Dreptul de Proprietatea - Prezentare Generală PDF

Dreptul de proprietate. Noțiuni generale lect. univ. dr. Stelian Ioan Vidu 1. Formele dreptului de proprietate Proprietatea este publică sau privată (art. 552 C. civ.). 2. Dreptul de proprietate privată A) Definiție. Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispu...

Dreptul de proprietate. Noțiuni generale lect. univ. dr. Stelian Ioan Vidu 1. Formele dreptului de proprietate Proprietatea este publică sau privată (art. 552 C. civ.). 2. Dreptul de proprietate privată A) Definiție. Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege (art. 555 C. civ.). B) Caractere juridice a) caracterul absolut – numai dreptul de proprietate reunește cele trei atribute (posesia, folosința și dispoziția). Deși mai există și alte drepturi reale, acestea nu conferă decât o parte a atributelor dreptului de proprietate (e.g., uzufructul conferă numai posesia și folosința); b) caracterul exclusiv – titularul dreptului de proprietate exercită singur toate atributele dreptului de proprietate, cu excluderea celorlalte persoane, care au obligația de a nu face nimic de natură să aducă atingere dreptului titularului; c) caracterul perpetuu – dreptul de proprietate nu este limitat în timp (există atât timp cât bunul la care se referă este în ființă) și nu se stinge prin neîntrebuințarea bunului. C) Obiectul dreptului de proprietate privată și titularii bunurilor proprietate privată Sunt obiect al proprietăţii private toate bunurile de uz sau de interes privat aparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. 3. Atributele dreptului de proprietate privată - posesia – în temeiul acestei prerogative proprietarul are posibilitatea de a exercita o stăpânire efectivă a bunului în materialitatea sa sau de a consimți ca stăpânirea să fie exercitată, în numele și interesul său de o altă persoană; - folosința – conferă titularului dreptul de a utiliza bunul conform destinației sale și de a-i culege fructele - dispoziția este: materială – în temeiul căreia proprietarul poate dispune de substanța bunului, prin consumare, transformare și chiar distrugere; juridică – în temeiul căreia proprietarul poate înstrăina bunul, precum și de a constitui drepturi rele asupra bunului, principale (precum dreptul de uzufruct) sau accesorii (precum dreptul de ipotecă) 4. Dreptul de proprietate publică A) Definiție. Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege. B) Caractere juridice. Dreptul de proprietate publică prezintă aceleași caractere juridice precum dreptul de proprietate privată, dar, în plus, prezintă trei caractere specifice (art. 861 C. civ.) Astfel, dreptul de proprietate este: - inalienabil - nu poate fi înstrăinat sub sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare; - imprescriptibil: achizitiv – nu poate fi dobândit prin uzucapiune sau posesie de bună-credință; extinctiv – acțiunea în revendicarea bunurilor proprietate publică este imprescriptibilă De reținut! Acțiunea în revendicarea bunurilor proprietate privată este, ca regulă, imprescriptibilă, existând și excepții. Acțiunea în revendicarea bunurilor proprietate publică este întotdeauna imprescriptibilă. Acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul solicită instanței să constate că este proprietar și, pe cale de consecință, să îl oblige pe pârât să îi restituie bunul. - insesizabil – nu poate fi dobândit prin vânzare silită C) Obiectul și titularii dreptului de proprietate publică Constituie obiect al proprietății publice bunurile care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege. Apartenența unui bun la domeniul public se deduce prin utilizarea a două criterii: indicarea expresă a legiuitorului și natura bunului, în sensul că acesta este de uz public (este efectiv afectat utilității publice) sau interes public (este afectat unui serviciu public). Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul și unitățile administrativ teritoriale.