Curs 3_BM_Echilibrul_acido_basic PDF

Biochimie Medicală Conf. univ. dr. Brînduşa Alina PETRE Biochimie medicala: curs introductiv  Echilibrul acido-bazic Echilibrul acido-bazic în organismul uman este un aspect crucial al homeostaziei, adică al menținerii unui...

Biochimie Medicală Conf. univ. dr. Brînduşa Alina PETRE Biochimie medicala: curs introductiv  Echilibrul acido-bazic Echilibrul acido-bazic în organismul uman este un aspect crucial al homeostaziei, adică al menținerii unui mediu intern stabil. Acest echilibru se referă la menținerea unui nivel optim al pH-ului în sânge și în alte fluide ale corpului, care este esențial pentru funcționarea corectă a celulelor și a enzimelor. Ø pH-ul este o măsură a concentrației ionilor de hidrogen (H⁺ ) dintr-o soluție. Scala pH-ului variază de la 0 (acid puternic) la 14 (bază puternică), cu 7 ca punct neutru. Organismul uman are un pH optim al sângelui de aproximativ 7,4 / ușor alcalin. Fluctuații majore ale acestui pH pot avea efecte grave asupra sănătății ! Ø În organismul uman, pH-ul variază în funcție de localizare și de funcțiile specifice ale diferitelor fluide, țesuturi și organe. Zone cu pH Acid Stomacul: pH-ul sucului gastric variază între 1,5 și 3,5, fiind extrem de acid. Aciditatea este necesară pentru digestia alimentelor și pentru distrugerea bacteriilor și a altor agenți patogeni ingerati. Pielea: pH-ul pielii este ușor acid, între 4,5 și 6,5. Această aciditate ajută la menținerea unei bariere împotriva bacteriilor și a altor microorganisme dăunătoare. Vaginul: pH-ul vaginal variază între 3,8 și 4,5, ceea ce îl face un mediu acid. Acest pH ajută la prevenirea infecțiilor prin menținerea unui mediu neprielnic pentru bacteriile patogene. Urina: pH-ul urinei poate varia, de obicei, între 4,5 și 8. Valoarea exactă depinde de alimentație și de starea generală de sănătate, însă urina are adesea un pH ușor acid.  Echilibrul acido-bazic Zone cu pH Neutru Saliva: pH-ul salivei variază între 6,2 și 7,6, în mod obișnuit fiind ușor acid sau aproape neutru. Saliva ajută la menținerea sănătății cavității bucale și inițiază digestia amidonului. Sângele: pH-ul sângelui este în mod normal între 7,35 și 7,45, ușor alcalin. Menținerea acestui pH este vitală pentru funcționarea corectă a celulelor și a proceselor metabolice. Zone cu pH Alcalin Intestinul subțire: După ce conținutul gastric acid ajunge în intestinul subțire, secrețiile pancreatice alcaline (cu pH de aproximativ 8) neutralizează acidul. Acest mediu ușor bazic este necesar pentru digestia și absorbția optimă a nutrienților. Bila: Bila produsă de ficat și stocată în vezica biliară are un pH cuprins între 7,6 și 8,6, ceea ce o face ușor alcalină. Acest pH ajută la emulsificarea grăsimilor și contribuie la digestie. Sucul pancreatic: Acest lichid are un pH de aproximativ 8,1, fiind ușor alcalin. Enzimele pancreatice necesită acest mediu pentru a funcționa eficient și pentru a neutraliza aciditatea conținutului gastric.  pH-ul în creierul uman pH-ul în creierul uman este menținut cu mare precizie, în general între 7,2 și 7,4, adică ușor alcalin. Această valoare este esențială pentru funcționarea normală a neuronilor și pentru susținerea activităților cerebrale complexe. De Ce Este Important pH-ul în Creier? Funcția Neuronală: Cum Un este activitatea pH optim voastra este necesar cerebrala pentru acumsemnalelor transmiterea ? nervoase. Modificările pH-ului pot influența excitabilitatea neuronală, ceea ce poate afecta funcțiile cognitive și comportamentul. Activitatea Enzimatică: Enzimele cerebrale implicate în metabolismul energetic și sinteza neurotransmițătorilor funcționează optim la un pH specific. Orice deviație poate reduce eficiența acestor procese. Bariera Hematoencefalică: Aceasta controlează ce substanțe pot intra și ieși din creier. Dezechilibrul pH-ului poate afecta permeabilitatea barierei, ceea ce poate avea consecințe asupra sănătății creierului. Mecanisme de