Exerciții de Asigurare PDF

1. Care dintre următoarele afirmații se referă la un risc asigurabil? a) un eveniment viitor, posibil, cu caracter întâmplător b) o situație concretă de pericol grav și iminent de accidentare c) o stare de nesiguranță datorată unui eveniment exceptional 2. Selecția riscurilor pr...

1. Care dintre următoarele afirmații se referă la un risc asigurabil? a) un eveniment viitor, posibil, cu caracter întâmplător b) o situație concretă de pericol grav și iminent de accidentare c) o stare de nesiguranță datorată unui eveniment exceptional 2. Selecția riscurilor presupune: a) asiguratul își poate alege riscurile pe care le lasă în seama asigurătorului b) anumite riscuri pot fi excluse sau pot fi cuprinse în asigurare, în condiții tarifare corespunzătoare c) asigurătorul este obligat să aleagă anumite riscuri 3. Ce presupune selecția adversă a riscurilor? a) asiguratul își poate alege riscurile pe care le lasă în seama asigurătorului b) anumite riscuri pot fi excluse sau pot fi cuprinse în condiții tarifare deosebite c)probabilitatea mai ridicată de a încheia o asigurare de către persoanele supuse la riscuri mai mari 4. În raport cu posibilitatea de a fi acoperite prin asigurare, riscurile pot fi: a) riscuri naturale și riscuri artificiale b) riscuri antropogene și riscuri neutrogene c) riscuri asigurabile și riscuri neasigurabile sau excluse 5. Printre caracteristicile riscului asigurabil se numără: a) să fie natural sau antropogen, să se producă în grupuri mici şi eterogene b) să poată fi măsurat în termeni financiari, să afecteze grupuri mari şi omogene, să fie un risc pur, să fie fortuit c) are probabilitate de producere relativ constantă în timp 6. Riscul de incendiu, pentru o locuință, este asigurabil, deoarece: a) nu afectează un număr mare de oameni b) nu se poate estima valoarea bunurilor c) valoarea locuinței și a bunurilor din locuința afectată se poate măsura 7. Riscurile care decurg din conducerea vehiculelor sub influența alcolului nu sunt asigurabile deoarece: a) sunt riscuri care decurg dintr-o ilegalitate b) nu se poate estima valoarea pagubelor c) nu afectează un număr mare de oameni 8. Un risc obiectiv este: a) un risc datorat exclusiv evenimentelor naturale b) un risc influențat de acțiunile oamenilor c) un risc la care probabilitatea de producere este relativ constantă în timp 9. Un risc dinamic este: a) un risc la care probabilitatea de producere este relativ constantă în timp b) un risc care poate genera pierderi sau profituri c) un risc la care probabilitatea de producere se modifică în timp 10. Un risc pur este: a) un risc la care probabilitatea de producere este relativ constantă în timp b) un risc la care există doar două alternative: pierdere sau fără pierdere c) un risc la care probabilitatea de producere se modifică în timp 11. Achiziționarea de acțiuni la bursă reprezintă un risc: a) speculativ b) dinamic c) static 12. Cei patru piloni cheie pentru dezvoltarea funcției de risc în viitor sunt: a) predictibilitatea, infrastructura, aptitudinile, cunoștințele b) tehnologia, sistemele de analiză a datelor performante, abilități și capabilități noi, conștientizarea unei culturi a riscului c) alimentația, activitatea fizică, mediul de muncă, competențele profesionale 13. Ce este asigurarea? a) o formă clasică de transfer al riscului de la asigurați la companii specializate, denumite asigurători b) un concept care definește posibilitatea de prevenire a producerii unor catastrofe c) o practică prin care oamenii se îmbogățesc, dacă riscurile pe care au pariat s-au produs 14. Din perspectivă financiară, asigurarea constă în: a) împărțirea fondului de asigurare între membrii comunității de risc b) conservarea patrimoniului asiguratului în cazul producerii evenimentului asigurat c) crearea unui fond de asigurare din care sunt despăgubite persoanele din comunitatea de risc care au suferit pagube materiale 15. Din perspectivă juridică, asigurarea este privită ca: a) un fond de asigurare, creat prin contribuția persoanelor fizice și juridice b) un contract, cu obligații clar specificate pentru asigurat și asigurător c) o ramură economică, care prestează servicii de acoperire a posibilelor riscuri 16. Contractantul asigurării este: a) persoana care încheie contractul de asigurare, obligându-se față de asigurător să plătească prima de asigurare b) persoana care încasează despăgubirea în caz de producere a evenimentului asigurat c) exclusiv proprietarul bunului asigurat 17. Beneficiarul asigurării este persoana care: a) suportă franșiza, în cazul producerii evenimentului asigurat b) plătește prima de asigurare, indiferent cine a încheiat asigurarea c) încasează despăgubirea prevăzută în contractul de asigurare 18. Suma asigurată reprezintă: a) limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul producerii evenimentului asigurat, care, în unele cazuri, se stabilește prin prevederi legale. b) despăgubirea pe care o primește beneficiarul, în cazul producerii unei daune parțiale c) suma la care beneficiarul dorește să încheie asigurarea și, în funcție de care, plătește prima de asigurare 19. Supraasigurarea se referă la: a) posibilitatea pe care o are asiguratul de a primi o despăgubire mai mare decât valoarea bunului asigurat b) asigurarea bunului la o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a acestuia c) asigurarea unui bun la o valoare mai mică decât valoarea reală a acestuia 20. Subasigurarea este o noțiune care se referă la: a) asigurarea bunului la valoarea reală a acestuia b) o despăgubire mai mică decât cea cuvenită asiguratului c) asigurarea bunului la o sumă asigurată mai mică decât valoarea reală a acestuia 21. Un rol al asigurării este: a) repunerea asiguratului în situația financiară în care se afla înainte de producerea evenimentului asigurat b) de a îmbunătății situația financiară a asiguratului sau a beneficiarului asigurării, după caz c) să împiedice apariția unui eveniment neplăcut 22. Despăgubirea reprezintă: a) paguba suferită de asigurat în cazul producerii evenimentului asigurat b) suma de bani pe care asigurătorul o datorează beneficiarului asigurării în cazul producerii evenimentului asigurat c) suma asigurată din care se scade franșiza 23. Prima brută este egală cu: a) prima minimă plus TVA b) prima netă plus adaosul comercial c) prima netă plus adaosul de primă 24. Principiul despăgubirii proporționale se referă la faptul că a) raportul dintre despăgubire și daună este același cu raportul dintre suma asigurată și valoarea reală a bunului b) despăgubirea este proporțională cu suma asigurată c) despăgubirea este proporțională cu suma asigurată, numai dacă contractul de asigurare s-a încheiat fără franșiză 25. Principiul despăgubirii la prim risc se referă la faptul că: a) asigurătorul despăgubește numai primul risc care s-a produs în perioada asigurată b) asigurătorul despăgubește întreaga daună numai dacă contractul a fost încheiat fără franșiză c) asigurătorul despăgubește întreaga daună, indiferent de raportul dintre suma asigurată și valoarea reală a bunului, în limita sumei asigurate 26. Principiul despăgubirii limitate se referă la faptul că: a) despăgubirea este proporțională cu suma asigurată b) despăgubirea se acordă numai dacă valoarea daunei atinge nivelul prevăzut în contractul de asigurare c) asigurătorul despăgubește numai primul risc care s-a produs în perioada asigurată prin contractul de asigurare 27. Franșiza este o noțiune care se referă la: a) termenul de franciză care se folosește în domeniul economic b) transmiterea dreptului de a dezvolta o afacere, în schimbul plăţii unei redevenţe din partea beneficiarului c) partea din daună care rămâne în sarcina asiguratului 28. Principiul mutualităţii, care stă la baza asigurărilor, se referă la faptul că: a) asigurații cu risc iminent de producere a evenimentului contribuie la constituirea fondului de asigurare și sunt despăgubiți toți la fel b) toți asigurații contribuie la constituirea fondului de asigurare și sunt despăgubiți toți, proporțional cu contribuția fiecăruia c) toți asigurații contribuie la constituirea fondului de asigurare și sunt despăgubiți numai cei care au suferit daune 29. Rata daunei reprezintă raportul procentual între: a) daunele plătite și primele încasate într-o anumită perioadă de timp b) daunele înregistrate și primele încasate într-o anumită perioadă de timp c) daunele înregistrate și sumele asigurate, într-o anumită perioadă de timp 30. Ce poate face un asigurător pentru a face față unor obligații mari de plată în viitor? a) să refuze să preia riscurile b) să cedeze o parte din riscurile subscrise și o parte din prima încasată de la asigurați către reasigurător c) să nu mai reînnoiască polițele de asigurare, după expirarea perioadei inițiale de asigurare 31. Contractele de reasigurare facultative sunt acelea în care: a) reasiguratul își stabilește singur natura riscurilor pe care dorește să le rețină în răspunderea sa b) reasigurătorul acceptă sau refuză preluarea riscului propus de reasigurat, în funcție de mărimea și natura lui c) reasiguratul își stabilește singur mărimea riscului pe care dorește să-l rețină în răspunderea sa 32. Contractele de reasigurare obligatorii sunt acelea în care: a) reasiguratul este obligat să cedeze în reasigurare toate riscurile peste o anumită sumă indiferent de natura lor b) reasigurătorul este obligat să preia în reasigurare toate riscurile peste o anumită sumă, indiferent de mărimea și natura lor c) reasiguratul este obligat să cedeze, iar reasigurătorul este obligat să preia toate riscurile de un anumit tip, indiferent de mărimea și natura lor 33. Cum se calculează răspunderea părților în situația contractelor de reasigurare proporționale? a) sub forma unei cote procentuale din valoarea daunei b)sub forma unei cote procentuale din suma asigurată c) direct proporțional cu mărimea daunei 34. În cazul contractelor de reasigurare neproporționale, reasiguratorul răspunde: a) numai pentru daunele a căror valoare este mai mare decât cele aflate în răspunderea reasiguratului b) pentru faptul că nu se aplică principiul proporționalității c) neproporțional cu sumele asigurate 35. Cele două părți între care se încheie contractul de reasigurare sunt: a) persoana reasigurată și compania de asigurări b) compania de asigurări și banca comercială unde deține conturile c) societatea cedentă și reasigurătorul 36. Piața de asigurări este: a) un cadru organizat în care agenții economici pot negocia prețul produselor de asigurare b) un cadru organizat în care intermediarii pun la dispoziția agenților economici produse de asigurare c) un cadru organizat și reglementat, în care se întâlnesc cererea de asigurare și oferta de asigurare 37. Principalii operatori în piața de asigurări sunt: a) asigurătorii, reasigurătorii, intermediarii în asigurări, Ministerul Finanțelor, BAAR b) asigurații, asigurătorii și/sau reasigurătorii, intermediarii în asigurări c) asigurații, intermediarii, distribuitorii de asigurări, reasigurătorii, Autoritatea de Supraveghere Financiară, FGA 38. A.S.F. are atribuții de: a) respectarea Regulamentului pentru prevenirea spălării banilor şi finanţarea terorismului b) respectarea prevederilor Regulamentului privind protecția datelor cu caracter personal c) reglementare, autorizare/avizare, monitorizare, supraveghere și control pentru toți participanții din piața de asigurări 39. În funcție de formele de asigurare pe care le practică, asigurătorii pot fi: a) asigurători care vând polițe de asigurare numai în România și asigurători care vând polițe de asigurare în statele membre UE b) asigurători de viaţă, asigurători non-viaţă şi asigurători compoziți c) asigurători care oferă polițe facultative și asigurători care oferă polițe obligatorii 40. Intermediarul în asigurări este: a) persoana fizică sau juridică, care desfăşoară activitatea de distribuţie de asigurări în schimbul unei remuneraţii b) persoana juridică care preia riscurile cedate de