Grile BCE - PDF

1 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii Grile Capitolul I 1. Care dintre următorii savanţi a fost un precursor al ciberneticii? a. Norbert Wiener b. Ştefan Odobleja c. Ross Ashby d. Stuart Kaufma...

1 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii Grile Capitolul I 1. Care dintre următorii savanţi a fost un precursor al ciberneticii? a. Norbert Wiener b. Ştefan Odobleja c. Ross Ashby d. Stuart Kaufmann 2. Care sunt cercetatorii care au extins pentru prima dată mecanismele feedback de reglare la fiinţe si la maşini: a. Norbert Wiener, Arturo Rosenblueth, Julian Bigelow b. Andre Marie Ampère, Claude Bernard, Henry Poincaré c. Norbert Wiener, Bertrand Russell, Whitehead d. Gregory Bateson, Denis Weaver, Claude Bernard 3. Legea emergenţei (formulată de Hartmann şi denumită de el novum) este următoarea: a. Elementele categoriale se modifică în cursul recurenţei către nivelele superioare; b. Categoriile inferioare se regăresc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers; c. Nivelele diferite nu se dezvoltă continuu, ci în salturi. d. Categoria superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conţine un novum specific care nu este inclus în nivelele inferioare; 4. Walter Bradford Cannon, în cartea sa „The Wisdom of the Body”, introduce în ştiinţă conceptul de: a. Autopoiesis b. Buclă feedback c. Homeostază d. Funcţionare departe de echilibru 5. Legea varietăţii necesare a fost formulată de: a. Norbert Wiener b. Ross Ashby c. Ilya Prigogine d. Nicolai Hartman 6. Unul dintre principiile ciberneticii este: a. Principiul conexiunii inverse; b. Principiul homeostazei; c. Principiul maximului; d. Principiul minimului. 7. Apariţia şi dezvoltarea ciberneticii poate fi împărţită în perioadele: a. Precursori, Pionieri, Întemeietori, Inovatori, Cibernetica de ordin III şi ştiinţele complexităţii b. Pionieri, Precursori,Întemeietori, Inovatori, Cibernetica de ordin III şi ştiinţele complexităţii c. Precursori, Întemeietori, Pionieri, Inovatori, Cibernetica de ordin III şi ştiinţele complexităţii d. Precursori, Pionieri, Întemeietori, Inovatori 8. Printre întemeietorii ciberneticii se regăsesc: a. Ross Ashby, Ludwig von Bertalanffy, Keneth Boulding b. Gregory Bateson, Claude Shanon, Denis Weaver c. Claude Bernard, Nicolai Hartman, Henry Poincare d. Norbert Wiener, Whitehead, Ross Ashby 9. Rolul informaţiei în sistemele cibernetice şi modul în care aceasta determină eficienţa proceselor de reglare şi control sunt dezvoltate de către William Ross Ashby în lucrarea sa fundamentală: a. ,,An Introduction to Cybernetics” b. ,,A Mathematical Theory of Communication” c. ,,A New Kind of Science” d. ,,Living Systems” 1 2 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii 10. Una dintre legalităţile fundamentale ale sistemelor cibernetice este “Legea verietăţii necesare”, conform căreia: a. pentru a obţine o varietate dată la ieşirea unui sistem este necesar să se asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel mult la fel de mare b. pentru a obţine o varietate dată la intrarea unui sistem este necesar să se asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel puţin la fel de mare c. pentru a obţine o varietate dată la ieşirea unui sistem este necesar să se asigure la intrarea sistemului respectiv o varietate cel puţin la fel de mare; d. pentru a obţine o varietate dată la intrarea unui sistem este necesar să se asigure la ieșirea sistemului respectiv o varietate cel puţin la fel de mare. 11. Teoria stratificării se bazează pe una dintre axiomele: a. Recurenţă, modificare, emergenţă, distanţă între nivele; b. Recurenţă, verosimilitate maximă, emergenţă, preferinţe relevate; c. Recurenţă, nonsaţietate, emergenţă, distanţă între nivele; d. Recurenţă, autoorganizarea straturilor, emergenţă, distanţă între nivele. 12. Maşinile de învăţat, care au constituit un imbold în dezvoltarea de mai târziu a inteligenţei artificiale şi roboticii au fost dezvoltate de către: a. Stafford Beer b. Herman Haken c. Gordon Pask d. Francesco Varela 13. Metoda cutiei negre constă în: a. Nu se cunoaşte structura sistemului; b. Stabilirea echilibrului pentru sistemele departe de echilibru; c. Funcţionarea unui sistem poate fi evidenţiată prin analiza intrărilor şi ieşirilor în şi din sistem, fără a considera structura internă a sistemului; d. Optimizarea interacţiunilor între agenţii sistemului. 14.. Herbert A. Simon introduce în ştiinţă paradigma generală a: a. Complexităţii b. Sistemelor vii c. Sinergeticii d. Autopoiesisului 15. Herman Haken a propus şi dezvoltat ,,sinergetica” ca fiind: a. modul în care diferite sisteme sau părţi ale acestora co-evoluează şi cooperează pentru a crea o ordine nouă în aceste sisteme sau în procesele în care ele intervin b. conceptul de ,,proces cauzal amplificator”, care se referă la rolul buclelor feedback pozitive în sistemele aflate în competiţie cu alte sisteme din mediul înconjurător c. definirea într-un limbaj sistemic a auto-comportamentului, auto-elementului, auto-procesului, auto- organizării d. model ce conţinea elemente interactive care evoluau către configuraţii complexe pe baza unor reguli de transformare deosebit de simple 16. Cei care au determinat în mod decisiv apariţia ciberneticii de ordinul doi au fost: a. Umberto Maturana, Francesco Varela, Heinz von Foerster b. von Glasersfeld, Ilya Prigogine, Stafford Beer c. Claude Shannon, Heinz von Foerster, Herman Haken d. Gordon Pask, Umberto Maturana, S. Umpleby 17. Celebra carte ,,Origins of Order: Self Organization and Selection” îi aparţine lui: a. Norbert Wiener b. Stuard Kauffman c. Charles Darwin 2 3 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii d. Francisco Varela 18. Savantul care a denumit mulţimea de discipline ce s-au desprins din cibernetică ca fiind Ştiinţele Complexităţii a fost: a. E. Milerton-Kelly b. James G. Miller c. Stuart Kauffman d. Herbert A. Simon 19. Cibernetica de ordinul trei este considerată: a. Cibernetica ciberneticii b. Cibernetica interacţiunii dintre sistemul observat şi observator c. Cibernetica inginerească d. Cibernetica sistemelor conceptuale. 20. John von Neuman a creat un dispozitiv de tip cibernetic denumit: a. automat celular; b. automat finit nedeterminist; c. pârghie d. plan înclinat 21. Homeostază semnifică: a. Proprietatea sistemelor de a se descompune în subsisteme; b. Proprietatea sistemului de a conserva structura internă şi echilibrul, în urma apariţiei factorilor perturbatori; c. Proprietatea sistemelor de a evolua structural; d. Proprietatea sistemelor de a se adapta: 22. În cadrul ciberneticii de ordin II, sistemul este considerat: a. Unul pasiv b. Unul dinamic c. Capabil de interacșiune cu observatorul d. Capabil de a furniza feedback pentru atingerea scopurilor umane 23. Primul dispozitiv tehnic modern de tip cibernetic a fost realizat de: a. Claude Bernard b. James Watt c. Andre Marie Ampere d. Henry Poincaré 24. Principiul izomorfismului semnifică: a. Analogia între două sisteme din punct de vedere funcţional; b. Gradul de asemănare structurală şi funcţională a două sisteme, ceea ce facilitează transferul proprietăţilor sistemului mai cunoscut, către un sistem mai puţin cunoscut; c. Analogia între două sisteme din punct de vedere structural; d. Elementele care compun sistemele nu interacţionează 25. După semnul de transmitere a semnalelor prin conexiunea inversă, identificăm: a.Conexiune inversă directă şi mediată; b. Conexiune inversă internă şi externă; c. Conexiune inversă simplă şi multiplă; d. Conexiune inversă pozitivă şi negativă. 26. Care dintre următoarele lucrări aparţine echipei Norbert Wiener, Arturo Rosenblueth şi Julian Bigelow? a. ”Construction of the Real World” b. „Psihologia Consonantistă” c. ,,Behaviour, purpose, and teleology” d. ,,A Logical Calculus of the Ideas Immanents in Nerous Activity 27. Care dintre următoarele concepte este sinonim pentru termenul “teleologic”? 3 4 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii a. Homeostază b. Emergenţă c. Evoluţie d. Feedback 28. Noua concepţie asupra ciberneticii consideră ca fiind obiectul de studiu al acesteia: a. Mecanismul feedback b. Procesele de reglare si autoreglare c. Sistemele economice d. Sistemele adaptive complexe 29. „A-Life” specifică: a. „Artificial life” şi examinează sistemele în interacţiune cu viaţa, utilizând ca metode simularea, modelarea pe calculator, robotica, biochimia; b.” Anti-life” şi analizează sistemele materiale, fără viaţă; c. „ Anterior-life” şi studiază sistemele care au trecut de la forma vie, la forma materiei moarte; d. „ Artificial-life” şi studiază metodele de creare a vieţii artificiale. 30. Teoria algoritmilor genetici a fost fondată de: a. H. von Foerster b. John Holland c. Stuart Kauffman d. Chris Langton 31. Când nu întâlnim „complexitatea dinamică” conform autorului Peter Senge: a. când aceeaşi acţiune are efecte diferite pe termen scurt şi pe termen lung. b. Când o acţiune are consecinţe diferite în părţi diferite ale sistemului c. când aceeaşi acţiune are efecte similare pe termen scurt şi pe termen lung d. când intervenţii obişnuite în sistem produc consecinţe neobişnuite 32. Noţiunea de „fitness landscape” a fost introdusă de: a. Ross Ashby b. Stuard Kauffman c. Ilya Prigogine d. Charles Darwin 33. Jay Forrester a dezvoltat metoda: a. Dinamicii de sistem b. Criticalităţii autoorganizate c. Geometriei fractale d. Reţelelor neuronale 34. Cine este autorul modelului sofware ECHO, care ilustrează modul în care emerge o organizaţie complexă: a. Joel Moses b. Murray Gell-Mann c. W. Brian Arthur d. John H. Holland 35. Fondatorul „Algoritmilor Genetici” este considerat a fi: a. Charles Darwin b. John Holland c. Chris Langhton d. Benoit Mandelbrot 36 Legea modificării este următoarea: a. Elementele categoriale se modifică în cursul recurenţei către nivelele superioare; b. Categoriile inferioare se regăresc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers; c. Nivelele diferite nu se dezvoltă continuu, ci în salturi. 