Clasa Reptilelor - PDF

*CLASA REPTILIA* Numele de reptile provine cuvântul latin *reptilis* şi înseamnă *târâtor*. Este un nume puţin potrivit pentru reptilele care au dominat lumea erei mezozoice, cucerind toate mediile de viaţă şi având membre adaptate pentru mers şi alergare, înot şi zbor; însă majoritatea reptilelor...

*CLASA REPTILIA* Numele de reptile provine cuvântul latin *reptilis* şi înseamnă *târâtor*. Este un nume puţin potrivit pentru reptilele care au dominat lumea erei mezozoice, cucerind toate mediile de viaţă şi având membre adaptate pentru mers şi alergare, înot şi zbor; însă majoritatea reptilelor actuale se deplasează prin târâre, folosindu-se pentru aceasta şi de membre. Cele mai multe grupe de reptile ai dispărut şi sunt cunoscute numai sub formă de fosile, mai mult sau mai puţin complete. Speciile actuale sunt clasificate în patru ordine: 1. Ord. Chelonia -- broaştele ţestoase; 2. Ord. Rhyncocephalia -- o singură specie, considerată fosilă vie -- hatteria sau tuatara (*Sphenodon punctatus*); 3. Ord. Squamata -- şopârlele şi şerpii, reprezentând în prezent cel mai numeros grup de reptile; 4. Ord. Crocodylia - crocodilii. Ordinul Chelonieni (Testudines) **Ordinul Chelonia** (în limba greacă, *kele* - *umflătură*, *cocoaşă*) sau **Testudinata** (din latină, *testudo* -- *broască ţestoasă*) cuprinde 225 de specii de broaşte ţestoase, reptile care au corpul acoperit de un ţest format din carapace şi plastron. La speciile acvatice carapacea este evident aplatizată sau se reduce, în timp ce speciile terestre au carapacea bombată. Chelonienii nu au dinţi ci un cioc cornos. Scheletul axial suferă o serie de modificări datorită prezenţei ţestului. Coloana vertebrală se sudează la carapace; îşi păstrează mobilitatea doar regiunile cervicală şi codală. Coastele sunt rudimentare. Sternul lipseşte, iar oasele centurii scapulare intră în alcătuirea plastronului. **Familia** **Testudinidae** grupează specii terestre vegetariene, cu carapacea bombată şi membrele groase. *Testudo elephantopus* (broască ţestoasă uriaşă) trăieşte în insulele Galapagos şi este cel mai mare chelonian terestru actual, putând atinge o lungime de 2 m şi o greutate de aproape 200 kg. **Familia Cheloniidae** reuneşte chelonieni marini cu carapacea aplatizată şi membrele transformate în palete înotătoare. *Chelone mydas* (broască ţestoasă de supă) se întâlneşte în mările calde şi poate depăşi 1 m lungime, atingând greutăţi de 450 de kg; carnea şi ouăle sunt foarte apreciate. Coloritul este verde-măsliniu, cu pete gălbui sau brune. La sfârşitul secolului al XIX-lea (1898), a fost pescuit un exemplar pe coastele sudice ale Mării Negre. *Caretta caretta* (caretul) trăieşte în regiunile calde ale Oceanului Atlantic şi în Marea Mediterană. Uneori patrund și Marea neagră. Carapacea este brună, iar plastronul galben. **Familia Dermochelidae** grupează chelonieni marini al căror ţest este redus. Din carapace se păstrează doar placa nucală de care se prind muşchii cefei, iar din plastron rămâne doar un inel de plăci osoase, solzii cornoşi lipsind complet. În grosimea tegumentului, sunt prezente plăci dermice care alcătuiesc un fel de ţest secundar. *Dermochelys coriacea* este amniotul poikiloterm cu cel mai larg areal de răspândire, fiind prezent în toate mările temperate, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Este şi cel mai mare chelonian actual -- depăşeşte 2 m lungime şi poate atinge o greutate de 725 kg. Consumă, în special, meduze. **Ord. Rhyncocephalia** (în