un alt asigurător c) persoana juridică care desfăşoară activitatea de distribuţie de asigurări auxiliare 41. În conformitate cu prevederile legale în vigoare, intermediarii principali pot fi: a) companiile de brokeraj, instituţiile de credit, firmele de investiţii b) doar instituţiile de credit și companiile de brokeraj c) doar companiile de brokeraj și firmele de investiţii 42. Indicați varianta corectă și completă privind toate categoriile de intermediari secundari: a) agenţii, agenții auxiliari, instituții de credit, firme de investiții b) agenţii, agenţii afiliaţi, agenţii auxiliari, asistenţii, asistenţii auxiliari c) agenţii, agenţii auxiliari, asistenţii, asistenţii auxiliar 43. Unul dintre avantajele reasigurării este: a) diversificarea portofoliului asigurătorului b) creșterea gradului de cuprindere în asigurare c) o mai bună acoperire a riscurilor asigurate 44. Ce altă categorie de intermediar secundar este compatibilă cu categoria agentului de asigurare? a) broker în asigurări b) subasistent c) nu există o categorie de intermediar secundar compatibilă cu categoria agentului de asigurare 45. Cum pot fi prevenite sau evitate efectele producerii unor riscuri mari, care nu pot fi controlate? a) prin cedarea acestor riscuri către asigurători b) prin acumularea unor fonduri bănești suficient de mari cu care să facă față unor situații neprevăzute c) prin manifestarea unei griji excesive față de protejarea patrimoniului, a sănătății și a vieții propria 46. Riscul de malpraxis intră în categoria riscurilor: a) obiective b) subiective c) neasigurabile 47. Riscul de inundații intră în categoria riscurilor: a) obiective b) subiective c) neasigurabile 48. Riscurile datorate exclusiv evenimentelor naturale fac parte din categoria riscurilor: a) obiective b) subiective c) statice 49. Riscurile a căror producere este influențată de acțiunile oamenilor fac parte din categoria riscurilor: a) obiective b) subiective c) dinamice 50. Riscul financiar de neplată a facturilor cu plata la termen face parte din categoria riscurilor: a) statice b) dinamice c) neasigurabile 51. Riscurile dinamice sunt mai greu de anticipat, deoarece: a) nu apar regulat b) apar regulat c) nu se pot anticipa 52. Probabilitatea de producere a riscurilor statice este: a) relativ constantă în timp b) variabilă în timp c) uneori constantă, uneori variabilă în timp 53. Asigurarea este o metodă de management a riscului, care are drept scop: a) prevenirea producerii riscurilor generatoare de pagube b) compensarea efectelor negative generate de producerea acestuia c) înlăturarea cauzelor care duc la producerea riscurilor generatoare de pagube 54. În ce categorie se încadrează următorii intermediari: agenții, agenții auxiliari, agenții afiliați? a) *intermediari secundari b) intermediari independenți c) intermediari principali 55. Asigurații sunt subiecții implicați în activitatea de asigurare care: a) facilitează relația dintre asigurați şi asigurători b) preiau riscul producerii unor evenimente nedorite, în schimbul încasării primelor de asigurare de la asigurați c) transferă riscul producerii unor evenimente nedorite, pentru care plătesc o primă de asigurare, către asigurători 56. Accesul specialiștilor la surse variate de date pentru calculul riscurilor asigură: a) transformarea operațiunilor, a finanțelor şi a modului de implicare a clienților b) o vedere mai amplă asupra profilului de risc c) dezvoltarea unei gândiri creative, ample și generarea de idei predictive 57. În ce domeniu își are originea reasigurarea? a) domeniul maritim b) domeniul industrial c) domeniul fiscal 58. Care este misiunea Fundației Institutul de Studii Financiare? a) protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător b) despăgubirea rezidenților români care au suferit prejudicii ca urmare a accidentelor produse pe teritoriul altor state c) studierea fenomenelor și mecanismelor financiare pentru specializarea și evaluarea profesională continuă a personalului din sistemul financiar nebancar 59. Câte clase de asigurare include secțiunea Asigurări generale? a) 18 b) 15 c) 8 60. Asigurările care oferă protecţie împotriva riscurilor care afectează viața și sănătatea unei persoane sunt: a) asigurări de răspundere civilă b) asigurări de persoane c) asigurări facultative 61. Care sunt tipurile de contracte încheiate de intermediari, reglementate de legislația aplicabilă privind distribuția de asigurări, pentru desfășurarea activității de distribuție? a) contractul de asigurare și contractul de intermediere b) contractului de muncă și contractul de intermediere c)mandatul de brokeraj și mandatul de intermediere 62. Reglementarea juridică a mandatului de brokeraj și a mandatului de intermediere pentru desfășurarea activității de distribuție se regăsește în: a)Norma A.S.F. nr. 22/2021 privind distribuția de asigurări b) în Norma A.S.F. nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări c) legislația europeană 63. Mandatul de brokeraj este contractul: a)dintre un client (persoană juridică sau persoană fizică) şi compania de brokeraj prin care clientul îi încredinţează acesteia reprezentarea intereselor sale privind obţinerea şi negocierea celor mai bune oferte în vederea încheierii contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata gestionării contractelor b) contractul de muncă definit de Norma A.S.F. nr. 22/2021 ca fiind contractul dintre un client (persoană juridică sau persoană fizică) şi compania de brokeraj c) contractul de colaborare încheiat de agenți cu una sau mai multe societăți, în vederea desfășurării activității de distribuție, în numele acesteia, respectiv acestora și de acordare a asistenței pe toată durată contractului de asigurare. 64. Ce este mandatul de intermediere? a)contractul dintre un client şi instituţia de credit sau firma de investiţii în calitate de intermediar principal, prin care clientul încredinţează acesteia reprezentarea intereselor sale în vederea încheierii contractelor de asigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata gestionării contractelor b) contractul dintre un client şi compania de brokeraj prin care clientul încredinţează acesteia reprezentarea intereselor sale în vederea încheierii contractelor de asigurare și de acordarea asistenţei înainte şi pe durata gestionării contractelor c) contractul de colaborare încheiat de agenții de asigurare cu una sau mai multe societăți, în vederea desfășurării activității de distribuție și de acordarea asistenţei înainte şi pe durata gestionării contractelor de asigurare 65. Reprezintă situație de incompatibilitate dacă: a) asiguratorul angajează salariați pentru a desfășura activitatea de distribuție de asigurări b)întreprinzătorul persoană fizică, titular al întreprinderii individuale, cumulează şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează în acelaşi domeniu c) angajatul unui asigurător desfășoară activități de distribuție de asigurări 66. Situație de incompatibilitate este atunci când: a) membrii unei întreprinderi familiale sunt simultan și persoane fizice autorizate b) angajatul unui asigurator desfașoară activități de distribuție de asigurări c) asiguratorul angajează persoane pentru a desfășura activitatea de distribuție de asigurări 67. Există vreo distincție între distribuitorul de asigurări și intermediarul de asigurări? a)da, deoarece asigurătorul și intermediarul de asigurări auxiliare sunt incluși în categoria distribuitorului de asigurări, dar nu și în cea a intermediarului de asigurări b) da, deoarece asigurătorul și intermediarul de asigurări auxiliare sunt incluși doar în categoria intermediarului de asigurare, neintrând și în categoria distribuitorului de asigurări c) cele două noțiuni sunt identice și se referă la entitățile care realizează distribuția produselor de asigurare 68. Agenții de asigurare pot fi creatori de produse? a) aceștia sunt doar distribuitori de produse de asigurare și nu pot crea produse de asigurare b) da, însă numai prin asocierea cu un asigurător c) da, dacă obțin avizul de la Autoritatea de Supraveghere Financiară 69. Indicați dacă există situație de incompatibilitate între intermediarii principali și intermediarii secundari prevăzuți de legislație care desfăşoară activitate de distribuţie, pe lângă canalele proprii de distribuţie, după caz, şi prin intermediul conducerii executive, precum şi al angajaţilor implicaţi în activitatea de distribuţie, precum și angajații sau conducerea executivă a acestora: a) nu, deoarece în baza libertății de stabilire și a prestării serviciilor, aceștia pot îndeplini mai multe calități în același timp b) da, potrivit prevederilor legale, aceste calități sunt incompatibile între ele c) aceste calități sunt compatibile, pentru ca aceștia pot fi înscriși în registrul distribuitorilor de asigurări 70. În cazul suspendării contractului de distribuție încheiat între asigurător, respectiv intermediarul principal, pe de o parte, și intermediarul secundar, pe de altă parte, consecințele vor fi: a) asigurătorul sau intermediarul principal nu vor putea înceta contractul, ci acesta va fi menținut, intermediarul secundar putând presta activități de distribuție pe perioada suspendării b) asigurătorul sau intermediarul principal reziliază contractul de distribuție din Registrul Intermediarilor Secundari c) contractul de distribuție va fi menținut, însă codurile RAF nu vor mai fi active nici în registrele asigurătorilor sau intermediarilor principali și nici în Registrul Intermediarilor Secundari 71. În ce act legislativ se regăsește definiția contractului de asigurare? a) în actul normativ privind pregătirea profesională a distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări b) părțile contractului sunt cele care dau această definiție, nefiind necesară o prevedere legală c) în Codul civil 72. Precizați care sunt părțile contractului de asigurare: a) doar asigurătorul, fiind contract de adeziune, asiguratul lipsește ca parte în contract b) asigurătorul, asiguratul și, în anumite cazuri, contractantul asigurării, dacă este diferit de asigurat c) asiguratul și, în anumite cazuri, contractantul asigurării, dacă este diferit de asigurat 73. Cine sunt beneficiarii unui contract de asigurare? a) persoanele care locuiesc împreună cu asiguratul, indiferent de situație b) terțe persoane, care deși nu sunt parte la contractul de asigurare, efectele acestuia se răsfrâng în ceea ce privește indemnizarea și asupra lor c) aceasta noțiune lipsește în legislația specifică asigurărilor 74. Contractul de asigurare poate fi dovedit prin: a) polița de asigurare sau certificatul de asigurare emis și semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă și semnată de compania de brokeraj b) emiterea unui document nu este nerelevantă pentru dovedirea contractul de asigurare dacă distribuitorul în asigurări a încasat prima de asigurare c) orice document emis de asigurător 75. Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare semnifică a) faptul că niciuna dintre părțile contractante nu cunoaște la încheierea contractului dacă va avea un câștig sau va suferi o pierdere în perioada de asigurare, câștigul sau pierderea depinzând de incertitudinea producerii riscului asigurat b) că acel contract de asigurare acoperă aleatoriu riscurile c) faptul că, clauzele sale sunt prestabilite sau redactate de către asigurător și propuse asiguratului sau contractantului asigurării 76. Caracterul de adeziune al contractului de asigurare înseamnă: a) că niciuna dintre părțile contractante nu cunoaște la încheierea contractului dacă va avea un câștig sau va suferi o pierdere în perioada de asigurare, câștigul sau pierderea depinzând de incertitudinea (dacă și/sau când) producerii riscului asigurat b) că, clauzele sale sunt prestabilite sau redactate de către asigurător și propuse asiguratului, sau, după caz, contractantului asigurării c) faptul că asigurătorul cere clientului să redacteze contractul la care acesta aderă 77. Este obligat distribuitorul în asigurări ca, în faza premergătoare încheierii unui contract de asigurare, să informeze clientul dacă oferă consultanță? a) această informație este nerelevantă pentru client b)da, face parte din obligațiile de informare precontractuală cerută de prevederile legale c) doar în anumite situații, când distribuitorul în asigurări sesizează că potențialul client nu este hotărât asupra unui produs de asigurare 78. Precizați varianta corectă în legătură cu informațiile privind conflictele de interese: a) informațiile privind conflictele de interese trebuie comunicate potențialului client încă din faza precontractuală, înainte de încheierea contractului de asigurare b) informațiile privind conflictele de interese sunt nu sunt relevante pentru client înainte de încheierea contractului de asigurare c) clientul poate verifica, în registrele oficiale, dacă există situații de conflicte de interese înainte de încheierea contractului de asigurare 79. Ce modalități de comunicare a informațiilor, alternative hârtiei, sunt prevăzute de legislația aplicabilă domeniului distribuției de asigurări pentru comunicarea cu potențialul client sau cu clientul? a)* alt suport durabil, precum e-mail-ul, site-ul, dacă sunt îndeplinite anumite condiții b) legislația nu permite alte modalități de comunicare, este permisă doar hârtia c) prin intermediul site-ului, chiar dacă potențialul client sau clientul nu au fost de acord cu această modalitate 80. Furnizarea de către client a unei adrese de e-mail este considerată o dovadă că informația poate fi transmisă către acesta prin intermediul altui suport durabil decât hârtia sau al unui site? a) niciodată b) da, dar suplimentar va fi transmisă informația ți prin intermediul hârtiei c)* da, furnizarea unei adrese de e-mail poate fi o dovadă necesară și suficientă pentru furnizarea informațiilor în modalitatea indicată 81. Documentul privind analiza cerinţelor şi necesităţilor clienţilor: a) este irelevant pentru consumatorii profesioniști de produse de asigurare b)* este documentul care concretizează procesul de analiză a cerinţelor şi necesităţilor clientului realizate de către distribuitorul de asigurări c) este necesar doar în cazul asigurărilor de sănătate, pentru că este legat de analizele privind starea de sănătate a clientulu 82. Precizați dacă în acordarea consultanței sunt relevante complexitatea produsului de asigurare propus și tipul de client căruia i se adresează: a) depinde de situație b)da, acordarea consultanței trebuie adecvată în funcție de aceste aspecte c) este inutilă acordarea consultanței dacă clientul are mai multe contracte de asigurare încheiate de același distribuitor 83. Dacă clienții nu au optat pentru consultanță, atunci sunt exceptate de la acordarea consultanței următoarele categorii de asigurări a) o asemenea excepție lipsește din prevederile legale în vigoare aplicabile distribuției de asigurări b)* asigurarea de răspundere civilă auto pentru utilizarea vehiculelor auto terestre, prevăzută în anexa nr. 1 "Clasele de asigurare" secţiunea A "Asigurări generale" pct. 10 din Legea nr. 237/2015, fără a include şi răspunderea transportatorului; asigurarea de răspundere civilă profesională, asigurarea medicala de călătorii în străinătate, asigurarea obligatorie a locuințelor, alte asigurări impuse de legislația în vigoare, precum și asigurările distribuite prin comercializare electronică c) doar asigurările distribuite prin comercializare electronică, pentru că acolo nu există contact față-în-față cu clientul 84. Când sunt distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări obligați să acorde consultanță? a) de fiecare dată când le cere asigurătorul sau intermediarul principal, pentru că acționează sub directa îndrumare a acestora b) când propun consumatorului un produs complex de asigurare, cum ar fi un produs de investiție bazat pe asigurare c) pentru toate produsele de asigurare, indiferent dacă sunt asigurări generale sau de viață, cu excepția produselor de asigurare exceptate în mod expres și numai dacă potențialul client nu dorește consultanță 85. Ce sunt produsele de investiție bazate pe asigurări? a) produse de asigurare care au apărut recent în legislație, neavând încă o consacrare legislativă b) produsele de asigurare create de asigurător în colaborare cu o firmă de investiții c)* produse din categoria asigurărilor de viață care oferă o valoare la scadență sau o valoare de răscumpărare expusă parțial sau integral, direct sau indirect, fluctuațiilor pieței 86. Cerințele, în materia gestionării conflictelor de interese, sunt: a) identificare, prevenire, gestionare, divulgare b) identificare și prevenire c) gestionare și divulgare 87. În cazul produselor de investiții bazate pe asigurări este necesar ca: a) să se convingă clientul să aleagă un produs de asigurare care aduce o remunerație mai mare distribuitorului de asigurare, având în vedere munca depusă, ținându-se cont și de capacitatea financiară a clientului b) produsul să fie prezentat clientului numai de către distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări care deține o certificare profesională în domeniul instrumentelor și investițiilor financiare c) recomandarea adecvată a produsului de investiții bazat pe asigurări să vizeze toleranța la risc și capacitatea clientului de a suporta pierderi financiare ca urmare a achiziționării respectivului produs 88. Când apare situația unei vânzări combinate? a) când se combină mai mulți asigurători pentru a elabora un produs de asigurare pe care apoi îl distribuie prin rețeaua proprie de vânzare b) când este furnizat un produs de asigurare împreună cu un serviciu sau un produs auxiliar, care nu este o asigurare, și care compun același pachet sau același acord c) când mai mulți distribuitori de produse de asigurare se combină pentru a prezenta un produs complex unui potențial client sau client 89. Care sunt documentele de informare precontractuală care conțin informațiile cheie și care sunt specifice în funcție de tipul produsului de asigurare? a) document de informare standardizat, denumit PID, document de informare standardizat, denumit KID și document de informare privind produsul de asigurare b) document de informare standardizat, denumit PID, respectiv documentul de informare standardizat, denumit KID c) document de informare privind produsul de asigurare cu indicarea tipului specific de produs 90. Care este termenul general de denunțare de către client a unui contract încheiat la distanță? a) 30 de zile calendaristice b) 10 zile calendaristice c) 14 zile calendaristice, cu excepția asigurărilor de viață și RCA 91. Care este locul încheierii contractului de asigurare atunci când contractul se încheie între persoanele prezente? a) este sediul asigurătorului b) este sediul distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări c) este acela în care se găsesc părţile, respectiv distribuitorul în asigurări și clientul 92. Care este locul încheierii contractului de asigurare atunci când contractul se încheie la distanță, inclusiv prin mijloace electronice? a) stabilirea locului în care se încheie contractul de asigurare nu este necesară pentru că această informație nu prezintă relevanță b)va fi locul unde își are sediul ofertantul contractului, așadar sediul distribuitorului de asigurări, la momentul când se primește acceptarea ofertei din partea clientului c) va fi întotdeauna teritoriul României, pentru a se aplica legislația națională 93. Ce se întâmplă dacă compania de brokeraj sau agentul de asigurare nu depun la asigurător sumele încasate cu titlu de prime de asigurare și se produc riscurile acoperite prin contractele încheiate? a) asigurătorul va refuza să plătească indemnizația asiguratului sau, după caz, despăgubirea terțului păgubit, deoarece este culpa companiei de brokeraj sau a agentului de asigurare b) asigurătorul este obligat să plătească indemnizația asiguratului sau, după caz, despăgubirea terțului păgubit, deoarece asiguratul sau terțul nu au nicio culpă pentru situațiile arătate c) asigurătorul poate alege să plătească sau să refuze indemnizația asiguratului sau, după caz, despăgubirea terțului păgubit 94. Sunt numele și prenumele unei persoane fizice considerate a se încadra în categoria datelor cu caracter personal? a) da, pentru că în baza lor se poate identifica persoana fizică b) da, însă numai dacă sunt furnizate de către persoana vizată pentru a putea fi identificată c) niciodată, pentru că numele și prenumele trebuie combinate cu CNP pentru a fi siguri că este persoana vizată 95. În conformitate cu prevederile GDPR, persoana vizată este a) persoana juridică ale cărei date cu caracter personal sunt prelucrate b) persoana fizică ale cărei date cu caracter personal sunt prelucrate c) noțiunea de persoană vizată are legătură cu domeniul legislației penale, nu are nicio legătură cu regulamentul GDPR sau cu protecția datelor 96. Potrivit GDPR, asigurătorul este operator de date: a) atunci când stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal b) atunci când datele sunt colectate de către intermediarii secundari, nu de către asigurător c) când, în calitate de operator, trebuie să colecteze direct datele personale ale persoanei vizate, neputând apela la un împuternicit 97. Conform GDPR, "reducerea la minimum a datelor" reprezintă: a) unul dintre principiile GDPR potrivit căruia trebuie să existe scopuri specifice ale prelucrării datelor b) furnizarea către client a cât mai puține date sau informații c)* unul dintre principiile GDPR potrivit căruia distribuitorul de asigurări trebuie să colecteze și să prelucreze numai acele date cu caracter personal care sunt necesare pentru îndeplinirea scopului respective 98. Ce presupune sintagma "limitări legate de scop” în contextul GDPR? a) unul dintre principiile GDPR potrivit căruia trebuie să existe scopuri specifice ale prelucrării datelor b) unul dintre principiile GDPR potrivit căruia distribuitorul de asigurări trebuie să colecteze și să prelucreze numai acele date cu caracter personal care sunt necesare pentru îndeplinirea scopului respectiv c) limitarea scopului acordării consultanței către client, furnizând cât mai puține date posibil 99. Potrivit cărui principiu GDPR este necesar ca datele cu caracter personal să fie prelucrate într-un mod legal și transparent, garantând echitatea: a) integritate și confidențialitate b) exactitate c)* legalitate, echitate și transparență 100. Indicați varianta completă și corectă privind temeiurile de prelucrare a datelor, potrivit GDPR: a)* obligația contractuală, obligația legală, consimțământul, interesul legitim, protecția intereselor vitale, îndeplinirea unei sarcini în interesul publicului b) consimțământul, interesul legitim, protecția intereselor vitale, îndeplinirea unei sarcini în interesul publicului c) consimțământul, îndeplinirea unei sarcini în interes legal, îndeplinirea unor activități de protecție a intereselor vitale 101. Care din următoarele variante nu constituie obligație în legătură cu combaterea spălării banilor și finanțarea terorismului? a) numirea ofițerilor de conformitate și a persoanelor desemnate b obligația de a acorda consultanță pentru distribuția de asigurări c) obligația de cunoaștere a clientele 102. Precizați dacă spălarea banilor și finanțarea terorismului sunt considerate infracțiuni: a) acestea fac parte din desfășurarea normală a activității unei entități autorizate b) acestea reprezintă doar contravenții fiind sancționate cu amenda c) ambele sunt infracțiuni și se sancționează cu închisoare 103. Privind la funcția de conformitate, care din următoarele afirmații nu este adevărată: a) este o funcție fără relevanță pentru entități și nereglementată prin legislație b) este o funcție considerată "funcție cheie” în cadrul organizației c) este o funcție care face parte din linia a doua de apărare 104. Privind piețele de asigurări din țările dezvoltate, se poate afirma faptul că acestea: a) se caracterizează printr-un