4 5 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii d. Categoria superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conţine un novum specific care nu este inclus în nivelele inferioare; 37. Legea recurenșei este următoarea: a. Elementele categoriale se modifică în cursul recurenţei către nivelele superioare; b. Categoriile inferioare se regăresc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers; c. Nivelele diferite nu se dezvoltă continuu, ci în salturi. d. Categoria superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conţine un novum specific care nu este inclus în nivelele inferioare; 38. Teoria Autopoiesis-ului se poate regăsi şi sub denumirea de: a. Teoria grafurilor b. Teoria automatelor celulare c. Cibernetica de ordin II d. Cibernetica de ordin III 39. Legea distanșei dintre nivele este următoarea: a. Elementele categoriale se modifică în cursul recurenţei către nivelele superioare; b. Categoriile inferioare se regăresc la nivelele superioare ca subcomponente ale categoriilor superioare, dar niciodată invers; c. Nivelele diferite nu se dezvoltă continuu, ci în salturi. d. Categoria superioară, compusă dintr-o diversitate de elemente inferioare, conţine un novum specific care nu este inclus în nivelele inferioare; 40. Contribuţia fundamentală la dezvoltarea Teoriei Reţelelor Booleene a avut-o: a. Benoit Mandelbrot b. Stuard Kaufmann c. Herman Haken d. Edward Lorenz 41. Obiectul de studiu al ciberneticii îl constituie: a. sistemul adaptiv complex b. bucla feedback c. emergenţa d. co-evoluţia 42. Considerăm că evoluţia populaţiei este dată de relaţia L& (t ) = nL(t ) , unde n este rata de creştere (constantă) a populaţiei. În acest caz populaţia la momentul t va fi dată de funcţia: a. L (t ) = n ln t b. L(t ) = L0ent c. L ( t ) = nL 0 d. L (t ) = ne nt 43. Prin sistem disipativ înţelegem: a. Sistem care funcţionează departe de echilibru şi a cărui structură se distruge brusc trecând la o structură haotică; b. Sistem care se adaptează la acţiunea factorilor perturbatori; c. Sistem cu grad mare de organizare, a cărui structură de echilibru se conservă conform principiului homeostaziei; d. Sistem care are potenţialul de a evolua. 44. Printre caracteristicile complexităţii dinamice se găsesc: a. aceeaşi acţiune are efecte diferite pe termen lung şi pe termen scurt; b. elementele sistemului au dinamică necunoscută; c. mecanismele feedback sunt numai pozitive; d. mecanismele feedback sunt numai negative. 45. “Legea varietăţii necesare a fost formulată de: 5 6 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii a. John von Neumann b. Ross Ashby c. Ştefan Odobleja d. Nicolai Hartman 46. Metoda analogiei cibernetice se bazează pe principiul: a. izomorfismului cibernetic; b. conexiunii inverse; c. lui Pontreghin; d. homeostaziei cibernetice. 47. Teoria haosului a fost fondată de: a. Norbert Wiener; b. Edward Norton Lorenz; c. Ross Ashby; d. David Ricardo. 48. Efectul “Butterfly” descoperit de Ed. Lorenz semnifică: a. Sensitivitatea la condiţiile iniţiale, mişcarea aripilor unui fluture poate declanşa o tornadă; b. Sistemele dinamice în natură au proprietatea de homeostazie, mişcarea aripilor unui fluture nu are niciun efect; c. Populaţiile de fluturi, prin comportamentul specific evoluează împreună cu mediul din care fac parte; d. Instabilitate în sentimente şi a fost sursă de inspiraţie pentru Giacomo Puccini pentru opera sa “Madame Btterfly” 49. Considerăm ieşirea dintr-un sistem de tip Black-box: K& (t ) = γK α (t )( L0 e nt ) β e λt − µK (t ). În acest caz, intrarea va fi:  1−α (1 − α )Λ  − µ (1−α )t (1 − α )Λ at 1/(1−α ) β a. K (t ) = {  K 0 −  e + e } , cu Λ = γAL0 , a = nβ + λ  a + µ (1 − α )  a + µ (1 − α ) (1 − α )Λ at 1/(1−α ) b. K (t ) = { e } β , cu Λ = γAL0 , a = nβ + λ a + µ (1 − α )  1−α (1 − α )Λ  − µ (1−α )t 1/(1−α ) c. K (t ) = {  K 0 − e } , cu Λ = γAL0 β , a = nβ + λ  a + µ (1 − α )  (1 − α )Λ at d. K (t ) = { e − µ (1−α )t + e }1/(1−α ) , cu Λ = γAL0 β , a = nβ + λ a + µ (1 − α ) 50. Cercetătorii au denumit ordinele ciberneticii, după cum urmează: a. Cibernetica de ordinul unu: inginerească, de ordinul doi: biologică+evoluţionistă, de ordinul trei: socială; b. Cibernetica de ordinul unu: simplă, de ordinul doi: complexă, de ordinul trei: socială; c. Cibernetica de ordinul unu: clasică, de ordinul doi: neoclasică, de ordinul trei: modernă; d. Cibernetica de ordinul unu: transdisciplinară, de ordinul doi: a organizării, de ordinul trei: a evoluţiei; 51. Modelul „Frontiera lui Markowitz” stă la baza: a. Problemelor de echilibru b. Problemelor de optimizare c. Reșelelor sociale d. Reșelelor neuronale 52. Euler este considerat a fi întemeietorul: a. Teoriei stratificării b. Teoriei automatelor c. Teoriei grafurilor d. Teoria generală a sistemelor 6 7 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii 53. Lucrările de pionerat ale lui McCulloch şi Pitts, ce l-au inspirat pe Wiener, reprezentau rezultatele cercetărilor acestora referitoare la: a. Teoria stratificării, bazată pe introducerea unor nivele ale realităţii, fiecare nivel fiind descris utilizând categorii comune, în timp ce între nivele există corelaţii (interdependenţe) cauzale b. Rolul conexiunilor nervoase în transmiterea impulsurilor de la creier către restul organelor din organismul uman c. Celulele haxagonale care se formează într-un vas de apă încălzit d. Raporturile de interdependenţă dintre sistemul economic şi sistemul ecologic 54. Conferinţele care au avut un rol foarte important în dezvoltarea noii ştiinţe a ciberneticii s-au numit: a. Josiah Macy, Jr b. Wiener c. Kybernetes d. Ştiinţele complexităţii 55. Unul dintre primii economişti care au privit în mod sceptic bazele destul de şubrede pe care era construită teoria economică a timpului său a fost: a. Ludwig von Bertalanffy b. Keneth Boulding c. H. von Foerster d. Gordon Pask 56. Umberto Maturana a câştigat Premiul Nobel pentru: a. Chimie b. Fizică c. Economie d. Nu l-a câştigat niciodată 57. Sintagma ,,cibernetica ciberneticii” a fost utilizată pentru prima oară de către: a. Francesco Varela b. Heinz von Foerster c. Umberto Maturama d. Ross Ashby 58. Anul în care se consideră că ar fi apărut în mod oficial ştiinţa ciberneticii este: a. 1950 b. 1935 c. 1896 d. 1948 59. Lucrarea lui Stefan Odobleja „Psihologia Consonantistă” a fost publicată în anul 1938 la: a. Bucureşti b. Londra c. Paris d. New York 60. Lucrarea „Discurs asupra metodei” a fost scrisă de: a. Ştefan Odobleja b. Rene Descartes c. Andre Marie Ampere d. Claude Bernard 61. Cartea în care se stabilesc condiţiile în care un set de reguli logice este noncontradictoriu a fost scrisă de: a. Andre Marie Ampere b. Henry Poincaré c. Bertrand Russell şi A. N. Whitehead d. Konig 62. Cartea ”Construction of the Real World” a fost scrisă de: a. Bertrand Russell şi Whitehead 7 8 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii b. Nicolai Hartmann c. Walter Bradford Cannon d. Norbert Wiener 63. Norbert Wiener a fost la origine: a. American b. Francez c. Evreu d. Român 64. Ce au în comun următorii oameni de ştiinţă: Murray Gell-Man, Phillip Anderson, Keyneth Arrow, Ilya Prigogine, Thomas Schelling? a. Au descoperit stetoscopul b. Au câştigat premiul Nobel c. Au fost intemeietorii Ciberneticii d. Au fost printre precursorii Ciberneticii 65. Care dintre următorii oameni de ştiinţă este considerat întemeietorul ciberneticii sociale datorită aplicării principiilor descoperite de Norbert Wiener în studii antropologice: a. Margaret mead b. Gregory Bateson c. Claude Shannon d. Walter Cannon 66. Opera principală a lui Claude Shannon, ,,A Mathematical Theory of Communication” a fost scrisă: a. Anterior apariţiei lucrării fundamentale a lui Norbert Wiener b. In acelaşi an cu lucrarea lui Norbert Wiener c. la câţiva ani după apariţia lucrării lui |Norbert Wiener d. Shannon nu a scris lucrarea menţionată. 67 Norbert Wiener a intuit că bucla feedback din sistemele cibernetice transmite în esenţă: a. Informaţie b. Impulsuri nervoase c. Tehnologii de fabricaţie d. Nici una dintre cele de mai sus 68. Un mesaj purtător de informaţie nu poate să aibă : a. Conţinut semantic b. Conţinut sinctactic c. Conţinut pragmatic d. Conţinut vid. 69. Cine a introdus “bitul” ca unitate fundamental de măsurare a cantităţii de informaţie: a. Claude Shannon şi Denis Weaver b. J. McCulloch şi W. Pitts c. A. Rosenblueth şi Julian Bigelow d. Gregory Bateson şi Margaret Mead 70. Cuvântul grec “kybernetycos” însemna: a. Căpitan de navă b. Marinar c. Pilot de navă d. Semnalizator 71. Platon utilizează termenul de “kybernetykes” cu sensul cel mai apropiat de conţinutul modern al ciberneticii în dialogul: a. Alcibiades b. Atlantida c. Tectet d. Thaietetos 8 9 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii 72. Termenul de sistem, fundamental în cibernetică, provine din a. Latina veche b. Greaca veche c. Egipteana faraonică d. Sanscrită 73. Care este titlul correct al cărţii fundamentale a lui Norbert Wiener: a. Cibernetica sau ştiinţa comunicării la fiinţe şî maşini b. Cibernetica sau ştiinţa comenzii maşinilor de calcul c. Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini d. Cibernetica sau ştiinţa comenzii şi comunicării în organizaţii 74. Ludwig von Bertalanffy, creatorul Ştiinţei Generale a Sistemelor, a fost primul savant care a afirmat că: a. Bucla feedback este inerent informaţională b. Sistemele sunt organizate pe niveluri c. Există sinteme închise şi sisteme deschise d. Doar sistemele deschise sunt auto-organizatoare 75. Cu cine a fost comparat Ludwig von Bertalanffy pentru descoperirile sale în domeniul sistemelor: a. Galileo Galilei b. Cristofor Columb c. Albert Einstein d. Nu a fost comparat niciodată cu un mare descoperitor 76. Ce ambiţie declara Ludwig von Bertalanffy că ar avea prin lucrările sale în domeniul ştiinţelor a. Să descopere legile izomorfe ale ştiinţelor b. Sa creeze un sistem general care să cuprindă întreaga realitate înconjurătoare c. Să reformeze societatea prin cunoaştere sistemică d. Sa ia premilul Nobel 77. Kenteth Boulding, primul economist care a utilizat cibernetica în lucrările sale tiinţifice, este recunscut ş ca a. Primul economist care a mers în Antarctica b. Primul economist care a îmbrăţişat doctrina lui Gandhi a non-violenţei c. Primul economist care a înţeles interdependenţa dintre sistemul economic şi sistemul ecologic d. Primul economist care a vorbit despre schimbările climaterice actuale 78. Conceptul de “automat”, studiat pe larg în cibernetică, a fost introdus de: a. J. McCulloch şi W. Pitts b. J. von Neumann şi Stanislas Ulam c. Claude Shannon şi Denis Weaver d. Norbert Wiener şi Julian Bigelow 79. Pe lângă contribuţia la apariţia teoriei automatelor, J. von Neumann a contribuit la: a. Teoria jocurilor b. Programarea matematică c. Ştiinţei calculatoarelor d. Toate cele de mai sus 80. Stafford Beer este considerat părintele: a. Ciberneticii tehnice b. Ciberneticii medicale c. Ciberneticii manageriale b. Ciberneticii sociale 81. În concepţia sa ştiinţifică, Stafford Beer a făcut o analogie între a. Organizaţiile economice şi creierul uman b. Funcţionarea calculatoarelor şi funcţionarea creierului uman c. Sistemel vii şi sistemele artificiale d. Sistemele tehnice şi sistemele naturale 9 10 Capitolul I: Apariția și dezvoltarea ciberneticii 82. Ilya Prigogine, laureat al premiului Nobel pentru chimie, este cel care a descoperit a. Brusselatorul b. Funcţionarea-departe-de-echilibru c. Rolul structurilor dissipative în sistemele naturale d. Toate cele de mai sus 83. Herbert A Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie, a avut o contribuţie hotărâtoare la: a. Apariţia ştiinţelor complexitătii b. Apariţia Ştiinţelor calculatoarelor c. Apariţia modelării matematice d. Apariţia Teoriei jocurilor. 84. Norbert Wiener, a fost profesor de: a. chimie, la Cambridge b. matematica, la MIT c. limbi slave, la Columbia University d. cibernetică, la Gottingen 85. Lucrarea “Sunt matematician” aparșine lui: a. Arturo Rosenblueth b. Stuart Umpleby c. Stuart Kauffman d. Norbert Wiener 86. Procesul aleator brownian, care constituie si azi un model perfect al mișcării aleatoare, a fost descris de: a. Browm b. Norbert Wiener c. Kolmogorov d. J. G. Miller 87. În timpul celui de-al doilea război mondial, preocupările lui Norbert Wiener s-au axat pe: a. transmiterea impulsurilor nervoase și inhibișia cerebrală b. perfecșionarea dispozitivelor de ochire automată a tunurilor antiaeriene c. informașia oferită de bucla feedback d. metoda comportamentală 88. Profesia colaboratorului lui Norbert Wiener, Julian Bigelow era: a. medic neurochirurg b. inginer c. profesor de psihologie d. matematician 89. Perioada inovatorilor este considerată a fi cuprinsă între anii: a. 1850-1900 b. 1970-1980 c. 1965-1980 d. 1960-1985 90. În opinia lui Andre Marie Ampere, știinșa ciberneticii reprezintă: a. Arta guvernării b. Complexitate c. Un principiu al armoniei prestabilite d. știinșa universului 10 1 Capitolul 1: Definirea ciberneticii ca știință. Obiectul ciberneticii economice Teste Grilă: 1. Noua concepţie asupra ciberneticii de ordinul trei consideră ca fiind obiectul de studiu al acesteia: a) Mecanismul feedback b) Procesele de reglare si autoreglare c) Sistemele economice d) Sistemele adaptive complexe 2. Afirmaţia conform căreia “mijloacele cele mai sofisticate de prognoză şi analiză a afacerilor... de regulă eşuează în încercarea de a produce schimbări radicale în conducerea acestora” îi aparţine lui: a. Joel Moses b. Richetin şi Maier c. Flood şi Carlson d. Peter Senge 3. În ce lucrare se introduce termenul de complexitate dinamică? a. Complexity and Flexibility b. The Fifth Discipline c. The Art of System Architecturing d. Modeling of Complex Systerms 4. Când nu întâlnim „complexitatea dinamică” conform autorului Peter Senge? a. când aceeaşi acţiune are efecte diferite pe termen scurt şi pe termen lung. b. Când o acţiune are consecinţe diferite în părţi diferite ale sistemului c. când aceeaşi acţiune are efecte similare pe termen scurt şi pe termen lung d. când intervenţii obişnuite în sistem produc consecinţe neobişnuite 5. În care lucrare se prezintă sistemul complex ca fiind compus din din părţi interconectate, sistemul pur şi simplu crescând în complexitate ? a. Complexity and Flexibility b. The Fifth Discipline c. The Art of System Architecturing d. Modeling of Complex Systerms 6. Care savanţi au făcut pentru prima dată distincţia dintre complexitatea ştiinţifică şi cea matematică? a. Coveney şi Highfield b. Richetin şi Maier c. Flood şi Carlson d. Edward G. Wilson şi W.Brian Arthur 7. Cine este autorul modelului sofware ECHO, care ilustrează modul în care emerge o organizaţie complexă? a. Joel Moses b. Murray Gell-Mann c. W. Brian Arthur d. John H. Holand 8. Părintele Sinergeticii este considerat a fi: a. Charles Darwin b. John Holland c. Benoit Mandelbrot d. Herman Haken 2 Capitolul 1: Definirea ciberneticii ca știință. Obiectul ciberneticii economice 9. Părintele „A-Life” este considerat a fi: a. H. Maturana b. Jay Forrester c. Chris Langhton d. Benoit Mandelbrot 10. Părintele „Biologiei evoluţioniste” este considerat a fi: a. H. Maturana b. Jay Forrester c. Charles Darwin d. Benoit Mandelbrot 11. Teoria Autopoiesis-ului se poate regăsi şi sub denumirea de: a. Teoria grafurilor b. Teoria automatelor celulare c. Cibernetica de ordin II d. Cibernetica de ordin III 12. Per Bak şi Chao Tang sunt consideraţi creatorii: a. Dinamicii de sistem b. Criticalităţii autoorganizate c. Geometriei fractale d. Reţelelor neuronale 13. Contribuţia fundamentală la dezvoltarea Teoriei Reţelelor Booleene a avut-o: a. Benoit Mandelbrot b. St. Kaufmann c. Herman Haken d. Edward Lorenz 14. Obiectul de studiu al ciberneticii de ordinul III îl constituie: a. sistemul adaptiv complex b. bucla feedback c. emergenţa d. co-evoluţia 15. Jay Forrester a dezvoltat metoda: a. Dinamicii de sistem b. Criticalităţii autoorganizate c. Geometriei fractale d. Reţelelor neuronale 16. Noţiunea de peisaj fitness a fost introdusă de: a. Ross Ashby b. St. Kauffman c. S. Wright d. Ch. Darwin 17. Teoria algoritmilor genetici a fost fondată de: a. H. von Foerster b. John Holland c. Stuart Kauffman d. Chris Langton 18. “Amprenta lui Dumnezeu” aşa cum a fost denumită mulţimea fractală, a fost descoperită de: a. J. M. Keynes b. St. Kauffman c. E. Lorentz d. B. Mandelbrot 3 Capitolul 1: Definirea ciberneticii ca știință. Obiectul ciberneticii economice 19. Dinamica de sistem a fost întemeiată de: a. F. Capra b. J. Forrester c. Waren McCulloch d. Julian Bigelow 20. Codul DNA al unei întreprinderi se aseamănă cu: a. reţeaua neuronilor b. genomul uman c. combinaţie de gene d. mutaţie în gene 21. Cine a propus o ştiinţă a complexităţii care să includă toate nivelele ştiinţei, de la celulă până la societate: a. J. Von Neumann b. Keneth Boulding c. L. von Bertalanffy d. Norbert Wiener 22. Ce şcoală a avut o contribuţie determinantă la apariţia ştiinţelor complexităţii: a. Scoala de la Princeton b. Scoala de la Yale c. Scoala de la Santa Fe d. Scoala de la Bucureşti 23. Teoria haosului, componentă a ştiinţelor complexităţii, studiază: a. Senzitivitatea la condiţiile iniţiale b. Sistemele neliniare c. Mulţimile fractale d. Toate cele de mai sus 24. Printre componenţii Şcolii de la Santa Fe care au contribuit la dezvoltarea ştiinţelor complexităţii nu se numără: a. Brian Arthur b. Steven N. Durlauf c. Julian Bigelow d. St. Kaufmann 25. Care dintre următoarele motive sunt considerate ca fiind motive temeinice ale schimbării ştiinţei economice actuale: a. Economia este compusă din agenţi interconectaţi, distribuiţi şi eterogeni b. Economia nu dispune de un control global c. Economia are o organizare de tip ierarhic încrucişat şi recursiv d. Toate cele de mai sus 26. Cine a făcut afirmaţia următoare ,,Noua economie constă dintr-o meta-reţea globală de interacţiuni tehnologice şi umane complexe...” ? a. Fridjof Capra b. Karl Marx c. John Maynard Keynes d. Nicholas Kaldor 27. Ce savant contemporan a scris „A New Kind of Science”, o adevărată biblie a ştiinţelor complexităţii: a. Brian Arthur b. St. Kaufmann c. J. Holland d. St. Wolfram 4 Capitolul 1: Definirea ciberneticii ca știință. Obiectul ciberneticii economice 28. Cibernetica de ordinul trei mai este denumită: a. Cibernetica ciberneticii b. Cibernetica biologică c. Sociocibernetica d. Cibernetica tehnică 29. Între cibernetica de ordinul întâi şi cea de ordinul doi deosebirea fundamentală constă în: a. Natura diferită a buclelor feedback b. Modul de includere a sistemului observator c. Dimensiunea sistemelor cibernetice studiate d. Una este statică iar cealaltă dinamică 30. Cibernetica de ordinul trei: a. Explică relaţia dintre ştiinţele naturii şi ştiinţele sociale b. Explică modul în care funcţionează creierul uman c. Se ocupă de relaţia dintre om şi calculator d. Studiază sistemele distribuite din diferite domenii ştiinţifice 31. Cibernetica economică, ca o componentă a ciberneticii de ordinul trei, studiază: a. Sistemul general din economie b. Sistemul legităţilor economice c. Sistemul adaptiv complex din economie d. Sistemul organizării activităţilor umane 32. Care dintre următoarele domenii ştiinţifice a influenţat cel mai mult dezvoltarea ciberneticii economice: a. Dinamica de sistem b. Criticalitatea auto-organizată c. Biologia evoluţionistă d. Teoria sistemelor dinamice deterministe 33. Cibernetica economică se aplică în economie doar : a. Sistemelor Macroeconomice b. Sistemelor Microeconomice c. Ecosistemelor de afaceri d. Oricărui sistem complex indiferent de nivelul acestuia 34. Care dintre următoarele sisteme nu sunt studiate de către cibernetica economică: a. Întreprinderile (firmele) b. Pieţele c. Reţelele biologice d. Sistemul economiei naţionale 35. Printre domeniile cuprinse în cadrul ciberneticii economice nu se regăseşte: a. Cibernetica întreprinderilor b. Cibernetica economiei naţionale c. Cibernetica pieţelor financiare d. Cibernetica medicală 1 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice Grile 1. Care dintre următoarele criterii nu sunt utilizate în evaluarea modelelor cibernetice: a) Completitudinea modelului b) Consistenţa modelului c) Simularea modelului d) Validitatea modelului 2. Non-partiţionarea ca proprietate generală a unui model este dată de: a. orice sistem este un model al lui însuşi b. un model al unui subsistem nu este în mod necesar model al întregului sistem c. un model al întregului sistem este irelevant pentru un subsistem al sistemului respectiv d. două modele ale aceluiaşi sistem nu sunt în mod necesar