rezumat CONTABILITATE.docx

**CAPITOLUL 1** **CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR** **NECORPORALE ȘI CORPORALE** **1.1. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE** **1.1.1. Definirea, recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor necorporale** O imobilizare necorporală este un activ nemonetar, identificabil și fără suport material,...

**CAPITOLUL 1** **CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR** **NECORPORALE ȘI CORPORALE** **1.1. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE** **1.1.1. Definirea, recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor necorporale** O imobilizare necorporală este un activ nemonetar, identificabil și fără suport material, deținut pentru utilizare în producție, furnizare de bunuri sau servicii, închiriere sau scopuri administrative. În bilanț, un activ necorporal este recunoscut dacă va genera beneficii economice viitoare și costul său poate fi evaluat credibil. Beneficiile economice viitoare sunt potențialul de a contribui la fluxul de numerar. Imobilizările necorporale includ: - Cheltuieli de constituire - Cheltuieli de dezvoltare - Concesiuni, brevete, licențe, mărci și drepturi similare - Fond comercial - Alte imobilizări necorporale Inițial, un activ necorporal se înregistrează la costul de achiziție sau producție și se prezintă în bilanț la cost minus amortizare și ajustări din depreciere. **1.1.2. Amortizarea, cedarea şi derecunoşterea imobilizărilor necorporale** Valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale este alocată sistematic pe durata vieții utile a activului. Aceasta reprezintă perioada de utilizare estimată sau numărul unităților produse prin folosirea activului. Un activ necorporal este scos din evidență când nu se mai așteaptă beneficii economice din utilizarea sa. Câștigurile sau pierderile din cedarea imobilizării se determină ca diferență între veniturile generate și valoarea neamortizată a activului, recunoscându-se în contul de profit și pierdere. **1.1.3. Contabilitatea imobilizărilor necorporale** Contabilitatea imobilizărilor necorporale este gestionată prin conturile din grupa 20 „Imobilizări necorporale", care includ: - 201 „Cheltuieli de constituire" - 203 „Cheltuieli de dezvoltare" - 205 „Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și valori similare" - 207 „Fondul comercial" (2071 „Fond comercial pozitiv" și 2075 „Fond comercial negativ") - 208 „Alte imobilizări necorporale" **Cheltuielile de constituire** includ costuri legate de înființarea sau dezvoltarea entității economice (ex. înmatriculare, emisiune de acțiuni, prospectare de piață). Acestea sunt imobilizate și amortizate pe o perioadă de maximum 5 ani, reflectate în contul 201 „Cheltuieli de constituire", un cont de activ. **Cheltuielile de dezvoltare** includ costuri pentru aplicarea rezultatelor cercetării în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătățite, înainte de producția de serie. Exemplele includ proiectarea și testarea prototipurilor, proiectarea echipamentelor noi, operarea unei fabrici-pilot și testarea alternativei alese pentru produse sau procese noi. Acestea sunt înregistrate în contul 203 „Cheltuieli de dezvoltare" și amortizate pe o perioadă de cel mult 5 ani. **Concesiunile**: - Contract prin care concesionarul dobândește dreptul de utilizare a anumitor bunuri sau servicii în schimbul unor beneficii. - Amortizare: De regulă, pe perioada contractului, dar nu mai mult de 10 ani dacă durata depășește 5 ani. **Fondul comercial**: - Imobilizare necorporală care apare în consolidări sau operațiuni patrimoniale și reprezintă diferența între costul de achiziție și valoarea justă a activelor nete tranzacționate. - Amortizare: De obicei, pe maximum 5 ani, dar nu mai mult de 10 ani dacă durata de utilizare nu poate fi estimată credibil. **Alte imobilizări necorporale**: - Include programe informatice create sau achiziționate pentru uz propriu. - Amortizare: Până la 3 ani, utilizând contul 208 „Alte imobilizări necorporale". **Contabilizarea amortizării**: - Se utilizează contul de pasiv 280 „Amortizări privind imobilizările necorporale" cu subconturi specifice pentru diferite tipuri de imobilizări. **Factori care influențează valoarea imobilizărilor**: - **Factori interni**: Folosirea imobilizărilor în exploatare, determinând deprecierea ireversibilă, reflectată prin amortizare. - **Factori externi**: Influente de piață și variabile calitative ce pot duce la deprecierea reversibilă, reflectată prin ajustări pentru depreciere (grupa 290 „Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale"). **1.2. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE** **1.2.1. Definirea, recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor corporale** Imobilizările corporale sunt active identificabile, deținute pentru a genera beneficii economice viitoare și cu costul evaluabil. Acestea sunt recunoscute în bilanț dacă sunt destinate utilizării în producție, închirierii sau scopurilor administrative și au o durată de utilizare de peste un an. În bilanț, sunt prezentate la cost sau la o valoare substituibilă, redusă cu amortizarea și ajustările din depreciere. Imobilizările corporale sunt supuse reevaluării conform reglementărilor. Acestea includ terenuri, construcții, instalații tehnice, mijloace de transport, active biologice productive, mobilier, echipamente de protecție și alte active în curs de execuție. **1.2.2. Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale** Înregistrarea imobilizărilor corporale într-o entitate presupune diverse fluxuri de intrare, gestionate de evidența operativă și contabilitatea analitică. Documentele justificative pentru intrarea imobilizărilor în gestiune includ facturi, procese-verbale de recepție și punere în funcțiune, precum și bonuri de mișcare și recepție finală. Pentru asigurarea integrității datelor, este crucială organizarea și conducerea contabilității analitice pe locuri de folosință (secții, ateliere, birouri), ținând cont de categoriile de imobilizări. Instrumentele principale pentru aceasta sunt **registrul numerelor de inventar** și **fișele mijloacelor fixe**, care permit identificarea precisă și monitorizarea fiecărei imobilizări. Pentru mișcarea internă a imobilizărilor între diverse locuri de folosință, se utilizează bonurile de mișcare a mijloacelor fixe, documente esențiale care atestă transferul și transportul acestora. **1.2.3. Amortizarea, cedarea şi casarea imobilizărilor corporale** Amortizarea este procesul de recuperare treptată a valorii unui bun pe durata utilizării acestuia. În cazul imobilizărilor corporale, utilizarea repetată duce la o depreciere ireversibilă a valorii inițiale, transferată către bunurile și serviciile realizate. Amortizarea se calculează pe baza costului de achiziție sau al altor valori relevante, pe durate precum durata normală de funcționare (stabilită fiscal) și durata de viață utilă (estimată de entitate). În România, metodele de amortizare includ **amortizarea liniară, degresivă și accelerată**. **Amortizarea liniară** presupune împărțirea uniformă a valorii imobilizării pe durata de funcționare stabilită. **Amortizarea degresivă** aplică valori mai mari la începutul perioadei de utilizare și valori mai mici spre final, urmând ca dintr-un an anumit să se treacă la amortizarea liniară. **Amortizarea accelerată** implică includerea în primul an a unei proporții semnificative din valoarea imobilizării, urmând ca în anii următori să se aplice amortizarea liniară. Imobilizările corporale sunt scoase din evidență în caz de cesionare sau casare, când nu se mai așteaptă beneficii economice viitoare din utilizarea lor. Aceste operațiuni pot genera câștiguri sau pierderi, recunoscute ca venituri sau cheltuieli în contul de profit și pierdere. **1.2.4. Contabilitatea imobilizărilor corporale** În contabilitatea imobilizărilor corporale, fiecare categorie are conturi specifice pentru urmărirea gestiunii: - **211 \"Terenuri şi amenajări de terenuri\"**: 2111 pentru terenuri și 2112 pentru amenajări. - **212 \"Construcţii\"** - **213 \"Instalaţii tehnice şi mijloace de transport\"**: Subconturi pentru echipamente tehnologice (2131), aparate de măsură (2132), mijloace de transport (2133). - **214 \"Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie\"** - **215 \"Investiţii imobiliare\"** - **216 \"Active corporale de explorare şi evaluare resurse minerale\"** - **217 \"Active biologice productive\"** Amortizarea se înregistrează în contul 281, cu subconturi pentru fiecare categorie: - **2811 pentru amenajări de terenuri** - **2812 pentru construcţii** - **2813 pentru instalaţii şi mijloace de transport** - **2814 pentru alte imobilizări corporale** - **2815 pentru investiţii imobiliare** - **2816 pentru active de explorare şi evaluare resurse minerale** - **2817 pentru active biologice productive** Pentru deprecierea reversibilă a imobilizărilor corporale s-au prevăzut în lista de conturi în grupa de conturi 29 „**Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor**". **CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA STOCURILOR** **2.1. CONTABILITATEA STOCURILOR PROVENITE DIN CUMPĂRĂRI** **2.1.1. Definirea, structura și evaluarea stocurilor provenite din cumpărări** În contabilitatea stocurilor provenite din cumpărări, acestea includ: a\) **Materiile prime** - bunuri direct implicate în fabricarea produselor, prezentându-se integral sau parțial în produsul finit. b\) **Materialele consumabile** - inclusiv materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, semințe și furaje, folosite în procesul de fabricație sau exploatare, fără a rămâne în produsul final. c\) **Materiale de natura obiectelor de inventar** - cum ar fi echipamentele de protecție, sculele, dispozitivele, aparatele de măsură și control, utilizate în procesele de lucru, dar neîncadrate ca imobilizări. d\) **Activele biologice** - animale pentru carne, animale de vânzare, pește din ferme piscicole, culturi agricole și arbori tăiați pentru