anumit nivel de echilibru, au rate relativ mici de creștere, grad ridicat de competitivitate, iar preocuparea principală a distribuitorilor de asigurări este îndreptată în direcția retenției, a conservării portofoliilor de clienți, principalele activități fiind cele legate de acțiunile post-vânzare, precum campanii de cross-sell și up-sell b) se află într-un plin proces de creștere, cele mai multe strategii ale asiguratorilor sunt îndreptate în direcția achizițiilor agresive de clienți și a dezvoltării portofoliilor de clienți corporate, cu accent preponderent pe campanii de cross-sell și up-sell, respectiv a retenției clienților pentru care nu s-au înregistrat daune c) se află într-un proces constant de selecție a clienților pentru care nu s-au înregistrat daune 105. În legătură cu piețele de asigurări din țările din Europa Centrală și de Est, deci inclusiv România, se poate afirma faptul că: a) se caracterizează printr-un anumit nivel de echilibru, au rate relativ mici de creștere, grad ridicat de competitivitate, iar preocuparea principală a distribuitorilor de asigurări este îndreptată în direcția retenției, a conservării portofoliilor de clienți b) se află într-un plin proces de creștere, iar cele mai multe strategii ale asiguratorilor sunt îndreptate în direcția achizițiilor agresive de clienți c) se află într-un proces constant de selecție a clienților pentru care nu s-au înregistrat daune 106. În ceea ce privește gradul de profesionalizare al distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări din România, se poate afirma că, în ultimii ani: a) nivelul de cunoștințe, precum și cel al abilităților acestora, s-a deteriorat continuu b) nivelul de cunoștințe, precum și cel al abilităților acestora, s-a îmbunătățit continuu c) nivelul de cunoștințe, precum și cel al abilităților acestora, a rămas neschimbat 107. Pentru a-și continua dezvoltarea pe o fundație solidă, în cadrul pieței românești de asigurări, relația dintre distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări și clienții acestora trebuie să se bazeze pe a) prietenie b) un număr cât mai mare de polițe de asigurare vândute aceluiași client c) încredere 108. Etica reprezintă: a) un ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ceea ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor sale b) un set de reguli, norme şi principii aplicabile numai în economiile puternic dezvoltate c) un set de proceduri aplicabile doar profesioniștilor din domeniul asigurărilor non-life 109. Etica profesională reprezintă: a)* lucrurile sau acţiunile pe care tot personalul unei organizații ar trebui sau nu ar trebui să le facă în prestarea ocupaţiei lor b) recomandări de conduită pe care doar personalul de conducere din entitățile supravegheate de către A.S.F. trebuie să le ia în considerare c) un standard de comportament destinat numai persoanelor cu vechime de minim 5 ani în domeniul asigurărilor 110. Încrederea este elementul esențial al unei relații de calitate între distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări și client, deoarece: a) clienții cumpără doar de la distribuitori în asigurări care le sunt rude, deci există deja între aceștia o relație specială b) majoritatea clienților nu au cunoștințe corespunzătoare privind asigurările, motiv pentru care încredințează sarcina gestionării serviciilor de protecție financiară de care au nevoie unui distribuitor în asigurări și/sau reasigurări c) clienții cumpără doar de la distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări care le sunt prieteni foarte buni, între aceștia existând deja dezvoltată o relație de încredere 111. Considerați că ar putea înregistra mai multe vânzări: a) un vânzător bun cu un produs mediocru b) un vânzător mediocru cu un produs bun c) un vânzător mediocru cu un produs mediocre 112. Asigurările sunt un domeniu la încrederii pentru că: a) e necesar ca asiguratul să aibă, întotdeauna, încredere în propriile decizii privind selecția produsului de asigurare b) asiguratul trebuie să aibă încredere că soluția de protecție financiară care i se oferă corespunde cerințelor, necesităților și posibilităților sale financiare, că are un preț corect, și că asigurătorul va exista și va fi solvabil pe toată durata pentru care clientul și-a achiziționat polița de asigurare c) asiguratul are încredere în soluția de asigurare propusă deoarece are un cost pe care îl poate suporta annual 113. Despre încrederea clientului în sistemul de asigurări, în general, și în distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări, în particular, se poate afirma că: a) se clădește treptat, ”materia sa primă” fiind corectitudinea, profesionalismul și preocuparea continuă a distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări privind interesele clienților săi, adică un înalt nivel etic al distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări b) este un element important doar la încheierea asigurărilor facultative, nu și a celor obligatorii c) distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări este preocupat continuu de interesele clienților săi care achiziționează doar produse de asigurare de viață 114. Oamenii de vânzări se confruntă frecvent cu contexte care le permit și/sau încurajează încălcarea politicilor de etică ale companiei. Această afirmație este: a) falsă b) adevărată c) adevărată, în general, dar nu și în ceea ce privește piața de asigurări 115. Ca funcții într-o organizație, care din următoarele zone se pare că ar fi cel mai puțin etică: a) actuariat b) IT c) vânzări și marketing 116. Indicați exemplul de comportament din piața de asigurări, la nivelul distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări, considerat ca fiind neetic: a)distribuitori în asigurări și/sau reasigurări care returnează către client o parte din comisionul cuvenit, ca modalitate de a ”recompensa” decizia clientului de a achiziționa o anumită soluție de protecție financiară b) vânzarea produselor de asigurare de către distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări autorizați c) vânzarea de asigurări după cerințele, necesitățile și dorințele clienților 117. Precizați care variantă reprezintă, pentru distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări, un exemplu de comportament considerat ca fiind neetic: a) convingerea unui client să renunțe la una sau mai multe contracte de asigurare, pe care le deține, în favoarea unei soluții financiare noi, inferioare calitativ, dar mai recompensante pentru distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări b) prezentarea clientului a unei soluții financiare integrate, care cuprinde oferte de la mai mulți asigurători c) încercarea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări de a explica clientului utilitatea unei soluții complexe de protecție financiară 118. Indicați varianta de răspuns care reprezintă un exemplu de comportament neetic al distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări a) promovarea produselor de asigurare de către distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări care au mai puțin de un an experiență în domeniul de referință b)eșuarea în a identifica corect necesitățile financiare ale clientului, fie involuntar ca urmare a lipsei de instruire adecvată, fie voluntar c) prezentarea clientului, simultan, de către distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări, atât a unei asigurări de viață, cât și a unei asigurări facultative de locuință 119. Precizați varianta de răspuns care indică un exemplu de comportament al distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări, considerat ca fiind neetic: a) oferirea unor răspunsuri incorecte sau incomplete, din dorința de a-l convinge mai ușor pe client să achiziționeze un anumit produs de asigurare b) accentuarea distincției dintre sumele garantate ale asigurării (mai mici) şi cele estimate (mai consistente şi doar probabile ca realizare) în cazul polițelor de asigurare de viață cu capitalizare c) prezentarea unui produs de asigurare Casco într-o discuție de vânzare cu durată mai scurtă de 1 oră 120. Un exemplu de comportament neetic al unui distribuitor în asigurări și/sau reasigurări, este: a) distribuitori în asigurări și/sau reasigurări care încheie contracte de asigurare de viață pe durata de 1 an b) oferirea unui pachet de asigurare peste necesitățile reale ale clientului, din dorința distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări de a realiza un câștig (comision) mai mare, ca urmare a achitării de către client a unei prime mari de asigurare c) furnizarea de răspunsuri corecte și complete față de solicitările clientului 121. Este considerat ca fiind neetic unul dintre exemplele de comportament din piața de asigurări, la nivelul distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări: a) distribuitori în asigurări și/sau reasigurări care laudă societățile de asigurare sau companiile de brokeraj concurente şi produsele acestora de asigurare b) distribuitori în asigurări și/sau reasigurări care denigrează societățile de asigurare sau companiile de brokeraj concurente şi produsele de asigurare distribuite de acestea c) distribuitori în asigurări și/sau reasigurări care pun pe primul loc interesele clienților și apoi pe cele personale 122. Documentul oficial, elaborat de către un asigurător sau intermediar principal, ce cuprinde o serie de regului de conduită pentru distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări, este a) un Cod Etic (Cod de Conduită) b) o Fișă pentru Protecția Muncii c) un contract de asigurare 123. Prevederile din Codurile Etice (Codurile de conduită) care impun un cadru concret de acţiune al distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, norme şi principii de activitate în raport cu entitatea angajatoare, respectiv cu care colaborează, ce trebuiesc respectate, eventuale penalizări pentru abaterile de la conduita acceptată fac referire la: a) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de client b) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de asigurător, respectiv față de intermediarul principal c) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de publicul larg 124. Prevederile din Codurile Etice (de conduită) care stipulează elemente legate de calitatea serviciilor pe care distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări trebuie să le ofere potenţialilor şi actualilor clienţi fac trimitere la: a) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de client b) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de societatea de asigurări sau compania de brokeraj, după caz c) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de publicul larg 125. Prevederile din Codurile Etice (de conduită) care menționează faptul că distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări le este recomandat să ofere potenţialilor şi actualilor clienţi cele mai reprezentative şi adecvate produse de asigurare, să fie transparenți în ceea ce priveşte relaţiile cu exteriorul, să ofere informaţii corecte şi utile tuturor celor interesaţi se referă la a) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de client b) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de societatea de asigurări, respectiv compania de brokeraj c) responsabilitatea distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări față de publicul larg 126. Un bun Cod Etic (Cod de conduită) ar trebui să îndeplinească următoarea caracteristică: a) să aibă un caracter educaţional şi conceptual b) să pună accentul principal pe interesul distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări și mai puțin pe cel al clienților c) să pună accentul, în principal, pe interesul conducătorilor executivi din domeniul asigurărilor 127. Indicați ce caracteristică trebuie îndeplinită de un bun Cod Etic (Cod de conduită): a) să nu facă nicio referire la conflictele de interese b) să fie aplicabil conduitei profesionale, mai degrabă decât conduitei