Subiecte Rezolvate Exam PSIM PDF

**Definiți personalitatea ofițerului de marină militară din perspectivă sistemică și enumerați componentele ei. Definiți psihologia militară**. **Personalitatea ofițerului de marină** militară nu constituie o entitate abstractă, în sine, ci personalitatea concretă, reală, așa cum se manifestă ea în...

**Definiți personalitatea ofițerului de marină militară din perspectivă sistemică și enumerați componentele ei. Definiți psihologia militară**. **Personalitatea ofițerului de marină** militară nu constituie o entitate abstractă, în sine, ci personalitatea concretă, reală, așa cum se manifestă ea în situațiile și conjuncturile sociale particulare din mediul militar naval, în sistemul interrelațiilor cu șefii ierarhici și subordonații, cu eșaloanele superioare, în sistemul psihologiei militare navale. **Componentele personalității:** temperament, aptitudini, caracter **Psihologia militară=**transpunerea și reelaborarea specifică în cadrul vieții și activității militare a întregului sistem de psihologii cu toate ramurile sale, respectiv se referă la studiul specific al stilului activităților militare și la personalitatea militarului, la problemele luptei armate, instrucției și organizării militare. **Delimitări conceptuale - individul, individualitatea, persoana, personalitatea, personajul** **Individ**=totalitatea însuşirilor biologice (ereditare sau dobândite) care asigură adaptarea la mediul natural, subliniind caracterul indivizibil al organismului. **Individualitate**=Individualitatea reprezintă individul şi organizarea sa specifică, diferenţială, irepetabilă, ireductibilă. **Persoană**=corespondentul în plan social al individului din plan biologic şi reprezintă ansamblul însuşirilor psihice care asigură adaptarea la mediul social-istoric. **Personaj**=manifestarea în comportament al persoanei şi personalităţii, exteriorizarea şi desfăşurarea potenţialului de activitate, emotivitate. **Personalitate**=totalitatea psihologică ce caracterizează şi individualizează omul particular. Este omul viu, concret, empiric, aşa cum se manifestă în viaţa curentă; **Temperamentul ofițerului de marină militară - definiția, care este natura psihică a temperamentului, dacă este înnăscut sau dobândit, ce exprimă el din personalitate, există temperamente pure, rele?** **Definiție**: Temperamentul constituie latura dinamico-energetică a personalităţii. Dinamică, deoarece ne furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă, mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală, uniformă sau neuniformă este conduita individului. Energetică, deoarece ne arată care este cantitatea de energie de care dispune un individ şi mai ales modul cum este consumată aceasta. **Care este natura psihică a temperamentului?** Având drept criteriu emotivitatea -- reactivitatea, natura psihică a temperamentului este afectivo -- reactivă, sau după Allport, temperamentul este "fundamentul emoţional al personalităţii". **Ce exprimă temperamentul din personalitate?** Exprimă forma ei de manifestare şi nu conţinutul vieţii psihice. Unul şi acelaşi conţinut psihic se exprimă extrem de diferit. Temperamentul este nespecific sub raport valoric pentru personalitate, el doar colorează viaţa psihică, îşi pune pecetea pe ea. **Temperamentul este înnăscut sau dobândit?** Ca latură primordială a personalităţii manifestate extrem de timpuriu, temperamentul este preponderent înnăscut reprezentând manifestarea tipului de activitate nervoasă superioară în sfera vieţii psihice. Moştenim, doar, un răspuns potenţial actualizat de mediu. **Există temperamente pure sau rele?** Nu există temperamente pure sau rele, deoarece personalitatea și comportamentul uman sunt afectate de o multitudine de factori, inclusiv genetica, mediul în care o persoană crește, experiențele de viață și influențele sociale. Fiecare individ are o combinație unică de trăsături temperamentale și, în funcție de circumstanțe, acestea pot fi exprimate în moduri diferite. **Aptitudinile ofițerului de marină militară - definiție, sunt înnăscute sau dobândite.