echivalente. Altfel spus, putem reprezenta un sistem în mai multe moduri, asociindu-le modele care nu au relaţii între ele 3. Non-transferabilitatea ca proprietate generală a unui model este dată de: a. orice sistem este un model al lui însuşi b. un model al unui subsistem nu este în mod necesar model al întregului sistem c. un model al întregului sistem este irelevant pentru un subsistem al sistemului respectiv d. două modele ale aceluiaşi sistem nu sunt în mod necesar echivalente. Altfel spus, putem reprezenta un sistem în mai multe moduri, asociindu-le modele care nu au relaţii între ele 4.. Consistenţa modelului se referă la: a. culegerea datelor şi informaţiilor despre sistemul care urmează a fi modelat şi/sau mediul său înconjurător b. aprecierea valorii unui model c. faptul că nici un aspect important al modelului nu trebuie evitat sau neglijat d. imposibilitatea celui care utilizează modelul de a face confuzii 5. Raţionalitatea agenților presupune că: a. agenţii iniţiază orice acţiune în scopul maximizării performanţei lor în raport cu o funcţie de evaluare b. agentul funcţionează fără intervenţia directă a omului sau a altor agenţi c. agenţii au un rol activ d. agentul primeşte inputuri de la mediul său şi că el poate executa acţiuni care schimbă acest mediu într- un anumit fel 6. Primul savant care a utilizat termenul de „agent” în sensul său actual a fost: a. J. Ferber b. Wooldridge c. Tim Ray d. Thomas Schelling 7. Proprietatea de proactivitate a unui agent are în vedere: a. operarea agentului fără intervenţia directă a oamenilor sau a altor sisteme, având un anumit tip de control asupra acţiunilor (activităţilor) proprii şi stării interne b. perceperea agentului a mediului înconjurător şi răspunderea la schimbările continue şi neanticipate care au loc în mediu c. interacţionarea cu alţi agenţi (şi posibil oameni) utilizând un anumit limbaj de comunicare, care este înţeles de toţi ceilalţi agenţi d. faptul că agentul nu reacţionează doar ca răspuns la schimbările din mediul înconjurător; el este capabil să aibă comportamente orientate către atingerea unor scopuri, având în acest sens iniţiativă proprie 8. Care dintre următoarele variante nu reprezintă un tip de interacţiune ce poate fi găsit în sistemele multiagent: a. bunăvoința b. colaborarea c. cooperarea d. negocierea 2 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice 9. Coordonarea în sistemele multiagent reprezintă: a. interacţiunea cu alţi agenţi utilizând un anumit limbaj de comunicare, care este înţeles de toţi ceilalţi agenţi b. operarea fără intervenţia directă a oamenilor sau a altor sisteme, având un anumit tip de control asupra acţiunilor (activităţilor) proprii şi stării interne c. agentul nu are scopuri conflictuale în raport cu alţi agenţi şi execută întotdeauna ceea ce i se cere d. realizarea unei manieri în care acţiunile pentru îndeplinirea diferitelor sarcini pot fi organizate în timp şi spaţiu pentru a realiza obiectivele 10. Cooperarea în sistemele multiagent reprezintă: a. realizarea unei manieri în care acţiunile pentru îndeplinirea diferitelor sarcini pot fi organizate în timp şi spaţiu pentru a realiza obiectivele b. răspunderea la întrebările: cine ce face, când şi cu ce mijloace, în ce mod şi cu cine. Constă în rezolvarea unor subprobleme, prin repartizarea de sarcini, coordonarea acţiunilor şi rezolvarea conflictelor ce pot să apară c. folosirea unor agenţi mediatori, în vederea aplanării conflictelor d. stabilirea manierii de repartizare a unei sarcini între mai mulţi agenţi, fiind posibil să se utilizeze tehnici specializate sau distribuite 11. Colaborarea în sistemele multiagent reprezintă: a. realizarea unei manieri în care acţiunile pentru îndeplinirea diferitelor sarcini pot fi organizate în timp şi spaţiu pentru a realiza obiectivele b. răspunderea la întrebările: cine ce face, când şi cu ce mijloace, în ce mod şi cu cine. Constă în rezolvarea unor subprobleme, prin repartizarea de sarcini, coordonarea acţiunilor şi rezolvarea conflictelor ce pot să apară c. folosirea unor agenţi mediatori, în vederea aplanării conflictelor d. stabilirea manierii de repartizare a unei sarcini între mai mulţi agenţi, fiind posibil să se utilizeze tehnici specializate sau distribuite 12. Negocierea în sistemele multiagent reprezintă: a. realizarea unei manieri în care acţiunile pentru îndeplinirea diferitelor sarcini pot fi organizate în timp şi spaţiu pentru a realiza obiectivele b. răspunderea la întrebările: cine ce face, când şi cu ce mijloace, în ce mod şi cu cine. Constă în rezolvarea unor subprobleme, prin repartizarea de sarcini, coordonarea acţiunilor şi rezolvarea conflictelor ce pot să apară c. folosirea unor agenţi mediatori, în vederea aplanării conflictelor d. stabilirea manierii de repartizare a unei sarcini între mai mulţi agenţi, fiind posibil să se utilizeze tehnici specializate sau distribuite 13. Agenţii autonomi reprezintă: a. agenţi care se adaptează dinamic şi învaţă despre şi din mediul lor înconjurător. Deci aceşti agenţi se adaptează la incertitudine şi schimbare b. agenţi care interacţionează cu oamenii, alţi agenţi, sisteme legale şi surse informaţionale c. agenţi proactivi, orientaţi către un scop şi acţionând conform acestuia, fără să fie necesară intervenţia utilizatorului, confirmarea şi acordul acestuia d. agenţi care comunică cu oamenii utilizând diferite tipuri de interfeţe, inclusiv limbajul natural 14. Agenţii adaptivi reprezintă: a. agenţi care îşi coordonează acţiunile şi negociază pentru a atinge obiective comune b. agenţi care se adaptează dinamic şi învaţă despre şi din mediul lor înconjurător c. agenţi care se deplasează unde este nevoie, posibil urmând un itinerar d. agenţi care colaborează cu alţi agenţi şi/sau oameni pentru a atinge scopuri comune 15. Agenţii reactivi reprezintă: a. agenţi care sunt activaţi de evenimente şi senzitivi la conjunctura din domeniul realităţii înconjurătoare b. agenţi care mijlocesc alocarea resurselor de orice fel între oameni şi/sau alte categorii de agenţi c. agenţi care comunică cu oamenii utilizând diferite tipuri de interfeţe, inclusiv limbajul natural d. agenţi care colectează informaţie din surse multiple eterogene şi trimit informaţie către surse multiple 16. Agenţii mobili reprezintă: 3 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice a. agenţi care interacţionează cu oamenii, alţi agenţi, sisteme legale şi surse informaţionale b. agenţi care îşi coordonează acţiunile şi negociază pentru a atinge obiective comune c. agenţi care se deplasează unde este nevoie, posibil urmând un itinerar d. agenţi care colaborează cu alţi agenţi şi/sau oameni pentru a atinge scopuri comune 17. Agenţii interactivi reprezintă: a. agenţi care interacţionează cu oamenii, alţi agenţi, sisteme legale şi surse informaţionale b. agenţi care colaborează cu alţi agenţi şi/sau oameni pentru a atinge scopuri comune c. agenţi care comunică cu oamenii utilizând diferite tipuri de interfeţe, inclusiv limbajul natural d. agenţi care execută anumite operaţii în mod autonom şi în timp real ca urmare a apariţiei anumitor evenimente sau mesaje în mediul înconjurător 18. Agenţii cooperativi reprezintă: a. agenţi care îşi coordonează acţiunile şi negociază pentru a atinge obiective comune b. agenţi care colaborează cu alţi agenţi şi/sau oameni pentru a atinge scopuri comune c. agenţi care colectează informaţie din surse multiple eterogene şi trimit informaţie către surse multiple d. agenţi care mijlocesc alocarea resurselor de orice fel între oameni şi/sau alte categorii de agenţi 19. Agenţii sociali reprezintă: a. agenţi proactivi, orientaţi către un scop şi acţionând conform acestuia, fără să fie necesară intervenţia utilizatorului, confirmarea şi acordul acestuia b. agenţi care interacţionează cu oamenii, alţi agenţi, sisteme legale şi surse informaţionale c. agenţi care colaborează cu alţi agenţi şi/sau oameni pentru a atinge scopuri comune d. agenţi care comunică cu oamenii utilizând diferite tipuri de interfeţe, inclusiv limbajul natural 20. Mediul fizic al agenților constă în: a. principii şi procese care guvernează şi susţin o populaţie de agenţi b. legile naturii ce exprimă adevărurile fundamentale care sunt esenţiale în lumea înconjurătoare c. principiile şi procesele care guvernează şi susţin schimbul de idei, cunoştinţe, informaţii şi date d. principii, procese şi structuri care asigură o infrastructură pentru ca agenţii să schimbe informaţii 21.. Accesibilitatea ca ți caracteristică de bază a mediului fizic al unui agent ilustrează: a. în ce măsură agentul poate să prezică evenimente din mediu? b. cât de omogene sau de eterogene sunt entităţile din mediu? c. cât de mult poate mediul să se schimbe în timp ce agentul alege o acţiune următoare? d. în ce masură observatorul poate influența agentul 22. Controlabilitatea ca ți caracteristică de bază a mediului fizic al unui agent reprezintă: a. în ce măsură agentul poate modifica mediul său inconjurator b. cât de mult poate mediul să se schimbe în timp ce agentul alege o acţiune următoare c. în ce măsură agentul poate să prezică evenimente din mediu d. cât de omogene sau de eterogene sunt entităţile din mediu 23. Nu reprezintă reglementări care caracterizează mediul social varianta: a. Limbajul de comunicare b. Protocoale de interacţiune c. Cultura d. Prelucrarea limbajului 24. Protocoalele de interacţiune reprezintă: a. comunicarea pentru ca agenții să îți atingă scopurile proprii şi scopurile grupului social la care ei iau parte b. modalitatea de comunicare ca o secvenţă acceptată de mesaje între entităţi şi restricţiile privind conţinutul acestor mesaje c. regulile care impun un comportament social acceptabil d. servicii de evidenţă ce localizează agentul prin metode de tip pagini albe (pentru agentul individual), pagini galbene (pentru colectivităţi de agenţi) şi pagini verzi (servicii oferite), precum şi servicii de mediere ce acţionează prin intermediul unui agent mediator 4 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice 25. Care dintre variantele de mai jos nu reprezintă un beneficiu al utilizării MBA-ului în raport cu alte tehnici de modelare: a. MBA surprinde fenomene emergente b. MBA