personale c) să pună accentul principal pe interesul conducătorilor executivi, și mai puțin pe cel al distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări 128. Precizați caracteristica ce trebuie îndeplinită de un bun Cod Etic (Cod de conduită): a) să fie aplicabil numai conducătorilor executivi b)să fie însoţit de interpretări, elemente de ghidare, reguli disciplinare şi studii de caz c) să fie foarte succcint (maximum 1 sau 2 pagini) 129. Printre beneficiile unui comportament etic, la nivelul distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări, se înscrie: a) creșterea gradului de încredere al asiguraților în distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări, primii înțelegând faptul că distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări a depus toate eforturile pentru a le satisface cerințele și necesitățile b) scăderea gradului de încredere al asiguraților în distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări c) scăderea gradului de retenție al consumatorilor de produse de asigurare 130. Printre beneficiile unui comportament etic al distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări se numără: a) gradul scăzut de retenție al clienților la nivelul portofoliului acestor distribuitori în asigurări și/sau reasigurări b) gradul ridicat de retenție al clienților la nivelul portofoliului acestor distribuitori în asigurări și/sau reasigurări c) eliminarea clienților care au istoric cu valori ridicate ale indemnizației de asigurare 131. Comportamentul etic al unui distribuitor în asigurări și/sau reasigurări poate conduce la: a) retenția clienților, concretizată în dezvoltarea unei relații pe termen lung, ce deschide oportunități în ceea ce privește acoperirea necesităților financiare viitoare ale clienților (oportunități de upp-sell și cross-sell) b) îndepărtarea potențialilor clienți noi, pe seama ”publicității negative” făcute de către cei existenți c) scăderea gradului de încredere al asiguraților în distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări 132. Printre beneficiile unui comportament etic al distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări se numără: a) un nivel consistent, stabil și predictibil de venituri din comisioane și bonusuri, la nivelul distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări b) un grad extrem de scăzut de împlinire și satisfacție atât profesională, cât și personală c) un nivel crescut la veniturilor realizate ca urmare a bonusurilor primite de la clienți 133. Printre beneficiile unui comportament etic la nivelul distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări se înscrie: a) un nivel redus, instabil și impredictibil de venituri din comisioane și bonusuri b) un grad ridicat de împlinire și satisfacție atât profesională, cât și personală a distribuitorului în asigurări și/sau reasigurări c) un grad extrem de scăzut de împlinire și satisfacție atât profesională, cât și personală 134. În general, privind detaliile unui contract de asigurare, este adevărat faptul că: a) marea majoritate a clienților nu înțelege prevederile acestuia b) marea majoritate a clienților înțelege prevederile acestuia c) marea majoritate a clienților înțelege prevederile contractuale doar dacă este vorba de o asigurare general 135. Care dintre următoarele variante de răspuns definește corect una dintre practicile neetice întâlnite în domeniul distribuției de asigurări sub denumirea ”vânzare excesivă” (churning) ? a) practica ce implică vânzarea forțată a unor polițe care nu sunt neapărat necesare și nici dorite de către clienți, exclusiv în scopul obținerii de comisioane  b) practica în care un distribuitor în asigurări și/sau reasigurări face o prezentare eronată a unei asigurări deținute deja de către client, pentru a-l convinge să înlocuiască acea poliță cu una nouă, mai avantajoasă ca și comisionare pentru distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări c) practica ce implică împărțirea comisionului între distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări și clientul său, ca element de ”motivare” pentru cel din urmă, ajungându-se, astfel, la o primă de asigurare redusă 136. Una dintre practicile neetice întâlnite în piață este așa-numita ”denaturare” (twisting). Care dintre următoarele variante de răspuns o definește corect? a) practica ce implică vânzarea forțată a unor polițe care nu sunt neapărat necesare și nici dorite de către clienți, exclusiv în scopul obținerii de comisioane b) practica în care un distribuitor în asigurări și/sau reasigurări face o prezentare eronată a unei asigurări deținute deja de către client, în scopul de a-l convinge să înlocuiască acea poliță cu una nouă, mai avantajoasă privind nivelul comisionului c) practica ce implică împărțirea comisionului între distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări și clientul său, ca element de ”motivare” pentru cel din urmă, ajungându-se, astfel, la o primă de asigurare mai redusă 137. Una dintre practicile neetice, întâlnite în piața de asigurări, este așa-numita ”împărțirea comisionului” (commission sharing). Care dintre următoarele variante o definește corect? a) practica ce implică vânzarea forțată a unor produse de asigurare care nu sunt neapărat necesare și nici dorite de către clienți, exclusiv în scopul obținerii de comisioane b) practica în care un distribuitor în asigurări și/sau reasigurări face o prezentare eronată a unei asigurări deținute deja de către client, pentru a-l convinge să înlocuiască acea asigurare cu una nouă, mai avantajoasă privind comisionul urmărit c) practica ce implică împărțirea comisionului între distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări și clientul său, ca element de ”motivare” pentru cel din urmă, ajungându-se, astfel, la o primă de asigurare mai mica 138. Conform legislației aplicabile privind conduita distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, asigurătorii și intermediarii principali au obligaţia să își revizuiască Codurile de Etice (Codurile de Conduită) existente sau să elaboreze astfel de documente în care să includă cele mai bune practici la care să se raporteze distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări. Indicați standardele ce trebuie să se regăsească în aceste Coduri Etice (Coduri de Conduită): a) numai integritatea, expertiza și profesionalismul b) numai respectarea confidențialității, transparența, concurența loială și acordarea consultanței c) integritatea, expertiza și profesionalismul, respectarea confidențialității, transparența, concurența loială și asistența post-vânzare 139. Conform legislației aplicabile privind conduita distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, elementul care se referă la faptul că distribuitorul în asigurări și/sau reasigurări trebuie să acționeze permanent în litera și spiritul legii este standardul privind: a) concurența loială b) integritatea c) respectarea confidențialității 140. Conform legislației aplicabile privind conduita distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, elementul care se referă la faptul că distribuitorul nu are voie să divulge datele personale ale clienților decât persoanelor din societate care trebuie să cunoască aceste informații este standardul privind: a) concurența loială b) integritatea c) respectarea confidențialității 141. Conform legislației aplicabile privind conduita distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, elementul care se referă la faptul că distribuitorul nu are voie să facă afirmații depreciative, false sau înșelătoare la adresa competitorilor este standardul privind: a) concurența loială b) integritatea c) respectarea confidențialității 142. Conform legislației aplicabile privind conduita distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, elementul care se referă la faptul că distribuitorul trebuie să furnizeze servicii de calitate clientului său pe tot parcursul derulării perioadei contractuale este standardul privind: a) asistența post-vânzare b) integritatea c) respectarea confidențialității 143. Conform legislației aplicabile privind conduita distribuitorilor în asigurări și/sau reasigurări, elementul care se referă la faptul că distribuitorul trebuie să se pregătească profesional în mod continuu, să-și completeze nivelul de cunoștințe și să-ți dezvolte abilitățile necesare interacțiunii cu clienții la cele mai înalte niveluri calitative este standardul privind a) asistența post-vânzare b) integritatea c) expertiza și profesionalismul 144. Cauzele principale care determină oamenii să vadă asigurarea ca formă de protecție sunt: a) determinate de dorința de a se îmbogăți în cazul producerii unui eveniment asigurat b) nejustificate de cele mai multe ori c)cele care afectează integritatea fizică a persoanelor, a proprietăților acestora și acțiunile indivizilor 145. Asigurarea de viață reprezintă a) un instrument financiar prin care persoanele sunt protejate față de un dezechilibru financiar în cazul unor dezastre naturale b) cel mai eficient mod de protecție pentru individ și familie, în cazul unor evenimente neprevăzute, prin înlocuirea venitului pierdut și acoperirea datoriilor restante (în cazul decesului persoanei asigurate), pentru a menține standardul de viață al familiei c) un instrument financiar prin care persoanele sunt protejate față de un dezechilibru financiar în cazul unor boli grave 146. Indicați care este beneficiul asigurărilor de viață individuale: a) suportul moral pe care îl va avea atât persoana asigurată, cât și beneficiarul asigurării, prin achiziția unei asigurări de viață b) returnarea integrală a primelor plătite în cazul în care evenimentul asigurat nu are loc c) posibilitatea de a schimba persoana asigurată după primul an de contract 147. Interesul asigurabil, cu privire la asigurările de viață, este cuantificabil în termeni financiari? a) întotdeauna b) niciodată c) depinde de situație 148. În vederea emiterii cererii de asigurare, asigurătorul evaluează interesul asigurabil, ca motivație ce există între: a) persoana asigurată și contractant și apoi între persoana asigurată și beneficiarul asigurării b) doar între persoana asigurată și beneficiarul asigurării c) doar între contractant și persoana asigurată 149. Asigurarea de viață este un contract între: a) asigurător și persoana asigurată b) asigurător și contractant c) asigurător, contractant și persoana asigurată 150. Asigurările de viață cu componentă strict de protecție oferă: a) protecție în caz de deces b) protecție în caz de deces dar și posibilitatea de a investi în programe de tip Unit Linked c) posibilitatea de a avea atât o componentă de protecție cât și una de economisire/investiție 151. Privind asigurările de viață cu componentă de economisire, precizați care din următoarele afirmații este falsă: a) contractantul poate opta doar pentru componenta de economisire b) pe lângă componenta de protecție, au și rolul de a ajuta la acumularea unor sume de bani c) garantează o anumită sumă asigurată în cazul în care persoana asigurată supraviețuiește până la finalul contractului 152. Asigurările și opțiunile suplimentare pot fi atașate anumitor contracte de asigurare de viață: a) doar la începutul contractului b) încă de la început sau pe parcursul derulării contractului c) doar după anul doi de contract 153. Care din următoarele afirmații, privind persoana asigurată din contractele de asigurare individuală de viață, este adevărată: a) persoana asigurată poate fi modificată oricând pe parcursul derulării contractului doar cu acordul asigurătorului b) persoana asigurată este imposibil de modificat c) persoana asigurată poate fi modificată oricând pe parcursul derulării contractului doar cu acordul contractantului 154. Contractantului unei asigurări de viață poate fi: a) doar o persoană juridică b) doar o persoană fizică c) o persoană fizică, în cazul contractelor individuale, sau o persoană juridică, în cazul contractelor individuale sau