** **Definiție**: Aptitudinile reprezintă un complex de procese şi însuşiri psihice individuale, structurate într-un mod original, care permite efectuarea cu succes a anumitor activităţi. **Aptitudinile sunt înnăscute sau dobândite?** Aptitudinile pot avea o componentă innascută, dar și o componentă dobândită. Cu alte cuvinte, este vorba despre o interacțiune complexă între factori genetici și experiențe de învățare în timpul vieții. **Componenta Innascută:** Există cercetări care susțin că unele aptitudini pot fi influențate de predispozițiile genetice. De exemplu, anumite abilități cognitive sau talentul în domenii precum muzica, matematica sau sportul pot avea o bază genetică. Factori genetici pot contribui la structura creierului și la modul în care acesta procesează informațiile, influențând astfel anumite aptitudini. **Componenta Dobândită:** Cu toate acestea, aptitudinile pot fi și rezultatul experiențelor și învățării pe parcursul vieții. Un mediu stimulant, accesul la resurse educaționale și oportunitățile de practică și dezvoltare pot contribui semnificativ la dezvoltarea și îmbunătățirea aptitudinilor. **Caracterul ofițerului de marină militară - definiție, sunt înnăscute sau dobândite** **Definiție:** Caracterul a fost definit cel mai adeseori ca o pecete sau amprentă ce se imprimă în comportament, ca un mod de a fi al omului, ca o structură psihică complexă, prin intermediul căreia se filtrează cerinţele externe şi în funcţie de care se elaborează reacţiile de răspuns. **Caracterul este înnăscut sau dobândit?** Caracterul unei persoane este rezultatul unei combinații complexe între factori genetici și factori de mediu, incluzând experiențele de viață, educația, relațiile interpersonale și valorile culturale. Prin urmare, nu se poate spune că caracterul este doar innascut sau dobandit, ci este o interacțiune între acești doi factori. **Componenta Innascută:** Există anumite trăsături de personalitate și temperament care pot avea o bază genetică. De exemplu, nivelul general de activitate, reacțiile la stres sau tendințele spre extravertire sau introvertire pot avea o componentă innascută. Aceste caracteristici pot fi observate chiar din copilărie și pot persista pe parcursul vieții. **Componenta Dobândită**: Caracterul unei persoane este, de asemenea, puternic influențat de experiențele și învățăturile pe care le are în timpul vieții. Educația, interacțiunile sociale, relațiile cu familie și prietenii, precum și evenimentele de viață contribuie la formarea și evoluția caracterului. Valorile și principiile adoptate în timpul vieții pot influența în mod semnificativ modul în care o persoană se comportă și interacționează cu lumea. **Relații între componentele personalității ofițerului de marină militară** **Relaţia dintre temperament şi caracter** presupune relevarea inter-influenţelor reciproce cu efecte benefice, constructive sau, dimpotrivă, erodate şi dezechilibratoare ale personalităţii. Dacă avem în vedere influenţa temperamentului asupra caracterului, atunci constatăm prezenţa următoarelor situaţii tipice: 1\. temperamentul colorează modul de exprimare, de manifestare în comportament a trăsăturilor caracteriale (într-un fel îşi va exterioriza generozitatea un coleric şi în cu totul alt mod un melancolic); 2\. temperamentul predispune la anumite manifestări caracteriale (aşa cum colericul este spre percepţii rapide, dar cu unele erori, tot aşa temperamentul coleric va predispune şi spre o anumită instabilitate caracterială); 3\. temperamentul avantajează sau provoacă dificultăţi în formarea unor trăsături caracteriale (de exemplu, echilibrul sanguinicului şi flegmaticului are influenţe benefice în formarea unor trăsături caracteriale, în timp ce neechilibrul-excitativ al colericului afectează