constituie o descriere naturală a sistemului modelat c. MBA este flexibilă d. Nici un răspuns corect 26. Se dă următorul grafic: Acest grafic corespunde situației când rădăcina ecuației caracteristice a soluției părții omogene a unei ecuații cu diferențe de ordin I este: a. Funcție pozitivă b. Constanta 1 c. < -1 d. Fracție negativă 27. Se dă următorul grafic: Acest grafic corespunde situației când rădăcina ecuației caracteristice a soluției părții omogene a unei ecuații cu diferențe de ordin I este: a. Funcție pozitivă b. Constanta 1 c. < -1 d. Fracție negativă 28. Ecuația caracteristică corespunzătoare lui a* - (c – )* = 0 este: a. λ – (c - δ) = 0 b. λ + (c - δ) = 0 c. λ – (c - δ) / a = 0 d. 29. Ecuația =A* reprezintă pentru o ecuație cu diferențe de ordin I: a. Forma soluției particulare b. Forma soluției părții omogene c. Forma soluției de echilibru 5 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice d. Forma soluției generale 30. Multiplicatorul Keynesian este de forma: a. c / ( 1 - c ) b. 1 / ( 1 + c ) c. c / (1 + c ) d. 1 / ( 1 - c ) 31. Modelul Pânzei de Păianjen este: a. Un model de cerere ți ofertă cu un decalaj de o perioadă la răspunsul ofertei b. Un model de cerere ți ofertă cu un decalaj de două perioade la răspunsul ofertei c. Un model de cerere ți ofertă fără decalaj d. Nici un răspuns corect 32. Care ecuație a venitului într-o economie închisă este incorectă: a. b. Y = C + S + T c. Y = C - S + T d. Y = Co + c * Yd + I + G 33. Punctul de echilibru a următorului sistem discret x ( t + 1) = 9 – 2 x (t) este: a. -3 b. 3 c. 4.5 d. -4.5 34. Alegeți varianta corectă pentru următorul sistem: x ( t + 1) = 4 + 1/2 * x (t) a. Panta este pozitivă , stabilitate globală b. Panta este pozitivă, instabilitate globală c. Panta este negativă, stabilitate globală d. Panta este negativă, instabilitate globală 35. Se dă următorul model: ∆ p (t + 1) = 0,1 * [ ] q (t) = min [ ] Prețul ți cantitatea de echilibru sunt: a. ( 15,3 ; 15.9 ) b. ( 34 ; 72 ) c. ( 46 ; 108 ) d. ( 34 ; 132 ) 36. Ecuația deficitului bugetar este: a. DB = G + TR + T b. DB = G – TR + T c. DB = G – Tr – T d. DB = G + Tr – T 37. Se cunosc următoarele date: C= 40, G=1000, Tr= 200, I= 70, T= 90. Care este valoarea deficitului bugetar? a. 1290 b. 1110 c. 150 d. 820 6 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice 38. Efectul crețterii investițiilor cu 50 um asupra venitului, în cazul economiei cu 2 sectoare este: ( c = 0,3 ; t = 1/3 ) a. 71.42 b. 38.46 c. 62.5 d. 35.71 39. Se dă modelul economiei cu 4 sectoare: D = C + I + G + NX C = Co + c * Yd Yd = Y-T+TR T = To + t * Y D=Y t = 1/3 ; c=0,9 Dacă variația deficitului bugetar este -100, cât este variația cheltuielilor guvernamentale? a. -600 um b. -40 um c. + 40 um d. -54,54 um 40. Se cunoațte ecuația caracteristică a unei ecuații cu diferențe de ordin II: Utilizând testul semnului putem afirma că rădăcinile sunt: a. Ambele negative b. Ambele pozitive c. rădăcină pozitivă, una negativă d. Nu există suficiente date 41. Se dă o ecuație cu diferențe de ordin II care are următoarea ecuație caracteristică: Care dintre următoarele variante nu reprezintă o condiție necesară pentru testul de stabilitate: a. 1 – β1 + β2 > 0 b. 1 + β1 - β2 > 0 c. 1 + β1 + β2 > 0 d. 1 - β2 > 0 42. Se dă următorul sistem compus din două ecuații diferențiale neomogene cu coeficienți constanți: = 25* Matriceal sistemul se poate scrie: 7 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice 43. Expresia curbei IS este: a. b. c. d. 44. Care dintre următoarele expresii nu reprezintă curba LM: a. b. c. d. Nici un răspuns corect 45. Care dintre următoarele afirmații este falsă? a. La dreapta curbei IS venitul este crescător b. La dreapta curbei LM rata dobânzii este crescătoare c. La stânga curbei IS venitul este crescător d. La stânga curbei LM rata dobânzii este descrescătoare 46. Pentru un model IS-LM continuu se cunosc valorile: G=100; k = 0,25; c=0,75; mo=10; t = 0,5; u = 0,1; h=1,2. Echilibrul economiei se găsețte în punctul: a. (62,15) b. (15,62) c. (61,52) d. (52,61) 47. Multiplicatorul cheltuielilor autonome ( în cazul economiei cu 3 sectoare) este: a. b. c. d. 48. Se cunosc datele: c=0,9; t= 0,33; ∆TR = 200 Modificarea venitului ca răspuns la modificarea transferurilor este: a. 450 b. 500 c. 550 d. 600 49. Utilizând efectul multplicatorului Keynesian, o scădere a investițiilor duce la: a. Crețtere a consumului b. Scădere a venitului c. Scădere a ratei dobânzii d. Nici un răspuns corect 50. Irelevanța ca proprietate generală a unui model este dată de: a. orice sistem este un model al lui însuşi b. un model al unui subsistem nu este în mod necesar model al întregului sistem c. un model al întregului sistem este irelevant pentru un subsistem al sistemului respectiv d. două modele ale aceluiaşi sistem nu sunt în mod necesar echivalente. 8 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice 51. Principala metodă utilizată în cibernetica econmică pentru studiul sistemelor adaptive complexe ți a proceselor la care acestea participă este: a. simularea b. observarea c. modelarea d. analiza relațiilor 52. Cibernetica utilizează următoarea metodă de modelare: a. bazată pe agenți b. inspirată din natură c. bazată pe ecuații d. toate variantele de mai sus 53. Figura de mai jos reprezintă:. a. reprezintă sumatorul corespunzător operaţiei de însumare a elementelor (variabilelor) de intrare b. reprezintă simbolul integrator, asociat operaţiei de integrare a intrării c. reprezintă multiplicatorul, adică simbolul corespunzător transformării liniare a vectorului de intrare în vector de ieşire d. reprezintă derivatorul, asociat operației de derivare a intrării. 54. Figura de mai jos reprezintă: a. reprezintă sumatorul corespunzător operaţiei de însumare a elementelor (variabilelor) de intrare b. reprezintă simbolul integrator, asociat operaţiei de integrare a intrării c. reprezintă multiplicatorul, adică simbolul corespunzător transformării liniare a vectorului de intrare în vector de ieşire d. reprezintă derivatorul, asociat operației de derivare a intrării. 9 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice 55. Figura de mai jos reprezintă: a. reprezintă sumatorul corespunzător operaţiei de însumare a elementelor (variabilelor) de intrare b. reprezintă simbolul integrator, asociat operaţiei de integrare a intrării c. reprezintă multiplicatorul, adică simbolul corespunzător transformării liniare a vectorului de intrare în vector de ieşire d. reprezintă derivatorul, asociat operației de derivare a intrării. 56. Principala diferență dintre sistemele diferențiale ți cele cu diferențe constă în: a. modul de abordare al relațiilor b. modul de percepere al timpului c. modul de calcul al soluției d. reprezintă acelați lucru. 57. Modelul lui Harrod este un exemplu pentru: a. ecuații cu diferențe de ordin II b. ecuații diferențiale neomogene c. ecuații diferențiale omogene de ordin I d. ecuații cu diferențe de ordin I 58. Conform modelului lui Harrod, echilibrul în economie se stabilețte atunci când: a. investiția este egală cu venitul b. economiile egalează investițiile c. venitul este constant d. economiile cresc exponențial 59. Soluția generală a părții omogene a unei ecuații diferențiale este de forma: n a. y G (t ) = ∑ Ai * e λi t i =1 n b. y G (t ) = ∏ Ai * e λit i =1 c. y (t ) = y (t ) + y p (t ) g d. y P (t ); de forma termenului liber 60. Soluția particulară a părții neomogene a unei ecuații diferențiale este de forma: n a. y G (t ) = ∑ Ai * e λi t i =1 n b. y G (t ) = ∏ Ai * e λit i =1 c. y (t ) = y g (t ) + y p (t ) 10 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice d. y P (t ); de forma termenului liber 61. Soluția unei ecuații diferențiale este de forma: n a. y G (t ) = ∑ Ai * e λi t i =1 n b. y G (t ) = ∏ Ai * e λit i =1 c. y (t ) = y g (t ) + y p (t ) d. y P (t ); de forma termenului liber 62. Modelul logistic este creat de: a. Solow b. Domar c. Verhulst d. Harrod 63. P.F. Verhulst a fost de origine: a. German b. Austriac c. Olandez d. Belgian 64. Modelul logistic este creat ca reacție la: a. Teza malthusiană a crețterii explozive a populației b. Teza lui Domar privind deprecierea capitalului fix c. Teza malthusiană a crețterii logaritmice a populației d. Nici o variantă de mai sus 65. Conform lui Malthus, rata mortalității: a. Depinde de volumul populației b. Este constantă în timp c. Este nesemnificativă modelului d. Depinde de aria geografică 66. Curba logistică este de forma: 1 a. P (t ) =  ξ − nt ξ  P(0) − n  * e + n 1 b. P (t ) =  −1 ξ  −nt ξ  P (0) + n  * e + n 1 c. P (t ) =  −1 ξ  − nt ξ  P (0) − n  * e + n 1 d. P (t ) =  −1 ξ  −nt ξ  P (0) − n  * e − n 67. În cadrul modelului lui Solow privind ocuparea totală a forței de muncă, acumularea capitalului trebuie să fie egală cu: 11 Capitolul III: Modelarea – metodă de studiu a ciberneticii economice a. Investiția brută b. Investiția netă + Crețterea de capital necesar noilor generații de forță de muncă c. Crețterea de capital necesar noilor generații de forță de muncă d. Investiția netă 68. În cadrul modelului lui Solow privind ocuparea totală a forței de muncă: a. Se consideră că există depreciere a capitalului b. Se consideră că nu există depreciere a capitalului c. Se consideră că propensitatea marginală către investire este mai mare decât cea către economisire d. Se consideră că propensitatea marginală către investire este mai mică decât cea către economisire  GRILE DINAMICA DE SISTEM 1. Elementul fundamental al modelelor de dinamică de sistem este: a. Bucla închisă; b. Bucla deschisă; c. Buclele conectate; d. Buclele disparate. 2. Dinamica de sistem, în opinia lui Forrester, reprezintă: a. O metodă orientată către optimizare şi obţinerea unor soluţii analitice; b. Un corp de teorii şi metode de abordare a mediului înconjurător; c. Un corp de teorii şi metode de abordare a sistemelor feedback informaţionale; d. O metodă de rezolvare a anumitor probleme manageriale strategice. 3. Lucrarea „Industrial Dynamics” apărută în 196, a fost scrisă de: a. Stuart Kauffman; b. Benoit Mandelbrot; c. Francesco Maturana; d. Jay Forrester. 