Păsări și mamifere PDF

#### *Clasa Mammalia (Mamifere)* Mamiferele sunt animale vertebrate homeoterme care prezintă glande mamare. Puii sunt hrăniţi cu lapte. Se consideră că numărul speciilor de mamifere actuale ar fi de aproximativ 3200 în timp ce numărul speciilor dispărute ar depăşi cifra de 6000. Cele mai inferioa...

#### *Clasa Mammalia (Mamifere)* Mamiferele sunt animale vertebrate homeoterme care prezintă glande mamare. Puii sunt hrăniţi cu lapte. Se consideră că numărul speciilor de mamifere actuale ar fi de aproximativ 3200 în timp ce numărul speciilor dispărute ar depăşi cifra de 6000. Cele mai inferioare mamifere sunt cele ce depun ouă ; ca păsările, dar puii rezultaţi sunt hrăniţi cu lapte. Aceste mamifere, pentru că au cavitate cloacală ce comunică cu exteriorul printr-un singur orificiu poartă numele de **Monotremata** (gr., *monos*=un singur ; *trema*=orificiu), spre deosebire de restul mamiferelor la care orificiul genito-urinar este separat de orificiul anal motiv pentru care se numesc **Ditremata** (gr., *dis*=două ; *trema*=orificii). Din punct de vedere al evoluţiei lor s-a constatat că ditrematele se plasează pe două trepte diferite. Unele, deşi vivipare, dau naştere unui pui slab dezvoltat şi are nevoie ca dezvoltarea să continue într-un buzunar tegumentar numit marsupiu (lat., *marsupium*=pungă) motiv pentru care ele au primit numele de **Marsupialia**. Mulţi le consideră ca fiind embriopare, adică dau naştere nu la un pui ci la un embrion. Deşi aderă pentru puţină vreme la peretele uterului, aceasta nu se face prin intermediul unei placente adevărate şi ca atare embrionul se hrăneşte doar cu conţinutul oului şi cu o serie de elemente extrase prin osmoză dintr-o secreţie a uterului în care el realmente se scaldă. Pe o altă treaptă, mai superioară, se găsesc mamiferele cele mai evoluate. Ele dau naştere unor pui complet dezvoltaţi. In acest caz embrionul aderă intim la peretele uterului mamei prin intermediul unei placente adevărate prin care mama asigură puiului necesarul de oxigen şi elementele nutritive preluând substanţele de excreţie şi dioxidul de carbon. Acesta este motivul pentru care ele mai poartă numele de placentare (**Placentalia**). Luând în considerare caracterele enumerate şi discutate mai sus, alături de încă alte caractere, specialiştii au împărţit **Clasa Mammalia** în **Subclasa Prototheria** (gr., *protos*=primul ; *ther*=animal sălbatic) care cuprinde mamiferele ovipare (**Monotremata)** şi **Subclasa Theria** ce cuprinde restul mamiferelor ce sunt vivipare. **Subclasa Theria** se divide în **Infraclasa Metatheria** (gr., **meta**=după) adică mamiferele ce urmează după **Prototheria** şi care grupează pe cele embriopare (**Marsupialia**) şi **Infraclasa Eutheria**, mamiferele adevărate ; adică cele ce au placentă şi dau naştere unor pui complet dezvoltaţi (**Placentalia**). **Subclasa Prototheria** Cuprinde cele mai primitive mamifere actuale care sunt ovipare dar a căror pui, după ecloziune sunt hrăniţi cu lapte. Glandele mamare, spre deosebire de celelalte mamifere, nu se grupează în mameloane ci se deschid la suprafaţa corpului în aşa numitele câmpuri galactofore. Au cloacă cu un orificiu cloacal, oviductele sunt separate în lungul lor şi se deschid într-un sinus urogenital. Au cioc, nu prezintă dinţi, iar în centura scapulară mai prezintă încă oasele coracoide şi un interclavicular. Ciocanul şi nicovala din urechea medie sudată într-o singură piesă, iar scăriţa e sub formă de baston. Sunt cele mai primitive şi mai apropiate de reptile. Subclasa cuprinde un singur ordin: **Ordinul Monotremata. Familia Ornithorhynchidae** cu o singură specie: *Ornithorhynchus anatinus* (ornitorincul) din Australia şi Tasmania. *Ornithorhynchus anatinus* (ornitorincul). Este un animal de talie mică cu corpul saciform, acoperit de o blană negricioasă. Fălcile sunt acoperite de un cioc cornos. În gură, în loc de dinţi se găsesc nişte plăci cornoase. Degetele de la membrele posterioare sunt prevăzute cu o membrană interdigitală. Trăieşte în Australia şi Tasmania. La mascul există un pinten veninos aşezat deasupra degetelor membrelor posterioare, la baza căruia se varsă canalele unei glande cu venin. La femelă glandele mamare, tubuloase, sunt răspândite în două câmpuri glandulare ventrale, iar mamelonul lipseşte, spre deosebire de alte mamifere. Puii tineri au un cioc scurt, putând linge laptele ce se prelinge singur la suprafaţă, prin numeroşi pori. **Subclasa Theria** Cuprinde mamiferele care sunt vivipare iar în structura centurii scapulare nu sunt prezente decât claviculele şi scapularele. Fiecare coracoid este sudat la scapular şi reprezentat de ceea ce numim apofiza coracoidă. In urechea medie sunt prezente cele trei oscioare articulate între ele. ### Infraclasa Metatheria Grupează mamiferele embriopare, dezvoltarea puilor continuându-se în afara oviductului, de obicei într-o pungă marsupială. Cavitatea cloacală mult redusă sau absentă. Metaterienele actuale sunt reprezentate de un singur ordin. **Ordinul Marsupialia.** Este reprezentat de un număr mare de mamifere cele mai multe dintre ele prevăzute cu un fel de buzunar sau pungă numită marsupiu unde are loc continuarea dezvoltării embrionului. Membrele sunt prevăzute cu câte cinci degete terminate cu gheare ascuţite dirijate, de regulă, către înainte. Sunt însă şi câteva specii arboricole la care degetul unu al membrului posterior este opozabil. La unele din ele este întâlnit fenomenul de sindactilie (lipire a degetelor) sau de reducere a degetelor. Coada de regulă este destul de lungă adesea acoperită cu peri lungi sau aceştia pot să lipsească. La destule specii coada poate fi prehensilă. Orificiul urogenital separat de cel anal. Nu au decât un singur tip de dentiţie, fără a exista dentiţie de lapte şi dentiţie definitivă. Corpul acestor animale este acoperit cu o blană care poate fi mai mult sau mai puţin moale. În regiunea feţei sunt prezenţi perii senzitivi (vibrize). Glandele mamare sunt grupate în mamele prevăzute cu tetine, sunt aşezate