de grup 155. Care din următoarele afirmații este adevărată: a) contractantul unei asigurări de viață nu poate fi o persoană juridică b) beneficiarul unei asigurări de viață nu poate fi o persoană juridică c) beneficiarul unei asigurări de viață poate fi o persoană fizică sau juridică 156. Beneficiarul asigurării de viață este: a) persoana fizică a cărei viață constituie obiectul asigurării b) persoana care, având interes asigurabil cu privire la persoana asigurată, încheie contractul de asigurare împreună cu asigurătorul și care se obligă să plătească primele de asigurare c) persoana fizică sau juridică, care are un interes asigurabil și căreia îi va fi oferită indemnizația de asigurare în momentul în care are loc evenimentului asigurat 157. Persoana asigurată prin contractul de asigurare de viață este: a) persoana fizică a cărei viață constituie obiectul asigurării b) persoana care, având interes asigurabil privind persoana asigurată, încheie contractul de asigurare împreună cu asigurătorul și care se obligă să plătească primele de asigurare c) persoana fizică sau juridică, având interes asigurabil, căreia îi va fi plătită indemnizația de asigurare în momentul producerii evenimentului asigurat 158. Contractantul asigurării de viață este: a) persoana fizică a cărei viață constituie obiectul asigurării b) persoana care, având interes asigurabil cu privire la persoana asigurată, încheie contractul de asigurare împreună cu asigurătorul și care se obligă să plătească primele de asigurare c) persoana fizică sau juridică, având interes asigurabil, căreia îi va fi plătită indemnizația de asigurare, în momentul producerii evenimentului asigurat 159. Data încheierii contractului de asigurare reprezintă: a) data la care compania de asigurare emite polița de asigurare, în urma a finalizării procesului de evaluare a riscului b) data la care a fost semnată cererea de asigurare și, totodată, momentul în care a fost efectuată și plata primei de asigurare c) data la care încetează obligațiile contractuale pentru toate părțile 160. Data încheierii cererii de asigurare reprezintă a) data la care asigurătorul emite polița de asigurare b) data la care aceasta a fost semnată și, totodată, momentul în care a fost efectuată și plata primei prime de asigurare c) data la care încetează obligațiile contractuale pentru toate părțile 161. În cazul în care riscul depășește riscul de asigurare standard, asigurătorul are dreptul: a) de a refuza preluarea în asigurare, situație în care prima de asigurare nu va mai fi returnată contractantului b) de a refuza preluarea în asigurare, situație în care prima de asigurare va fi returnată contractantului, calculându-se o dobândă, pentru fiecare zi din momentul efectuării plății de către contractant, raportată la dobânda BNR c) de a refuza preluarea în asigurare, situație în care prima inițială de asigurare plătită de contractant va fi returnată acestuia, fără a fi purtătoare de dobândă 162. Care dintre următoarele afirmații, privind asigurările de viață, este adevărată: a) perioada cuprinsă între data semnării cererii de asigurare și cea a emiterii acesteia poartă denumirea de perioadă acoperită limitat b) odată emis contractul de asigurare, riscurile vor fi preluate de asigurător începând cu ora 00:00 a zilei următoare emiterii c) asigurătorul preia în întregime riscul din momentul în care contractantul a semnat cererea de asigurare și a efectuat prima plată 163. Ce reprezintă excluderile unei polițe de asigurare de viață? a) riscuri care nu sunt inițial prevăzute în condițiile de asigurare, dar pot fi preluate contra cost b) riscuri și situații care nu sunt cuprinse în asigurare și, pentru care, asigurătorul nu acordă despăgubiri c) anexele la contractul de asigurare 164. În ce situație vorbim de o despăgubire acceptată în ceea ce privește plata indemnizației de asigurare către beneficiarul acesteia? a) decesul persoanei asigurate a fost cauzat direct sau indirect de război, război civil, invazie, acțiuni ale altor state b) decesul persoanei asigurate s-a produs în urma unei boli grave c) decesul persoanei asigurate a fost cauzat de un act intenționat al beneficiarului 165. Căreia dintre funcțiile asigurării de viață îi corespunde posibilitatea oferită clientului de a economisi sau de a investi pentru a-și putea realiza planurile privind calitatea vieții la pensie sau privind viitorul copiilor? a) funcției de acumulare de capital b) funcției de protecție financiară c) funcției de siguranță 166. În funcție de numărul persoanelor cuprinse în asigurare, asigurările de viață pot fi: a) individuale și de familie b) individuale și de grup c) de grup și de familie 167. Asigurările de viață cu componentă de risc și capitalizare (mixte) sunt: a) asigurările de viață și asigurările de viață tip Unit Linked b) asigurările de viață tip Unit Linked (cu suma la maturitate negarantată) c) asigurările de viață tradiționale (cu suma la maturitate garantată) 168. Precizați dacă toate tipurile de asigurări de viață includ riscul de deces: a) cea mai mare parte a lor includ riscul de deces b) da, toate asigurările de viață acoperă obligatoriu riscul de deces c) depinde de analiza de necesități, clientul putând opta pentru o asigurare de viață fără acoperirea riscului de deces 169. Asigurarea de viață pe termen limitat este: a) cea mai simplă formă de asigurare de protecție financiară și are ca eveniment asigurat decesul din orice cauză al persoanei asigurate b) cea mai simplă formă de asigurare de protecție financiară, care are ca eveniment asigurat decesul din orice cauză al persoanei asigurate, însă oferă și posibilitatea economisirii/investiției c) cea mai simplă formă de asigurare de protecție financiară, care are ca eveniment asigurat decesul din orice cauză al persoanei asigurate și oferă o valoare de răscumpărare în cazul rezilierii anticipate 170. Asigurarea de viață pe termen limitat are valoare de răscumpărare? a) da, doar în situația în care contractantul a optat și pentru componenta de economisire b) da, doar dacă valoarea acumulată în cont este mai mare decât o limită stabilită de asigurător c) nu 171. Spre deosebire de asigurarea de viață pe termen limitat, în cazul asigurării pe termen nelimitat: a) primele de asigurare sunt diferite b) primele de asigurare sunt mai mici și sumele asigurate mai mari c) primele de asigurare sunt mai mici 172. Care din afirmațiile următoare, privind asigurarea de viață pe termen nelimitat, este adevărată a) acest tip de asigurare poate oferi protecție, în unele cazuri, și după vârsta de 95 de ani b) pentru acest tip de asigurare frecvența de plată nu poate fi modificată c) acest tip de asigurare nu poate deține și o componentă de acumulare 173. Precizați varianta completă și corectă privind elementele în funcție de care variază costul asigurării mixte de viață: a) durata contractului și suma asigurată b) vârsta asiguratului și suma asigurată c) durata contractului, vârsta asiguratului, suma asigurată și combinația de asigurări suplimentare adăugate riscului de bază 174. Ce componente are asigurarea mixtă de viață? a) componenta de risc și componenta de capitalizare b) componenta de economisire și componenta de fonduri de urgență ce acoperă intervenții chirurgicale c) componenta de protecție și componenta de fonduri de urgență ce acoperă cheltuielile medicale de recuperare 175. Care din următoarele afirmații reprezintă o caracteristică a asigurării de studii: a) destinația utilizării fondurilor acumulate de contractant pe parcursul perioadei de economisire este exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor legate de studiile copilului b) în cazul rezilierii, asigurătorul nu are obligația de a acorda o valoare de răscumpărare c) perioada contractuală este împărțită în două etape, după cum urmează: în prima etapă, contractantul plătește primele de asigurare, iar în cea de a doua etapă, beneficiarul primește de la asigurător rentele de studii 176. Ce este asigurarea de căsătorie? a) un produs financiar asemănător cu asigurarea mixtă de viață, care oferă anuități pe întreaga durată a vieții beneficiarului b) un produs financiar similar cu asigurarea de studii, dar indemnizația de asigurare este primită de copil în momentul căsătoriei sau la împlinirea unei vârste specifice, stabilite diferit de către fiecare asigurător c) un produs financiar, asemănător cu asigurarea de tip Unit Linked, cu o sumă asigurată ce se plătește sub forma unei sume unice 177. Diferența între un produs de asigurare de tip Unit Linked și celelalte tipuri de asigurări de viață este dată de: a) riscul investiției, care în acest caz este asumat de persoana asigurată b)riscul investiției, care în acest caz este asumat de contractant c) riscul investiției, care în acest caz este asuat de beneficiarii indemnizației de asigurare, în cazul decesului persoanei asigurate 178. Care este varianta corectă și completă privind frecvența de plată a primelor de asigurare în cazul asigurărilor de viață pe termen limitat? a) lunară, trimestrială, semestrială sau anuală b) doar trimestrială sau anuală c) doar lunară, semestrială sau anuală 179. Renta cu rată fixă se plătește: a) pe o perioadă de doi ani, dacă pe perioada contractului s-au înregistrat creșteri la nivel de profit b) pe o perioadă determinată de timp, cu condiția ca banii din cont să fie suficienți c) pe o perioadă determinată de timp, așa cum este stipulat în contractul de asigurare 180. Care este condiția pentru a primi indemnizația, în cazul rentei cu rată viageră? a) beneficiarul să fi solicitat indemnizația b) beneficiarul să fie în viață c) persoana asigurată să fi decedat 181. Indicați varianta de răspuns care reprezintă definiția anuitantului a) persoana care primește o anuitate b) persoana eligibilă să încheie o asigurare de tip rentă c) contractantul unei asigurări de rentă 182. Care sunt principalele avantaje ale anuităților? a) permit crearea unei stabilități financiare pentru întreaga familie și constituirea de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de deces b) oferă siguranță în menținerea nivelului de trai, permit crearea unei stabilități financiare pentru întreaga familie și se pot constitui în fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de deces sau în fonduri pentru urmași c) oferă siguranță în menținerea nivelului de trai și asigurarea fondurilor pentru urmași 183. Asigurările și opțiunile suplimentare: a) au obligatoriu aceeași durată ca cea a contractului de bază b) nu pot depăși perioada de plată a primelor de pe contractul de bază c) pot depăși perioada de plată a primelor de pe contractul de bază 184. Care din următoarele afirmații privind asigurările și opțiunile suplimentare este adevărată a) pot fi reziliate doar la aniversarea contractului de asigurare b) pot fi reziliate oricând pe durata contractului c) odată atașate nu mai pot fi reziliate 185. Indemnizația oferită de asigurarea suplimentară în cazul producerii riscului de deces din accident: a) se primește doar cea mai mare valoare dintre asigurarea de viață de pe contractul de bază și asigurarea suplimentară de deces din accident b) se cumulează cu asigurarea de bază, de deces din orice cauză c) are o primă variabilă pe durata contractului de asigurare 186. Opțiunea de scutire de plată a primelor de asigurare: a) se aplică pe o perioadă determinată de timp, la finalul căreia contractantul va relua plata primelor b) oferă beneficiarului o indemnizație ce constă într-o sumă fixă, stabilită încă de la momentul semnării cererii de asigurare, în vederea acoperirii costurilor generate de problemele medicale ce au dus la o incapacitate permanentă de muncă a persoanei asigurate c) exonerează contractantul de plata primelor 187. În cazul opțiunii suplimentare de sistare a plății primelor: a) suma asigurată la supraviețuire va fi mai mare b)suma asigurată la supraviețuire se va recalcula, ținând cont de perioada în care prima de economisire nu a mai fost plătită c) suma asigurată