Asigurari si reasigurari 2024-2025 PDF

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ „DRĂGAN” Lugoj FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE CICLUL I - STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ ANUL III – Specializarea „Finanțe și Bănci” SINTEZĂ CURS* Disciplina: ”ASIGURĂ...

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ „DRĂGAN” Lugoj FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE CICLUL I - STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ ANUL III – Specializarea „Finanțe și Bănci” SINTEZĂ CURS* Disciplina: ”ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI” TITULAR DISCIPLINĂ: Conf.univ.dr. GABRIEL IONEL DOBRIN AN UNIVERSITAR 2024/2025 *Prezenta Sinteză a Cursului utilizează ansamblul resurselor online ce se regăsesc în format electronic pe Internet și reprezintă opinia specifică a diverșilor autori și specialiști din domeniu. 1 CUPRINS: 1. BAZELE ECONOMIEI ASIGURĂRILOR ROMÂNEȘTI 1.1. Aspectele importante ale domeniului (concepte, formalizări) 1.2. Riscul şi necesitatea protecţiei împotriva riscurilor 1.3. Principiile constituirii şi utilizării fondurilor de protecţie 2. PROCESUL DE ASIGURARE ȘI SPECIFICITĂȚILE ASIGURĂRILOR COMERCIALE ROMÂNEȘTI 3. ANALIZA COMPLEXĂ EFECTUATĂ LA NIVELUL PIEŢEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA 3.1. Sistemul legislativ specific 3.2. Autoritatea de Supraveghere Financiară 3.2.1. Rolul ASF 3.2.2. Consiliu și organizare 3.3. Activitatea asigurătorilor 3.4. Intermediarii în asigurări 4. MANAGEMENTUL RISCULUI CE CARACTERIZEAZĂ PROCESELE DE ASIGURARE-REASIGURARE 5. ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR COMERCIALE 6. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DE DESPĂGUBIRE APLICABILE DOMENIULUI ASIGURĂRILOR *** RAPORTUL ANUAL AL ASF PENTRU ANUL 2023 Bibliografie 2  1. BAZELE ECONOMIEI ASIGURĂRILOR ROMÂNEȘTI 1.1. Aspectele importante ale domeniului (concepte, formalizări) Existenţa umană se bazează pe o multitudine de nevoi individuale şi de grup care orientează şi justifică activitatea economică. Amploarea acestor trebuinţe şi necesităţi se corelează cu nivelul de cultură şi civilizaţie, cu gradul de dezvoltare socio-economică al indivizilor sau al societăţii în ansamblul său. Trebuinţele elementare (hrană, îmbrăcăminte, condiţii de locuit) sunt esenţiale, ele reflectând un anumit nivel de trai. Când nivelul de trai creşte, în aceeaşi măsură vor creşte nevoile şi trebuinţele. Unele nevoi pot fi satisfăcute imediat, altele necesită un anumit orizont de timp. Indivizii şi colectivităţile lor sociale încearcă să creeze condiţii tot mai favorabile pentru existenţa individuală şi social-umană. Totuşi omul nu poate prevedea totul, nu toate evenimentele decurg aşa cum au fost prevăzute, oamenii fiind de multe ori la dispoziţia incertitudinii, precum şi a riscurilor. Observaţiile şi studiile statistice reflectă faptul că există o anumită regularitate a producerii unor pericole naturale sau a celor generate de activitatea oamenilor. Incertitudinile cu privire la previzibilitatea producerii unor astfel de evenimente constă în aceea că nu pot fi identificate persoanele, subiecţii care vor fi afectaţi de aceste pericole şi nici momentul sau zona. Totuşi, se poate determina regularitatea şi posibilitatea producerii unor evenimente 3 sau pericole.  Dezvoltarea societăţii arată faptul că oamenii au avut în vedere caracterul previzibil al producerii unor astfel de evenimente şi chiar au depus eforturi pentru a preîntâmpina, îndepărta sau chiar elimina asemenea pericole. Cu toate acestea, omul a rămas neputincios în faţa naturii dezlănţuite: cutremure, furtuni, ploi torenţiale, secete etc. Chiar dacă ştiinţa şi tehnologia au progresat, au fost identificate proceduri pentru prevenirea pericolelor sau măcar pentru limitarea pagubelor. Oamenii au fost nevoiţi să ia măsuri atât la nivel individual cât şi colectiv pentru a recupera pagubele pe care le-ar putea genera producerea unor asemenea ameninţări. Pentru compensarea eventualelor prejudicii au fost puse în practică două modalităţi: - prin efortul individual al persoanelor fizice sau juridice - prin crearea unor rezerve proprii cu destinaţie specială, sub formă bănească sau materială. - prin efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui mare număr de persoane ameninţate de acelaşi pericol astfel încât să poată fi despăgubiţi cei afectaţi. 