de regulă în regiunea inguinală protejate de marsupiu. În centura pelvină oasele formează bazinul iar în continuarea oaselor pubiene sunt articulate oasele marsupiale. Sistemul genital femel este reprezentat de două ovare, două utere şi două vagine (sunt didelfe). La marsupiale, oul aderă pentru puţină vreme în peretele uterului prin intermediul unei placente viteline insuficient ca dezvoltarea embrionului să meargă până la capăt. Embrionul este născut şi protejat în marsupiu unde ajunge la tetina unei mamele şi rămâne astfel fixat zile de-a rândul, laptele fiindu-i pompat în gură de către mamă. Masculii au testicolele aşezate în câte un scrot, iar penisul este bifid. Regimul alimentar al marsupialelor este foarte divers: frugivor, erbivor, insectivor, carnivor, omnivor. Sunt prezente în Australia, în America de Sud, şi puţine din ele, în partea de sud a Americii de Nord. Exemple: *Didelphis virginiana* (oposumul) în America de Nord; *Phascolarctos cinereus* (koala) şi *Macropus giganteus* (cangurul gri), în Australia. *Didelphis virginiana* (oposumul) este întâlnit în America de Nord. Are faţa albă şi corpul cenuşiu. *Phascolarctos cinereus* (koala) este un marsupial ierbivor întâlnit în Australia. Are blana cenuşie şi botul şi picioarele lungi. *Macropus giganteus* (cangurul gri). Membrele posterioare sunt mult mai bine dezvoltate ca cele posterioare. Urechile sunt mari. Blana este cenuşie. Coada este groasă şi puternică, ce ajută uneori la sărituri. Este întâlnit în Australia. **Infraclasa Eutheria** Această infraclasă cuprinde cele mai superioare mamifere care dau naştere unor pui complet dezvoltaţi întrucât embrionii aderă la peretele uterului prin intermediul unei placente adevărate şi de aceea mai poartă numele de placentare (Placentalia). Se mai numesc încă şi monodelfe (Monodelphia) întrucât femelele nu au decât un singur vagin. În schelet nu există niciodată oase marsupiale. Encefalul este mai voluminos iar emisferele cerebrale se leagă între ele şi prin corpul calos. Suprafaţa emisferelor cerebrale (neocortexul) creşte mult prin apariţia circumvoluţiunilor cerebrale. Dentiţia de lapte este înlocuită de dentiţia definitivă a căror număr, formă şi dispoziţie este diversă determinată fiind de specializarea lor pentru un anumit regim de hrană. **Supraordinul Carnivora** Cuprinde mamifere cu o alimentaţie predominant carnivoră. Caninii sunt bine dezvoltaţi fiind alungiţi şi ascuţiţi în timp, premolarii au patru vârfuri ascuţite. Carnivorele sunt numeroase, cu adaptări la condiţii variate de viaţă şi au o largă răspândire pe glob. Cele actuale aparţin la două ordine: fisipede şi pinipede. **Ordinul Fissipeda cuprinde** mamifere terestre cu un regim alimentar carnivor, rar omnivor sau frugivor. Dentiţia este secodontă (tăietoare) cu caninii alungiţi, ascuţiţi şi puternici iar premolarii şi molarii formează aşa numitele carnasierele (seamănă cu nişte cleşti puternici) ce sunt utilizate la tăierea cărnii şi la sfărâmarea oaselor. Vibrisele sunt prezente şi plasate de regulă în regiunea botului. Corpul lor este acoperit cu păr bine dezvoltat la unele din ele fiind prezentă şi o coamă. Membrele anterioare au 5 degete cele posterioare 4, toate prevăzute cu gheare. Au numeroase glande odorante care dau un miros caracteristic. În scheletul craniului se observă prezenţa unei creste dorsale, ce permite inserţia muşchilor masticatori puternici şi o bula timpanică osificată, ce sporeşte intensitatea sunetelor recepţionate. Au mirosul foarte bine dezvoltat. Nasc puii cu ochii închişi ce au nevoie de îngrijire parentală. **Suprafamilia Canoidea.** Cuprinde carnivorele care au membre bine constituite cu 5 degete la membrele anterioare şi numai 4 la cele posterioare, degete prevăzute cu gheare puternice dar neretractile. Osul penian prezent şi bine dezvoltat, la mascul. **Familia Canidae** cuprinde carnivore cu picioare destul de înalte, capul prevăzut cu un bot destul de alungit cu dinţi numeroşi şi carnasiere bine dezvoltate. Exemple: *Canis lupus* (lupul); *Vulpes vulpes* (vulpea). *Canis lupus* (lupul) este răspândit în zonele montane. Are blana cenuşie. *Vulpes vulpes* (vulpea) are blana roşcată şi urechile ascuţite. Este larg răspândită la noi în ţară. **Familia Ursidae** este constituită din carnivore mari cu capul voluminos, gros, coada scurtă, picioarele scurte, groase şi puternice. Degetele sunt prevăzute cu gheare neretractile. Au un regim omnivor. Exemple: *Ursus maritimus* (ursul alb); *Ursus arctos* (ursul brun). *Ursus maritimus* (ursul alb) este întâlnit la Polul Nord. Poate atinge 600 de kg în greutate şi are blana albă. *Ursus arctos* (ursul brun) are blana brună şi este întâlnit în zonele muntoase de la noi. **Familia Mustelidae.** Cuprinde carnivorele de talie mai mică, picioare scurte, trunchiul alungit şi svelt. Coada este bine dezvoltată şi de multe ori destul de stufoasă. Blana este moale şi mătăsoasă. Exemple: *Mustela putorius* (dihorul); *Meles meles* (bursucul); *Lutra lutra* (vidra). *Mustela putorius* (dihorul) are blana gălbui- negricioasă. Este răspândit în zona dealurilor *Lutra lutra* (vidra) trăieşte în preajma apelor şi poate înota foarte bine. Prezintă membrană interdigitală. Blana este cafeniu- închis. Îşi face vizuini în malurile apelor. **Familia Procyonidae** cuprinde urşii falşi. Au regim de hrană omnivor şi carnasiere slab dezvoltate. Exemple: *Procyon lotor* (ursuleţul spălător sau raton), din America de Nord;.*Ailuropoda melanoleuca* (marele panda), din China. *Procyon lotor* (ursuleţul spălător) seamănă cu un ursuleţ şi are nişte peri negrii în dreptul ochilor şi sprâncene albe. Este întâlnit în pădurile din Canada şi Brazilia. **Suprafamilia Feloidea.