cherestea. e\) **Ambalajele** - utilizate pentru protecția și prezentarea mărfurilor în timpul transportului sau depozitării. f\) **Mărfurile** - bunuri achiziționate pentru revânzare în starea lor inițială. Stocurile sunt activitate circulante, utilizate în ciclurile scurte de exploatare, esențiale pentru procesul de producție și vânzare al unei entități economice. Stocurile provenite din cumpărări pot fi evaluate la intrarea în gestiune la una din următoarele valori, numite și preț de înregistrare: a\) **Cost de achiziție** - include prețul de facturare al furnizorului, taxele, ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli incluse în factura furnizorului, precum și cheltuielile de descărcare și manipulare. Ieșirile din stoc se evaluează utilizând una din următoarele metode: - **FIFO (primul intrat, primul ieșit)** - ieșirile se evaluează la prețul de înregistrare al primei intrări în stoc. Când un lot este epuizat, ieșirile ulterioare se evaluează la prețul de înregistrare al următorului lot. - **CMP (cost mediu ponderat)** - ieșirile se evaluează la costul mediu ponderat al întregului stoc disponibil. - **LIFO (ultimul intrat, primul ieșit)** - ieșirile se evaluează la prețul de înregistrare al ultimei intrări în stoc. După epuizarea unui lot, ieșirile continuă la prețul de înregistrare al penultimului lot. b\) **Cost standard** - stocurile sunt evaluate și înregistrate la un preț prestabilit (standard). Diferențele favorabile sau nefavorabile față de costul de achiziție sunt înregistrate distinct în conturi de diferențe de preț. La ieșirea din gestiune, stocurile sunt evaluate la prețul standard, iar diferențele de preț sunt repartizate proporțional. c\) **Prețul de vânzare cu amănuntul** - este utilizat pentru evidența mărfurilor din comerțul cu amănuntul și include costul de achiziție, adaosul comercial practicat de societate și TVA-ul care va fi încasat de la client. Stocurile primite cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de utilitate, iar cele aduse ca aport în natură la capitalul social sunt evaluate la valoarea de aport, echivalentul costului de achiziție pentru stocurile provenite din cumpărări. Evidența stocurilor poate fi ținută și la cost standard sau la preț de vânzare cu amănuntul în aceste cazuri. **2.1.2.Organizarea contabilităţii analitice și sintetice a stocurilor** Contabilitatea analitică a stocurilor poate fi organizată în diverse moduri, în funcție de specificul activității și nevoile proprii ale unității: a\) **Metoda cantitativ-valorică (metoda fișelor de cont analitice)**: - Evidența operativă se ține cantitativ la locurile de depozitare cu ajutorul fișelor de magazie deschise pentru fiecare element stocabil. - Contabilitatea analitică se conduce cantitativ-valoric la compartimentul gestiunii stocurilor. Se deschide o fișă de cont analitic pentru valori materiale pentru fiecare element stocabil. - Concordanța între stocurile scriptice din fișele de magazie și datele contabilității gestiunii stocurilor se realizează prin intermediul formularului \"Registrul stocurilor\". b\) **Metoda operativ-contabilă (pe solduri)**: - Evidența operativă se ține la locurile de depozitare cu ajutorul fișelor de magazie. - La compartimentul gestiunii stocurilor din contabilitate se utilizează \"Fișele centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de stocuri\". Înregistrările se fac numai valoric pentru intrări, ieșiri și solduri. - Concordanța între stocurile scriptice din fișele de magazie și datele contabilității gestiunii stocurilor se realizează prin intermediul formularului \"Registrul stocurilor\". c\) **Metoda global-valorică**: - Se aplică când nu există obligația legală sau nu există cerințe specifice pentru evidența cantitativ-valorică a stocurilor. - Evidența operativă a elementelor stocabile se realizează la locul de depozitare cu ajutorul fișelor de magazie. - La compartimentul contabilității gestiunii stocurilor se realizează doar evidența global valorică cu ajutorul \"Fișei de cont pentru operațiuni diverse\". Organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi: a\) **Metoda inventarului permanent**: - Obligatorie pentru entitățile mari și opțională pentru cele mici. - Toate operațiunile de intrare și ieșire de stocuri se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a. Această metodă permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a existenței și mișcării cantitative și valorice a stocurilor. b\) **Metoda inventarului intermitent**: - Poate fi aplicată la entitățile mici. - Se stabilesc ieșirile de stocuri din gestiune și se înregistrează în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei, de obicei lunar. - În cursul perioadei de gestiune nu se utilizează conturile din clasa a 3-a pentru mișcarea stocurilor; aceste mișcări se înregistrează direct pe conturile de cheltuieli aferente. Aceste metode permit adaptarea contabilității stocurilor la specificul și nevoile fiecărei entități, asigurând o gestionare eficientă și precisă a acestora în cadrul proceselor operaționale și de raportare financiară. **În contabilitatea stocurilor:** 1. Ieșirile de stocuri se calculează ca diferența între stocurile inițiale (Si), plus intrările (I), minus stocurile finale (Sf). 