4  Practica a demonstrat că soluţia constituirii unor rezerve individuale pentru a preveni, sau mai ales pentru a acoperi pagubele nu este economică, ea constituind o piedică în calea dezvoltării. Această soluţie s-a practicat şi în ţara noastră până în 1990 în societăţile agricole de stat. Cea de-a doua modalitate se bazează pe principiul constituirii unor rezerve, iar folosirea acestor fonduri pe principiul mutualităţii determină utilizarea în mod eficient a rezervei constituite. 1.2. Riscul şi necesitatea protecţiei împotriva riscurilor Asigurarea este un sistem de relaţii economice care implică aportul unui mare număr de persoane fizice sau juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate de pericole, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de evenimente viitoare posibile, dar nesigure. Asigurarea este un mijloc de repartizare asupra unui număr mare de persoane fizice sau juridice a pagubei provocate de un fenomen, eveniment, sau complex de fenomene, elemente care afectează un număr redus dintre aceşti subiecţi. Asigurarea este şi o practică a creării în mod preventiv a condiţiilor pentru dezdăunarea celor care au suferit pagube sau pentru plata sumelor cuvenite celor în viaţa cărora au apărut evenimente asupra cărora au convenit să uzeze de asigurare. 5  În ţările cu o economie dezvoltată, asigurările constituie un domeniu de mare interes pentru economia naţională. Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în afaceri: riscuri personale şi riscuri comerciale. Riscurile comerciale includ: - riscul de incendiu; - riscul de furt; - riscul de răspundere legală. Fiecare persoană se poate confrunta cu riscuri personale în situaţia în care bunurile sale sunt distruse sau devine răspunzător în urma unor acţiuni neglijente. Riscul reprezintă posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă. Riscul poate fi astfel un pericol posibil. Promovarea activităţii de asigurare implică anumite premise care decurg din caracterul evenimentelor care justifică promovarea asigurărilor: (a) caracter aleator; (b) caracter evaluabil; (c) mutualitatea; (d) extensia numerică (distribuirea) asiguraţilor; (e) echidistanţa faţă de risc. 6  (a) caracterul aleator: pentru promovarea unei asigurări, evenimentul (riscul) trebuie să fie întâmplător, realizarea lui nu trebuie să depindă de voinţa persoanelor fizice sau juridice implicate. Uneori, persoanele fizice sau juridice implicate nu pot interveni pentru a declanşa unele evenimente (de exemplu catastrofele naturale). Intervenţia subiectivă a persoanelor este îngrădită şi de lege: în cazul incendiilor sau a decesului provocat, al accidentului corporal provocat în vederea încasării sumelor prevăzute în contractul de asigurare etc; (b) caracterul evaluabil al evenimentelor presupune includerea în categoria evenimentelor asigurabile a acelora care se supun cercetării statistice. Evoluţia acestor evenimente trebuie să urmeze o lege de repartiţie statistică, ce poate fi studiată cu ajutorul calculului probabilităţilor. Studiul vizează numărul de cazuri înregistrate, regularitatea acestora, zona afectată, mărimea pagubelor etc; (c) mutualitatea presupune constituirea şi utilizarea fondului de asigurare pe principiul solidarităţii: „toţi pentru unul, unul pentru toţi”, fapt care presupune crearea unui fond de despăgubire prin aportul unui mare număr de asiguraţi, sumele care constituie despăgubirile fiind utilizate selectiv, doar pentru aceia care au fost afectaţi; (d) extensia numerică (distribuirea) asiguraţilor este o necesitate în asigurări, aceasta fiind impusă de calcularea pe baze statistice a primelor de asigurare, evaluarea şi distribuirea riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea şi folosirea eficientă a7 fondului de asigurare;  (e) echidistanţa faţă de risc a asiguraţilor presupune identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă de asigurare, dezdăunarea în mod identic a asiguraţilor pentru o anumită categorie de riscuri. În domeniul economic, asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile constituite pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurător din primele plătite de persoanele sau organizaţiile care au apelat la domeniul asigurărilor. În schimbul primelor plătite, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri suficient de mari, atunci când deţinătorul poliţei va suferi un prejudiciu. Astfel, asigurarea este o metodă de transfer a riscului, iar asigurătorii sunt cei care preiau, îşi asumă riscul. Fiecare deţinător de poliţe contribuie la fond în mod proporţional cu probabilitatea de risc, precum şi cu valoarea probabilă a efectelor acestuia. 