limba greacă, *rhynchos* - *nas*, *kephale* - *cap*) sau **Sphenodontia** (în greacă, *sphenos* - *colţ*, *odontos* - *dinte*) cuprinde o singură specie actuală *Sphenodon punctatus* (hatteria sau tuatara) care trăieşte pe câteva insule, lângă Noua Zeelandă. Poate atinge 60 --75 cm lungime şi are culoarea măslinie cu pete albe şi galbene, iar în lungul spatelui are o creastă formată din solzi carenaţi. Craniul prezintă un rostru format prin alungirea premaxilarelor; pătratul este imobil. Notocordul este persistent. La nivelul cozii, prezintă fenomenul de autotomie. Fanta cloacală se deschide transversal. Dentiţia este reprezentată de două şiruri de dinţi pe falca superioară şi un şir pe cea inferioară. De asemenea, dinţii sunt prezenţi pe vomere şi palatine. Limba nu este protractilă. Plămânii sunt saciformi, cu pereţii slab cutaţi. Masculii nu prezintă organ copulator, iar incubaţia durează mult, eclozarea având loc după aproape 13 luni). Este o specie carnivoră, crepuscular-nocturnă. Trăieşte în vizuini, formând colonii. **Ord. Squamata** (în limba latină, *squamatus* - *solz*) reuneşte circa 5700 specii de reptile cu corp cilindric alungit, acoperit cu un strat cornos epidermic care se înlocuieşte prin năpârlire. Reprezintă 95% dintre reptilele actuale. **Subordinul** **Sauria (Şopârle) sau** **Subord. Lacertilia** (în limba latină, *lacerta* - *şopârlă*) cuprinde aproximativ 3300 de specii cu talia variind între 3 cm lungime (*Brookesia minima*) şi 3 m (*Varanus komodoensis*). Şopârlele au corpul zvelt, fusiform, cu două perechi de membre pentadactile egale, prinse pe laturile corpului; există şi câteva specii apode. Năpârlirea se realizează pe fragmente. Solzii epidermici formează scuturi cornoase pe cap (pileus) şi în regiunea cloacală. **Familia Geckonidae** grupează şopârle primitive cu vertebre amficelice. Au tegumentul acoperit cu papile şi solzi cornoşi, având cromatofori mobili. Degetele sunt lăţite şi prezintă perniţe sau lame adezive, astfel încât se pot deplasa pe suprafeţe netede şi verticale. Au corzi vocale şi emit sunete. Sunt nocturne şi insectivore. *Gecko gecko* trăieşte în sudul Asiei şi poate atinge 35 cm lungime; coloritul este măsliniu-gălbui cu pete albe. Ochii au pleoapele unite, rămânând libere patru ferestre cu dispoziţie verticală. Emite sunete stridente şi este o specie agresivă. **Familia Agamidae** reuneşte şopârle răspândite în regiunile calde; cele mai multe specii sunt frumos colorate, iar unele prezintă expansiuni tegumentare. Au dentiţie acrodontă. Nu prezintă fenomenul de autotomie. *Draco volans* (şopârla zburătoare) se întâlneşte în regiunea indo-malaeziană. Specie arboricolă, poate realiza zbor planat, având pe laturile corpului două pliuri tegumentare care pot fi întinse cu ajutorul unor coaste false, formându-se astfel o \"paraşută\". *Chlamydosaurus kingii* (șopârla gulerată) este prezentă în zonele aride din Australia şi în sudul Guineii. Prezintă un repliu tegumentar gular ce poate depăşi 20 cm lungime şi este întins cu ajutorul unor prelungiri cartilaginoase; concomitent, gura este larg deschisă şi animalul emite o serie de şuierături, intimidându-şi astfel duşmanii. *Moloch horridus* (dracul de nisip) trăieşte în regiunile deşertice şi semideşertice ale Australiei; este o specie mirmecofagă, capturând furnicile cu ajutorul limbii. Pe corp prezintă numeroşi spini cornoşi prevăzuţi cu pori fini la nivelul cărora se condensează vapori de apă; apa se prelinge de-a lungul unor şanţuri laterale