2. Materiile prime și materialele consumabile sunt contabilizate prin: - Conturile 301 (Materii prime) și 302 (Materiale consumabile) pentru evaluarea la cost efectiv de achiziție. - Utilizarea contului 308 (Diferențe de preț) în cazul evaluării la cost standard, pentru repartizarea diferențelor de preț. 3. Materialele de natura obiectelor de inventar se gestionează prin contul 303, iar cheltuielile asociate se înregistrează în contul 603. 4. Stocurile aflate la terți sunt gestionate cu ajutorul grupului de conturi 35, adaptat la tipul specific de stoc. 5. Activele biologice de natura stocurilor (animale, păsări etc.) sunt gestionate prin conturile 361 și 368. Creșterea în greutate a animalelor se înregistrează în conturile 361 sau 368, iar ieșirile din patrimoniu în contul 606. Aceste proceduri asigură o evidență clară și precisă a mișcărilor și valorii stocurilor și a activelor biologice în contabilitate, respectând normele și cerințele contabile specifice. **În contabilitatea mărfurilor:** 1. Evaluarea mărfurilor poate fi realizată la cost de achiziție sau la preț de vânzare cu amănuntul, în funcție de tipul de tranzacție: - În comerțul cu ridicata, mărfurile sunt evaluate de obicei la costul de achiziție. Evidența operativă se ține cu ajutorul Fișelor de magazie, iar contabilitatea analitică se realizează cu Fișele de cont analitic pentru valori materiale sau altă metodă similară. Contabilitatea sintetică se efectuează cu ajutorul contului 371 „Mărfuri". - În comerțul cu amănuntul, evaluarea se face la prețul de vânzare cu amănuntul, care include costul de achiziție, adaosul comercial și taxa pe valoarea adăugată (TVA). Evidența operativă se ține cu Raportul de gestiune, iar contabilitatea analitică se realizează global-valoric cu Fișele de cont pentru operații diverse. Contabilitatea sintetică include conturile 371 „Mărfuri", 378 „Diferențe de preț la mărfuri" și 4428 „TVA neexigibilă". 2. Ambalajele de transport se contabilizează cu ajutorul contului 381 „Ambalaje" pentru evaluarea la cost efectiv sau cu contul 388 „Diferențe de preț la ambalaje" pentru evaluarea la cost standard. În cazul restituirii ambalajelor, intervin conturile 409 „Furnizori - debitori" și 419 „Clienți -- creditori". 3. Ajustările pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție se efectuează conform principiilor de prudență și independență a exercițiului financiar, utilizând grupa de conturi 39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție". Aceste proceduri asigură o evidență corectă și transparentă a stocurilor și a altor elemente patrimoniale, esențiale pentru informarea adecvată a utilizatorilor de informații contabile. **2.2. CONTABILITATEA STOCURILOR PROVENITE DIN PRODUCŢIE PROPRIE** **2.2.1. Definirea, structura şi evaluarea produselor** Produsele includ: - Semifabricatele: produsele al căror proces tehnologic este finalizat într-o secție sau fază de fabricație și care urmează să fie prelucrate ulterior în alte secții sau livrate terților. - Produsele finite: bunurile care au completat toate fazele procesului de fabricație și sunt pregătite pentru livrare sau expediere către clienți. - Produsele reziduale: materiale recuperabile sau deșeuri cu valoare economică, care nu mai corespund calitativ pentru scopul initial. În cadrul unei unități economice, se pot produce și gestiona semifabricate, produse finite, produse reziduale, active biologice (cum ar fi animalele și păsările), ambalaje și materiale de natura obiectelor de inventar. Producția în curs de execuție include bunurile care nu au finalizat toate etapele de prelucrare sau care au fost transferate la depozitul de produse finite, dar documentele de predare nu au fost încă întocmite. Evaluarea produselor la intrarea în gestiune se face la costul de producție, iar ieșirile sunt evaluate folosind metode precum FIFO, LIFO sau cost mediu ponderat (CMP). Alternativ, produsele pot fi evaluate la cost standard, iar diferențele de preț aferente sunt repartizate folosind un coeficient calculat specific pentru fiecare categorie de produs. Producția în curs de execuție este evaluată la cost efectiv, utilizând metoda directă, a inventarierii sau metoda contabilă indirectă. Aceste practici asigură o gestionare precisă și transparentă a activelor circulante materiale, esențiale pentru contabilitatea și raportarea corectă a entităților economice. **2.2.2. Organizarea contabilităţii analitice şi sintetice a stocurilor de produse** În contabilitatea analitică și sintetică a stocurilor de produse: - Se folosesc metodele FIFO, LIFO, CMP sau cost standard pentru evaluare. - Metoda inventarului intermitent înseamnă înregistrarea doar a vânzărilor, fără descărcarea gestiunii la obținerea produselor. - La sfârșitul lunii, prin inventariere, se stabilesc stocurile existente (produse obținute