8  Principalele funcţii ale asigurării sunt: a) distribuţia daunelor; b) furnizarea unei protecţii asiguratului. a) Distribuţia daunelor se face între mai mulţi deţinători de poliţe, lucru care altfel nu poate fi realizat, iar daunele financiare ale asiguraţilor se distribuie între asiguraţi prin compensarea acelora care suferă pagube din fondurile constituite. Distribuţia daunelor este echitabilă pentru că fiecare deţinător de poliţă plăteşte o suma proporţională cu riscul introdus. De fapt, contribuţiile asiguraţilor nu sunt egale şi nici întâmplătoare, iar societatea de asigurări estimează primele aferente fiecărui asigurat. b) Furnizarea unei protecţii asiguratului prin creşterea securităţii oferite de asigurare. Aceasta protecţie este importantă atunci când se impune răspunderea legală. Asigurarea înlătură riscul şi poate sa elibereze deţinătorul poliţei de o potenţială dificultate financiară. Necesitatea asigurării în activitatea economică este compensată atât de avantajele rezultate din funcţiile asigurării, cât şi din efectele secundare care decurg din procesul de asigurare, oferind protecţie împotriva prejudiciilor şi aducând asiguratul în situaţia financiară avută înainte de realizarea evenimentului asigurat. 9  1.3. Principiile constituirii şi utilizării fondurilor de protecţie Cei interesaţi de constituirea şi apoi de utilizarea fondurilor de protecţie alcătuiesc comunitatea de risc. Membrii comunităţii de risc au în comun faptul că sunt afectaţi în egală măsură de producerea unor riscuri şi au, prin urmare, un interes în a se proteja împotriva efectelor acestora. Primul principiu al existenţei asigurărilor îl constituie formarea şi existenţa comunităţii de risc. Din fondurile de asigurare astfel constituite şi prin consimţământul tuturor membrilor comunităţii de risc la nivelul asigurătorului urmează a fi indemnizaţi sau despăgubiţi numai aceia dintre membrii care au fost direct afectaţi de riscul care s-a produs. Utilizarea fondurilor de asigurare pentru indemnizarea membrilor comunităţii de risc, la care riscul asigurat s-a produs, are la bază cel de-al doilea principiu fundamental al asigurărilor şi anume principiul mutualităţii, al acceptării reciproce, al suportării în comun a prejudiciilor suferite de către toţi membrii comunităţii de risc. 10  2. PROCESUL DE ASIGURARE ȘI SPECIFICITĂȚILE ASIGURĂRILOR COMERCIALE ROMÂNEȘTI Aşa cum se observă, fiecare dintre formele de protecţie împotriva riscurilor prezintă maniere şi tehnici specifice de formare a fondurilor necesare şi de indemnizare a pagubelor produse unor bunuri şi/sau anumitor evenimente care au loc în viaţa persoanelor. Dintre toate, însă, numai ultima formă invocată prezintă caracteristicile specifice asigurării comerciale. Într-o încercare de definire a asigurării comerciale se poate spune că ea reprezintă modalitatea de protecţie contra riscurilor (evenimentelor asigurate) prin trecerea acestora contra cost, asupra unei persoane juridice specializate, denumită asigurător, la nivelul căruia se formează fondurile necesare indemnizării pagubelor sau prejudiciilor suferite de către persoanele asigurate - denumite asiguraţi - în urma producerii evenimentelor asigurate. Fondurile de asigurare se formează prin participarea tuturor membrilor comunităţii de risc (membrii potenţiali afectaţi de aceleaşi pericole) prin plata primei de asigurare, care reprezintă pentru asiguraţi preţul pe care-l plătesc pentru protecţia ce li se oferă de către asigurător. 11  Se înţelege că numai dacă nivelul primei va fi suficient de redus, protecţia prin asigurare va deveni interesantă pentru asigurat. Şi aceasta, pentru că riscul este un eveniment viitor, incert, independent de voinţa părţilor şi posibil în momentul contractării asigurării. Din partea asigurătorului operaţia de asigurare în momentul contractării operaţiei, echivalează cu vânzarea unei promisiuni de protecţie. Ori, dacă riscul nu se produce la un asigurat în perioada de valabilitate a contractului, asigurătorul nu are de indemnizat nicio pagubă. Pe de altă parte însă, dacă riscul se produce în aceeaşi perioadă de derulare a contractului, răspunderea asigurătorului se poate materializa în plata unei indemnizaţii mai mari, dacă este cazul, conform valorii prejudiciului suferit. Acest lucru este posibil pe baza aplicării principiului mutualităţii, adică al reciprocităţii în suportarea pagubelor de către toţi membrii comunităţii de risc, prin participarea fiecăruia la formarea fondurilor de asigurare. 