Management în asigurări PDF

Management în asigurări Tema 1. Abordări ştiinţifice ale managementului societăţilor de asigurări 1. Conceptul şi caracteristica managementului asigurărilor 2. Gestiune orientată spre succes a societăţilor de asigurări 1. Conceptul şi caracteristica managementului asigurărilor Managemen...

Management în asigurări Tema 1. Abordări ştiinţifice ale managementului societăţilor de asigurări 1. Conceptul şi caracteristica managementului asigurărilor 2. Gestiune orientată spre succes a societăţilor de asigurări 1. Conceptul şi caracteristica managementului asigurărilor Managementul Se definesc reprezintă un proces câteva sensuri prin care se Un proces ale noţiunii (activitate) management: acţionează împreună, cu şi prin alţii pentru a realiza în cel mai Un grup eficient mod de obiectivele companiei persoane O știință într-un mediu în și o artă continuă schimbare.  1. Managementul ca proces Managementul ca proces este Conducerea reprezintă un tip de actul de conducere nemijlocită a interacţiune, existent între două organizaţiei, în scopul atingerii elemente, unul dintre care se află în eficiente a obiectivelor ei. poziţia de subiect de gestiune, altul – obiect de gestiune. Subiectul generează comenzi care sunt nişte impulsuri ce conţin într-o formă vădită sau codificată informaţia despre Obiectul primeşte cum ar trebui să acţioneze în comenzile şi activează în viitor obiectul de gestiune. conformitate cu acestea. Procesul de management este Managementul ca proces exercitat de către manager, care este subiectul procesului de management. reprezintă ansamblul integral Obiect al procesului de management al acţiunilor de planificare, este organizaţia. organizare, motivare şi control exercitate de către Managementul ca proces sistemul conducător. presupune optimizarea utilizării resurselor umane, financiare, materiale şi informaţionale, în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei în cel mai eficient mod.  1. Planificarea – stabilirea obiectivelor pentru viitor şi selectarea căilor de realizare ale acestora. 4. Controlul – 2. Organizarea – măsurarea, evaluarea repartizarea şi compararea Ca proces responsabilităţilor şi rezultatelor cu managementul resurselor necesare obiectivele presupune 4 pentru realizarea preconizate, funcţii majore: sarcinilor, crearea introducerea sistemului de măsurilor corective. conducere. 3. Motivarea – iniţierea angajaţilor în activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate productivă. Realizarea 1. Resurse 2. Resurse umane informaţionale obiectivelor organizaţiei implică utilizarea 3. Resurse 4. Resurse unor resurse: financiare materiale. Ca proces, managementul are o serie de trăsături: 2. Este tipic – adică funcţiile 1. Este unitar – adică funcţiile managementului lui sunt exercitate în toate sunt corelate şi constituie împreună ca un tot tipurile de organizaţii şi întreg. toate nivelurile de conducere. 4. Este orientat spre 3. Este contextual – conducerea oamenilor – adică se adaptează la anume pentru oameni şi 5. Este situaţia concretă a prin intermediul oamenilor continuu sistemului sau sunt stabilite şi realizate organizaţiei. obiectivele. 2. Ca grup de persoane Procesele de execuţie presupun Ca grup de persoane, managementul acţiunea directă asupra este organul de conducere, care obiectelor muncii prin gestionează activitatea unei entităţi intermediul mijloacelor de socio-economice (organizaţii), deci muncă, având drept rezultat totalitatea celor care exercită procese de obţinerea unor produse sau management dar nu de execuţie. servicii. Procesele de management presupun acţiunea unei părţi din forţa de muncă asupra celeilalte Procesul de management părţi majoritare cu scopul de a o reprezintă un ansamblu de intervenţii prin care atrage în mod organizat la managerul exercită funcţiile realizarea obiectivelor preconizate. managementului. 3. Managementul ca ştiinţă Managementul ca ştiinţă studiază Managementul ca fenomenul de 1. ştiinţă reprezintă conducere, adică Teoria ansamblul procesul de influenţă organizat de a subiectului asupra cunoştinţe, obiectului, care are concepte, un anumit scop, se Elementele principii, metode 4. principale ale înfăptuieşte după o 2. şi tehnici prin Practica ştiinţei Metodologia anumită schemă care se explică în managementului (algoritm) şi care se mod sistematic produce cu ajutorul fenomenele şi unor mijloace procesele ce au speciale. loc în conducerea 3. Tehnologia organizaţiilor. Teoria constituie o formă de reflectare a Metodologia este sistemul de metode, realităţii în gândire, o formă de cunoaştere moduri de cercetare folosite atât în teorie, abstractă generalizată într-un sistem de cât şi în practică cu ajutorul cărora pot fi înţelese fenomenele şi optimizate noţiuni ştiinţifice, legi, categorii, principii. rezultatele. Tehnologia poate fi reprezentată Practica – setul de cunoştinţe şi deprinderi prin algoritmul de realizare al acumulate în activitatea de conducere şi terenul activităţilor. pe care sunt aplicate realizările teoretice. Ca artă managementul reprezintă măiestria managerului de a aplica la realităţile diferitelor situaţii în condiţii de maximă eficienţă cunoştinţele teoretice. Anume capacitatea de a aplica ceea ce oferă ştiinţa management de fapt este tocmai arta de a conduce. Nr. Artă Ştiinţă 1. Bazat pe calităţi personale, intuiţie, Bazat pe calităţi personale şi cunoaşterea talent, capacităţi de reacţionare, realităţii cu ajutorul mijloacelor ştiinţifice. măiestrie, bun simţ. 2. Observarea evenimentelor şi Analiza proceselor, identificarea principiilor acumularea experienţei. şi legităţilor. 