4. Cel mai mare succes pe care l-a înregistrat metoda Dinamicii de Sistem a fost atunci când a fost aplicată pentru: a. Studierea dinamicii sociale; b. Studierea dinamicii urbane; c. Studierea dinamicii populatiei; d. Studierea dinamicii globale. 5. Dinamica de sistem este o metodă care depinde de calitatea: a. Modelului elaborat; b. Programului de simulare; c. Observatorului; d. Nici o variantă corectă. 6. Care dintre variante reprezintă, după Forrester, conexiunile cu mediul înconjurător?: a. Limite închise; b. Limite deschise; c. Bucla feedback; d. Nivele şi ritmuri. 7. Orice buclă feedback dintr-un model de dinamică de sistem conţine cel puţin: a. un nivel; b. un ritm; c. un nivel şi un ritm; d. Nici o variantă nu este corectă. 8. Nivelele (sau stocurile) reprezintă: a. acumulări în sistem; b. fluxuri; c. auxiliare; d. limitele sistemului. 9. În cadrul limbajului grafic al dinamicii de sistem, nivelele sunt reprezentate prin: a. dreptunghiuri; b. nori; c. pătrate; d. romburi. 1 10. În cadrul limbajului grafic al dinamicii de sistem, ritmurile sunt reprezentate prin: a. romburi; b. cercuri; c. pătrate; d. valve. 11. În cadrul limbajului grafic al dinamicii de sistem, limitele sistemului sunt reprezentate prin: a. dreptunghiuri; b. nori; c. pătrate; d. romburi. 12. În cadrul limbajului graphic al dinamicii de sistem, variabilele auxiliare sunt reprezentate prin: a. dreptunghiuri; b. nori; c. pătrate; d.cercuri. 13. Procesul de construire al unui model de dinamică de sistem cuprinde: a. 4 etape; b. 5 etape; c. 7 etape; d. 10 etape. 14. Închiderea cauzală, în cazul dinamicii de sistem, presupune: a. mediul înconjurător schimbă semnificativ interiorul sistemului; b. mediul înconjurător nu schimbă semnificativ interiorul sistemului; c. mediul înconjurător şi interiorul sistemului sunt neutre unul faţă de celălalt; d. mediul înconjurător este încorporat sistemului modelat. 15. În dinamica de sistem: a. Comportamentul întregului sistem este determinat de structura buclelor feedback; b. Buclele feedback sunt pozitive şi negative: c. Orice buclă feedback conţine cel puţi un ritm si un nivel: d. Toate cele de mai sus sunt adevărate. 16. O buclă feedback pozitivă: a. Determină procese de creştere (descreştere) continuă; b. produce fluctuaţii ale mărimilor de stare afectate; c. este întotdeauna dominată de o buclă feedback negativă; d. domina întotdeauna o buclă feedback negativă. 17. O buclă feedback negativă: a. Este, prin natura ei, stabilizatoare; b. Produce creşteri continue ale mărimilor de stare afectate; c. domina întotdeauna o buclă feedback pozitivă; d. este întotdeauna dominată de o buclă feedback pozitivă. 18. Comportamentul indus de o buclă feedback negativă în sistem: a. conduce la stabilizarea sistemului; b. este orientat către atingerea unui scop; c. poate determina oscilaţii în timp ale mărimilor de nivel; d. toate cele de mai sus sunt adevărate. 19. Curba Phillips a relaţiei dintre inflaţie şi şomaj este un exemplu de: a. dependenţă a unui sistem de perturbaţii externe; b. buclă feeback pozitivă; c. buclă feedback negativă; d. proces de reglare a unei pieţe a forţei de muncă. 2 20. Raportul în care o buclă fedback determină cu prioritate comportamentul unui sistem se numeşte: a. întârziere; b. neliniaritate; c. determinare; d. dominanţă. 21. Întârziereaîn dinamica de sistem reprezintă: a. perioada după care efectul unei decizii se manifestă; b. timpul în care o buclă feedback funcţionează; c. momentul de timp final al evoluţiei unui sistem; d. incrementul de timp dintre două instanţieri ale unui nivel. 22. O întârziere de ordinul trei se poate obţine: a. cuplând în paralel trei bucle feedback; b. cuplând în serie trei bucle feedback; c. cuplând sub formă de cuib trei bucle feedback; d. nici una dintre cele de mai sus nu este adevată. 23. Etapa de identificare în dinamica de sistem reprezintă: a. identificarea scopului urmărit prin realizarea modelului; b. explicitarea modului referenţial de comportament; c. stabilirea orizontului de timp asociat modelului; d. toate cele de mai sus sunt adevărate. 24. Conceptualizarea sistemului reprezintă: a. reprezentarea vizuală a principalelor componente ale sistemului; b. alegerea conceptelor matematice utilizate în model; c. reprezentarea schematică a interacţiunilor din sistem; d. stabilirea conceptelor dinamicii de sistem utilizate în model. 25. Diagrama buclelor cauzale constituie: a. reprezentarea sintetică a relaţiilor cauzale din sistem; b. complementara unei diagrame de flux; c. reprezentarea simplificată a unei diagrame de flux; d. mulţimea buclelor feedback din sistem reprezentate grafic. 26. O diagramă de flux include: a. doar fluxurile materiale din sistem; b. fluxurile materiale şi informaţionale din sistem; c. doar fluxurile informaţionale din sistem; d. doar fluxurile energetice şi de forţă de muncă din sistem. 27. Într-o diagramă cauzală pot fi incluse: a. bucle feedback simple şî legăturile dintre ele; b. bucle feedback multiple de aceeaşi polaritate; c. bucle feedback multiple de polarităţi diferite; d. buclele feedback dominante. 28. Determinarea structurii buclelor feedback ce acţionează într-un sistem de determină a. Simultan pentru toate buclele feedback existente; b. iterativ, începând cu buclele feedback cele mai importante; c. iterativ, începând cu buclele feedback cele mai simple; d. independent, pentru fiecare buclă feedback în parte. 29. Partea calitativă a analizei sistemului în vederea elaborării unui model de dinamică de sistem este alcătuită din: a. Identificare şi conceptualizare; b. Identificare şi formularea modelului; 3  c. Conceptualizarea şi estimarea parametrilor; d. identificarea, conceptualizarea şi formularea modelului. 30. Fluxurile materiale dintr-un model de dinamică de sistem se referă la: a. materii prime şi materiale; b. bani; c. oameni şi comenzi; d. toate cele de mai sus. 31. În modelele de dinamică de sistem constanta DT poate să reprezinte: a. O perioadă de timp standard; b. Timpul necesar constituirii unui nivel; c. Timpul necesar acţiunii unui ritm; d. O mărime auxiliară. 32. O ecuaţie de nivel aflată pe un flux al populaţiei are structura corectă de forma: a. POPt= POPt-1 + DT (naşteridt - decesedt ) b. POPt= DT (naşteridt - decesedt ) c. POPt= POPt-1 + (naşteridt - decesedt ) d. POPt= POPt-1 + DT ( naşteridt ) 33. Timpul de simulare înr-un model de dinamică de sistem este: a. Perioada de timp dintre două iteraţii succesive; b. Perioada de timp necesară obţinerii soluţiei modelului; c. Orizontul de timp pe care modelul este simulat; d. Unitatea de timp utilizată în model (zi, săptămână, an etc.) 34. Dacă DT = 1/12 şi intervalul de timp pe care modelul este simulat este de un an, atunci modelul calculează: a. 12 valori ale nivelelor; b. o singură valoare a nivelelor; c. 12 valori ale nivelelor în fiecare dintre cele 12 luni; d. 1 valoare a nivelelor în fiecare lună. 35. Alegerea lui DT într-un model de dinamică de sistem se face a. Conform deciziei celui ce construieşte modelul; b. Întâmplător, fără să se ţină seama de DT; c. După anumite reguli; d. Nici una dintre cele de mai sus nu este adevărată. 36. Ecuaţiile de ritm: a. Au o structură standard; b. Depind de timpul de simulare; c. Depind de tipul de nivel pe care îl controlează; d. Nu au o structură standard. 37. Care dintre următoarele relaţii poate fi o ecuaţie de ritm: a. Numar de naşteri = Nivelul populaţiei x DT b. Numărul de naşteri = Nivelul populaţiei x Rata naşterilor c. Numărul de naşteri = Numărul de decese / Populaţia totală d. Numărul de naşteri = Populaţia totală / Numărul de decese 38. Care dintre următoarele relaţii poate fi o ecuaţie de ritm: a. RV.KL = 2000 + STEP (500, 100) b. RV.K = 2000 + STEP (500, 100) c. RV.KL = 2000 + DT x Step (500, 100) d. RV = DT x STEP (500, 100) – 2000 39. Care dintre următoarele relaţii poate fi o ecuaţie de ritm: a. PC.KL = DELAY3 (RV.JK, 10) 4  b. PC.KL = DELAY3 (RV.KL, 10) c. PC.JK = DELAY3 (RV.KL, 10) d. Nici una dintre cele de mai sus 40. Care dintre următoarele relaţii nu poate fi o ecuaţie de ritm: a. HFR.KL = (1/TAWF)(DCWF.K – WF.L) b. HFR.KL = (1/TAWF)(DCWF.K – WF.K) c. HFR.KL = (1/TAWF)(DCWF.K/WF.K) d. HFR.KL = (1/TAWF) RAND(DCWF.K/WF.K) 41. Care dintre următoarele relaţii dintr-o secvenţă de model este incorectă: a. L1.K =L1..J + (DT)(X.JK – R1.JK) b. SMTHX.K = L1/SMTM c. R1.KL = SMTHX.L d. L1 = (X)(SMTM) 42. Principala funcţie a fluxurilor decizionale este: a. Introducerea conexiunilor dintre nivelele sistemului; b. Introducerea legăturilor materiale dintre ritmuri şi nivele; c. introducerea politicilor decizionale; d. toate cele de mai sus sunt adevărate. 43. Mecanismele de control ale sistemului sunt formate din: a. Fluxurile informaţionale împreună cu politicile decizionale; b. Doar din fluxurile informaţionale; c. Din politicile decizionale împreună cu parametrii de control; d. Din totalitatea politicilor decizionale din sistem. 44. O politică decizională constă din: a. un scop şi o stare dorită; b. o stare dorită, o stare observată şi o diferenţă dintre starea dorită şi starea observată; c. un scop, o stare dorită şi o acţiune; d. un scop, o stare dorită, o stare observată şi o acţiune. 45. Într-un sistem, numărul de mecanisme de control depinde de: a. Dimensiunile sistemului; b. Numărul de nivele observate în sistem; c. Complexitatea scopurilor urmărite; d. Numărul de nivele întârziate. 46. Consistenţa internă a ecuaţiilor unui model de dinamică de sistem se verifică: a. Cu ajutorul dimensiunilor variabilelor din model; b. cu ajutorul diagramelor de flux; c. cu ajutorul diagramelor de fază; d. rămâne la aprecierea celui care face modelul. 47. Estimarea parametrilor în modelele de dinamică de sistem se realizează prin: a. Cunoaşterea directă a procesului; b. Metode statistice; c. Metoda de simulare Monte carlo; d. Prin toate cele de mai sus. 48. Acurateţea determinării parametrilor se apreciază prin utilizarea următoarei reguli: ”Dacă implicaţiile politice ale unui model nu se schimbă dacă parametrii acestuia se schimbă cu plus sau minus X % , atunci parametrii nu este necesar să se mai modifice printr-o estimare suplimentar”. Care este acest procent? a. 10% b. 1% c. 3% d. 5% 5 49. Testarea modelelor de dinamică de sistem se realizează: a. Automat de către limbajul de modelare utilizat; b. Ori de câte ori este nevoie, la cererea utilizatorului; c. Repetat, pentru creşterea înţelegerii modelului; d. Numai când sunt disponibile date reale. 