negativ formarea trăsăturilor caracteriale). Influenţa caracterului asupra temperamentului constă, în principal, în controlarea, reglarea acestuia din urmă şi se concretizează în următoarele situaţii: 1\. caracterul reţine, inhibă anumite însuşiri temperamentale (mai ales pe acelea care se asociază în plan comportamental cu apariţia unor efecte negative); 2\. maschează şi compensează temporar însuşirile temperamentale care odată manifestate în comportament ar produce efecte dezadaptative; 3\. valorifică la maximum trăsăturile temperamentale care se asociază în plan comportamental, cu efecte pozitive. Se poate deduce că fiecare dintre cele două componente ale personalităţii deţine o anumită „putere" asupra celeilalte, chiar dacă aceasta nu este la fel de mare şi la fel de semnificativă. **Relaţia dintre aptitudini şi caracter.** Faptul că între aptitudini şi caracter există o strânsă relaţie a fost remarcat de multă vreme. De exemplu, despre un om se poate spune că este inteligent, dar şi bun, cinstit, harnic, în timp ce despre un altul că este inteligent, dar rău, incorect, leneş. Exact aceleaşi afirmaţii se pot face şi despre un om neinteligent. Din corelarea variabilelor de mai sus apar patru situaţii tipice: 1\. oameni cu aptitudini şi cu trăsături pozitive de caracter (cu „caracter" cum sunt numiţi în mod curent); 2\. oameni fără aptitudini, dar şi fără caracter (de fapt, cu trăsături negative de caracter); 3\. oameni cu aptitudini, dar „fără caracter"; 4\. oameni fără aptitudini, dar cu caracter. Primele două situaţii sunt de congruenţă (acord, potrivire), ultimele două de noncongruenţă (dezacord, nepotrivire). Ele conduc în plan psihologic la efecte total diferite: de consonanţă sau de disonanţă, ultimele fiind trăite ca o stare neplăcută, de disconfort psihic se cer a fi eliminate sau măcar reduse. **Relaţia dintre temperament şi aptitudini.** Este asemănătoare cu cea dintre temperament şi caracter. Temperamentul ca latură dinamico-energetică a personalităţii constituie doar o premisă extrem de generală în raport cu aptitudinile. El nu predetermină aptitudinile, dovada fiind dată de formarea uneia şi aceleiaşi aptitudini pe oricare temperament sau a mai multor aptitudini pe fondul unui singur temperament. Temperamentul joacă, raportat la aptitudini, rol de predispoziţie. Astfel, temperamentul poate avantaja sau provoca dificultăţi în formarea aptitudinilor, acestea din urmă fiind însă depăşite prin antrenament sau prin compensare. Pe de altă parte, modificarea manifestărilor temperamentale este în măsură să conducă la modificarea aptitudinilor. În virtutea unor tendinţe de adaptare a temperamentelor la activitate, se vorbeşte despre o oarecare profesionalizare a temperamentelor. Rezumând, considerăm că între laturile personalităţii există relaţii de: \- ierarhizare, cu dominanţa netă a caracterului asupra celorlalte două şi cu capacitatea acestuia de a le regla şi valorifica maximal; \- interinfluenţare, cu efecte pozitive sau negative, de avantajare sau, dimpotrivă, de periclitare, rigidizare şi chiar anulare reciprocă; \- compensare, astfel încât unitatea globală a personalităţii să nu fie afectată; \- feed-back, efectele produse de o latură în alta repercutându-se chiar asupra laturii care le-a generat. **Echipajul navei militare ca micro grup social - stagiile de formare ale grupului mic, caracteristicile grupului mic, statut și rol, conceptele de atmosferă socială, climatul psihosocial, moralul trupelor.