3. Folosirea în mod exclusiv a experienţei. Corelarea experienţei cu cercetarea. 4. Rezolvarea problemei după metoda Analizarea completă a acţiunilor diverşilor încercărilor şi erorilor. factori de influenţă. 5. Orientarea prioritară pe termen scurt. Orientarea pe termen lung. 6. Informaţie limitată şi unilaterală. Informaţie completă şi complexă. Managementul este o ştiinţă interdisciplinară, care are tangenţe şi se bazează pe o serie de ştiinţe cum ar fi: Psihologia, ştiinţa care se ocupă de studierea şi prognozarea comportamentului indivizilor, determină factorii ce contribuie sau împiedică comportamentul raţional al individului. Sociologia – ştiinţa care studiază comportamentul uman în grupe, astfel ea lărgeşte baza metodologică a conducerii prin studierea sistemelor sociale în care indivizii intră în relaţii reciproce. Economia – ştiinţele economice se ocupă de studierea modului raţional de utilizare a resurselor. Dreptul – cunoaşterea acestuia rezidă în faptul că toate acţiunile întreprinse trebuie să se încadreze în limitele legale ale societăţii. Praxiologia – ştiinţă care se ocupă de studiul activităţii eficace şi eficiente a oamenilor. În contextul de management se referă la studierea practicii celor mai performante companii. 2. Gestiune orientată spre succes a societăţilor de asigurări Pentru ca o gestiune să fie apreciată de success în cadrul societăților de asigurări, este necesar să se atingă o serie de parametri calitativi şi cantitativi. 2. Eficacitatea 1. Viabilitatea este capacitatea (rezultativitatea) este societății de a supravieţui în 3. Eficienţa (productivitatea) parametrul prin care se arată timp. Dacă se reuşeşte este eficacitatea relativă şi măsura în care compania de realizarea acestui deziderat, reflectă nivelul de asigurări se apropie de avem o dovadă că societatea a productivitate al efortului. A fi rezultatele preconizate, fost capabilă să se adapteze la eficient înseamnă a face satisface aşteptările schimbările mediului şi să corect lucrurile. Prin principalelor grupe de interese răspundă prompt la indicatorul eficienţa şi îşi îndeplineşte obiectivele şi provocările apărute. (productivitatea resurselor) se sarcinile trasate. A fi efectiv Viabilitatea este deci în funcţie măsoară nivelul de optimizare înseamnă a face lucruri de abilităţile managementului a proceselor interne legate de corecte, adică a propune de a fi competitiv şi a merge în realizarea obiectivelor. consumatorilor acele servicii pas cu timpul. pe care ei le solicită. Obiectivul realizat cu minim consum atestă corectitudinea din punct de vedere economic a desfăşurării proceselor de transformare a resurselor în produse. Eficienţa se măsoară cu ajutorul diverşilor indicatori de rentabilitate. Pentru a asigura viabilitatea şi succesul companiei, aceasta trebuie să fie atât efectivă, cât şi eficientă în sensul că să propună consumatorilor aceea ce ei aşteaptă dar în condiţii de maximizare a rezultatului generat de consumul de resurse. Managementul financiar constituie un ansamblu de metode, tehnici, instrumente şi acţiuni cu ajutorul cărora are loc mobilizarea, alocarea şi Într-un sistem organizaţional utilizarea capitalurilor, în entitatea productiv sau lucrativ, în organizaţională, în scopul realizării obiectivelor specifice în domeniul general, managementul respectiv. financiar poate fi încadrat, investigat şi analizat în raport cu trei coordonate: scop, areal de manifestare şi pârghii de înfăptuire.  Coordonatele managementului financiar Arealul de manifestare îl constituie entitatea de referinţă, ca sistem deschis, funcţional şi Scopul evidenţiază ţinta operaţional vizând în esenţă manifestarea stabilită, finalitatea efortului funcţiei financiare sub aspect gestionar şi Pârghiile de înfăptuire ale managerial. Pentru entităţile decizional cu reflectare în: managementului financiar cu caracter lucrativ sunt luate a) constituirea capitalurilor; sunt generate şi puse în în discuţie ca alternative: b) alocarea capitalurilor (resurselor) în scopul valoare prin sistemul a) creşterea valorii de piaţă a finanţării ciclului de exploatare; decizional specific, fiind acţiunilor şi deci a c) alocarea capitalurilor în scopul finanţării reflectate de instrumente întreprinderii; ciclului de investiţii; suport informaţional d) gestionarea rezultatelor financiare sub previzionale, curente şi cu b) sporirea averii acţionarilor; caracter post factum. incidenţa raportului risc-performanţă, în scopul c) creşterea profitului. armonizări relaţiilor dintre entitatea organizaţională, acţionari, salariaţi, autorităţi fiscale şi terţi. Mulțumesc!