** Carnivorele din această suprafamilie au capul rotund şi botul scurt, picioarele cu 4 sau 5 degete prevăzute cu gheare retractile, la majoritatea. Osul penial lipseşte sau este slab dezvoltat. **Familia Hyaenidae** sunt carnivore de talie relativ mare la care membrele anterioare sunt mai mari decât cele posterioare. Au fălci puternice. Sut active mai ales în crepuscul şi noaptea. Se hrănesc îndeosebi cu cadavre, dar sunt şi buni vânători, atacând în haite. Exemple: *Hyaena crocuta* (hiena pătată); *Hyaena hyaena (*hiena dungată). *Hyaena crocuta* (hiena pătată) are nişte pete inchise la culoare pe corp. Este răspândită în Africa. *Hyaena hyaena (*hiena dungată) prezintă nişte dungi întunecate pe corp. Este întâlnită în Africa. **Familia Felidae c**uprinde specii ce au botul scurt, capul rotund. Muşchii masticatori sunt puternici. Membrele anterioare cu patru degete, cele posterioare cu cinci, toate prevăzute cu gheare retractile. Exemple: *Lynx lynx* (râsul) şi *Felis sylvestris* (pisica sălbatică), în Europa; *Panthera pardus* (pantera sau leopardul), *Panthera leo* (leul), *Panthera tigris* (tigrul), *Acinonyx jubatus* (ghepardul) în Africa. *Lynx lynx* (râsul) are blana roşcată şi nişte ciucuri de peri în vârful urechilor. Este întâlnit în zona muntoasă. *Felis sylvestris* (pisica sălbatică) are blana cenuşie cu dungi negre. Este întâlnită în pădurile de la altitudini înalte. *Panthera pardus (leopardul) prezintă pe corp nişte pete goale la interior. Este întâlnit în savanele Africane.* *Acynonyx jubata (ghepardul) prezintă pe corp nişte pete pline. Este întâlnit în savanele Africane.* *Panthera (Felis) leo* (leul) are blana roşcată şi masculul prezintă în jurul gâtului o coamă de peri. *Este întâlnit în savanele Africane.* *Panthera (Felis) tigris* (tigrul) are blana roşcată şi prezintă nişte dungi întunecate pe corp. Este întâlnit în sudul Asiei. **Ordinul Pinnipedia** cuprinde carnivorele adaptate la viaţa amfibie cu membrele transformate în palete înotătoare. Au corpul alungit ca o torpilă. Capul este mic, rotund, gâtul scurt şi trunchiul terminat cu o coadă scurtă. Pe uscat se mişcă foarte greu. Corpul este acoperit cu blană. În regiunea botului sunt bine dezvoltate vibrisele. Craniul are forma ovală regiunea facială fiind evident redusă. Degetul I de la membrul anterior şi degetul I de la membrul posterior şi degetul V se alungesc mult la unele pinipede ducând la mărirea suprafeţei paletelor înotătoare. Văd tot atât de bine în apă ca şi pe uscat. Caninii sunt bine dezvoltaţi iar la morse se transformă în defense. Nările şi orificiile auditive sunt închise în timpul imersiei. Reproducerea are loc pe uscat, la majoritatea speciilor. Masculul prezintă un os penian. Se hrănesc cu peşte îndeosebi. **Familia Otariidae** cuprinde focile cu urechi (*otos*=ureche). Sunt pinipede de talie relativ mică ce prezintă pavilioane ale urechilor scurte. Membrele posterioare pot fi folosite atât pentru înot cât şi pentru deplasarea pe uscat. Masculii au testiculele situate în scrot. Exemple: *Otaria jubata* (leul de mare). **Familia Odobenidae** (morsele). Sunt pinipede de talie mare. Nu prezintă urechi externe şi nici scrot. Pe uscat se pot folosi şi de membrele posterioare. Exemple: *Odobenus rosmarus* (morsa atlantică). **Familia Phocidae** (foci). Nu prezinăt pavilioane ale urechilor. Membrele posterioare nu pot fi folosite la deplasarea pe substrat solid. Testiculele au o poziţie intraabdominală, nefiind plasate în scrot. Exemple: *Phoca vitulina* (viţelul de mare); *Monachus monachus* (foca cu burta albă). *Otaria jubata* (leul de mare) este întâlnită în Pacificul de Sud şi în special în Insulele Galapagos. Are o coama de peri bine dezvoltaţi în jurul gâtului. *Odobenus rosmarus* (morsa atlantică) este răspândită în Oceanul Atlantic. La masculi caninii sunt bine dezvoltaţi ca nişte defense. *Phoca vitulina* (viţelul de mare) are blana gri- gălbui. Este întâlnită pe ţărmurile nordice ale Canadei şi ale Europei. **Ordinul Cetacea** Sunt mamifere strict acvatice cu tegumentul aproape total lipsit de peri şi de glande (excepţie glandele mamare). Au capul mare, gâtul scurt nedistinct, corpul pisciform terminat cu o coadă aşezată în plan orizontal. Cetaceele au sub tegument un strat gros de grăsime, ceea ce le permite viaţa inclusiv în mările reci. Membrele anterioare pentadactile sunt transformate în palete înotătoare prin alungirea autopodului (a palmei), ca urmare a creşterii numărului de falange (polifalangie). Membrele posterioare sunt absente. Oasele sunt spongioase şi pline cu grăsime, fiind mai uşoare, ajutând la flotabilitate. La unele cetacee, în cavitatea bucală pot fi prezenţi dinţii a căror număr variază între 260 (la delfin) şi 1 (la narval). La altele însă dentiţia este înlocuită de fanoane - plăci cornoase elastice care coboară de pe cerul gurii şi formează un filtru pentru reţinerea planctonului (microorganisme din masa apei) ce reprezintă hrana lor. Creierul prezintă numerose circumvoluţiuni. Ochii sunt relativ mici. Deşi conductul auditiv extern este scurt, oscioarele urechii medii sunt slab dezvoltate, auzul este foarte bun întrucât sunetele se transmit prin sinusurile craniului. Cetaceele emit sunete şi ultrasunete cu ajutorul cărora comunică între ele sau se orientează. Se reproduc numai în apă. Puiul este născut cu coada înainte, invers faţă de celelalte mamifere. Puiul creşte în general foarte repede. **Subordinul Odontoceti.** Cuprinde cetaceele cu dinţi (gr. odons = dinte, Ketos = monstru marin). Cutia craniană este alungită anterior şi au melon. Melonul reprezintă o masă de ţesut gras aflat în partea anterioară a capului, unde se găsesc numeroşi receptori. Odontocetele prezintă un singur orificiu nazal extern. Exemple: *Delphinus delphi* (delfinul comun); *Tursiops truncatus* (afalin); *Phocaena phocaena* (marsuin sau porc de mare); *Physeter catodon* (caşalotul); *Orcinus orca* (balena ucigaşă). *Delphinus delphi* (delfinul comun). Spatele este cenuşiu şi ventral est alb. Părţile laterale sunt colorate cu galben şi gri. Trăieşte şi în Marea Neagră. *Tursiops truncatus* (afalin). Botul este bine dezvoltat. Dorsal este negricios, ventral este albicios. Trăieşte şi în Marea Neagră. *Phocaena phocaena* (marsuin). Rostrul este puţin dezvoltat. Spatele este cafeniu-negricios. Abdomenul este alb. Se găseşte şi în Marea Neagră **Subordinul Mysticeti.