spre colţurile gurii. Femela sapă în nisip un cuib în care depune ponta. **Familia Chamaeleonidae** cuprinde şopârle arboricole, insectivore răspândite în Africa şi Madagascar. Au corpul comprimat lateral şi pot prezenta formaţiuni cornoase (caschetă cefalică, unul sau mai multe coarne, creste dorsale). La nivelul autopodului, se reduce numărul de carpiene şi tarsiene, iar degetul 1 este opozabil. Coada este prehensilă. Cromatoforii mobili determină homocromie schimbătoare. Ochii au pleoapele sudate, cu un orificiu circular central şi se pot mişca independent. Limba este lungă şi acoperită cu o secreţie lipicioasă, servind pentru capturarea prăzii. Este o familie omogenă, cuprinzând doar două genuri: *Chamaeleo* *sp*. (121 de specii, răspândite în sud-vestul Europei, Africa şi Madagascar) şi *Brookesia sp.* (26 de specii prezente în Madagascar). *Chamaeleo chamaeleon* (cameleonul comun) este singura specie întâlnită şi în Europa: sudul Spaniei, insule mediteraneene (Creta, Malta, Sicilia), nordul Africii şi peninsula Arabă. Coloritul schimbător oscilează între verde şi tonuri de gri. Prezintă o creastă dorsală formată din solzi carenaţi, iar pe cap are un fel de creastă de coif. *Brookesia minima* este cea mai mică reptilă actuală (3 cm lungime). Mobilitatea cromatoforilor este mai redusă. Creasta dorsală este formată din două şiruri de solzi cu aspect de spini. **Familia Iguanidae**. Iguanele (circa 300 de specii) sunt şopârle de talie mare, cu corpul şi coada comprimate lateral. Pe partea ventrală a gâtului posedă o expansiune tegumentară, iar în lungul spatelui au o creastă cornoasă formată din solzi carenaţi; la unele specii, există şi un coif cornos pe creştetul capului. Au dentiţie pleurodontă şi sunt vegetariene. Multe specii sunt vânate pentru carne. *Iguana iguana* (iguana verde) trăieşte în pădurile tropicale din America de Sud şi este una dintre cele mai mari şopârle actuale putând atinge 2 m lungime (coada reprezintă mai mult de jumătate). Are colorit verde cu dungi transversale negre pe flancuri. Specie arboricolă, este un căţărător foarte agil şi consumă fructe, flori şi frunze. *Basiliscus americanus* (iguana cu coif) este răspândită în pădurile tropicale din Costa Rica şi Panama. Are culoarea verde, iar pe cap prezintă un coif. Specie arboricolă; totodată, înoată foarte bine. *Amblyrhynchus cristatus* (iguana marină) se întâlneşte pe insulele Galapagos şi este singura şopârlă care intră în mare -- se hrăneşte cu alge marine; se poate scufunda până la adâncimi de 10 m, rămânând în apă mai mult de 30 de minute. Globul ocular prezintă glande salifere. Coloritul este roşu cu negru. **Familia Varanidae**. Varanii sunt cele mai mari şopârle actuale şi sunt răspândite în zonele calde din emisfera sudică. Sunt specii prădătoare şi au dentiţia pleurodontă; limba bifurcată este lungă şi retractilă. *Varanus komodoensis* (varanul uriaş) trăieşte pe insulele Komodo şi în arhipelagul indonezian. Este cea mai mare şopârlă actuală putând atinge 3 m lungime şi 130 kg greutate. Este foarte agil şi îşi ucide prada lovind-o cu coada, după care o înghite întreagă. *Varanus niloticus* (varanul de Nil), prezent în bazinul Nilului, este cel mai redutabil duşman al crocodilului de Nil, consumându-i ouăle (în unii ani, poate distruge 50 % din ponta crocodililor); fiind agil şi rapid, vânează şi păsări sau mamifere. Carnea şi ouăle sale sunt comestibile. **Familia Helodermatidae** Grupează şopârle veninoase care trăiesc în sudul S.U.A. şi nordul