dar nevândute), înregistrate în conturile de stocuri, cu contrapartida în contul 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse". **2.2.3. Contabilitatea stocurilor de produse** În contabilitatea produselor: - Se folosesc conturile sintetice: 341 „Semifabricate", 345 „Produse finite", 346 „Produse reziduale", cu contrapartida în 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse" pentru descărcarea gestiunii la ieșirea produselor. - Metoda inventarului permanent presupune o formulă contabilă inversă pentru descărcare față de înregistrarea obținerii. - Diferențele de preț la produse, la cost standard, sunt înregistrate în 348 „Diferențe de preț la produse", fie nefavorabile (în negru), fie favorabile (în roșu). - Producția în curs de execuție este contabilizată în grupa 33 „Producția în curs de execuție", inclusiv conturile 331 „Produse în curs de execuție" și 332 „Servicii în curs de execuție", evaluată la cost efectiv. La începutul lunii următoare, se stornează valoarea producției neterminate cu 711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse". **CAPITOLUL 3** **CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE** **3.1. CONŢINUTUL ȘI ORGANIZAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL CONTABIL AL DECONTĂRILOR COMERCIALE** Entitățile economice desfășoară activități într-un sistem complex de relații comerciale cu furnizori, clienți, angajați, instituții publice și alte entități, numite terți în contabilitate. Aceste relații generează creanțe pentru entitate (de la clienți) și datorii (către furnizori), cu termene de decontare de obicei sub un an. - Creanțele reprezintă drepturile pentru bunurile livrate sau serviciile prestate, neachitate încă de către clienți. - Datoriile sunt obligațiile pentru bunurile sau serviciile primite, care nu au fost încă achitate către furnizori. - Evaluarea creanțelor și datoriilor se face la valoarea nominală la momentul înregistrării în documente. - Creanțele și datoriile exprimate în valută se înregistrează în echivalent lei, la cursul de schimb valutar la data operațiunilor. - Diferențele de curs valutar la încasarea creanțelor sau plata datoriilor sunt recunoscute ca venituri sau cheltuieli financiare în perioada când apar. - Documentele justificative pentru creanțe și datorii includ facturi, avize de însoțire a mărfii, ordine de plată, cecuri, cambii, chitanțe, bonuri fiscale etc. - Pentru evidența operativă a creanțelor și datoriilor se utilizează Registrul de comenzi, Fișa de urmărire a executării comenzilor pentru furnizori și Fișa de urmărire a contractelor pentru clienți. - Contabilitatea analitică se realizează cu ajutorul „Fișelor de cont pentru operații diverse" sau prin utilizarea unor programe informatice specializate pentru gestionarea acestor operațiuni. **3.2. CONTABILITATEA SINTETICĂ A CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE** Entitățile economice, în procesul lor de achiziționare de bunuri și servicii de la furnizori, generează datorii care sunt de obicei achitate prin plata contravalorii bunurilor și serviciilor respective. Există două tipuri principale de datorii comerciale în funcție de modul de decontare: 1. **Datorii pe credit comercial**: Acestea sunt achitate prin instrumente obișnuite de plată cum ar fi chitanța, bonul fiscal sau ordinul de plată. 2. **Datorii pe credit cambial**: Decontarea acestora se face prin efecte de comerț precum cecul, biletul la ordin sau cambia. Contabilitatea datoriilor comerciale este gestionată prin grupa de conturi 40 \"Furnizori și conturi asimilate\", care include următoarele conturi operaționale: - **401 „Furnizori"** - **403 „Efecte de plătit"** - **404 „Furnizori de imobilizări"** - **405 „Efecte de plătit pentru imobilizări"** - **408 „Furnizori facturi nesosite"** - **409 „Furnizori -- debitori"**, cu subdiviziunile: - **4091 „Furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor"** - **4092 „Furnizori-debitori pentru prestări de servicii"** - **4093 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale"** - **4094 „Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale"** Toate aceste conturi sunt considerate ca având funcția contabilă de pasiv, cu excepția contului **409 „Furnizori -- debitori"**, care are funcția de activ. Vânzările de bunuri și servicii generează drepturi de creanță asupra cumpărătorilor, care sunt gestionate prin grupa de conturi 41 \"Clienți și conturi asimilate\". Aceasta include următoarele conturi operaționale: - **411 „Clienți"**, cu subdiviziunile: - **4111 „Clienți"** - **4118 „Clienți incerți sau în litigiu"** - **413 „Efecte de primit de la clienți"** - **418 „Clienți - facturi de întocmit"** - **419 „Clienți - creditori"** Toate aceste conturi au funcția contabilă de activ, cu excepția contului **419 „Clienți - creditori"**, care are funcția de pasiv. În relațiile comerciale, furnizorii pot acorda beneficiarilor reduceri de prețuri, care pot fi: - **Reduceri comerciale**: cum ar fi rabaturile, remizele și risturnurile. - **Reduceri financiare**: cum ar fi scontul acordat pentru plata anticipată. Aceste reduceri sunt tratate distinct în contabilitate și pot influența calculul TVA-ului. În concluzie, procesul de gestionare a datoriilor și creanțelor comerciale implică utilizarea unor conturi specifice în funcție de modul de decontare și gestionare a relațiilor comerciale dintre entități economice. **CAPITOLUL 4** **CONTABILITATEA DECONTĂRILOR SALARIALE, SOCIALE ŞI FISCALE** **4.1. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETELE DE ASIGURĂRI SOCIALE** Salariul reprezintă totalitatea veniturilor în bani sau în natură pe care o persoană fizică le obține în schimbul muncii desfășurate în temeiul unui contract individual de muncă. Aceste venituri includ diverse elemente, indiferent de perioada la care se referă, forma sub care sunt acordate sau denumirea lor specifică. În esență, salariul reprezintă contraprestația pentru munca prestată de salariat. Componentele salariului includ: 1. **Salariul de bază (încadrare)**: Este suma stabilită prin negocierea colectivă sau individuală între angajatori și salariați sau reprezentanții lor. Nu poate fi mai mică decât salariul minim brut pe țară. 2. **Sporurile și adaosurile**: Acordate pentru diverse situații, cum ar fi vechimea în muncă, condițiile de muncă periculoase, de noapte sau penibile, muncă suplimentară, indemnizații de conducere sau cota-parte din profit. 3. **Indemnizațiile pentru concediile de odihnă**: Salariatul beneficiază de o indemnizație pentru perioada concediului de odihnă, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază și sporurile permanente cuvenite pentru acea perioadă. 4. **Indemnizațiile pentru concedii de formare profesională**: Acestea nu afectează durata concediului de odihnă anual și sunt asimilate perioadelor de muncă efectivă. 5. **Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă**: Plătite în funcție de durata din fondul de salarii brut realizat sau din bugetul asigurărilor sociale. 6. **Avantajele în natură**: Bunuri și servicii acordate angajatului în loc de o parte din salariu. 7. **Tichetele de masă**: Valoarea lor face parte din salariul brut și este impozitată, dar nu sunt supuse taxelor sociale. Pe lângă drepturile salariale, cheltuielile suportate de angajator includ contribuțiile la bugetele de asigurări și protecție socială. Documentele principale utilizate în relațiile dintre angajatori și angajați includ: - **Documente referitoare la prezența și volumul de muncă**: Condică de prezență, carnet de pontaj, fișă de pontaj, situația prezențelor și absențelor. - **Documente referitoare la producția obținută**: Pontajul lucrărilor manuale, bon de lucru individual sau colectiv, raport de producție și salarizare. - **Documente referitoare la stabilirea salariilor**: Listă de avans chenzinal, stat de plată pentru angajați, listă pentru plăți parțiale, listă de indemnizații pentru concediul de odihnă, desfășurătorul indemnizațiilor plătite în contul asigurărilor sociale de stat, fișă de evidență a salariilor. Contribuțiile sociale datorate de angajați includ: - **Contribuția la asigurările sociale** (25% din salariul brut). - **Contribuția la asigurările sociale de sănătate** (10% din salariul brut). Contribuția socială datorată de angajator este cunoscută ca **contribuție asiguratorie pentru muncă** și se stabilește la 2.25% din salariul brut. În concluzie, salariul și toate componentele sale sunt detaliate și gestionate riguros atât în privința drepturilor salariale ale angajaților, cât și în privința obligațiilor financiare și documentare ale angajatorilor. Această structură complexă asigură respectarea legislației și drepturilor fundamentale ale salariaților în relația cu angajatorii. **4.2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUI** **Impozite directe:** 1. **Impozitul pe profit** - aplicabil veniturilor obținute de companii și entități juridice. 2. **Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor** - aplicabil în cazul societăților comerciale mici. 3. **Impozitul pe veniturile de natura salariilor** - reținut și plătit de angajatori pentru veniturile obținute de angajați. 4. **Impozitul pe dividende** - impozit aplicabil veniturilor sub formă de dividende distribuite acționarilor. 5. **Impozite și taxe locale** - incluzând impozitul pe clădiri, pe terenuri, taxa pentru mijloacele de transport, taxa pentru publicitate, taxa hotelieră și altele. **Impozite indirecte:** 1. **Taxa pe valoarea adăugată (TVA)** - aplicată la fiecare etapă a circuitului economic, inclusiv TVA de plată, TVA colectată și TVA neexigibilă. 2. **Accize** - impozite specifice aplicate pe unele produse, cum ar fi alcoolul și țigările. 3. **Taxe vamale** - aplicate la importul sau exportul bunurilor. 4. **Taxe pentru jocuri de noroc** - impozite aplicate activităților de jocuri de noroc. 