12 3. ANALIZA COMPLEXĂ EFECTUATĂ LA NIVELUL PIEŢEI ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA 3.1. Sistemul legislativ specific Principalele acte legislative care reglementează activitatea în domeniul asigurărilor în România sunt: 13  otfice@astmmaniam 9 Splaiul lndependeme.i..nL..15..__sru_or___.5 050092 Bucure!i..li f in w @ f)- :\\ II EE \. 0800.825.627/ 004 021.305.3470. ASF nu aP-eleazCJ consumatorii de la numCJrul 0800.825.627! Luni{Monday-=..JoiCThursday:· 08:30 - 17:00, Vineri/Friday:· 08:30 - 14:30. it Desgre ASF ::::: Stabilitate Financiarci ,, Acasa >.!,ggislatie asigurClri > 1.1 Legislatie primarCl asigurClri Consumatori LEGISLATIE PRIMARA ASIGURARI L Legislatie primara Act de baza Monitorul Oficial Partea I Act de modificare/ completare a actului de baza Cui i se aplicO?.!,&_gea nr. 71/2019 privind nr. 323/ 24.04.2019 0 SocietOti mutuole de m societOtile mutuale de asigurare i pentru modificarea i completarea unor acte normative.!,&_gea nr. 236/2018 privind nr. 8 53/ 08.10.2018 Legeo a inregistrat numeroose modificOri i completOri 0 AsigurOtori/reosigurOto distributio de osigurOri ulterioare. Ultimul amendament in 15 iulie 2022. kgeg nr. 132/2017 (formo nr. 431/ 12.06.2017 Legeo nr. 202/2022 0 AsigurOtori/reosigurOto consolidotO, iulie 2022) privind osigurareo obligotorie de rOspundere civilO auto pentru prejudicii produse tertilor prin occidente de vehicule i tramvaie.!,&_gea nr. 237/2015 privind nr. 800/ 28.10.2015 Legea a inregistrat numeroose modificOri i completOri 0 AsigurOtori/reasigurOto outorizareo i supravegherea ulterioare. octivitOtii de osigurare i Ultimul amendoment in reasigurare 15 februorie 2024 L g _o nr 213/2015 privind nr. 550/24.07.2015 Legea a inregistrat numeroose modificOri i completOri 0 AsigurOtori Fondul de garantare a ulterioare. Ultimul amendoment in 12 moi 2023. asiguratilor - forma consolidotO, moi 2023 14 15  otfice@astmmaniam 9 Splaiul lndependeme.i..nL..15..__sru_or___.5 050092 Bucure!i..li f in w @ f)- :\\ II EE \. 0800.825.627/ 004 021.305.3470. ASF nu aP-eleazCJ consumatorii de la numCJrul 0800.825.627! Luni{Monday-=..JoiCThursday:· 08:30 - 17:00, Vineri/Friday:· 08:30 - 14:30. it Desgre ASF ::::: Stabilitate Financiarci ,, Acasa >.!,ggislatie asigurClri > 1.2 Legislatie secundarCl asigurClri Consumatori LEGISLATIE SECUNDARA ASIGURARI L Legislatie secundara Act de baza Monitorul Oficial, Act de modificare/completare a actului de baza Cui i se aplic0 Partea I Nonna A S-F or. 25/20 23 privind cotele contributiilor nr. 542/ 16.06.2023 AbrogCl Norma ASE or 17/2015 privind cotele de 0 Asiguratori datorate de asigurCltori Fondului de garantare a asiguratilor contributie dotorate de asigurCltori Fondului de garantare a asigJ.1IO.til.o[ (Publicot in Monitorul Oficiol. Portea I. nr. 664/01.09.2015) Nonna ASE or 25/2022 privind autorizarea societCltilor i nr. 984/11.10.2022 0 AsigurCltori i desfa urarea activitCltii de asigurare i de reasigurare. reasiguratori - societClti pe aqiuni. regim Forma editabilCl a formularelor din anexe poate fi descClrcatCl Solvabilitate II i notional 8lQ. 0 SocietClti mutuole de asigurare - regim Solvabilitate II i notional Ordinul or 1/2.293/2022 privind stabilirea despClgubirii nr. 880/7.09.2022 persoanei prejudiciate in coz de vCltClmore a integritCltii corporale sou a sClnCltCltii in urmo producerii accidentelor de vehicule pe boza punctajului traumatologic stabilit de lnstitutul Notional de MedicinCl Legal□ "Mino Minovici" ,; Nonna A,S.f nr. 32/2021 privind osigurClrile de garantH nr. 1203/20.12.2021 0 AsigurCltori/ reasigurCltori i intermediori Nonna A.S.f nr. 26/2021 privind octivitateo desfCl uratCl pe nr. 892/ 17.09.2021 Norma A.S.f. nr. 11/2023 0 AsigurCltori/ teritoriul Rom6niei de AsigurCltori/reosigurCltorii din statele reasigurCltori din state Monitorul Oficiol. Porteo I nr. 254 din 28 mortie terte prin intermediul sucursalelor terte 2023 16 17 18 19 20 21   Căutare...  Legături rapide 3.2. Autoritatea de Supraveghere Financiară Baza de date CEDAM Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) s-a înființat în 2013 ca Informare Bonus autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, Malus independentă, autofinanțată și își exercită atribuțiile prin preluarea și reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Naționale a Solvency II Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.). ASF este autoritatea competentă din România în sensul art. 22 alin. (1) din Rapoarte emitenţi Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit, cu modificările și Fonduri de pensii completările ulterioare, și are atribuțiile și competențele stabilite