Mexicului. Au colorit strident, de avertizare. Veninul este secretat de glandele sublinguale şi nu este letal pentru om deşi muşcătura este dureroasă. Sunt specii crepusculare, carnivore (insecte, păsări şi mamifere mici, ouă de păsări); ziua stau ascunse în gropi săpate în nisip. Pot rezista perioade îndelungate fără hrană. *Heloderma suspectum* (Fig. 10.39) (monstrul de Gila) este prezentă în sud-vestul S.U.A. şi nordul Mexicului, cu o frecvenţă deosebită în bazinul Gila din Arizona. Coloritul este negru cu dungi galbene şi roz. *Heloderma horridum* trăieşte în centrul şi nordul Mexicului; atinge 90 cm lungime; are culoarea brună cu benzi galbene. *Amphisbaena fuliginosa* (şopârla inelată) trăieşte în regiunile calde ale Americii; coloritul este cafeniu cu extremităţile mai deschis colorate. Tegumentul este moale, iar solzii mici sunt dispuşi în inele succesive. **Subord**. **Ophidia** (din grecescul *ophion* - *şarpe*) reuneşte 2300 de specii de reptile apode cu dimensiuni variind între 10 cm (şerpii de vizuină consumatori de termite) şi 10 -12 m lungime (şerpii constrictori - anaconda, pitonul). Corpul este alungit şi cilindric; membrele lipsesc, la unele specii fiind prezente resturi ale membrelor posterioare şi ale centurii pelviene. Scheletul şi musculatura sunt adaptate pentru deplasare prin târâre: vertebrele procelice scurte şi late permit mişcările laterale de unduire; coastele, prezente în tot lungul coloanei vertebrale exceptând primele cervicale şi ultimele codale, favorizează, de asemenea, mişcările laterale; musculatura dorsală este bine dezvoltată. Solzii de pe parte ventrală a corpului au aspect de scuturi late şi permit folosirea asperităţilor sau a denivelărilor substratului în timpul deplasării. Năpârlirea stratului cornos se face sub forma unei exuvii întregi care se deprinde la marginile gurii, rulându-se în lungul corpului spre coadă. Aparatul digestiv şi scheletul prezintă adaptări pentru înghiţirea prăzii întregi: dinţii sunt prezenţi pe toate oasele fălcilor şi au aspect uşor curbat spre interiorul gurii; tubul digestiv are segmentele anterioare extensibile; oasele fălcilor sunt prinse prin ligamente elastice; osul pătrat este foarte mobil, având poziţie aproape orizontală când gura este închisă şi verticală în timpul înghiţirii prăzii; nu există stern şi cuşcă toracică. Glota este situată la extremitatea anterioară a cavităţii bucale şi permite realizarea respiraţiei în timpul înghiţirii prăzii. Îşi ucid prada prin constricţie sau prin inocularea veninului; sunt animale prădătoare (insecte, peşti, amfibieni, păsări şi ouă de păsări, mamifere). Organele interne perechi (plămâni, rinichii, gonadele) sunt plasate asimetric unul înapoia celuilalt, iar uneori sunt inegale. Ochii nu au pleoape, iar membrana nictitantă lipseşte; globul ocular este imobil astfel încât privirea pare fixă. Şerpii au vedere slabă; doar câteva specii arboricole beneficiază de o excelentă vedere binoculară. Nu au timpan, dar percep vibraţiile şi sunetele cu frecvenţă joasă (100 - 700 Hz). Depistarea prăzii se realizează, în special, cu ajutorul olfacţiei, iar la pitonine şi crotaline localizarea animalelor homeoterme este posibilă datorită organelor termoreceptoare. Şerpii sunt răspândiţi pe tot globul, lipsind din regiunile polare. **Familia** **Boidae** grupează şerpi constrictori răspândiţi în regiunile calde ale globului; sunt cei mai mari şerpi actuali. Majoritatea sunt frumos coloraţi. Capul ovoid sau piramidal este bine delimitat de restul