** **Stagiile de formare:** stadiile de dezvoltare ale grupului pot fi similare cu cele descrise de modelul lui Tuckman: forming, storming, norming, performing, susținute motivațional de trebuințe materiale și de realizare profesională; **Caracteritici:** 1. o unitate de timp și de loc, un "aici și acum": această necesară asociere spațio-temporală, pe care unii o numesc "umăr la umăr", presupune o relativă proximitate, o distanță interindividuală minimală; 2.o semnificație: o rațiune de a fi și de a rămâne împreună; aceasta nu implică existența unor obiective identice și nu presupune un trecut, o motivație sau experiențe comune; de asemenea, nu este necesar să fi existat intenția de asociere, participanții putând foarte bine să fie reuniți sub constrângere; 3\. o soartă relativ comună: participanții vor împărtăși, într-o măsură care poate fi variabilă, evenimente sau experiențe, precum și efectele lor; în acest sens, grupul poate fi considerat experiențial; 4\. posibilitatea perceperii și a reprezentării fiecărui membru de către ceilalți: astfel, unii specialiști vorbesc despre grupuri "față în față"; aceasta nu înseamnă totuși că fiecare participant are de la bun început o percepție netă asupra tuturor celorlalți; 5\. un caracter rezonabil de "entitate" de grup, perceput de către membri și/sau de către persoanele exterioare grupului; 6\. posibilitatea de instaurare a unui proces interactiv efectiv: aceasta presupune ca membrii să poată comunica între ei fie și nonverbal ( "nu se poate să nu comunicăm"), și să se influențeze reciproc; existența unor procese de interacțiune individuală exclude anonimatul și depersonalizarea fenomenelor de masă și induce legături afective, dar nu se identifică, în mod izolat, cu interacțiunea intergrupală 7\. o durată suficientă pentru ca un eventual proces de instituționalizare să fie declanșat: s-ar putea dezvolta o structură, în sensul unui pattern relativ stabil de relații, exprimată prin funcții, roluri, norme, facilitând pe termen lung integrarea și identificarea membrilor." **Statut și rol:** Statutul defineşte caracteristicile unei poziţii ocupate în cadrul unei structuri sociale: grup, organizaţie, instituţie. O clasificare a statutelor care desemnează aspectul static şi structural al poziţiei ocupate poate fi realizată după diverse criterii: \- după modul cum au fost obţinute de persoană: prescrise (criterii de vârstă, sex, etnie, religie, naţionalitate\...) sau dobândite (prin profesie, activitate economică...) \- după natura instanţei care le instituie: formale (impuse de o instituţie oficială) sau informale (generate consensual în cadrul grupului). \- după durată: temporare sau permanente. Rolul se defineşte ca modalitatea concretă prin care o persoană îndeplineşte prescripţiile statuare. O clasificare a rolurilor poate fi abordată după criterii diferite: \- prin raportarea la statutele corespondente (vârstă, sex, profesie); \- după libertatea pe care o presupune (asumate liber, impuse, în situaţii de stres); \- în funcţie de contribuţia persoanei; \- după criteriul temporalităţii (prezente, viitoare, reminiscente); \- după forma de manifestare (rigide, flexibile, amorfe); \- după nivelul la care se produc (personale, grupale, instituţionale). **Conceptele de atmosferă socială, climatul psihosocial, moralul trupelor.** **Atmosfera psihosocială** reprezintă aspectele tranzitorii ale climatului: pe fondul aceluiaşi climat care se păstrează relativ stabil atâta timp cât factorii săi determinanţi nu se modifică în mod esenţial, sau nu capătă altă semnificaţie pentru grup. Pot apărea diferite "nuanţe" ale dispoziţiilor afective ale membrilor, legate de anumite circumstanţe sau evenimente aleatorii ivite în viaţa de grup. Astfel, ia naştere o anumită atmosferă, legată nemijlocit de respectivele împrejurări şi care dispare odată cu acestea. **Climatul psihosocial** este definit "ca un nivel superior de integrare a factorilor interni şi externi, obiectivi şi subiectivi care au semnificaţie pentru grup şi care generează o dispoziţie psihică relativ stabilă şi generalizată la nivelul membrilor grupului". **Moralul trupelor** exprimă încrederea membrilor în capacitatea grupului militar de a rezolva la un anumit standard sarcinile şi problemele cu care se confruntă şi de a surmonta dificultăţile ivite în cale, încredere care are o importantă componentă cognitivă şi de