5. **Taxe pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare** - plătite pentru a obține permisiuni necesare desfășurării anumitor activități. **Contabilitatea datoriilor și creanțelor față de bugetul statului și alte organisme publice:** Pentru a reflecta aceste obligații și drepturi în contabilitate, se utilizează grupa de conturi 44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate", structurată în: **A. Conturi de datorii:** - **441 Impozitul pe profit/venit**: Detalii incluzând impozitul pe profit și impozitul pe venit. - **442 Taxa pe valoarea adăugată**: Detalii cu privire la TVA de plată, TVA colectată și TVA neexigibilă. - **444 Impozitul pe venituri de natura salariilor** - **446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate** - **447 Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate** - **448 Alte datorii și creanțe cu bugetul statului** **B. Conturi de creanțe:** - **441 Impozitul pe profit/venit** - **442 Taxa pe valoarea adăugată**: Incluzând TVA de recuperat, TVA deductibilă și TVA neexigibilă. - **445 Subvenții** - **448 Alte datorii și creanțe cu bugetul statului** **Impozitul pe profit:** - **Calculul:** Se aplică o cotă de impozit de 16% asupra profitului impozabil, determinat la sfârșitul fiecărui trimestru și cumulat de la începutul anului fiscal. - **Definiție:** Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile totale și cheltuielile efectuate, ajustate cu veniturile neimpozabile și cheltuielile nedeductibile definite în Codul Fiscal. - **Înregistrare:** Impozitul pe profit datorat se înregistrează în contul 4411 „Impozitul pe profit" și este reflectat ca o cheltuială în contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit". **Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:** - **Eligibilitate:** Aplicabil persoanelor juridice române care în anul fiscal precedent au venituri sub 1.000.000 euro și îndeplinesc alte condiții specifice. - **Calculul:** Se aplică o cotă de 1% sau 3% asupra bazei impozabile a veniturilor microîntreprinderii, ajustată cu diverse elemente, inclusiv cheltuieli nedeductibile și venituri din surse specifice. - **Înregistrare:** Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se înregistrează în contul 4418 „Impozitul pe venit" și este evidențiat ca o cheltuială în contul 698 „Alte cheltuieli cu impozitul pe venit și alte impozite". **Taxa pe valoarea adăugată (TVA):** - **Calculul:** TVA este aplicată la fiecare etapă a lanțului de producție și vânzare, cu diferite rate pentru taxare, colectare și alte situații specifice. - **Definiție:** Includerea în prețurile bunurilor și tarifele serviciilor este obligatorie conform legislației fiscale. - **Înregistrare:** TVA colectată, TVA de plată și TVA neexigibilă sunt înregistrate distinct în conturile 4423, 4427 și 4428 din grupa de conturi 44. **Clasificarea operațiunilor în funcție de regimul de impozitare TVA:** A. **Operațiuni impozabile sau taxabile**: - **Definiție**: Includ livrările de bunuri corporale și necorporale, prestări de servicii diverse precum transportul, construcțiile, închirierile, activități de publicitate, consultanță etc., precum și importul de bunuri și servicii. - **Cote aplicabile**: Aceste operațiuni sunt supuse cotei standard de TVA de 19% sau cotei reduse de 9%, în funcție de natura specifică a operațiunilor. B. **Operațiuni scutite cu drept de deducere**: - **Definiție**: Includ exportul de bunuri, prestări de servicii direct legate de export, și activități desfășurate în zonele libere. - **Cote aplicabile**: Nu se aplică TVA, dar se permite deducerea TVA plătită pentru bunuri și servicii aferente acestor operațiuni. C. **Operațiuni scutite fără drept de deducere**: - **Definiție**: Includ serviciile medicale, educaționale, sociale, culturale etc. - **Cote aplicabile**: Nu se aplică TVA și nu se permite deducerea TVA plătită pentru bunurile și serviciile aferente. **Cotele de TVA aplicabile:** - **Cota standard**: 19%, aplicată asupra bazelor de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite sau care nu intră sub cota redusă. - **Cota redusă 9%**: Aplicată pentru unele categorii de bunuri și servicii, cum ar fi protezele, medicamentele, alimentele destinate consumului uman, apa pentru irigații etc. - **Cota redusă 5%**: Aplicată pentru alte categorii de bunuri și servicii, precum accesul la muzee, livrarea de manuale școlare, cazarea în sectorul hotelier etc. **Organizarea evidenței operaționale și contabile a TVA:** - **Documente justificative**: Facturi, bonuri de comandă-chitanță, bonuri fiscale, declarații vamale de import etc. - **Documente contabile**: Jurnal de cumpărări, jurnal de vânzări, borderouri de vânzare, decont de TVA etc. **Contabilitatea TVA:** - **Contabilitate sintetică**: Utilizarea contului 442 „Taxa pe valoarea adăugată", detalizat pe subconturi operaționale (4423, 4424, 4426, 4427, 4428) pentru înregistrarea TVA de plată, TVA de recuperat, TVA deductibilă, TVA colectată și TVA neexigibilă. **CAPITOLUL 5** **CONTABILITATEA TREZORERIEI ȘI A DECONTĂRILOR FINANCIARE** **5.1. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR PRIN TREZORERIE** trezoreria unei entități economice include toate resursele disponibile pentru a gestiona plățile, inclusiv disponibilități în casierie și în bănci, valori mobiliare, efecte comerciale și credite pe termen scurt. Contabilitatea trezoreriei asigură înregistrarea și gestionarea eficientă a acestor resurse pentru a îndeplini mai multe obiective: 1. **Reflectarea și controlul resurselor**: Contabilitatea trezoreriei urmărește existența și mișcarea corectă a disponibilităților, inclusiv valorile mobiliare, conturile bancare și numerarul. 2. **Disciplina financiară**: Se respectă proceduri riguroase pentru încasările și plățile fără numerar prin conturile bancare. 3. **Urmărirea modificărilor**: Este esențială evidențierea schimbărilor în componența și volumul resurselor de trezorerie. 4. **Furnizarea informațiilor precise și prompte**: Asigură furnizarea corectă și la timp a informațiilor necesare pentru decizii manageriale. **Contabilitatea analitică și sintetică a trezoreriei** - **Contabilitatea analitică**: Se organizează pe gestiuni pentru a monitoriza mișcarea numerarului și a disponibilităților bănești. - **Contabilitatea sintetică**: Utilizează conturile din clasa 5 „Conturi de trezorerie", cum ar fi: - 50 „Investiții pe termen scurt" - 51 „Conturi la bănci" - 53 „Casa" - 54 „Acreditive" - 58 „Viramente interne" - 59 „Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie" **Valorile de încasat** Acestea includ instrumente de plată la termen cum ar fi cecurile și efectele comerciale, care sunt înregistrate în contabilitate astfel: - 5112 „Cecuri de încasat" - 5113 „Efecte de încasat" - 5114 „Efecte remise spre scontare" **Gestionarea valutelor** Disponibilitățile în valută sunt evaluate la cursul de schimb zilnic, iar ajustările pentru diferențele de curs valutar sunt înregistrate în conturile corespunzătoare (765 și 665). **Operativitatea în numerar** Operațiunile în numerar sunt gestionate prin conturile 5311 „Casa în lei" și 5314 „Casa în valută", iar documentele utilizate includ chitanțele, foiile de vărsământ și dispozițiile de plată/încasare. **Alte valori în casierie** Timbrele fiscale și poștale, biletele de tratament și odihnă, tichetele de călătorie sunt gestionate prin contul 532 „Alte valori". **Avansurile de trezorerie** Acestea sunt sume avansate pentru cheltuieli în numele entității, înregistrate în contul 542 „Avansuri de trezorerie". **5.2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR FINANCIARE PE TERMEN LUNG ȘI SCURT** **Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate** - **Categorii de împrumuturi și datorii asimilate:** - Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare - Credite bancare pe termen lung și mediu - Datorii legate de participații și alte împrumuturi și datorii asimilate - Dobânzile aferente acestora - **Conturi utilizate pentru contabilitate:** - Se utilizează conturile din grupa 16 „Împrumuturi și datorii asimilate", toate fiind conturi de pasiv. **Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung** - **Definiție și utilizare:** Creditele bancare pe termen lung sunt destinate finanțării investițiilor și au o durată de rambursare mai mare de un an. - **Contabilitate:** - Contul sintetic de gradul I: 162 „Credite bancare pe termen lung" - Conturi sintetice operaționale de gradul II includ: - 1621 „Credite bancare pe termen lung" - 1622 „Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență" - 1623 „Credite externe guvernamentale" - 1624 „Credite bancare externe garantate de stat" - 1625 „Credite bancare externe garantate de bănci" - 1626 „Credite de la trezoreria statului" - 1627 „Credite bancare interne garantate de stat" - **Dobânzi:** Dobânzile aferente creditelor bancare pe termen lung sunt înregistrate în contul 1682 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung". - **Evaluare în valută:** Creditele bancare în valută sunt evidențiate atât în valută cât și în lei, evaluarea în lei făcându-se la cursul de schimb valutar din ziua primirii creditului în contul bancar. Diferențele de curs valutar la rambursare sunt înregistrate ca venituri sau cheltuieli financiare. **Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt** - **Definiție:** Creditele bancare pe termen scurt sunt cele cu scadențe mai mici de un an, utilizate pentru finanțarea activității curente. - **Contabilitate:** - Contul sintetic 519 „Credite bancare pe termen scurt" - Conturi sintetice operaționale de gradul II includ: - 5191 „Credite bancare pe termen scurt" - 5192 „Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență" - 5193 „Credite externe guvernamentale" - 5194 „Credite externe garantate de stat" - 5195 „Credite externe garantate de bănci" - 5196 „Credite de la Trezoreria Statului" - 5197 „Credite interne garantate de stat" - 5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt" - **Similarități cu creditarea pe termen lung:** Tratamentul contabil al creditelor bancare pe termen scurt este similar cu cel al creditelor pe termen lung, inclusiv în ceea ce privește evaluarea în valută și înregistrarea diferențelor de curs valutar.