corpului, iar coada este relativ scurtă. Prezintă resturi ale femurelor şi centură pelviană. Îşi sugrumă prada prin încolăcire, după care o înghit întreagă, începând cu capul. *Eunectes murinus* (anaconda) trăieşte în preajma apei în bazinul Amazon şi Orinoco, stând în arbori, pe ramurile de deasupra apei. Are colorit cafeniu-cenuşiu cu pete brun-întunecate. Este vivipar. Este cea mai mare reptilă actuală, putând depăşi 10 m lungime (9 - 12 m). *Python reticulatus* (pitonul) se întâlneşte în Asia şi Filipine. Poate atinge 10 m lungime; este cafeniu cu pete brun-roşcate. *Boa constrictor* (şarpele boa) prezent în America de Sud, este o specie frumos colorată şi poate atinge 4 - 5 m lungime. Vânează rozătoare; de aceea, este crescut pe lângă gospodăriile omeneşti. *Eryx jaculus* (şarpele de nisip) este singurul reprezentant al familiei în România (în zone cu soluri nisipoase sau afânate din sudul țării; arealul de răspândire cuprinde Asia mică şi nordul Africii. Nu depăşeşte 80 cm lungime şi are coloritul gălbui-cenuşiu cu pete neregulate brune. Este ovipar. **Familia** **Elapidae** reuneşte şerpi veninoşi care rareori depăşesc 2 m lungime, dar sunt foarte periculoşi deoarece veninul lor este deosebit de toxic - conţine neurotoxine şi provoacă moartea unui om muşcat de şarpe în 15 minute până la 6 ore din momentul inoculării. Cei doi dinţi la baza cărora se deschid glandele cu venin sunt plasaţi pe falca superioară. Capul nu este evident delimitat de trunchi, iar coada este scurtă şi conică. În momentul atacului, şarpele îşi ridică partea anterioară a corpului în poziţie aproape verticală, iar pielea din regiunea cervicală se aplatizează prin întinderea a opt perechi de coaste astfel încât se formează un capişon protector pentru cap. Atacă fulgerător şi se retrage, aşteptând moartea prăzii. Majoritatea consumă animale terestre (insecte, amfibieni, şopârle, şerpi, ouă şi pui de păsări, mamifere mici). Atacul împotriva omului este, de regulă, defensiv. *Naja naja* (cobra, şarpele cu ochelari) este cea mai cunoscută specie, fiind răspândită în Asia până la altitudinea de 2000 m. Nu depăşeşte 2 m lungime şi se recunoaşte după desenul ce aminteşte de o pereche de ochelari, plasat în regiunea cervicală. Veninul său provoacă moartea unui om în câteva ore de la inoculare. *Dendraspis viridis* (mamba verde), specie arboricolă întâlnită în Africa; de asemeni, nu depăşeşte 2 m lungime şi are culoare verde, camuflându-se perfect în arbori; veninul este foarte toxic, provocând moartea unui om în circa 20 minute. *Oxyurans scutellatus* (taipan) trăieşte în zona de câmpie din nordul Australiei şi Noua Guinee; atinge 3 - 4 m lungime şi are coloritul brun-negricios. Veninul său blochează activitatea centrilor nervoşi respiratori şi cardiovasculari. Producând moartea unui om în 15 - 20 minute. **Familia** **Hydrophiidae** cuprinde şerpi pteroglifi veninoşi care populează mările tropicale, oceanele Indian şi Pacific. Au dimensiuni variind între 30 şi 150 cm. Se hrănesc cu peşti şi cefalopode. Au coada scurtă şi comprimată lateral, fiind folosită ca paletă înotătoare. Se deplasează prin ondulare verticală sau laterală, cu capul în afara apei, dar şi în imersie totală. *Laticauda laticauda*, răspândit în Oceanul Pacific între sud-estul Asiei şi nordul Australiei, nu depăşeşte 1m lungime şi este colorat în inele negre şi albastre. **Familia** **Viperidae** reuneşte şerpi veninoşi grupaţi în două subfamilii: Viperinae şi Crotaline. Capul este piramidal, bine delimitat