** Cuprinde cetaceele care sunt lipsite de dinţi, aceştia fiind înlocuiţi de fanoane, care au marginea franjurată aidoma unor fire de păr (*mystakos*=mustaţă, *ketos*=monstru marin). Prezintă o pereche de nări. **Familia Balenopteridae** cuprinde cetaceele care au capul aplatizat, botul larg, înotătoarea dorsală prezentă şi numeroase şanţuri pe partea ventrală, sub cap. Exemplu: *Balaenoptera musculus* (balena albastră); *Balaenoptera musculus* (balena albastră). Este cel mai mare mamifer actual. Are capul evident aplatizat cu falca inferioară mai largă şi mai lungă decât cea superioară. Este întâlnită în Oceanul Atlantic. **Ordinul Proboscidea** Cuprind elefanţii, cele mai mari mamifere terestre actuale. Au corpul masiv, capul mare prelungit cu o trompă (gr. *proboskis*=trompă) lungă. Picioarele sunt drepte, groase ca nişte stâlpi. Membrele anterioare sunt puţin mai mari ca cele anterioare. Membrele sunt pentadactile, degetele lipite între ele se fac vizibile numai prin capetele lor terminale acoperite de câte o formaţiune cornoasă. Elefanţii calcă pe o talpă formată dintr-un ţesut gras. Axul piciorului trecând prin degetul III. Coada este subţire cu un mănunchi de păr la capăt. Pavilioanele urechilor sunt mari, mobile şi folosite nu numai pentru captarea sunetelor ci şi pentru producerea ventilaţiei aerului mişcându-le ca pe nişte evantaie. Tegumentul este gros. Perii de pe corp sunt puţini şi rari. Pilea este sensibilă la insolaţiile puternice şi la înţepăturile insectelor. Trompa caracteristică elefantului, rezultată din alungirea muşchilor din regiunea nasului şi a fălcii superioare. Ea este străbătută în lung de căile nazale nările fiind plasate în vârful trompei acolo unde se găsesc şi nişte prelungiri digitiforme cu funcţie tactilă şi de prehensiune. Trompa este folosită atât pentru respiraţie cât şi pentru olfacţie. Dinţii incisivi nu se găsesc decât pe falca superioară. Incisivii superiori externi proeminează în fara gurii şi formează fildeşii, alcătuiți din ivoriu. Caninii lipsesc. Pe fiecare jumătate de falcă sunt prezenţi 3 molari de lapte şi 3 molari definitivi. Fiecare jumătate de falcă nu are loc deschis decât pentru un molar. Aşa dar ei funcţionează pe rând succedându-se prin deplasare pe orizontală. Molarul uzat se deplasează înainte în interiorul osului fălcii şi locul lui este luat de următorul. Oasele craniene prezintă numeroase sinusuri, fiind pneumatice. Regimul de hrană este vegetarian: ierburi, frunze, lăstari, scoarţă, fructe. Longevitatea, în condiţii naturale normale, trece de 100 de ani, iar maturitatea sexuală se instalează la vârsta de 13-15 ani. Femele nasc un singur pui la 3-4 ani. Exemple: *Loxodonta africana* (elefantul african); *Elephas indicus (*elefantul indian). *Loxodonta africana* (elefantul african) are urechile foarte mari şi trompa se termină cu două prelungiri digitiforme. *Elephas indicus* (elefantul indian) are urechile mici şi trompa se termină cu o singură prelungire digitiformă. **Ordinul Edentata** Cuprinde mamifere care sunt (parţial sau total) lipsite de dinţi. **Subordinul Xenarthra** (*xenos* = străin, neobişnuit; *arthra* = articulaţie) cuprinde edentate a căror vertebre dorsale şi lombare se articulează între ele prin nişte apofize supranumerice. Unii din reprezentanţii acestui subordin au corpul acoperit cu o pilozitate bogată, alţii au corpul acoperit cu o serie de plăci dermo-epidermice (formate deci din plăci osoase dermice acoperite de un strat cornos). Dinţii, atunci când există, sunt lipsiţi de smalţ şi au o creştere continuă. Există numai măsele. Au mirosul bine dezvoltat (macrosmatice), creierul fără circumvoluţiuni iar temperatura corpului este variabilă, spre deosebire de celelalte mamifere, care au temperatura corpului constantă (homeoterme). **Familia Bradypodidae** grupează leneşii. Au corpul acoperit cu un păr bogat. Botul este scurt, capul rotund şi cu o remarcabilă mobilitate. Poate fi răsucit cu 270^0^. Membrele anterioare sunt mai lungi şi se termină cu 2-3 degete unite (sindactilie), dar prevăzute la capăt cu tot atâtea gheare lungi, încovoiate ca nişte căngi, cu ajutorul cărora stau suspendate de ramurile arborilor cu spatele în jos chiar şi după ce mor. Pentru fiecare jumătate de falcă sunt prezenţi 4-5 dinţi alcătuiţi dintr-o dentină foarte vascularizată acoperită cu cement. Au regim fitofag. Coboară din arbori pe sol unde are loc împerecherea. Deşi se deplasează anevoios, pot înota cu multă uşurinţă. Exemplu: *Bradypus tridactylus* (leneşul cu trei degete), în pădurile Braziliei. *Bradypus tridactylus* (leneşul cu trei degete) prezintă trei degete iar blana cafeniu- cenuşie. Este întâlnit în America de Sud. **Familia Myrmecophagidae** cuprinde xenartrele ce poartă numele de furnicari întrucât consumă preponderent furnici. Au corpul acoperit cu peri lungi. Au capul prelungit cu un bot ascuţit, orificiul bucal mic, limba lungă, vermiformă, cleioasă şi protractilă. Dinţii lipsesc. Stomacul prezintă o musculatură puternică ce îndeplinește funcția de sfărâmare a hranei. Membrele sunt pentadactile şi prevăzute cu gheare puternice. Exemplu: *Myrmecophaga tridactyla* (furnicarul mare), din America de Sud. *Myrmecophaga tridactyla* (furnicarul mare) prezintă trei degete. Blana cafenie. Este întâlnit în America Centrală şi de Sud. **Familia Dasypodidae** cuprinde xenartre ce au corpul acoperit în mare parte de o serie de oase dermice dublate de un înveliş cornos (plăci dermo-epidermice). În regiunea mediană plăcile se aşează sub forma unor brâie mobile între ele care-i permit animalului să-şi strângă corpul ghem datorită bunei dezvoltări a musculaturii tegumentare. Partea ventrală nu este protejată de platoşă şi prezintă peri aspri. Membrele sunt terminate cu 4 sau 5 degete prevăzute cu gheare puternice folosite pentru săpatul vizuinilor sau pentru căutarea hranei. Capul prezintă urechi largi şi apropiate între ele. Hrana este de origine animală, îndeosebi insecte dar şi hrană vegetală. Exemplu: *Dasipus novemcintus* (tatuul cu 9 cingători), din Argentina. *Dasipus