experienţă consumată, pe lângă o componentă afectivă, derivată a coeziunii grupale, a climatului psihosocial şi a relaţiilor lider - membrii. **Relații interpersonale în echipajul naval militar - care sunt, ce sunt și câte ceva despre ele, multiculturalism** **Ce sunt:** Relaţiile interpersonale în echipajul naval pot fi definite ca interacţiuni nemijlocite şi reciproce între persoane în care există o implicare psihologică conştientă şi directă. **Care sunt:** - existenţa unui cadru instituţional: formale / informale; \- planuri de plasare a partenerilor: pe orizontală / verticală / mixte; \- durata: temporare / permanente; scurtă / medie / lungă; \- intenţionalitate: intenţionate / neintenţionate; \- grad de implicare activă a partenerilor: unilaterale / bilaterale; simetrice / asimetrice; \- cadrul social în care se manifestă: familiale / grupale / instituţionale; \- relaţii dintre scopurile partenerilor: amicale / conflictuale / competitive/ de colaborare; \- domeniul în care se manifestă: profesionale / extraprofesionale; \- intensitatea interacţiunii: superficiale / intense / profunde; \- conţinutul dominant al relaţiei: socioafective, de comunicare, de influenţă, coacţionale. **Multiculturalism:** **Diversitatea Culturală:** În echipajele navale, este comun să existe diversitate culturală, deoarece membrii provin din medii și culturi diferite. Aceasta poate aduce perspective variate și abordări diferite la rezolvarea problemelor. **Rezolvarea Conflictelor Culturale:** Este important să se gestioneze cu atenție eventualele tensiuni sau conflicte care pot apărea din cauza diferențelor culturale. Promovarea toleranței, respectului și înțelegerii poate contribui la consolidarea relațiilor interculturale. **Îmbogățirea Echipajului:** Multiculturalismul poate aduce o varietate de aptitudini, abilități și perspective în echipaj, ceea ce poate îmbogăți colectivul și poate face echipajul mai adaptabil la situații diverse. 9. **Psyops - operațiile psihologice în armată - definirea lor și a războiului psihologic, care sunt efectele lor, tipuri de operații psihologice** **Războiul psihologic** este o formă de război inițiat și desfășurat de un purtător (grup social, stat) împotriva unui sistem-țintă alt (grup social, stat), fără mijloace militare, cu scopul subminării puterii și prestigiului adversarului. **Operațiile psihologice** reprezintă activitățile planificate și executate utilizând mijloace și metode de comunicare, pentru influențarea percepțiilor, atitudinilor și comportamentelor audiențelor țintă aprobate, în scopul afectării capacității acestora de îndeplinire a obiectivelor politice și militare. **Efecte:** a) credibilitatea și legitimitatea acțiunilor adversarului este subminată; b\) loialitatea forțelor adverse și sprijinul pentru îndeplinirea obiectivelor este redusă; c\) capacitatea de conducere a adversarului este diminuată; d\) încrederea forțelor în comandanți este scăzută; e\) moralul și capacitatea de luptă ale adversarului sunt degradate; f\) impactul psihologic al acțiunilor forțelor proprii este amplificat; g\) eficiența acțiunilor de inducere în eroare și ale operațiilor de securitate este menținută și amplificată; h\) eficiența propagandei adversarului este diminuată **Tipuri:** **Operațiunile „albe"** sunt cele de tip transparent în care sursa informațiilor este asumată deschis, emitentul precizându-și identitatea și intențiile iar informația transmisă este, în general, corectă, deși poate fi distorsionată prin omisiune ori prin supradimensionarea unor aspecte favorabile scopului urmărit. Din acest motiv, în mod uzual, astfel de operațiuni sunt desemnate prin termenul de „propagandă". De exemplu, în contextul misiunii din Bosnia-Herțegovina, militarii români au desfășurat operațiuni de propagandă pentru stimularea înțelegerii interetnice sau pentru încurajarea predării armelor deținute de populație. Propaganda „albă" își întemeiază efectele