la supraviețuire rămâne neschimbată 188. Care din următoarele afirmații, cu privire la opțiunea de creștere garantată a sumei asigurate, este adevărată a) oferă posibilitatea creșterii, fie a sumelor asigurate, fie a primelor de asigurare, după caz, cu un anumit procent, fără evaluarea medicală a persoanei asigurate b) oferă posibilitatea creșterii, fie a sumelor asigurate, fie a primelor de asigurare, după caz, cu un anumit procent, cu evaluarea medicală a persoanei asigurate c) oferă posibilitatea creșterii, fie a sumelor asigurate, fie a primelor de asigurare, după caz, cu un anumit procent, cu evaluarea medicală atât a persoanei asigurate cât și a contractantului persoană fizică, deoarece el este cel care plătește primele de asigurare 189. Vânzarea de tip "push" presupune: a) ofertarea de produse de asigurare on-line b) atragerea clienților către societatea de asigurare, clienții știind deja ce anume caută c) mișcarea produselor și serviciilor de asigurări de viață, prin distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări, către consumatorul final 190. Vânzarea de tip "pull" presupune: a) ofertarea de produse de asigurare on-line b) atragerea clienților către compania de asigurări, clienții știind deja ce anume caută c) mișcarea produselor și serviciilor de asigurări de viață, prin intermediari, către consumatorul final 191. Care dintre următoarele afirmații privind analiza de nevoi pe care distribuitorii în asigurări și/sau reasigurări o realizează împreună cu prospectul/clientul este adevărată a) analiza de nevoie este un pas opțional b) analiza de nevoi presupune și completarea unui chestionar medical privind starea de sănătate a persoanei asigurate c) analiza de nevoi presupune identificarea nevoii de protecție personală și a familiei, în caz de deces sau în cazul apariției unor probleme de sănătate 192. Care din afirmațiile următoare privind analiza de nevoi este adevărată: a) analiza de nevoi nu este obligatorie în cazul intermedierii de asigurări de viață b) analiza de nevoi este un pas obligatoriu în cazul distribuției asigurărilor de viață c) analiza de nevoi este opțională în cazul intermedierii de asigurări de viață 193. În câte categorii se împart asigurările de viață, conform prevederilor legale în vigoare? a) asigurări de viață și asigurări de sănătate b) asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare, asigurări de căsătorie, asigurări de naștere, asigurări de viață și anuități care sunt legate de fonduri de investiții c) asigurări de viață, asigurări de călătorie, anuități și asigurări de viață suplimentare, asigurări de căsătorie 194. Care sunt evenimentele asigurate prin asigurarea mixtă de viață? a) decesul și supraviețuirea persoanei asigurate b) decesul persoanei asigurate c) supraviețuirea persoanei asigurate 195. Care sunt evenimentele asigurate prin asigurarea de viață pe termen limitat? a) decesul din accident b) decesul din orice cauză c) decesul din boală 196. Privind riscul investițional, indicați afirmația corectă a) riscul investiţional, la asigurarea cu termen limitat, aparţine, în totalitate, societăţii de asigurări b) riscul investiţional, la asigurarea de sănătate, aparţine, în totalitate, societăţii de asigurări c) riscul investițional, la asigurarea de tip Unit Linked, aparţine, în totalitate, clientului 197. Tehnica AIDA: a) este o tehnică de obținere de recomandări b) ajută în comunicarea eficientă cu clientul/prospectul, în mod special în a-l determina să acționeze c) se aplică doar altor produse financiare, diferite de asigurările de viață 198. AIDA este un acronim pentru: a) Atenție, Interes, Demontare de obiecții, Acțiune b) Atenție, Insistență, Determinare, Acțiune c) Atenție, Interes, Dorință, Acțiune 199. Privind digitalizarea, indicați care dintre următoarele afirmații este falsă: a) se bazează pe principiul WIN-WIN-WIN b) pune societatea de asigurare și produsele de asigurare pe primul loc, pentru că fără ele clienții nu ar putea accesa protecția de care au nevoie c) vizează dezvoltarea unei relații pe termen mediu și lung, bazată pe încredere 200. Principalul motor care determină societățile de asigurare să urmărească digitalizarea, este dat de dorința de a le oferi clienților a) cât mai multe informații despre produsele de asigurare b) posibilitatea de a achiziționa produse de asigurare exclusiv on-line c) o relație personalizată cu compania, informație decizională și comoditate în accesarea produselor de asigurare 201. Revoluția Industrială 4.0 în domeniul asigurărilor accentuează importanța a) vânzătorului de produse financiare b) consultanței în vânzări c) produselor și serviciilor financiare identice pentru toți clienți 202. Ce este ”valoarea de răscumpărare”? a) reprezintă suma pe care asigurătorul are obligaţia să o plătească în cazul rezilierii contractului de asigurare, în situaţiile specificate în condiţiile contractuale b) suma de bani pe care asigurătorul o plătește în cazul în care un client solicită rezilierea unei asigurări, cu componentă exclusivă de risc, înainte de maturitatea poliței c) suma de bani pe care asigurătorul o plătește în cazul în care polița ajunge la maturitate 203. Ce este "perioada de grație"? a) perioada de 30, 60 sau 90 de zile în care, dacă polița nu a fost plătită, aceasta rămâne în vigoare, dar acoperirea dată de asigurare diferă în funcție de numărul de zile de întârziere b) intervalul de timp după scadență de 30, 60 sau 90 zile, în care titularul nu a achitat prima de asigurare datorată iar polița de asigurare nu produce efecte c) intervalul de timp după scadență de 30, 60 sau 90 zile, în care titularul a achitat parțial prima de asigurare datorată iar polița de asigurare nu produce efecte 204. În cazul asigurării de viață, indicați când contractantul diferă de persoana asigurată: a) în cazul în care asigurarea este încheiată de titular b) în cazul în care asiguratul este angajatorul c) în cazul entităților persoane juridice, în calitate de contractant, care încheie asigurări de viață pentru angajaţii lor 205. Pentru un asigurător, asigurarea de viață reprezintă: a) o promisiune că va plăti o sumă asigurată către beneficiar, la cererea acestuia b) o obligație de a plăti o sumă asigurată către beneficiar, la cererea beneficiarului c) o modalitate de preluare a riscului financiar legat de pierderea vieţii sau de deteriorarea sănătăţii unui individ, sau a unui grup de indivizi supuşi aceluiaşi risc 206. Pentru contractant, asigurarea de viață reprezintă: a) o înțelegere prin care acesta plătește o sumă de bani (prima de asigurare) cu o anumită frecvență, beneficiarul asigurării urmând să primească în schimbul acesteia o indemnizație de asigurare, în cazul producerii evenimentului asigurat b) o formă de protecție personală, în cazul producerii evenimentelor asigurate prin contract c) o modalitate de a economisi și de a beneficia în același timp de protecția dată de riscurile acoperite prin asigurare 207. Care sunt tipurile de asigurări de viață care satisfac nevoia de economisire sigură pentru momentele importante din viață? a) asigurările de viață de tip Unit Linked b) asigurările de viață cu componentă exclusivă de protecție financiară c) asigurările de viață cu sume garantate la capitalizare 208. Care sunt tipurile de asigurări de viață care satisfac doar nevoia de protecție financiară împotriva riscurilor care pot afecta individul (deces, boli, accidente)? a) asigurările de viață de tip Unit Linked b) asigurările de viață cu sume garantate la capitalizare c) asigurările de viață cu componentă exclusivă de protecție financiară 209 Indicați varianta corectă privind situația în care are loc încetarea contractului de asigurare de viață: a) la data decesului beneficiarului asigurării de viață b) în momentul în care se împlinesc 30 de zile de neplată a primei de asigurare c) odată cu decesul contractantului persoană fizică, dar și în cazul încetării existenței contractantului persoană juridică 210. Ce este denunțarea unilaterală a contractului de asigurare? a) o acțiune care poate fi inițiată doar de contractant și care duce la încetarea contractului de asigurare b) o acțiune care poate fi inițiată doar de asigurător și care duce la încetarea contractului de asigurare c) o acțiune a contractantului sau a asigurătorului care duce la încetarea contractului de asigurare 211. Care sunt asigurările de viață care permit investiții cu un grad sporit de risc și cu posibilități de câștig mari? a) asigurările de viață cu sume garantate la capitalizare b) asigurările de tip Unit Linked c) asigurările de viață cu componentă exclusivă de risc 212. Evenimentele care duc la încetarea contractului de asigurare de viață sunt: a) maturitatea poliței, denunțarea unilaterală a contractului sau decesul persoanei asigurate b) doar maturitatea poliței sau decesul persoanei asigurate c) doar denunțarea unilaterală a contractului sau decesul persoanei asigurate 213. Pot apărea modificări în contractul de asigurare de viață după încheierea acestuia? a) după încheierea contractului de asigurare de viață nu mai este posibilă nicio modificare b) la cererea persoanei asigurate se pot aduce modificări contractului de asigurare de viață după încheierea acestuia c) se pot aduce modificări contractului de asigurare de viață după încheierea acestuia doar la cererea asigurătorului 214. Prin intermediul unui contract de asigurare de viaţă: a) asiguratul preia riscurile asigurătorului b) asigurătorul preia riscurile asiguratului c) contractantul preia riscurile asiguratului 215. Prin contractul de asigurare de viață, se obligă să plătească primele de asigurare: a) persoana asigurată b) beneficiarul c) contractantul 216. După frecvența de plată, primele de asigurare ale unui contract de asigurare de viață pot fi: a) eșalonate sau unice b) doar eșalonate c) doar unice 217. Care dintre următoarele exemple reprezintă o excepție de la plata indemnizației de asigurare în cazul unei asigurări de viață ? a) decesul cauzat direct sau indirect de război b) decesul în urma unui accidentul rutier c) decesul cauzat de boală 218. În situația în care decesul persoanei asigurate are loc în urma unui act al beneficiarului, pentru care s-a pronunțat o sentință penală împotriva acestuia: a) asigurătorul va plăti beneficiarului valoarea de răscumpărare a contractului de asigurare de viață b) asigurătorul nu are obligația de a plăti beneficiarului nicio sumă c) asigurătorul va plăti beneficiarului suma asigurată în caz de deces precizată în contractul de asigurare de viață 219. Care dintre următoarele afirmații, cu privire la funcția de protecție financiară, este corectă: a) îi dă beneficiarului asigurării accesul la indemnizația de asigurare b) le dă oamenilor posibilitatea de a economisi pentru momentele fericite din viața lor c) îi ajută pe oameni să acumuleze capital 220. În cazul decesului persoanei asigurate, dacă nu au fost desemnați beneficiari în contractul de asigurare de viață, indemnizația de asigurare revine: a) asigurătorului b) moștenitorilor legali c) statului 221. Asigurarea de viață atașată creditelor este: a) o asigurare pe termen limitat, a cărei sumă asigurată crește pe măsură ce clientul achită din credit b) o asigurare pe termen limitat, a cărei sumă asigurată rămâne constantă pe măsură ce clientul achită din credit c) o asigurare pe termen limitat, a cărei sumă asigurată scade pe măsură ce clientul achită din credit 222. În cazul unei asigurări de căsătorie, indemnizația de asigurare se plătește: a) doar sub forma unei sume unice b) sub forma unei sume unice sau ca anuitate c) doar ca anuitate 223. Anuitățile sunt acel tip de asigurare de viață în care beneficiile sunt plătite de către asigurător atât timp cât este în viață: a) persoana asigurată b) beneficiarul asigurării c) contractantul asigurării 224. Asigurările auto sunt: a) doar asigurări din categoria celor obligatorii b) doar asigurări din categoria asigurărilor facultative c) atât asigurări obligatorii, cât și facultative 225. Indicați care este obiectul asigurării în cazul contractului de asigurare RCA a) vehiculul asigurat b) răspunderea civilă obligatorie a proprietarului de vehicul c) răspunderea civilă a asiguratului sau a conducătorului auto pentru prejudicii produse prin intermediul vehiculului menționat în contractul RCA 226. Scopul asigurării RCA este: a) despăgubirea pentru pagube materiale și vătămările corporale produse persoanei responsabile de producerea accidentului b) despăgubirea pagubelor materiale și vătămările corporale produse terților în urma unui accident, precum și despăgubirea cheltuielilor terților păgubiți în procesul civil c) acordarea despăgubirii doar pentru pagube materiale și numai terților păgubiți de cetățenie română 227. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie este obligatorie: a) pentru persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum și tramvaie care se pot înmatricula legal b) doar dacă se încheie și o asigurare facultativă pentru același autovehicul c) pentru persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehiculele supuse înmatriculării sau înregistrării în România, vehicule pe care le utilizează exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor organizate legal 228. Fac excepție de la obligativitatea încheierii asigurării RCA: a) persoanele fizice și juridice care utilizează vehiculele exclusiv în scopul antrenamentelor, curselor, întrecerilor sau raliurilor organizate legal b) persoanele fizice și juridice care utilizează vehiculele exclusiv în scopuri de agrement c) persoanele fizice sau juridice care dețin vehicule utilizate pentru întreceri organizate ocazional 229. Părțile contractuale ale unei asigurări RCA sunt: a) asigurătorul, asiguratul (proprietarul) și utilizatorul b) asiguratorul, proprietarul (asiguratul), utilizatorul și beneficiarul nenominalizat al contractului (terțul prejudiciat) c) asigurătorul, asiguratul (proprietarul) 230. La emiterea poliței RCA, sistemul claselor de Bonus-Malus cuprinde: a) 10 clase de Bonus și 6 clase de Malus b) 8 case de Bonus și 8 clase de Malus c) 8 clase de Bonus și 8 clase de Malus, plus clasa de bază B0 corespunzătoare unui asigurat fără istoric de daune în asigurări 231. Valoarea despăgubirii în urma avariilor rezultate dintr-un eveniment rutier, în cazul unui contract RCA, poate fi: a) egală cu costul integral al reparațiilor, indiferent de valoarea acestora b) limita prevăzută în contract c) costul reparației stabilit de orice unitate reparatoare 232. Conform legii, oferta RCA este valabilă pentru minimum: a) 10 zile lucrătoare b) 90 zile lucrătoare c) 30 de zile calendaristice 233. Se pot anexa clauze suplimentare la încheierea asigurării RCA sau pe parcursul derulării acesteia? a) pentru asigurarea RCA nu se pot adăuga clauze suplimentare b) da, doar dacă clauzele suplimentare prevăd introducerea de franșize stabilite de asigurător c) da, se pot anexa clauze suplimentare precum decontarea direct 234. În cazul asigurării RCA, clauza de decontare directă reprezintă gestionarea daunelor direct la: a) asiguratorul părții responsabile de producerea accidentului b) propriul asigurator unde s-a încheiat asigurarea RCA c) Biroul Asiguratorilor Auto din România 235. Intermediarii și/sau asigurătorii au obligația să informeze asigurații, respectiv contractanții cu privire la încetarea contractului RCA și la posibilitatea de reînnoire a acestuia cu a) 60 de zile înainte de încetarea contractului RCA aflat în vigoare b) 90 de zile înainte de încetarea contractului RCA aflat în vigoare c) 30 de zile înainte de încetarea contractului RCA aflat în vigoare 236. La reînnoirea asigurării RCA, canalul de comunicare utilizat pentru schimbul de informații este stabilit: a) doar de asigurător și doar prin mijloacele de comunicare impuse de către acesta b) doar de asigurat și doar prin mijloacele de comunicare impuse de către acesta c) de comun acord între asigurat și asigurător 237. În cazul asigurării RCA, răspunderea asigurătorului începe: a) din momentul efectuării inspecției de risc și a plății primei de asigurare b) din a cincea zi după emiterea contractului de asigurare RCA c) din ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul RCA, pentru persoanele care nu aveau o asigurare RCA valabilă la momentul încheierii asigurării 238. Asigurătorul RCA are obligația să efectueze constatarea prejudiciilor în termen de: a) 3 zile lucrătoare de la data notificării primite de la persoana prejudiciată, sau la o data ulterioară convenită de părți b) 30 zile lucrătoare de la data notificării primite de la persoana prejudiciată, sau la o dată ulterioară convenită de părți c) maximum 10 zile lucrătoare de la data notificării primite de la persoana prejudiciată 239. Limita de despăgubire în cazul asigurării RCA este: a) maximum 2 evenimente: unul pentru vătămări corporale și unul pentru prejudicii materiale b) stabilită prin normele metodologice ale fiecărui asigurător c) un număr nelimitat de evenimente, în limita despăgubirii înscrise în contractul de asigurare pentru prejudicii materiale și pentru vătămări corporale 240. La evaluarea inițială a daunelor, rezultate în urma producerii unui eveniment asigurat prin contractul de asigurare RCA, specialistul constatare daune întocmește: a) procesul-verbal de constatare al daunei b) avizarea privind dinamica accidentului pe care o înmânează clientului c) procesul-verbal de contravenție privind Codul Rutier 241. La efectuarea lucrărilor de reparație, dacă se constată și alte pagube produse ca urmare a riscului asigurat prin contractul de asigurare RCA, reconstatarea se poate realiza: a) la cererea scrisă a păgubitului sau împuternicitului legal sau a unității reparatoare b) la cererea sau solicitarea scrisă a martorilor accidentului c) doar la solicitarea persoanei responsabile de producerea accidentului 242. În situația în care, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări RCA valabile, plata despăgubirii se face integral de către: a) asigurătorul căruia s-a adresat persoana prejudiciată, urmând ca asigurătorul să recupereze, prin acțiune de regres, cotă parte egală din cuantumul despăgubirii achitate de la ceilalți asigurători b) asiguratorul care a încheiat prima poliță c) toți asigurătorii la care au fost încheiate respectivele asigurări RCA 243. Precizați situația în care asiguratorul RCA nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile rezultate în urma producerii evenimentului: a) pentru vătămări corporale sau decesul terțelor persoane prejudiciate b) pentru prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase c) pentru prejudicii provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor 244. Privind contractul de asigurare RCA, indicați care dintre afirmațiile următoare este adevărată: a) limitele teritoriale ale contractului RCA cuprind teritoriul României b) limitele teritoriale ale contractului RCA nu cuprind teritoriul statelor membre UE c) limitele teritoriale ale contractului RCA nu cuprind teritoriile statelor în care nu există Birou Naţional Auto 245. Limitele de despăgubire precizate în contractul RCA sunt stabilite prin reglementări ale Uniunii Europene și sunt supuse revizuirii: a) din 5 în 5 ani b) din 10 în 10 ani c) din 4 în 4 ani 246. Asigurarea Carte Verde reprezintă un certificat de asigurare în baza căruia asiguratul beneficiază de protecție pentru accidente rutiere produse a) de conducători auto care nu dețin asigurare RCA b) pe teritoriul statelor membre din Sistemului Carte Verde c) teritoriului României și în țările limitrofe 247. Conform prevederilor legale în vigoare, societățile de asigurare din România tipăresc polițele de asigurare Carte Verde pe: a) suport de hârtie verde b) suport de hârtie verde sau albă c) suport de hârtie albă 248. Contractul de asigurare Carte Verde este: a) un mecanism de protecție pentru terțe persoane, victime implicate într-un accident rutier transfrontalier b) un mecanism de protecție pentru victimele aflate în propriul autovehicul implicat într-un accident rutier transfrontalier c) un mecanism de protecție pentru victimele ambelor autovehicule implicate într-un accident rutier transfrontalier 249. Contractul de asigurare Carte Verde facilitează: a) traficul transfrontalier b) traficul intern c) traficul intern și transfrontalier 250. Contractul de asigurare Carte Verde este necesar pentru: a) a evita aglomerația în punctele de frontieră ale României b) a evita necesitatea ca autovehiculele să obțină acoperirea asigurărilor la fiecare dintre frontierele celor 48 de țări membre c) a conferii unui utilizator dreptul de conducere transfrontalier 251. Asigurarea de frontieră este necesară: a) celor care doresc să intre pe teritoriul României fără a deține o asigurare RCA valabilă la acea dată b) celor care dețin o poliță RCA ce urmează să expire, emisă în altă țară c) celor care doresc să intre în România fără a avea o asigurare RCA valabilă la acea dată și celor care dețin o poliță RCA ce urmează să expire, emisă în altă țară 252. Asigurarea de frontieră poate fi încheiată la data la care autovehiculul urmează să intre pe teritoriul României și poate fi emisă pentru o perioadă de: a) 30 de zile și nu se poate prelungi pe perioade noi b) 15 de zile, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade de câte 15 de zile c) 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii pe noi perioade de câte 30 de zile 253. Privind asigurarea CASCO, precizați cine poate încheia acest tip de asigurare a) doar profesioniștii b) doar consumatorii de produse de asigurare c) persoanele juridice și fizice 254. Asigurarea CASCO este o asigurare facultativă ce acoperă daunele produse a) unui autovehicul terț implicat în același accident auto b) propriului autovehicul, indiferent de persoana responsabilă de producerea evenimentului c) atât propriului autovehicul cât și celorlalte autovehicule implicate în același eveniment 255. Asigurarea facultativă CASCO se încheie pentru vehicule a) înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice sau juridice, inclusiv pentru remorcile și semiremorcile tractate de acestea b) ce nu pot fi înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice sau juridice, inclusiv remorcile și semiremorcile tractate de acestea c) care nu dețin asigurare RCA 256. În cazul societăţilor de leasing, prima de asigurare pentru asigurarea CASCO este achitată de: a) societatea de leasing în calitate de asigurat b) societatea de leasing și de utilizator, în părți egale c) utilizator, deși calitatea de asigurat o are societatea de leasing 257. La încheierea unui contract de asigurare CASCO, suma asigurată din contract este stabilită de a) client, în urma negocierii directe cu asigurătorul b) asigurător și reprezintă, în principal, valoarea rămasă la momentul evaluării prin diminuarea valorii de nou a autovehiculului cu coeficientul de uzură c) asigurător și reprezintă valoarea medie stabilită pe baza ofertelor concurențiale din piață 258. În cazul asigurării facultative CASCO, urmare a producerii unui eveniment asigurat, cuantumul prejudiciului este stabilit a) de către asigurat, prin autoconstatare b) de către unitatea reparatoare c) de către asigurător sau intermediarii autorizați ai acestuia 259. În cazul unor daune parțiale suferite de un vehicul asigurat CASCO, modalitatea de despăgubire poate fi reparația vehiculului: a) în reprezentanțe, unități reparatorii partenere asigurătorului sau în regie proprie b) doar în reprezentanțe sau unități reparatorii partenere asiguratorului c) doar în reprezentanțe sau în regie proprie 260. Procedura de subscriere, în cazul asigurării facultative CASCO, se realizează în baza realizării inspecției de risc, care vizează a) verificarea vehiculului privind: datele de identificare, integritatea, starea de întreținere, realizarea fotografiilor de ansamblu și de detaliu b) verificarea vehiculului privind: datele de identificare, integritatea, starea de în