50. Care dintre următoarele nu este o regulă aplicată la testarea modelelor de dinamică de sistem; a. Elaborarea unei liste de teste care se doreşte să fie efectuate; b. Efectuarea de teste separate atunci când un model este mărit prin adăugarea unor noi componente; c. Efectuarea de predicţii asupra efectului testelor înainte de rularea efectivă a modelului; d. Oprirea testelor daca se constată diferenţe dintre predicţii şi rezultatele obţinute. 51. Un test important în modelele de dinamică de sistem este: a. Dezactivarea uneia sau mai multor bucle feedback; b. Scrierea modelului matematic al sistemului şi rezolvarea separată a acestuia; c. Schimbarea valorilor iniţiale; d. Schimbarea frecventă a constantelor modelului. 52. Analiza de senzitivitate îndeplineşte în modelare următoarele funcţii: a. Mai buna înţelegere a modelului; b. Localizarea parametrilor de senzitivitate din model; c. Amândouă funcţiile de mai sus; d. Nici una dintre funcţiile menţionate. 53. Validitatea modelului reprezintă: a. Capacitatea modelului de a reprroduce corect comportamentul sistemului; b. Capacitatea modelului de a furniza informaţii valide pentru decidenţi; c. Capacitatea modelului de a reprezenta grafic structura internă a sistemului; d. Capacitatea modelului de a reprezenta simplificat realitatea în care funcţionează sistemul. 54. Raportul dintre validitatea şi utilitatea unui model înseamnă; a. Creşterea validităţii conduce la creşterea utilităţii acestuia; b. Creşterea validităţii şi creşterea utilităţii nu sunt posibile simultan; c. Validitatea şi utilitatea nu sunt în nici o relaţie de dependenţă; d. Validitatea este condiţionată de utilitate şi de costurile modelului. 55. Analiza politicilor decizionale în dinamica de sistem presupune a. Schimbarea punctelor din model în care se introduc decizii; b. Urmărirea efectelor pe care deciziile le au asupra evoluţiei nivelelor; c. Schimbărilor structurale din model; d. Toate cele de mai sus sunt adevărate. 56. O politică robustă este aceea care: a. Nu se modifică semnificativ dacă au loc în continuare schimbări structurale ale modelului; b. Nu se modifică semnificativ dacă nu au loc schimbări structurale ale modelului; c. Se modifică semnificativ dacă au loc schimbări structurale ale modelului; d. Se modifică semnificativ dacă nu au loc schimbări structurale ale modelului. 57. Care dintre următoarele nu este un limbaj specific dinamicii de sistem: a. DYNAMO2; b. POWERSIM; c. C++; d. STELLA. 58. În procesul de simulare trebuie respectată următoarea secvenţă de simulare: a. Nivele; Auxiliare; Ritmuri. b. Nivele; Ritmuri; Auxiliare; c. Ritmuri; Nivele; Auxiliare; 6  d. Auxiliare; Ritmuri; Nivele. 59. Între DT, TIME şi LENGHT, cele trei perioade de timp importante în simularea modelelor de dinamică de sistem, este adevărată relaţia: a. DT > TIME > LENGHT; b. LENGHT > TIME; TIME < DT; c. DT< TIME < LENGHT; d. Nu există nici o relaţie între acestea. 60. Procesul de simulare se opreşte atunci când: a. TIME = LENGHT; b. DT = TIME; c. DT = LENGHT; d. DT + TIME = LENGHT. 61. Prima metodă de simulare aplicată în studiul sistemelor cibernetice este considerată: a. Dinamica Sistemelor b. Sinergetica c. Reţelele Booleene d. Algoritmii Genetici 62. Care dintre următoarele variante nu reprezintă un limbaj de modelare şi simulare din domeniul sistemelor multiagent? a. JAS b. SPADES c. MATHLAB d. REPAST 63. Limbajul de modelare şi simulare din domeniul sistemelor multiagent, Swarm, a fost iniţiat de: a. Jay Forrester b. Chris Langthon c. Uri Wilensky d. St. Kauffman 7 Capitolul V: Sistemul adaptiv complex în economie GRILE 1. Printre proprietăţile sistemelor adaptive complexe nu sunt cuprinse: a) Conectivitatea şi interdependenţa b) Funcţionarea departe de echilibru c) Auto-organizarea d) Creşterea uniformă 2. Co-evoluţia este: a. O schimbare evolutivă reciprocă între sisteme sau specii interactive; b. O creştere nediferenţiată a subsistemelor unui sistem adaptiv complex c. O echilibrare a tendinţelor de evoluţie a sistemelor dintr-un mediu înconjurător d. O modalitate de funcţionare a sistemelor haotice 3. În sistemele cu structură disipativă apare tendinţa de a avea soluţii alternative care se numesc: a. Conexiuni b. Peisaje fitness a. Bifurcaţii c. Nici una dintre cele de mai sus 4. Care din variante nu pot fi încadrate principiilor care stau la baza definirii unui sistem adaptiv complex, în opinia lui K. Dooley ? a. istoria lor este ireversibilă b. varietate, interacţiune şi selecţie c. ordinea şi controlul în astfel de sisteme sunt proprietăţi emergente şi nu predeterminate d. viitor incert 5. Care din variante nu pot fi încadrate principiilor care stau la baza definirii unui sistem adaptiv complex, în opinia lui S. A. Levin? a. viitor incert b. diversitatea şi individualitatea componentelor c. interacţiuni localizate între aceste componente d. mecanism de adaptare 6. Care dintre următorii savanți nu a contribuit la definirea sistemului adaptiv complex? a. Leigh Tesfatsion b. Zimmerman c. Liebnitz d. Axelrod 7. Ideea fundamentală a sistemelor adaptive complexe după Axelrod şi Cohen constă în: a. agenţii întreprind o operaţie de selecţie a acestor strategii pentru a se adapta mai bine la mediu b. agenţii îți dezvoltă propriile lor reguli ale jocului pentru a efectua şi controla tranzacţiile ce au loc între ei c. în economiile de piaţă, nu se pot anula tranzacţiile deja efectuate d. agenţii vor reacţiona în mod diferit la stimulii aplicaţi de către alţi agenţi sau de mediul înconjurător 8. Care din variante nu pot fi încadrate principiilor care stau la baza definirii unui sistem adaptiv complex, în opinia lui Flake? a. selecţia celei mai bune strategii b. sistemul este compus din unităţi interdependente c. sistemul are proprietăţi emergente d. Nici o variantă corectă 9. Definiția dată sistemului adaptiv complex de către Plsek, Lindberg şi Zimmerman este următoarea: Capitolul V: Sistemul adaptiv complex în economie a. Un sistem adaptiv complex este un sistem complex care include unităţi planificatoare, deci unităţi care sunt orientate către atingerea unor scopuri care încearcă să exercite un anumit grad de control asupra mediului său înconjurător pentru a facilita atingerea acestor scopuri. b. Un Sistem Adaptiv Complex este un sistem compus din agenţi individuali, care au libertatea de a acţiona în moduri care nu sunt total predictibile şi ale căror acţiuni sunt interconectate, astfel încât acţiunile unui agent schimbă contextul pentru alţi agenţi c. Un sistem adaptiv complex este un sistem complex care include unităţi reactive, deci unităţi capabile să prezinte sistematic răspunsuri diferite ca reacţie la condiţiile de mediu schimbate. d. Un sistem adaptiv complex este un sistem complex care include unităţi orientate către un scop, deci unităţi care sunt reactive şi care orientează cel puţin unele dintre reacţiile lor către atingerea scopurilor 10. Un sistem adaptiv complex nu are un comportament caracterizat de: a. Emergență b. Predictibilitate c. Auto-organizare d. Noutate 11. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului în viziunea lui E. Mitleton-Kelly ? a. co-evoluţia b. istoricitatea c. diversitatea componentelor d. funcţionarea departe-de-echilibru 12. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului în viziunea lui E. Mitleton-Kelly ? a. explorarea spaţiului imposibilităţilor b. feedbackul c. auto – organizarea d. emergenţa 13. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului în viziunea lui E. Mitleton-Kelly ? a. conectivitate; b. interdependenţa c. feedbackul d. interactiunile 14. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului? a. sistemele sunt compuse din agenţi compuți; b. agenţii au interpretări şi desfăşoară acţiuni bazate pe propriile lor modele mentale; c. agenţii pot avea, fiecare, propriul său model mental sau îl pot împărtăşi cu ceilalţi agenţi; d. modelele mentale se pot schimba; drept urmare, învăţarea, adaptarea şi co-evoluţia sunt posibile în aceste sisteme; 15. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului? a. interacţiunile dintre agenţi şi dintre sisteme sunt încorporate altor sisteme; b. comportamentul sistemului în ansamblul său nu emerge din interacţiunile dintre agenţi; c. acţiunile unui agent schimbă contextul altor agenţi; d. sistemul poate învăţa noi comportamente 16. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului? a. sistemul este liniar; adică mici modificări pot conduce la schimbări majore în sistem; b. comportamentul sistemului este, în general, impredictibil la nivel de detaliu; c. predicţiile pe termen scurt asupra comportamentului sistemului sunt, uneori, posibile; d. ordinea este o proprietate inerentă sistemului şi nu trebuie impusă din afară; 17. Care dintre următoarele variante nu reprezintă o caracteristică a CAS-ului? a. creativitatea şi noutatea emerg din comportamentul de ansamblu al sistemului; b. sistemele sunt capabile de auto-organizare c. sistemul este liniar; adică mici modificări pot conduce la schimbări majore în sistem; d. agenţii au interpretări şi desfăşoară acţiuni bazate pe propriile lor modele mentale; Capitolul V: Sistemul adaptiv complex în economie 18. Caracteristica definitorie a conectivităţii din cadrul unui CAS este: a. multidimensionalitatea b. capabilitatea de a se adapta şi evolua, realizând o nouă ordine şi coerenţă c. că o decizie sau acţiune ale unui individ poate afecta alţi indivizi şi sisteme d. că interacţiunile şi interdependenţele se formează între componente care se află pe nivele diferite 19. Co-evoluția reprezintă: a. fiecare specie interacţionează cu o anumită submulţime din numărul total de specii existente în mediul său înconjurător, deci sistemul are o anumită structură extinsă de tip reţea b. modalităţile prin care sistemele deschise schimbă energie, materie sau informaţie cu mediile lor şi care atunci când sunt împinse, departe–de–echilibru c. faptul că un domeniu sau entitate se schimbă în context cu altele d. mecanismul de bază în formarea în cadrul sistemului adaptiv complex, a