pe construirea unui sentiment de încredere în rândul audienței și prin sensibilizarea unor valori general acceptate: pace, patriotism, înțelegere, siguranță personală\... **Operațiunile „negre"** sunt cele care creditează surse false, încercând să inducă în eroare publicul-țintă. Altfel spus, în acțiunile de acest gen sunt propagate informații neadevărate, puse pe seama unor surse „de încredere". În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada în care Hitler plănuia invadarea insulelor britanice, a fost înființat postul de radio „The New English Broadcasting Station" care emitea ca și cum ar fi fost un post britanic autentic și care, printre informații corecte, transmitea și „știri de război" astfel concepute încât să afecteze moralul populației. Asemenea operațiuni pot avea efectul scontat dar principalul lor dezavantaj este acela că, odată demascate, au mai degrabă un efect invers. În general, activitățile de propagandă „neagră" sunt operațiuni secrete, destinate să rămână secrete chiar după finalizarea lor. **Operațiunile „gri"** se plasează între cele „albe" și „negre". Identificarea sursei poate fi corectă sau nu iar corectitudinea informației este incertă și ea. Un manifest nazist difuzat în timpul ultimului război mondial printre militarii americani purta titlul „Iubita pe care ai lăsat-o acasă" și prezenta o tânără care era curtată și sedusă de un evreu care profita de singurătatea ei. Un alt exemplu din aceiași categorie a fost postul de radio „Europa Liberă", organizat și finanțat de CIA cu scopul de a contracara propaganda comunistă din statele rămase sub influența Uniunii Sovietice, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Într-o primă perioadă, finanțarea americană nu a fost asumată în mod deschis dar, cu timpul, acest lucru nu a mai fost un secret. 10. **Pregătirea psihologică pt luptă și controlul stresului operațional - obiective, reziliența militarilor. Definiție, care este rolul comandanților** **Obiective:** a) asigurarea unei bune pregătiri psihice înainte de plecarea în misiune, în vederea adaptării mai rapide a militarilor la condiţiile specifice misiunilor cu grad ridicat de risc; b\) facilitarea adaptării familiilor militarilor la schimbările produse ca urmare a situaţiei create de plecarea militarilor în misiune; c\) asigurarea unui nivel optim de coeziune şi de comunicare între militarii participanţi la misiuni cu grad ridicat de risc; d\) diminuarea riscului apariţiei unor tulburări relaţionate cu stresul şi/sau evenimentele traumatice din teatrele de operaţii militare; e\) prevenirea apariţiei unor manifestări agresive şi/sau suicidare în rândul militarilor care participă la misiuni cu grad ridicat de risc **Reziliența militarilor** Dezvoltarea rezilienţei militarilor trebuie concentrată pe amplificarea punctelor forte deja existente (caracteristici fizice şi psihice şi abilităţi de supravieţuire în luptă), mai mult decât pe gestionarea efectelor negative ale luptei sau ale stresorilor operaţionali. De aceea, **rezilienţa presupune dezvoltarea curajului, a puterii de a face faţă fricii de rănire sau de pierdere a vieţii, de a răspunde la acte de agresiune şi de a supravieţui.** **Rolul comandanților:** \- pregătirea militarilor în condiţii cât mai apropiate de realitatea din teatrul de operaţii, contribuind la obţinerea şi menţinerea coeziunii, folosirea judicioasă a resursei materiale şi umane; \- diminuarea efectelor stresului, prin identificarea factorilor stresori şi a resurselor individuale care contribuie la creşterea rezistenţei la stresul operaţional; \- recunoaşterea simptomelor specifice tulburărilor relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice şi luarea în considerare a efectelor acestora; \- orientarea militarilor, la nevoie, către serviciile specializate, în funcţie de severitatea manifestărilor; \- reintegrarea militarilor refăcuţi şi recuperaţi fizic şi monitorizarea acestora.