prin acesta, Pilonul II exercitate în conformitate cu prevederile statutului propriu. Fonduri de pensii ASF este autoritatea administrativă competentă din România în sensul art. 22 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață, desemnată prin Pilonul III art. 124 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi Petiţii operaţiuni de piaţă. ASF este autoritatea competentă din România în sensul art. 48 din Directiva MiFID II/ 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 MiFIR privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Vânzări în lipsă Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE Registrul public SIIF a Consiliului. ASF este autoritatea competentă la nivel național pentru aplicarea și urmărirea Implementare MIFID 22  respectării actelor normative de directă aplicabilitate emise la nivelul Uniunii II Europene, în domeniile prevăzute de prezentul act normativ, precum și pentru transpunerea și implementarea în legislația națională a acelor prevederi emise Institutul de Studii la nivelul Consiliului UE, Parlamentului UE, Comisiei Europene, precum și al Financiare altor autorități europene. Educație financiară ASF este unica autoritate națională competentă pentru reprezentarea intereselor României în cadrul Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Protecția datelor Mobiliare – IOSCO, Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe – personale ESMA, Autorității Europene de Supraveghere pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale – EIOPA și Asociației Internaționale a Supraveghetorilor în Asigurări – IAIS, fiind membă de drept a acestor autorități internaționale, în baza legislației internaționale aplicabile." 23   Căutare...  Organisme 3.2.1. Rolul ASF  internaționale EIOPA    IOSCO   IOPS   Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) contribuie la consolidarea unui ESMA IAIS ESRB cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor financiare non-bancare, a participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe şi are ca obiective: asigurarea stabilității, competitivității și bunei funcționări a piețelor de instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste piețe și în investițiile în instrumente financiare, precum și asigurarea protecției operatorilor și investitorilor impotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase; promovarea stabilității activității de asigurare și apărarea drepturilor asiguraților; asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de pensii private și protejarea intereselor participanților și ale beneficiarilor. ASF exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra: a) intermediarilor de operațiuni cu instrumente financiare; societăților de servicii de investiții financiare; organismelor de plasament colectiv; societăților de administrare a investițiilor; consultanților de investiții financiare, piețelor de instrumente financiare; operatorilor de piață și de sistem; depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărților centrale; operațiunilor de piață; emitenților de valori mobiliare; Fondului de compensare a investițiilor; altor persoane fizice sau juridice ce desfașoară activități conform prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 253/2004 24 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanție financiară, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2004, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; b) societăților comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare și de reasigurare, a societăților mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători, precum și a intermediarilor în asigurări, supravegherea asigurătorilor și reasiguratorilor care își desfășoară activitatea în sau din România, supravegherea activității intermediarilor în asigurări și reasigurări, precum și a altor activități în legatură cu acestea, conform prevederilor Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, republicată, Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, cu modificările ulterioare; c) sistemului de pensii private, conform Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 313/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 187/2011 privind înființarea, organizarea și funcționarea Fondului de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2008 privind implementarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 62/2009; d) tuturor entităților, instituțiilor, operatorilor de piață și emitenților de valori mobiliare, precum și operațiunilor și instrumentelor financiare reglementate de legislația secundară emisă anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în sprijinul 25 și pentru implementarea legislației primare aferente pieței financiare. Hartă site Disclaimer Protecția datelor personale Politica de cookie-uri 26   Căutare...  