. În baza cunoaşterii caracteristicilor componenţilor grupului se poate atinge cu eficienţă maximă ţinta stabilită1. Alături de cunoaşterea unor elemente esenţiale de caracterizare a consumatorilor şi a cerinţelor acestora, menite să ajusteze, ca volum şi structură, oferta întreprinzătorilor, sunt necesare a fi cunoscute şi o serie de aspecte definitorii de natură comportamentală ala consumatorilor respectivi, pentru a acţiona cât mai eficient în efortul de a-i determina să apeleze la oferta de bunuri şi servicii ce le este adresată. Demersurile pentru cunoaşterea comportamentului consumatorului s-au dezvoltat în strânsă legătură cu cercetările motivaţionale, făcând parte din categoria studiilor în profunzime a fenomenelor pieţei, menite să clarifice mecanismul prin care purtătorii cererii se manifestă explicit, dând curs unui anumit comportament economic2, respectiv de cumpărare şi consum. Pornind de la realitatea că marketingul reprezintă un nou mod, eficient, de gândire şi acţiune în lumea afacerilor, specialiştii au urmărit cu tot mai multă intensitate să-i definească cât mai corespunzător “misiunea”, rolul său, reflectate prin sarcinile şi, în modul cel mai sugestiv, funcţiile pe care urmează să le îndeplinească. Variatele abordări în acest sens s-au dovedit a avea o trăsătură comună, faptul că “marketingul” are în vedere nevoile consumatorului şi capacitatea firmei de a le satisface, şi aceşti factori stau la baza misiunii şi obiectivelor sale3. Modul de gândire şi acţiune specific marketingului se concretizează în efortul pe care îl depune o firmă pentru realizarea schimburilor propuse cu piaţa-ţintă. În cadrul unor prime încercări, s-au atribuit drept funcţii ale marketingului o serie de activităţi legate de ajungerea bunurilor şi serviciilor de la producători la utilizatori sau la consumatorul final. Situându-se pe o asemenea poziţie, pornind de la faptul sistemului de (macro – n.n.) marketing este de a depăşi separările şi discrepanţele de calitate şi sortiment dintre producători şi consumatori, McCarthy 1 Marketingul personalizat vizează preocuparea firmelor de a-şi adapta produsele şi activităţile de marketing la nevoile unui client specific. 2 Cătoiu, I., Teodorescu, N., op. cit., p. 13. 3 Kotler, Ph. ş.a., iop. Cit., (traducere), p. 106. 8 consideră că funcţiile universale ale marketingului (la nivel micro – n.n.) sunt cele de cumpărare, vânzare, transport, depozitare, standardizare, dozare şi sortare, financiară, asumarea riscului şi formarea pieţei”1. Subliniind faptul că schimbul implică, de regulă, cumpărarea şi vânzarea, autorul respectiv evidenţia faptul că funcţia de cumpărare viza căutarea şi evaluarea bunurilor şi serviciilor, în timp ce funcţia de vânzare implică promovarea produsului, pe diverse căi, apreciindu-se, totodată, că funcţia respectivă “este probabil cea mai vizibilă funcţie de marketing”. Rezervele faţă de o asemenea abordare simplistă s-au dovedit a fi pe deplin justificate, “un asemenea mod de a privi lucrurile, lipsind marketingul de specificitate, nepermiţând conturarea contribuţiei sale nemijlocite la optimizarea proceselor de producţie şi desfacere”2. O contribuţie hotărâtoare în domeniul definirii într-o structură şi o succesiune logică coerentă a funcţiilor marketingului revine reputatului om de ştiinţă, Prof. dr. C. Florescu. Dincolo de sesizarea în baza analizelor întreprinse, a unor deosebiri semnificative şi particularităţi în ceea ce priveşte modul de implicare şi posibilităţile de desfăşurarea activităţii de marketing, în funcţie de domeniul de aplicare a acestuia, domnia sa ajunge la concluzia – căreia îi subscriu întru totul şi autorii prezentei lucrări – că rolul ce revine marketingului, din însăşi esenţa sa, ia forma următoarelor funcţii generale, comune: a) Investigarea pieţei, a nevoilor de consum. Marketingul situează investigarea cerinţelor pieţei, în general, a nevoilor de consum, la baza oricăror activităţi economice. Studierea