novemcintus* (tatuul cu 9 cingători) prezintă nouă brâie în jurul corpului. Este întâlnit în America de Nord. **Ordinul Artiodactyla (Paraxonia, Paricopitata)** Grupează mamifere care au un număr par de degete ([artios] = par, pereche; [dactylos] = deget) iar axa de simetrie a piciorului trece printre degetele III şi IV. Degetele sunt acoperite cu copite. La multe specii de Artiodactile, îndeosebi la masculi, pot fi prezente coarnele -- pline şi caduce (care cad) sau goale şi necaduce (care nu cad). Dentiţia este completă la nerumegătoare şi incompletă la rumegătoare. Stomacul este simplu sau compartimentat. Mamelele sunt aşezate de regulă în regiunea inguinală, în număr de o pereche sau două. **Subordinul Suiformes (Nonruminatia- Nerumegătoare)** Ungulate nerumegătoare cu stomacul simplu sau împărţit în mai multe regiuni. În dentiţie se observă o reducere a incisivilor şi la multe dintre ele o dezvoltare mare a caninilor care proeminează în afara gurii sub forma unor defense. Regimul de hrană este omnivor. **Familia Hippopotamidae**. Corpul lor este masiv şi lung până la 3,5 m înalt, cântărind până la peste 4000 kg. Capul mare, pavilioanele mici, botul lat, ochii şi nările în poziţie periscopică. Perii de pe corp sunt rari. Tegumentul este gros şi are culoarea gri albăstruie. Prezintă o serie de glande tubuloase tegumentare care secretă un mucus roşiatic. Sub tegument hipopotamii au un strat de grăsime bine dezvoltat. Corpul se sprijină pe patru membre puternice, dar scurte călcând pe toate cele patru degete de la fiecare picior. Degete sunt prevăzute cu copite şi prinse într-o membrană interdigitală. În apă pot înota destul de bine. Caninii sunt mari şi alcătuiţi din ivoriu. Regimul de hrană este predominant vegetarian. Exemplu: *Hippopotamus amphibius (hipopotam), din Africa.* *Hippopotamus amphibius (hipopotam)* are culoarea gri albăstruie. Prezintă o serie de glande tubuloase care secretă un mucus roşiatic. Corpul se sprijină pe patru membre puternice. Datorită membranei interdigitale poate înota cu multă ușurință. Este întâlnit în Africa. **Familia Suidae** cuprinde ungulate omnivore sau ierbivore, cu capul terminat cu un rât susţinut de două oase. Pe faţa anterioară a râtului se deschid cele două nări. Corpul este acoperit cu păr aspru. Picioarele sunt tot tetradactile, dar calcă, obişnuit numai pe cele două degete mediane. Caninii sunt bine dezvoltaţi iar incisivii inferiori sunt îndreptaţi înainte. Femelele poartă un număr mai mare de mamele având în vedere că nasc de la 2 până la 14 pui. Sunt animale sălbatice, uneori agresive. Exemplu: *Sus* *scrofa (*mistreţul). *Sus* *scrofa (*mistreţul) are corpul mare, greoi, cu blana cafenie. Este întâlnit în pădurile de foioase şi de conifere. **Subordinul Selenodonta (Ruminantia- Rumegătoare)** Sunt artiodactile care au patru degete, dar în mod normal calcă numai pe cele mediane. Tegumentul prezintă numeroase glande odorante plasate în diferite regiuni ale corpului. Masculii celor mai multe rumegătoare sunt purtători de coarne. Cei care n-au coarne prezintă caninii sub forma unor defense. Dantura la rumegătoare este incompletă. Pe falca superioară incisivii nu mai sunt prezenţi şi de multe ori nici caninii. Pe falca inferioară caninii se alătură incisivilor şi iau forma lor. Premolarii şi molarii sunt destul de înalţi şi au pe suprafaţa de uzură creste de smalţ ce delimitează zona cu dentină de cea cu cement formând un fel de semilune orientate antero - posterior. Stomacul este compartimentat în trei sau patru camere -- ierbarul, ciurul, foiosul şi cheagul -- numai ultima încăpere cheagul, fiind prevăzută cu un epiteliu glandular. Glandele salivare la rumegătoare sunt bine dezvoltate şi secretă o cantitate de salivă surprinzător de mare iar intestinul de zeci de ori mai lung decât lungimea corpului. Nasc de regulă un pui bine dezvoltat, care, în puţină vreme, se poate deplasa urmând părinţii. Exemple: *Camelus bactrianus* (cămila cu două cocoaşe) din Deşertul Gobi (Asia); *Camelus dromedarius (*dromaderul) din Africa; *Cervus elaphus (cerbul); Capreolus capreolus* (căprioara); *Bos taurus (vaca),* specie domestică foarte cunoscută şi răşpândită în lume, strămoşul lui sălbatic fiind considerat *Bos primigenius*, bourul care a dispărut în secolul XVII; *Ovis* *vignei* -- considerat strămoşul oilor domestice - *Ovis* *aries*; *Capra aegagrus* este considerată forma sălbatică din care s-a desprins capra domestică -- *Capra hircus*. Trăieşte în stare sălbatică în Caucaz (Daghestan) şi Asia Mică; *Rupicapra rupicapra* (capra neagră); *Giraffa camelopardalis (girafa).* *Camelus dromedarius (*dromaderul) este o specie întâlnită în Arabia şi Africa. *Cervus elaphus (cerbul) are importanţă cinegetică. În jurul orificiului anal şi genital prezintă două pete albe. Masculul îşi leapădă coarnele primăvara.* *Capreolus capreolus* (căprioara) întâlnită în pădurile de foioase. Are blana cefeniu- roşcată. Işi leapădă coarnele în noiembrie- decembrie. *Rhinoceros unicornis* (rinocerul cu un corn) are un singur corn. Corpul este acoperit cu trei plăci tegumentare dure. Este întâlnit în Asia. *Equus caballus przewalskii* (calul sălbatic) este întâlnit în stare sălbatică în Asia. *Equus assinus* (măgarul) este întâlnit în stare sălbatică în Africa. **Ordinul Perissodactyla (Imparicopitata)** Cuprinde mamifere ce au membrele cu un număr impar de degete, trei la membrele posterioare respectiv unu la membrele anterioare ([perissos]=impar, [dactylos]=degete), cu axa de simetrie trecând prin degetul III, sunt deci mezaxoniene. Extremităţile degetelor sunt îmbrăcate în copite. Hrana acestor animale este exclusiv erbivoră. Dentiţia este completă la marea majoritatea a speciilor aparţinând ordinului. Glandele salivare sunt bine dezvoltate. Intestinul este foarte lung şi prezintă un cec cu o mare capacitate. Au olfacţia şi auzul foarte bine dezvoltate. Nasc anual un singur pui. **Familia Rhinocerotidae**. Rinocerii sunt mamifere mari şi mai greoaie decât tapirii. Capul lor este prelungit în faţă cu un bot ce poartă unul, două coarne în întregime cornoase. Ochii sunt mici şi urechile rotunjite. Trunchiul este voluminos susţinut de membre scurte, solide şi terminate cu câte 3 degete. Tegumentul este gros, rugos, uneori cu îngroşări asemenea unor platoşe. Dentiţia este lipsită de canini iar la exemplarele mai în vârstă dispar şi incisivii. Exemplu: *Rhinoceros unicornis* (rinocerul cu un corn) din Asia şi *Diceros bicornis* (rinocerul negru), din Africa. **Familia Equidae.