Psihologie Militara - Analiza Temperamentului

P. Popescu -Neveanu (1987, p.7) **definește psihologia militară** ca fiind: „transpunerea și reelaborarea specifică în cadrul vieții și activității militare a întregului sistem de psihologii cu toate ramurile sale, respectiv se referă la studiul specific al stilului activităților militare și la pers...

P. Popescu -Neveanu (1987, p.7) **definește psihologia militară** ca fiind: „transpunerea și reelaborarea specifică în cadrul vieții și activității militare a întregului sistem de psihologii cu toate ramurile sale, respectiv se referă la studiul specific al stilului activităților militare și la personalitatea militarului, la problemele luptei armate, instrucției și organizării militare." De altfel, primul Manual de Psihologie Militară a fost publicat de un român, Mr. Dr. M Cîmpeanu, în 1902. **. Temperamentul constituie** latura dinamico-energetică a personalităţii. Dinamică, deoarece ne furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă, mobilă sau rigidă, accelerată sau domoală, uniformă sau neuniformă este conduita individului. Energetică, deoarece ne arată care este cantitatea de energie de care dispune un individ şi mai ales modul cum este consumată aceasta. Unele persoane dispun de un surplus energetic, unele se încarcă energetic, altele se descarcă exploziv, violent; unele îşi consumă energia într-o manieră echilibrată, fac chiar economie, altele dimpotrivă, îşi risipesc energia. 3. **Care este natura psihică a temperamentului?** Având drept criteriu emotivitatea -- reactivitatea, natura psihică a temperamentului este afectivo -- reactivă, sau după Allport, temperamentul este "fundamentul emoţional al personalităţii". **Ce exprimă temperamentul din personalitate?** Exprimă forma ei de manifestare şi nu conţinutul vieţii psihice. Unul şi acelaşi conţinut psihic se exprimă extrem de diferit. Temperamentul este nespecific sub raport valoric pentru personalitate, el doar colorează viaţa psihică, îşi pune pecetea pe ea. **Temperamentul este înnăscut sau dobândit?** Ca latură primordială a personalităţii manifestate extrem de timpuriu, temperamentul este preponderent înnăscut reprezentând manifestarea tipului de activitate nervoasă superioară în sfera vieţii psihice. Moştenim, doar, un răspuns potenţial actualizat de mediu. 4. **Aptitudinile-** latura instrumentala a personalitatii Aşadar, pentru ca o **însuşire psihică să fie aptitudine** trebuie să satisfacă o serie de cerinţe: 1\) să fie individuală, diferenţiatoare în planul randamentului activităţii; 2\) să asigure efectiv finalitatea activităţii; 3\) să contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al activităţii; 4\) să dispună de un mare grad de operaţionalitate şi eficienţă 5. Rezumând, considerăm că între **laturile personalităţii există relaţii** de: \- ierarhizare, cu dominanţa netă a caracterului asupra celorlalte două şi cu capacitatea acestuia de a le regla şi valorifica maximal; \- interinfluenţare, cu efecte pozitive sau negative, de avantajare sau, dimpotrivă, de periclitare, rigidizare şi chiar anulare reciprocă; \- compensare, astfel încât unitatea globală a personalităţii să nu fie afectată; \- feed-back, efectele produse de o latură în alta repercutându-se chiar asupra laturii care le-a generat. 6.. 7. **Echipajul navei militare** poate fi privit ca mediu existenţial al marinarilor militari, ca spaţiu în care aceştia trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea, întreţin relaţii unii cu alţii, cooperează, se ajută sau se confruntă între ei, se centrează pe realizarea scopurilor comune, sunt satisfăcuţi sau, dimpotrivă, nemulţumiţi, frustraţi, stresaţi, se implică activ, demn şi responsabil în activităţile de grup sau pasiv şi formal, sunt animaţi şi impulsionaţi spre activitate de motive nobile, de ordin social sau individualiste. Echipajul militar al navei este un tip aparte de grup militar de muncă cu proprietăţi specifice: \- acţiunea militarilor este interdependentă şi coordonată; \- fiecare membru are un rol particular specificat; \- există obiective şi scopuri comune. Toate echipajele navale militare sunt grupuri dar nu toate grupurile militare sunt echipaje. Echipajul navei militare ca microgrup social, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: 1\. Să dispună de un număr oarecare de membri; 2\. Între membri să se stabilească o minimă interacţiune, relaţiile fiind directe "face to face"; 3\. Interacţiunea să fie centrată pe realizarea unor activităţi sau scopuri comune; 4\. Să existe o minimă articulare între status-urile şi rolurile membrilor; 5\. Să existe o anumită compoziţie derivată din caracteristicile membrilor. 8. **Relaţia dintre temperament şi caracter** presupune relevarea inter-influenţelor reciproce cu efecte benefice, constructive sau, dimpotrivă, erodate şi dezechilibratoare ale personalităţii. Dacă avem în vedere influenţa temperamentului asupra caracterului, atunci constatăm prezenţa următoarelor situaţii tipice: 1\. temperamentul colorează modul de exprimare, de manifestare în comportament a trăsăturilor caracteriale (într-un fel îşi va exterioriza generozitatea un coleric şi în cu totul alt mod un melancolic); 2\. temperamentul predispune la anumite manifestări caracteriale (aşa cum colericul este predispus spre percepţii rapide, dar cu unele erori, tot aşa temperamentul coleric va predispune şi spre o anumită instabilitate caracterială); 3\. temperamentul avantajează sau provoacă dificultăţi în formarea unor trăsături caracteriale (de exemplu, echilibrul sanguinicului şi flegmaticului are influenţe benefice în formarea unor trăsături caracteriale, în timp ce neechilibrul-excitativ al colericului afectează negativ formarea trăsăturilor caracteriale). Influenţa caracterului asupra temperamentului constă, în principal, în controlarea, reglarea acestuia din urmă şi se concretizează în următoarele situaţii: 1\. caracterul reţine, inhibă anumite însuşiri temperamentale (mai ales pe acelea care se asociază în plan comportamental cu apariţia unor efecte negative); 2\. maschează şi compensează temporar însuşirile temperamentale care odată manifestate în comportament ar produce efecte dezadaptative; 3\. valorifică la maximum trăsăturile temperamentale care se asociază în plan comportamental, cu efecte pozitive. Se poate deduce că fiecare dintre cele două componente ale personalităţii deţine o anumită „putere" asupra celeilalte, chiar dacă aceasta nu este la fel de mare şi la fel de semnificativă. Un asemenea fapt este mai greu de remarcat în situaţiile de interinfluenţare firească, normală. În schimb, el apare cu mare pregnanţă atunci când una dintre componente o domină pe cealaltă, până la anihilarea ei. Persoanele supracontrolate, „cenzurate", cu un caracter ferm, dârz, bine conturat au tendinţa de a-şi controla şi reprima atât de mult trăsăturile temperamentale încât pe plan psihocomportamental apar ca un fel de automate. Persoanele subcontrolate, deci cu slăbiciuni caracteriale, vor cădea pradă trăsăturilor temperamentale care nemaifiind supravegheate sau filtrate se vor manifesta ca atare, în toată „goliciunea" lor. Numai prin efort voluntar conştient, prin organizarea superioară a caracterului omul îşi poate lua în stăpânire propriul temperament. Rolul reglator al caracterului nu trebuie să fie însă excesiv, nu trebuie să meargă până la anihilarea temperamentului. Manifestarea lui firească, în anumite limite tolerabile, este nu doar în avantajul temperamentului, ci şi în cea a caracterului însuşi care capătă o notă aparte de mare naturaleţe.