condiţiilor de desfăşurare a proceselor adaptive şi de selecție 20. Care este rolul feedback-ului pozitiv? a. formează în cadrul sistemului adaptiv complex, condiţiile de desfăşurare a proceselor adaptive şi de selecţie b. determină schimbări în sistem c. rol de echilibrare, amortizare şi stabilirea a sistemului d. schimbă acţiuni şi comportamente potenţiale 21. Care este rolul feedback-ului negativ? a. formează în cadrul sistemului adaptiv complex, condiţiile de desfăşurare a proceselor adaptive şi de selecţie b. determină schimbări în sistem c. rol de echilibrare, amortizare şi stabilirea a sistemului d. schimbă acţiuni şi comportamente potenţiale 22. Posibilitatea ca un sistem să aibă mai multe puncte de echilibru este dată de: a. emergență b. funcționarea departe de echilibru c. interdependență d. structurile disipative 23. Emergența în concepția lui Franceso Varela reprezintă: a. tranziţia de la regulile locale către principiile globale sau stările generale care însoţesc întreaga mulţime de agenţi. b. un sistem este perturbat suficient de mult de la normele stabilite sau de la modalităţile obişnuite de lucru sau odihnă c. mecanismul de bază în formarea în cadrul sistemului adaptiv complex, a condiţiilor de desfăşurare a proceselor adaptive şi de selecţie d. explorare a ceva care este denumit ,,posibilul adiacent” 24. Ipoteza eficienţei pieţelor este dată de varianta: a. când o piaţă este supusă unui şoc exogen, cum ar fi, de exemplu, noutăţile privind evoluţia economiei, sistemul de piaţă poate să absoarbă acest şoc şi să revină, după un timp finit, la o stare de echilibru b. omogenitatea ,,produselor” tranzacţionale, numărul mare de agenţi de piaţă, istoricitatea şi atracţia exercitată de această piaţă pentru cei care vor să câştige bani c. determinarea unei legături deterministe sau probalistice între cauză şi efect d. preţurile activelor financiare încorporeză toată informaţia relevantă şi că această informaţie este uşor disponibilă şi larg răspândită, astfel că orice investitor are acces la ea şi nu există posibilitatea ca unul dintre ei să profite de anumite oportunităţi şi să obţină rezultate superioare 25. Ipoteza raţionalității investitorilor reprezintă: a. câştigurile obţinute pe piaţa de capital recompensează doar riscul pe care şi-l asumă anumiţi investitori faţă de alţii care înregistrează pierderi fiindcă nu acceptă riscul respectiv b. cautarea obținerii, din tranzacţiile de piaţă efectuate, celui mai mare venit pentru un anumit nivel de risc Capitolul V: Sistemul adaptiv complex în economie c. o mulţime de agenţi interdependenţi şi conectaţi care prezintă comportamente de grup emergente, dobândite în urma agregării comportamentelor individuale ale acestor agenţi d. agenţii dintr-un sistem adaptiv complex îşi culeg informaţia din mediul înconjurător, o combină cu propriile lor interacţiuni cu mediul şi, de aici, rezultă propriile decizii şi proceduri decizionale 26. Care dintre următoarele caracteristici ale ecosistemelor de afaceri poate fi asociată ți ecosistemelor naturale? a. conțin agenţi inteligenţi, care sunt capabili să planifice şi să-şi reprezinte viitorul cu o anumită acurateţe b. concurează pentru a câştiga noi membri c. pot apela la anumite inovaţii d. sunt sisteme dinamice, construite pe bază organică şi care au metode de producţie, schimb, stocare şi dezvoltare 27. Care dintre variante nu reprezintă o proprietate comună pentru ecosistemele biologice şi ecosistemele digitale pentru afaceri ? a. interacţiunea, interdependenţa b. liniaritatea c. comportamentul emergent, auto-organizarea d. feedbackul 28. Care dintre variante nu reprezintă o proprietate comună pentru ecosistemele biologice şi ecosistemele digitale pentru afaceri ? a. tipuri de sisteme care funcţionează ca un organism b. nu sunt optimizatoare ale propriului lor comportament c. sunt sisteme dinamice d. Nici o variantă corectă 29. Care variantă nu reprezintă în opinia lui Iansiti şi Levien un factor care determină succesul unui ecosistem pentru afaceri? a. productivitatea este factorul fundamental care, la un anumit moment, va defini succesul oricărui tip de afacere b. orice ecosistem pentru afaceri ar trebui să fie robust c. abilitatea de a crea nişe şi oportunităţi pentru noile firme d. Nici un răspuns corect 30. Chris Langton denumeşte mulţimea de circumstanţe în care apare emergenţa creativă: a. Haos b. Limita haosului c. Evoluție d. Co-evoluție 31. Care dintre următorii savanți denumețte ,,limita haosului”? a. Chris Langton b. Hartmann c. Kauffman d. Henry Poincare 32. Care persoană definețte CAS-ul utilizând 10 caracteristici generice? a. E. Mitleton-Kelly b. Claude Bernard c. Kauffman d. Whitehead 33. Funcţia de măsura în care contribuţia la fitness adusă de un individ depinde de alţi indivizi se numețte: a. interacţiuni epistatice b. bucle feedback c. haos d. cooperare Capitolul V: Sistemul adaptiv complex în economie 34. Când întâlnim co-evoluție exogenă? a. Când se aplică indivizii şi grupurile din cadrul unei organizaţii b. Când organizaţia interacţionează cu alte ecosisteme. c. Când există interacţiuni şi relaţii intricate şi încrucişate şi de influenţe multidirecţionale, atât directe cât şi mediate d. Când sistemele deschise schimbă energie, materie sau informaţie cu mediile lor 35. Care dintre următorii cercetători considerau ecosistemul ca fiind: ,,nişe în mijlocul unei anumite activităţi”? a. Stuart Kauffman b. Walter Bradford Cannon c. Francesco Varela d. Keyneth Arrow 36. Prigogine a dat o interpretarea nouă pentru: a. Forța centrifugă b. Legea II a termodinamicii c. Lucru mecanic d. Putere 37. O bifurcaţie poate conduce la: a. O singură traiectorile posibilă b. Drum închis c. Mai multe traiectorii posibile d. Dinamică 38. Exapotarea reprezintă: a. Introducerea unei noi funcţii pentru o parte a unei entităţi existente b. Riscul de a obţine o singură strategie prea târziu, care poate să nu fie chiar cea mai bună c. Mecanisme endogene care mijlocesc explorarea posibilului adiacent d. Mecanismul de bază în formarea în cadrul sistemului adaptiv complex, a condiţiilor de desfăşurare a proceselor adaptive şi de selecţie 39. Când întâlnim co-evoluție endogenă? a. Când se aplică indivizii şi grupurile din cadrul unei organizaţii b. Când organizaţia interacţionează cu alte ecosisteme. c. Când există interacţiuni şi relaţii intricate şi încrucişate şi de influenţe multidirecţionale, atât directe cât şi mediate d. Când sistemele deschise schimbă energie, materie sau informaţie cu mediile lor 40. Primul dispozitiv tehnic modern de tip cibernetic este considerat a fi: a. Stetoscopul b. Dispozitivul de reglare a presiunii aburului într-un cazan c. Termometrul d. Mitraliera 1 Capitolul VI: Conectivitate și interdependență în sistemele adaptive complexe GRILE 1. O reţea complexă este formată din: a. O mulţime de noduri b. O multitudine de noduri conectate prin arce c. O formă de organizare a sistemelor adaptive complexe d. O suprapunere de reţele de natură diferită 2. Cel mai cunoscut model al unei reţele libere de scală este: a. Modelul Barabasi – Albert b. Modelul Erdos –Renyi c. Modelul Euler d. Modelul Reţelei Semantice 3. O reţea socială cu un grad înalt de conectivitate: a. Are un număr mare de laturi în raport cu numărul de vârfuri b. Are un număr mare de vârfuri în raport cu numărul de laturi c. Are un număr egal de laturi şi de vârfuri d. Nu îndeplineşte nici una dintre proprietăţile de mai sus 4. Mecanismele prin care sistemele sunt interdependente în cursul evoluţiei sunt următoarele: a) Competiţia b) Cooperarea c) Inovarea d) Toate cele de mai sus 5. Caracteristica CAS-ului: „ conține un număr mare de elemente interdependente” se referă la: a. Un sistem poate fi analizat la nivel microscopic, macroscopic, messcopic, putând extinde dimensiunile sale până la infinit b. Interacțiunile dintre aceste elemente nu sunt deterministe c. Topologia interacțiunilor este distribuită d. Toate variantele de mai sus 6. Ce reprezintă o rețea? a. O ordine socială binefăcătoare, care emerge din consecințele neintenționale ale acțunii umane individuale b. Un sistem compus din agenți individuali, care au libertatea de a acționa în moduri care nu sunt total predictibile ți ale căror acțiuni sunt interconectate c. Un proces de peisaje cuplate, deformate, în care mițcările adaptive ale fiecărei entități schimbă peisajele vecinilor săi d. mulțime de noduri sau vârfuri care sunt conectate între ele prin arce 7. Ce reprezintă o rețea socială complexă? a. mulțime de oameni sau grupuri de oameni cu un anumit tip de contacte sau interdependențe între ei b. mulțime de agenți software cu un anumit tip de contacte sau interdependențe între ei c. rețea în care participanții colaborează în grupuri diferite, iar legăturile dintre perechile de indivizi sunt determinate de apartenența la un grup comun d. Nici un răspuns corect 8. Ce reprezintă o rețea colaborativă ? a. mulțime de oameni sau grupuri de oameni cu un anumit tip de contacte sau interdependențe între ei b. mulțime de agenți software cu un anumit tip de contacte sau interdependențe între ei c. rețea în care participanții colaborează în grupuri diferite, iar legăturile dintre perechile de indivizi sunt determinate de apartenența la un grup comun d. Nici un răspuns corect 2 Capitolul VI: Conectivitate și interdependență în sistemele adaptive complexe 9. Ce reprezintă rețeaua Peer-to-Peer? a. Rețeua de pagini web, conținând informații legate între ele prin hiperlinkuri de la o pagină la alta b. Rețeaua fizică de calculatoare legate între ele prin fibre optice ți alte tipuri de interacțiuni c. Rețeaua virtuală de calculatoare ce împart între ele fițiere apelate de utilizatori plasați într-o rețea locală d. Rețeaua ce permite reprezentarea structurii unui limbaj ți ajută la realizarea corespondențelor dintre limbaje în traducerea automată 10. Ce reprezintă World Wide Web? a. Rețeaua informațională bipartită, are 2 tipuri de vârfuri, reprezentând indivizi ți obiecte preferate b. Rețeaua utilizată pentru distribuția unor produse sau resurse c. Rețeaua de pagini web, conținând informații legate între ele prin hiperlinkuri de la o pagină la alta d. Rețeaua virtuală de calculatoare ce