** Cuprinde caii şi rudele lor măgarii, zebrele. Au un singur deget la membre. Toate au ultima falangă protejată de o copită. Incisivii sunt plasaţi pe marginea anterioară a fălcilor în urma lor existând un spaţiu fără dinţi: bara. La masculi în acest spaţiu apar caninii sub formă de rudimente. Incisivii ca şi molarii sunt dinţi înalți şi cu creștere continuă. Au picioare subţiri, cele anterioare uşor înalte mai mari decât cele posterioare. Exemple: *Equus caballus przewalskii* (calul sălbatic); *Equus asinus* (măgarul). Catârul este un hibrid între femela de cal şi masculul de măgar, iar bardoul este hibrid între masculul de cal şi iapa de măgar. *Rhinoceros unicornis* (rinocerul cu un corn) are un singur corn. Corpul este acoperit cu trei plăci tegumentare dure. Este întâlnit în Asia. *Equus caballus przewalskii* (calul sălbatic) este întâlnit în stare sălbatică în Asia. *Equus assinus* (măgarul) este întâlnit în stare sălbatică în Africa. **Supraordinul Glires (Rozătoare)** Dentiţia este incompletă întrucât caninii lipsesc. Sunt prezenţi superior doi incisivi şi doi incisivi inferiori care sunt bine dezvoltaţi şi cu creştere continuă. În urma incisivilor, buzele se pot lipi între ele închizând comunicarea cavităţii bucale cu exteriorul, la nevoie. Mandibula se mişcă, de regulă înainte şi înapoi. Mișcarea mandibulei este perpendiculară pe direcţia crestelor dentare de pe măsele. Consumă o mare cantitate de hrană. Stomacul rozătoarelor este uneori simplu, alteori compartimentat. Intestinul este lung şi cecul voluminos la unele din ele întâlnit fiind fenomenul de cecotrofie. După ingerarea hranei, alimentele ajung la cecul intestinal aflat la capătul intestinului subţire unde hrana de origine vegetală este supusă acţiunii unor bacterii descompusă şi apoi aglutinată într-o serie de formaţiuni sferice, numite cecotrofi ce sunt eliminaţi la exterior. Ulterior cecotrofii sunt înghiţiţi, iar hrana este asimilată la nivelul intestinului subţire. Prolificitatea rozătoarelor este foarte mare pentru că unele din ele pot naşte până la 40 de pui. Rozătoarele sunt transmiţătoare de boli, tularemie, indirect ciuma, diferite viroze. **Ordinul Lagomorpha (Duplicidentata)- Iepurii** Prezintă patru incisivi superiori, doi aşezaţi în faţă şi alţi doi mai mici, în spatele lor, de unde şi numele de Duplicidentata. **Familia Leporidae. La iepuri este întâlnit fenomenul de** cecotrofie. Se întâlneşte, de asemenea, fenomenul de superfoietaţie, adică prezenţa în uter a mai multor generaţii de embrioni. Exemple: *Lepus europaeus* (iepurele de câmp); *Oryctolagus cuniculus* (iepurele de vizuină). *Lepus europaeus* (iepurele de câmp). Spatele este cafeniu-gălbui. Falncurile sunt galben-ruginii. Abdomenul este alb. Coada este cenuşiu negricios deasupra şi albă dedesubt. Membrele posterioare sunt mai lungi ca cele anterioare. Este întâlnit în zonele deschise. **Ordinul Rodentia (Simplicidentata)** Caracteristic pentru aceste rozătoare sunt incisivii care sunt în număr de patru şi sunt aşezaţi câte doi pe fiecare falcă pe un singur şir de unde şi numele de **Simplicidentata**. **Familia Sciuridae (skia = umbră, oura = coadă)** Cuprinde numeroşi reprezentanţi ce au coada mai mult sau mai puţin stufoasă şi duc o viaţă arboricolă sau tericolă. *Exemple: Sciurus vulgaris* (veveriţa); *Spermophilus citellus* (popândăul); *Sciurus vulgaris* (veveriţa). Urechile sunt mari cu un smoc de peri în vârf. Au un colorit cafeniu- închis. Este întâlnită în păduri, parcuri. *Spermophilus citellus* (popândăul) are blana cenuşiu- ruginie. Urechile sunt scurte şi rotunjite. Trăieşte în zonele de stepă. **Familia Cricetidae cuprinde r**ozătoare cu corpul robust şi greoi, picioarele scurte şi coada mai scurtă decât jumătate din lungimea corpului. La nivelul cavităţii bucale prezintă buzunare în care depozitează hrana. Exemplu: *Cricetus cricetus* (hârciogul; hamster). *Cricetus cricetus* (hârciogul) are corpul brun- ruginiu pe spate şi negricioasă pe burtă, iar pe bărbie sau obrajii este alb- gălbui. **Familia Microtidae c**uprinde rozătoare cu coadă mai scurtă decât corpul. Exemplu: *Ondatra* *zibethicus* (bizamul); **Familia Muridae cuprinde rozătoare cu** coada lungă şi solzoasă. Exemple: *Mus* *musculus* (şoarece de casă); *Rattus rattus (*şobolanul negru); *Ratus norvegicus* (şobolanul cenuşiu) **Familia Castoridae c**uprinde rozătoare de talie mare care trăiesc pe malul apelor dovedindu-se şi buni înotători. Prezintă coada lată, solzoasă şi au obiceiul de îşi construiesc colibe şi diguri. Exemplu: *Castor fiber (*castorul european). *Castor fiber (*castorul european) are corpul acoperit cu o blană deasă, de culoare brună. Prezintă membrană interdigitlă la degetele membrelor posterioare şi coada turtită dorso- ventral. Este întâlnit astăzi pe văile unor râuri din Germania şi Franţa, Peninsula Scandinavică, de unse s-au repopulat recent şi unele râuri din ţara noastră. **Familia Spalacidae c**uprinde rozătoare adaptate la viaţa subterană, cu ochii reduşi, gâtul scurt şi puternic, corpul cilindric şi picioare scurte. Exemplu: *Spalax microphthalmus* (orbetele). *Spalax microphthalmus* (*leucodon*) (orbetele) are ochii ascunşi sub tegument. Are blana cenuşiu- albicioasă. Trăieşte în galerii sub pământ. ### Ordinul Chiroptera (Liliecii) Liliecii sunt mamifere crepusculare sau nocturne adaptate la un zbor activ şi de durată (*cheir*=mână, *pteron*=aripă). Corpul liliecilor este acoperit cu păr moale. Mamelele sunt în poziţie axilară. În jurul nărilor, la o parte dintre chiroptere, se găsesc nişte pliuri tegumentare cu forme