3.2.2. Consiliu și organizare  Președinte - Alexandru Petrescu Prim-vicepreşedinte - Gabriel-Ioan Avrămescu Vicepreşedinte - Vicepreşedinte - Sorin Cristinel Mititelu Vicepreşedinte - Ştefan Daniel Armeanu Membru neexecutiv - Jozsef Birtalan Membru neexecutiv - Ovidiu Răzvan Wlassopol Membru neexecutiv - Elena Monica Stănică Membru neexecutiv - Ciprian Dumitru Nicolae Preşedintele reprezintă ASF ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de drept public şi în raporturi de drept comun şi este ordonator de credite. În cazul imposibilităţii temporare de exercitare a prerogativelor preşedintelui, reprezentarea ASF revine prim- vicepreşedintelui. Convocarea Consiliului ASF se face de către preşedinte şi/sau prim-vicepreşedinte ori de câte ori este necesar sau la solicitarea a cel puţin 5 membri ai acestuia. Consiliul ASF deliberează valabil în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, prim-vicepreşedintele. 27 Hotărârile sunt adoptate cu votul a 2/3 din numărul membrilor prezenţi. Structura organizatorică, numărul de posturi, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului, criteriile de angajare şi selectare a personalului care să asigure desfăşurarea în bune condiţii a activităţii se stabilesc de către Consiliul ASF. Consiliul ASF aprobă organigrama, regulamentul de organizare şi funcţionare şi regulamentul intern şi stabileşte prin regulament propriu regimul şi principiile privind remunerarea membrilor Consiliului şi a personalului angajat. În baza acestuia, Consiliul hotărăşte nivelul remunerării membrilor săi şi a personalului angajat, cu luarea în considerare a nivelului remuneraţiei acordate unor poziţii şi funcţii similare din piaţa financiară. Bugetul anual de venituri şi cheltuieli se aprobă de către Consiliul ASF şi se verifică în execuţie, conform practicilor şi procedurilor controlului şi auditului intern. Cheltuielile sunt stabilite prin bugetul anual al ASF, în conformitate cu obiectivele şi sarcinile acesteia. Excedentul din bugetul de venituri şi cheltuieli înregistrat la sfârşitul anului se reportează ca sursă de finanţare în anul următor, iar deficitul se acoperă din sursele anului următor. Hartă site Disclaimer Protecția datelor personale Politica de cookie-uri 28  3.3. Activitatea asigurătorilor Fiecare asigurător trebuie să menţină, cumulativ: 1. capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat; 2. marja de solvabilitate (care reprezintă suma cu care valoarea activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor, trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită prin norme).  Obligaţiile asigurătorului sunt: a) să conducă evidenţa contabilă şi operativă; b) să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi; c) să îşi organizeze procedurile de control intern. 29  3.4. Intermediarii în asigurări Intermediarii în asigurări sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare. Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin brokeri neautorizaţi. Agenţii de asigurare - O persoană poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia. - Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă şi pentru a se achita taxele necesare în vederea constituirii fondurilor de pensii şi asigurări sociale. - Un agent de asigurare nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător. - Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare. 30  Brokerii de asigurare 1. O persoană juridică poate desfăşura o activitate de broker de asigurare dacă deține o autorizaţie de funcţionare din partea Autorității de Supraveghere Financiară. 2. În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare solicitantul va prezenta Autorității de Supraveghere Financiară documente din care să rezulte că va respecta prevederile Legii, împreună cu modificările și completările ulterioare. 3. Autoritatea de Supraveghere Financiară va decide cu privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii documentelor. 