pieţei este chemată să asigure fundamentarea tuturor deciziilor de marketing. Într-un sens mai larg, cercetarea de marketing “sintetizează rezultatele cercetării fundamentale cu cele ale studiilor tehnico- economice, aplicative, pentru a folosi... activităţile de creaţie a unor produse sau servicii noi”3. Această funcţie face necesară obţinerea ce către orice organizaţie economică de informaţii referitoare la pieţele prezente sau la cele potenţiale, la ansamblul nevoilor de consum (solvabile sau nesolvabile), la motivaţia acestora, la comportamentul consumatorului etc. Într-un sens mai larg, este necesară asigurarea unui flux sistematic de informaţii ale aparatului economic despre 1 McCarthy, F.J., Perreault, W.D., op. cit., p. 18. 2 Pop, N. Al., Marketing, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1993, p.15. 3 Pop, N.Al., op. cit., p. 16. 9 ansamblul componentelor de mediu la care se raportează organizaţia, despre principalii factori care îşi prelungesc acţiunea până în sferele pieţei. b) Conectarea dinamică a organizaţiei economice la mediul economico-social. Funcţia respectivă reflectă noua optică privind relaţia dintre organizaţie şi mediul în care acţionează. Pentru reuşita în afaceri, firmele urmează să aibă “o viziune asupra activităţii lor orientată din exterior”, ele înţelegând că în mediul în care operează se ivesc noi şi noi ocazii favorabile şi ameninţări”1. Aşa se explică importanţa vitală pe care o acordă firmele de succes urmăririi permanente şi adaptării continue la schimbările mediului, acesta reflectând, în esenţă, “totalitatea factorilor şi forţelor care afectează acţiunile şi rezultatele firmei”2. c) Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum. Această funcţie evidenţiază finalitatea demersului oricărui întreprinzător, care urmăreşte ca activitatea sa să aibă o recunoaştere socială de facto, să asigure concordanţa între oferta sa (de bunuri şi servicii) şi nevoile cărora le sunt destinate. În acest mod, prin orientarea întregii activităţi spre satisfacerea cât mai corespunzătoare a cerinţelor pieţei, a nevoilor de consum, în general, marketingul evită conflictele potenţiale dintre interesele consumatorilor şi cele ale întreprinzătorilor (ofertanţi – n.n.). Pentru orice fel de firmă, “factorul esenţial al succesului... îl reprezintă cunoaşterea şi satisfacerea consumatorilor vizaţi, prin tranzacţiile pe care le face”3. Întreprinzătorii caută, în acelaşi timp, să obţină o reacţie comportamentală cât mai favorabilă (cumpărare) din partea celuilalt partener implicat în schimb. Astfel, schimbul respectiv apare drept “un proces de creare a valorii, deoarece în urma efectuării lui, ambele părţi se află într-o situaţie mai bună decât înainte”. Deosebit de sugestivă apare remarca lui Kotler, potrivit căreia “clienţii se atrag cu promisiuni şi se păstrează prin satisfacere. Marketingul defineşte promisiunea şi asigură îndeplinirea ei”4. Potrivit noii epoci, întreprinzătorii trebuie să “caute să maximizeze satisfacţia consumatorului ca mijloc de maximizare a profiturilor”5. 1 Idem, p. 32. 2 Kotler, Ph., op. cit.(traducere), p. 208, 230. 3 Kotler, Ph., op. cit.(traducere), p. 55, 56. 4 Idem, p. 38, 39. 5 Baker, M., op. cit., (traducere), p. 30. 10  Situându-se pe o poziţie diametral opusă acestei optici fundamentale, criticii marketingului susţin că pieţele au rostul de a fi exploatate, nu satisfăcute, că funcţia de marketing nu are monopolul înţelegerii cerinţelor şi valorilor umane şi că “orientarea hotărâtoare către satisfacerea cerinţelor clienţilor poate fi atribuită mai degrabă dinamicii sistemului capitalist decât dezvoltării şi aplicării marketingului”1. Această funcţie presupune nu o atitudine de subordonare mecanică,ci un rol activ în legătură cu exigenţele clienţilor, în sensul educării gusturilor şi preferinţelor acestora, orientării cererii de consum în concordanţă cu interesele generale ale societăţii. Şi această funcţie – ca şi