şi dispoziţii caracteristice susţinute de formațiuni cartilaginoase elastice. Pavilionul urechilor la unele specii prezintă un pliu special ca o a doua ureche care poartă numele de tragus. Primul deget este scurt, liber, terminat cu o gheară cu care se poate cățăra. Celelalte degete şi metacarpienele se alungesc foarte mult care susţin o cută a tegumentului, ce se întinde pe laturile corpului şi înglobează şi membrele posterioare până la degete şi la multe specii înglobează şi coada, numită patagiu. Degetele de la membrele posterioare sunt normal dezvoltate, libere, prevăzute cu gheare încovoiate cu ajutorul cărora, în repaos, stau agăţaţi de diferite suporturi, cu capul în jos. Sternul prezintă o carenă de care se prind muşchii care mişcă aripile. Cele mai multe specii se hrănesc cu insecte, dar sunt destule specii de lilieci de talie mare care consumă fructe. La megachiroptere (liliecii de talie mare) simţul văzului şi cel al mirosului sunt bine dezvoltate în timp ce la microchiroptere (liliecii de talie mică) cel mai bine dezvoltat este simţul auzului. Chiropterele emit sunete ce pot fi percepute de urechea omului, dar emit şi ultrasunete folosite în orientarea prin întuneric, în detectarea şi prinderea prăzii, în comunicarea între indivizi. Ultrasunetele emise prin nări sau prin gură ajung la un obiect şi se reflectă fiind percepute de ureche, fenomen denumit ecolocaţie. După timpul cât durează de la emitere până la perceperea lor de către ureche, animalul face aprecierea distanţei la care se află obiectul şi în felul acesta se poate orienta prin întuneric sau poate să urmărească şi să prindă prada. Nasc un singur pui, de obicei. Multe specii duc o viaţă socială constituindu-se în colonii, uneori uriaşe. În ținuturile temperate şi reci chiropterele fac deplasări între adăposturile de vară şi cele de iarnă uneori efectuând adevărate migrații. Speciile din ținuturile temperate, care rămân pentru timpul iernii, îşi caută anumite adăposturi unde cad în hibernare, temperatura corpului coborând mult aproape de temperatura aerului din adăpostul ales, care, de regulă, rămâne cu valori pozitive. ##### **Subordinul Megachiroptera** Cuprinde chiroptere care au degetul doi format din 3 falange ultima terminată cu gheară; deget care-şi mai păstrează o oarecare independenţă în comparaţie cu degetul doi de la Microchiroptere. Coada este cuprinsă în patagiu. Pavilionul urechilor este simplu, ca un cornet. Văzul şi mirosul bine dezvoltate, iar regimul de hrană mai ales frugivor. Papilele de pe limbă sunt folosite pentru perforarea coajei fructelor pentru ca să poată consuma pulpa acestora. Trăiesc în regiunile tropicale ale Africii, Asiei şi Australiei. Cel mai mare reprezentant este *Pteropus vampirus* (kalong) întâlnit în India, Indonezia şi Filipine. ##### **Subordinul Microchiroptera** Cuprinde chiropterele care au degetul doi format din două falange, fără gheară şi apropiat de degetul trei. Au talia mică. Auzul este foarte bine dezvoltat, iar zborul perfecţionat, abil şi rapid. **Familia Rhinolophidae.** Cuprinde chiroptere fără tragus la urechi dar cu formaţiuni foliacee în jurul nărilor. Partea inferioară a acestora are formă de potcoavă iar partea superioară ascuţită ca o lance. Exemplu: *Rhinolophus ferrumequinum* (liliacul cu potcoavă). **Familia Vespertilionidae.** Cuprinde cele mai numeroase şi mai răspândite chiroptere. Tragusul este prezent, formaţiunile tegumentare din jurul nărilor sunt absente. Exemple: *Myotis myotis* (liliacul cu urechi de şoarece); *Barbastella barbastellus* (liliacul cu urechi late). **Familia Phyllostomatidae.** Cuprinde liliecii cu formațiuni tegumentare în jurul nărilor, dar şi cu tragus la urechi. Numeroase specii ale acestei familii sunt întâlnite în Lumea Nouă; mai ales în America de Sud şi America Centrală. Exemple: *Vampyrum* *spectrum*, cel mai mare dintre Microchiroptere, este o specie carnivoră hrănindu-se cu păsărele şi rozătoare pe care le înghite întregi. *Desmodus rotundus* ca şi speciile genului ***Diphylla*** şi ***Diaemus*** au un regim hematofag şi sunt deosebit de periculoase întrucât sunt vehiculatorii unor boli cum este rabia. **Ordinul Insectivora** Cuprinde mamifere de talie mică şi mijlocie. Degetele sunt în număr de 5 şi terminate cu gheare. Capul prezintă botul ascuţit, prelungit ca un început de trompă şi deosebit de mobil pentru cele mai multe din insectivore. Incisivii sunt reduşi ca număr ajungând la doi pentru jumătate din falca superioară şi doar la unul pentru o jumătate din falca inferioară. Caninii au aspect de incisivi sau premolari. Măselele sunt prevăzute cu conuri ascuţite. Encefalul este puţin voluminos, cu telencefalul neted. Sunt macrosmatice (au mirosul foarte bine dezvoltat). **Familia Erinaceidae cuprinde i**nsectivore cu ochii şi urechile bine dezvoltate. Botul este ascuţit. Picioarele terminate cu 5 degete înarmate cu gheare. Au corpul acoperit cu peri groşi, la multe genuri aceştia fiind transformaţi în ţepi. Musculatura corpului este bine dezvoltată, iar la arici este prezent un muşchi cutaneu caracteristic ce-i dă posibilitatea să se strângă sub forma unui ghem. Exemplu: *Erinaceus concolor- ariciul.* *Erinaceus concolor (ariciul) are un bot cilindric. Ţepii de pe spate sunt lungi şi rigizi. Se hrănește cu insecte, broaşte, şopârle, şi chiar vipere.