reglarea pH-ului în creier: Fluctuațiile de CO₂ : Creierul monitorizează nivelurile de CO₂ , care formează acid carbonic și 1_SpH-ul. Plămânii pot regla 2_T influențează respirație, ajustand4_C rapid nivelul de CO₂ prin3_H pH-ul. Sistemul bicarbonat: Acționează ca tampon, menținând echilibrul între acid și bază. Rinichii contribuie la acest proces pe termen lung, eliminând sau reabsorbând bicarbonatul, dar creierul beneficiază în mod direct de acest sistem pentru stabilitate. Circulația sanguină: Fluxul de sânge ajută la eliminarea acizilor și la aducerea de oxigen și substanțe nutritive care pot influența pH-ul. Menținerea unui flux sanguin adecvat este esențială pentru stabilitatea pH-ului cerebral.  Efectele Dezechilibrelor de pH în Creier Modificări ale pH-ului cerebral, fie în sensul acidității (acidoză), fie al alcalinității (alcaloză), pot provoca simptome grave: Acidoza cerebrală: Poate apărea în condiții de hipoxie (lipsa de oxigen) sau în urma unor convulsii prelungite. Acidoza poate duce la depresie neuronală, afectând funcțiile cognitive și motorii. Alcaloza cerebrală: Poate rezulta din hiperventilație, reducând excitabilitatea neuronală și ducând la confuzie, amețeli și chiar pierderea cunoștinței. Menținerea unui pH stabil în creier este astfel crucială pentru sănătatea și funcționarea adecvată a sistemului nervos. Orice deviație semnificativă poate avea un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice. Exemple: Acidoza Alcaloza În boala Alzheimer, studiile pH mai alcalin în creier ar putea fi sugerează că pH-ul în encefalopatia asociată cu regiunile afectate ale hiperventilația cronică, care poate creierului poate scădea sub apărea în tulburări precum sindromul valoarea normală, de hiperventilație sau sindromul de înregistrând valori între 6,5 și panică cronică. În aceste cazuri, 6,8, în funcție de gravitatea nivelul redus de CO₂ din sânge, bolii și de regiunea cerebrală ca u z a t d e h i p e r v e n t i l a ț i e , p o a t e implicată. produce un efect de alcaloza cerebrală.  Volemia Volemia reprezintă volumul total de sânge din organism. La un adult sănătos, volemia este de obicei între 4,5 și 6 litri, însă acest volum variază în funcție de factori precum greutatea corporală, sexul și condițiile de sănătate. Există două condiții legate de volemie: 1. Hipervolemia - creșterea volumului de sânge. Aceasta poate fi cauzată de retenția de lichide (de exemplu, din cauza insuficienței cardiace, a afecțiunilor renale sau a administrării excesive de lichide intravenoase). 2. Hipovolemia - scăderea volumului de sânge. Aceasta poate apărea în caz de deshidratare, hemoragii masive sau pierderi mari de lichide, cum ar fi prin transpirație excesivă sau vărsături. Volemia este un factor important pentru menținerea tensiunii arteriale și a circulației adecvate a sângelui în organism. Sângele constituie aproximativ 8% din greutatea noastră corporală, deci volumul lui exact depinde de dimensiunile corpului. Componentele principale ale sângelui: plasma sangvină (55-60%); elementele figurate (40-45%).  Componentele din sângele Plasma sangvină - este un lichid gălbui, care conține 90% apă și 9% substanțe organice și 1% substanţe anorganice, cum ar fi: electroliți (Na+, K+, Ca2+, Mg2+, HCO3-, etc), substanțe nutritive (glucoză, aminoacizi, lipide, colesterol, vitamine),produși finali de metabolism (uree, creatinină, acid uric), hormoni și proteine. Proteinele (7-9% din volumul plasmatic) sunt de 3 tipuri: albumine, globuline și fibrinogen. Albuminele asigură presiunea osmotică necesară menținerii volumului sanguin. G lobulinele transportă lipide, vitamine liposolubile, și factori ai coagulării. Gamaglobulinele sunt anticorpi produși de limfocite și asigură im unitatea organismului. Fibrinogenul are rol important în coagularea sângelui. Elementele figurate - sunt globulele roșii (hematiile sau eritrocitele), globulele albe (leucocitele) și plachetele sanguine (trombocitele).