celelalte – se materializează printr-un ansamblu de activităţi, de măsuri menite să asigure numai acele produse sau servicii necesare consumatorilor, distribuirea lor în condiţii optime, asigurarea unor posibilităţi largi de alegere potrivit tuturor gusturilor şi preferinţelor, lărgirea gamei de servicii de informare şi, în general, a serviciilor comerciale oferite consumatorilor. d) Maximizarea eficienţei economice (a profitului). Este un corolar al tuturor eforturilor de marketing depuse de orice întreprinzător, scopul activităţii sale în condiţiile economiei de piaţă. Marketingul urmăreşte să sprijine organizaţiile în atingerea obiectivului lor – profilul – nu oricum, ci în baza “lucrului bine făcut”, determinându-i pe întreprinzători să se implice în procesul de estimare a profitabilităţii diferitelor oportunităţi ale pieţei. Profitul apare, în aceste împrejurări, ca o recompensă primită de organizaţia economică de la consumator pentru satisfacţia produsă acestuia prin condiţiile create de a putea cumpăra şi consuma bunurile şi serviciile ce-i sunt necesare. 1 Thomas, M.J., op. cit., p. 34. 11 REZUMAT Dinamismul economico-social reprezintă premisa marketingului modern. Marketingul, în zilele noastre reprezintă puntea de legătură între organizația economică și consumatorul sau utilizatorul final. Marketingul este o activitate umană, îndreptată în vederea satisfacerii nevoilor și dorințelor prin intermediul procesului de schimb. Atât organizația economică cât și consumatorul sunt parteneri activi în cadrul acestui proces, fiecare dintre ei având de oferit pe piață bunuri sau servicii cu plus de valoare. Funcțiile marketingului, deși numeroase, pot fi sintetizate în 3 funcții principale: 1. Funcția premisă: de investigare a pieței și a nevoilor consumatorilor; 2. Funcția mijloc: de conectare dinamică la mediul economico-social; 3. Funcția obiectiv: de maximizare a profitului prin satisfacerea în condiții superioare a nevoilor consumatorilor. Teste de autoevaluare 1. Principala explicatie a extinderii, pe plan mondial, a marketingului in activitatea economica o constituie: a) dezvoltarea fortelor de productie b) dinamismul social-economic c) explozia demografica d) abundenta produselor pe piata e) nici una 2. Ca functie a marketingului, investigarea cerintelor pietei reprezinta o: a) funcție-obiectiv b) funcție-premisă c) funcție-mijloc d) funcție-scop e) funcție- terțiară 3. Locul de origine al marketingului este: a) S.U.A b) Europa occidententală c) Japonia d) Grecia antică e) Romania 4. Punctul de pornire al Marketingului îl reprezintă: a) întreprinderea şi produsele realizate de acestea b) piaţa şi consumatorii c) cercetarea pieţei de desfacere d) culegerea de informaţii e) publicitatea 12  5. Elementul central al tuturor funcţiilor marketingului este reprezentat de: a) satisfacerea nevoilor de consum b) nevoile consumatorului şi capacitatea firmei de a satisface aceste nevoi c) conectarea întreprinderii la mediul economico-social d) investigarea pieţei e) obţinerea de profit prin satisfacerea exigenţelor cererii. Lucrare de verificare: Identificați nevoile personale ce au stat la baza alegerii ultimului bun de uz îndelungat pe care l-ați achiziționat și argumentați în ce măsură produsele existente pe piață v-au influențat alegerea. Răspunsuri teste de evaluare: 1. b) 2.b) 3. a) 4. b) 5. b) Bibliografie: (1) Mitu Augustin, Sima Violeta, Daniela Uta, Manual de Marketing, Editura Universităţii Petrol Gaze Ploieşti, 2016 (2) Dubois, P.L., Jolibert A., Marketing. Teorie şi practică (traducere), Ed. Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj-Napoca, 1994, vol. 1, p. 15, 51. (3) Cătoiu, I., Teodorescu, N., Comportamentul consumatorului. Teorie şi practică, Ed. Economică – Bucureşti 1997, p. 12. (4) Pop, N. Al., Marketing, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1993, p.15. (5) Kotler, Ph., ş.a., Principiile marketingului (traducere) Ed. Teora, Bucureşti, 1998, 13