* **Familia Soricidae** (chiţcanii) este foarte bogată în specii (170) şi cuprinde insectivore de talie mică şi cu glande odorante. Au ochi mici, bot alungit şi mobil, pavilioane vizibile, membre pentadactile terminate cu gheare. Corpul este acoperit cu păr moale şi scurt. Sunt tericole sau duc o viaţă amfibie. Sunt foare vioaie. Au o rată a metabolismului foarte ridicat hrănindu-se cu insecte, paianjeni, crustacei mici, ouă de batracieni şi peşte. Olfacţia are un deosebit rol în detectarea prăzii. În câteva ore hrana consumată cântărește cât corpul lor. Iarna hibernează. Exemple: *Sorex araneus* (chiţcanul de ogor); *Crocidura* *russula* (chiţcanul de casă). *Sorex araneus* (chiţcanul de ogor). Blana este cafeniu- închisă, mai negricioasă iarna. Este întâlnit în terenuri umede sau pe lângă locuinţele oamenilor. *Crocidura* *russula* (chiţcanul de casă). Blana este cenuşiu- cafenie. Trăieşte în grădini, terenuri agricole. **Familia Talpidae c**uprinde insectivore săpătoare (cârtiţe), care au membrele anterioare adaptate pentru săpat şi corpul acoperit cu blană moale. Exemplu: *Talpa europaea* (cârtiţa). *Talpa europaea* (cârtiţa). Blana este neagră. Ochii sunt rudimentari. Pavilioanele urechilor sunt reduse. Îşi face galerii în pământ. ##### **Ordinul Primates** Cuprinde maimuțele şi omul, mamifere tipic arboricole adaptate secundar la viaţa terestră. Pe pământ se deplasează folosindu-se de toate cele patru membre, sau, unele, numai de membrele posterioare. Sunt pentadactile, plantigrade cu primul deget de la mâini şi de la picioare opozabile. Degetele, de regulă, prezintă unghii. Radiusul şi cubitusul şi mai puţin tibia şi peroneul, permit membrelor să facă mişcări de rotire în jurul axei sale întrucât aceste oase se articulează numai între ele şi nu se sudează. Claviculele sunt prezente permiţând membrelor anterioare să facă ample mişcări laterale atât de necesare vieţii arboricole. Orbitele şi ochii sunt apropiate permiţând realizarea unei vederi binoculare largi. Volumul encefalului este cel mai mare din lumea animalelor, raportat la talia corpului. Dentiţia este completă. Penisul prezintă un os penian. Prezintă o pereche de mamele, rar 2-3 perechi. Acestea sunt aşezate în poziţie pectorală şi numai la puţine specii aşezate în poziţie abdominală sau inguinală. Nasc de regulă un pui, rar doi- trei care au nevoie de o îngrijire îndelungată. Primatele au o largă răspândire, dar sunt mai numeroase şi mai variate în regiunile calde din America de Sud, Africa, Asia şi Indonezia. **Subordinul Lemuroidea** Cuprinde primatele primitive de dimensiuni mici sau mijlocii. Au capul prelungit cu un bot acoperit de păr. Ochii sunt deosebiţi de mari, urechile şi auzul fin. Membrele posterioare, mai ales la cele care execută salturi, mai dezvoltate decât cele anterioare. Ultimele falange lăţite sunt prevăzute dorsal cu unghii, iar ventral cu pernuţe. Incisivii sunt conici, caninii bine dezvoltaţi, măselele cu tuberculi ascuţiţi. Au una sau două perechi de mamele şi nasc un singur pui. Exemple: *Lemur catta* (cata); *Daubentonia madagascariensis (aye- aye); Indri indri (*indri), specii trăiesc în Madagascar, insulă supranumită şi Ţara Lemuriei. ##### ##### **Subordinul Tarsioidea** Cuprinde primate arboricole adaptate pentru sărit. Sunt animale mici cât nişte şoareci, insectivore şi cu obiceiuri nocturne. Au capul rotunjit, botul scurt, ochii deosebiţi de mari aşezaţi în faţă. Membrele posterioare sunt mult alungite. Degetele sunt prevăzute cu unghii cu excepţia degetului 2 şi 3 de la membrele posterioare. Coada este lungă terminată cu un smoc de peri. Are două perechi de mamele, una pectorală şi alta abdominală. Exemplu:*Tarsius tarsius* din Malezia*.* **Subordinul Simioidea (Anthropoidea)** Cuprinde primate tipic arboricole prezentând însă o adaptare secundară la viaţa terestră unde se deplasează patruped sau biped. Faţa este lipsită de peri. Craniul voluminos, orbitele orientate înainte. Bula timpanică redusă sau absentă, creierul bine dezvoltat, microsmatice. Molarii sunt prevăzuţi cu tuberculi. Nasc, în cele mai multe cazuri, un singur pui. ##### ##### **Infraordinul Platyrrhina** Cuprinde simienii din Lumea Nouă. Sunt mamifere exclusiv arboricole de tip căţărător normal sau suspendat. Septul nazal lat şi nările orientate lateral, coada în general bine dezvoltată şi uneori prehensilă, este în acelaşi timp şi organ de simţ. Au o pilozitate bogată, fără calozităţi fesiere, craniul voluminos dar conductul osos auditiv extern, absent. Au 34-32 dinţi, fără buzunare bucale. Nasc 1-2 pui. Exemple: *Alouata seniculus* (maimuţa urlătoare roşie). *Alouata seniculus* (maimuţa urlătoare roşie). Poate emite sunt puternice datorită dezvoltării foarte mari a corzilor vocale şi a traheii. Are blana roşcată. Este întâlnită în Peru. **Infraordinul Catarrhina** Cuprinde simieni arboricoli, care se pot însă adapta la o viaţă complet terestră, patrupedă sau bipedă. Septul nazal îngust face ca nările să fie apropiate între ele şi orientate în jos. Coada, de dimensiuni variabile, niciodată prehensilă, uneori mult redusă sau absentă. Au 32 dinţi, molarii fiind prevăzuţi cu 4 sau 5 tuberculi. **Familia Cercopithecidae** Cuprinde catarinienii arboricoli. Capul prezintă în faţă un bot vizibil. Calozităţile fesiere sunt prezente. Membrele anterioare sunt mai lungi decât cele posterioare. Coada este lungă sau absentă. Blana este bine dezvoltată iar bula timpanică rudimentară. Au buzunare bucale care la unele specii lipsesc**.** Exemple: *Cercopithecus diana* (diana), din Africa; *Macaca silenus* (magotul) din sudul Spaniei. *Macacca silenus* (magotul). Este singura maimuţă întâlnită şi în Europa, în sudul Spaniei, zona Gibraltarului. Are blana cafeniu deschisă. **Familia Anthropomorphidae** (anthropos =om) cuprinde maimuţele cele mai evoluate şi mai apropiate omului. Sunt arboricole şi mergătoare terestre patrupede sau bipede Membrele anterioare sunt evident mai lungi decât cele posterioare. Faţa, palmele şi tălpile nude. Coada este absentă. Craniul nu are bulă auditivă. Creierul este foarte dezvoltat. Molarii cu tuberculi (4-5) bine separaţi, fără buzunare bucale. *Hylobates lar* (gibonul cu mâini albe). Are membrele anterioare foarte lungi. La nivelul feţei prezintă peri albi. Trăieşte în sud- estul Asiei. *Pongo pygmaeus (*orangutan). Are blana roşcată şi faţa, palmele şi tălpile gri cenuşii, mai albăstrui în perioada de reproducere. Este întâlnit doar în pădurile virgine din Sumatera şi Kalimantan. *Gorilla gorilla* (gorila) are blana neagră, este de talie mare şi este întâlnită în pădurile din Africa Centrală. *Pan troglodytes* (cimpanzeul). Are blana negricioasă. Poate merge şi biped. Intelectul este apropiat de cel al omului. Trăieşte în vestul şi centrul Africii.