4. Un broker de asigurare nu poate fi înmatriculat la Registrul Comerţului fără autorizaţia de funcţionare emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform prevederilor prezentei legi. 5. Orice broker de asigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie persoană juridică; b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească; 31  c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională; d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare; e) să păstreze şi să pună la dispoziţia Autorității de Supraveghere Financiară, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra contractelor de asigurare încheiate şi asupra înţelegerilor cu asigurătorii; f) să se conformeze solicitărilor Autorității de Supraveghere Financiară în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme. 32  4. MANAGEMENTUL RISCULUI CE CARACTERIZEAZĂ PROCESELE DE ASIGURARE-REASIGURARE Managementul riscului implică parcurgerea următoarelor 5 etape fundamentale: 1) identificarea şi evaluare expunerii la risc (daune); 2) determinarea fezabilităţii tehnicilor alternative de management al riscului; 3) alegerea celor mai adecvate căi de management al riscului; 4) implementarea celor mai recente tehnici de management al riscului; 5) monitorizarea procesului. Obiectivul principal al managementului riscului îl constituie oferirea posibilităţii ca organizaţia să-şi atingă obiectivele, chiar şi în condiţiile în care există riscul producerii unor daune accidentale. Identificarea şi evaluarea expunerii la risc (daune) constă în: identificarea structurii obiectelor din patrimoniu care pot face obiectul unor daune; identificarea tuturor evenimentelor care ar putea cauza deteriorarea sau distrugerea bunurilor; analiza efectelor sau a consecinţelor daunelor. 33  5. ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURĂRILOR COMERCIALE În vederea cunoaşterii modului şi a condiţiilor în care se înfăptuieşte asigurarea, se impune, mai întâi, o prezentare a elementelor care intervin în activitatea curentă din acest domeniu. În actele normative privind asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă sunt reglementate: - raporturile dintre persoanele fizice şi juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asiguraţi şi, respectiv, societăţile de asigurări, în calitate de asigurători; bunurile şi persoanele care sunt cuprinse în asigurare; - riscurile acoperite prin asigurare; - drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor din asigurare. Asigurătorul este persoana juridică ( societatea de asigurări ), care în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde faţă de terţe persoane. 34  Asiguratul este persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa, precum şi persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane. Beneficiarul asigurării reprezintă persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată fără însă ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare. Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat. Între noţiunile de contractant şi beneficiar al asigurării nu există în toate cazurile o delimitare rigidă, contractantul asigurării putând fi în acelaşi timp şi beneficiarul acesteia. 35 Riscul asigurat este evenimentul sau un grup de evenimente care o dată produse, datorită efectelor sale, îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea sau suma asigurată. Această noţiune prezintă mai multe sensuri: probabilitatea producerii evenimentului împotriva căruia se încheie asigurarea; posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unele fenomene imprevizibile ( grindina, furtuna, incendiul, uraganul, ploile torenţiale etc. ); mărimea răspunderii asumate de către asigurător prin încheierea unei asigurări. Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Valoarea la care sunt cuprinse bunurile în asigurare trebuie să fie stabilită în concordanţă cu valoarea reală a acestora. Suma asigurată reprezintă partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului asigurat. Aceasta se constituie în toate cazurile ca fiind limita maximă a răspunderii asigurătorului, şi reprezintă unul din elementele care stau la baza determinării primei de asigurare. 36  Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită în conformitate cu prevederile legale, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită doar în cazul asigurărilor obligatorii de bunuri. Prima de asigurare este suma de bani, prestabilită, pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului ( societatea de asigurări ), pentru ca acesta să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar în vederea achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea evenimentului asigurat. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat, în conformitate cu prevederile contractului de asigurare. Paguba sau dauna reprezintă prejudiciul, în expresie bănească, care intervine la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Deoarece paguba poate fi egală sau mai mică decât valoarea bunului asigurat, întâlnim noţiunile de pagubă totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime, şi pagubă parţială, atunci când pierderea intervenită este mai mică decât valoarea bunului. Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul ( societatea de asigurare ) o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat. Aceasta poate fi, în limita sumei asigurate, egală sau mai mică decât paguba, în funcţie de principiul de răspundere aplicat pentru acoperirea pagubei. 37 Prima de asigurare reprezintă suma de bani, prestabilită, pe care asiguratul o plăteşte, în baza contactului de asigurare, asigurătorului ( societăţii de asigurare ), în schimbul preluării de către acesta a riscului asigurat, precum şi a consecinţelor ce decurg din acesta. Ea reprezintă preţul asumării riscului. Pentru un contract de asigurare, prima se determină prin intermediul următoarei formule de calcul: Pa = Sa × Ct / 1, 100, 1.000 u.m. unde: Pa = prima de asigurare; Sa = suma asigurată; Ct / 1, 100, 1.000 u.m. = cota tarifară pentru 1, 100 sau 1.000 u.m. sumă asigurată. 38  6. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DE DESPĂGUBIRE APLICABILE DOMENIULUI ASIGURĂRILOR Despăgubirea de asigurare reprezintă suma de bani plătită asiguratului de către asigurător, societatea de asigurări, la producerea evenimentului asigurat pentru acoperirea pagubei cauzate bunurilor sau a unui prejudiciu material în cazul asigurării de răspundere civilă. De asemenea, este foarte important de ştiut faptul că despăgubirea de asigurare nu poate depăşi paguba ca valoare. În acest sens, ne vom confrunta cu două situaţii distincte: A. În cazul unei pagube totale, despăgubirea de asigurare acordată asiguratului de către asigurător ( societatea de asigurări ) se limitează în mod strict la valoarea bunului în momentul producerii riscului asigurat. Această situaţie se descrie în mod evident cu ajutorul relaţiei: D = P ≤ Sa ≤ Vmpea unde: D = despăgubirea de asigurare; P = paguba produsă; Sa = suma asigurată; Vmpea = valoarea bunului în momentul 39 producerii evenimentului asigurat.  B. În cazul unei pagube parţiale, despăgubirea de asigurare se stabileşte în funcţie de sistemul de acoperire adoptat în acest sens. În literatura şi practica de specialitate există mai multe principii de asigurare utilizate pentru a calcula cuantumul despăgubirii de primit de către asigurat de la asigurător astfel: 1) PRINCIPIUL ACOPERIRII PROPORŢIONALE – potrivit acestui principiu, despăgubirea de asigurare faţă de pagubă se stabileşte în acelaşi raport în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat, în felul următor: D Sa ____ = ________ => P Vmpea Sa D = Px ________ Vmpea unde: D = despăgubirea de asigurare; P = paguba produsă; Sa = suma asigurată; Vmpea = valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. 40 Aşadar, paguba suferită va putea fi despăgubită într-o proporţie cât mai mare pentru asigurat cu cât raportul dintre Sa ________ se apropie de 1. Vmpea 2) PRINCIPIUL ACOPERIRII LIMITATE – se caracterizează prin faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă, ca urmare a declanşării evenimentului asigurat, depăşeşte un anumit nivel prestabilit denumit franşiză. Conform acestui principiu, o parte din pagubă rămâne în sarcina asiguratului. Franşiza poate fi de 2 feluri, şi anume: - franşiză atinsă sau simplă ( Fa ); - franşiză deductibilă ( Fd ). În situaţia franşizei atinse, asigurătorul ( societatea de asigurări ) suportă paguba în întregime, dacă cuantumul acesteia depăşeşte nivelul franşizei prevăzute în poliţa de asigurare, astfel: D = P dacă P > Fa 41 În situaţia franşizei deductibile, asigurătorul ( societatea de asigurări ) suportă acea parte din pagubă care depăşeşte nivelul franşizei prevăzute în poliţa de asigurare, astfel: D = P – Fd În ambele cazuri, paguba produsă în limita franşizei, ca urmare a declanşării evenimentului asigurat, cade în sarcina asiguratului. 3) PRINCIPIUL PRIMULUI RISC – se referă la faptul că despăgubirea acordată de către asigurător ( societatea de asigurări ) este egală ca mărime cu paguba, aceasta neputând depăşi suma asigurată: D = P = Sa În acest caz, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului în momentul producerii evenimentului asigurat, nu mai influenţează mărimea despăgubirii, aceasta fiind în funcţie de suma asigurată şi mărimea pagubei produse. 42