de trunchi; în pileus, pe partea superioară a capului, sunt prezenţi trei solzi mari, plasaţi median şi un număr variabil de solzi mici. Pupila este verticală, iar fălcile pot forma un unghi 150^0^. Coada este scurtă şi groasă la viperine, iar la crotaline prezintă îngroşări cornoase inelare (resturi ale exuviilor năpârlite), care prin lovire produc un sunete caracteristice - de unde numele de şerpi cu clopoţei pe care îl au aceşti şerpi. La crotaline sunt prezente organe termoreceptoare faciale. *Crotalus cerastes* (crotal cornut) este prezent în regiunile calde, uscate şi nisipoase din Arizona şi Mexic. Este nocturn, ziua stând îngropat în nisip. Se deplasează prin salturi şi ondulări laterale astfel încât urmele lăsate pe nisip seamănă cu treptele unei scări. **Ordinul Crocodylia** (în latină, *crocodylus* - *crocodil*) cuprinde 22 de specii de reptile având dimensiuni între 1,2 m (*Osteolaemus tetraspis* - Africa) şi 10 m (*Crocodylus porosus* - Cuba); trăiesc în zone umede din regiunea tropicală şi subtropicală; toate speciile sunt ameninţate cu dispariţia. Au corpul alungit şi uşor turtit dorso-ventral, iar coada este comprimată lateral şi prezintă o carenă dorsală înaltă. Fanta cloacală este longitudinală. Membrele anterioare sunt pentadactile, iar cele posterioare tetradactile cu membrană interdigitală. Nu năpârlesc, dar tegumentul prezintă solzi şi plăci dermice. Botul este alungit, iar dinţii sunt tecodonţi. Prezintă boltă palatină secundară, calea respiratorie fiind complet separată de cea digestivă. Pot respira în timpul hrănirii sub apă dacă nările se găsesc la suprafaţa apei deoarece prezintă văl palatin faringian. Au stern toracic şi gastralia. Inima este tetracamerală. Ponta este depusă în cuiburi din material vegetal. Femela păzeşte ouăle, dar incubaţia este asigurată de energia solară şi de cea degajată prin descompunerea materialului vegetal din care este construit cuibul. **Familia** **Crocodylidae** reuneşte 14 specii eurihaline prezente în estuare şi mangrove sau pe cursurile inferioare ale marilor fluvii din Africa şi America Centrală. Prezintă glande salifere - glande salivare modificate - care elimină excesul de săruri. Dinţii perechii a patra de pe falca inferioară sunt foarte lungi, iar când gura este închisă, toţi dinţii mandibulei sunt vizibili. *Crocodylus niloticus* (crocodilul de Nil) trăieşte în fluviile din Africa, prezentând o subspecie şi în Madagascar. Este un animal amfibiu, teritoriul său cuprinzând o suprafaţă terestră şi una acvatică. Lungimea variază între 6 şi 10 m. **Familia** **Gavialidae** *Gavialus* *gangeticus* (gavialul) este singurul reprezentant actual al familiei; prezent în fluviile mari din Pakistan până în nordul Indiei. Atinge 6,5 m lungime şi are botul foarte lung, aproape cilindric. Este strict ihtiofag. **Familia** **Alligatoridae** cuprinde caimanii (5 specii) şi aligatorii (2 specii) răspândiţi în ape dulci din Lumea Nouă (cu o singură excepţie, *Alligator sinensis* - specie asiatică, prezentă în China, în bazinul Yang-tze). Nu au glande salifere. Când gura este închisă, dinţii nu sunt vizibili. Au corpul mai zvelt decât crocodilii, iar capul este mai scurt, falca superioară fiind puţin mai lungă decât cea inferioară. *Alligator mississippiensis* (aligator) trăieşte în America de Nord; atinge 6 m lungime şi se hrăneşte cu peşti, păsări şi mamifere mici. *Caiman latirostris* se întâlneşte în America de Sud; nu depăşeşte 3,5 m lungime; are botul scurt şi uşor lăţit, cu aspect trunchiat.