Arhitectura microprocesoarelor PDF

1. STRUCTURA UNUI MICROCALCULATOR. DEFINIŢII 1.1. Componentele funcţionale ale unui microcalculator Microcalculatorul, structurat ca o maşină “VON NEUMANN”, este un sistem programabil de prelucrarea informaţiei care are două componente inseparabile şi definitorii:...

1. STRUCTURA UNUI MICROCALCULATOR. DEFINIŢII 1.1. Componentele funcţionale ale unui microcalculator Microcalculatorul, structurat ca o maşină “VON NEUMANN”, este un sistem programabil de prelucrarea informaţiei care are două componente inseparabile şi definitorii: - hardware - software 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 1  A. Componenta hardware; blocurile funcţionale sunt: 1. UNITATEA CENTRALĂ DE PRELUCRARE (UCP); două funcţii esenţiale: prelucrarea datelor; controlul activităţii întregului microcalculator. O Unitate centrală de prelucrarea informaţiei, având funcţiile enunţate mai sus, care coordonează un sistem structurat funcţional ca în figură şi care, fizic, se prezintă sub forma unui singur cip se numeşte MICROPROCESOR (µP). 2. MEMORIA este o secvenţă de locaţii pentru stocarea informaţiei. Fiecare locaţie este definită prin două entităţi informaţionale: - conţinut; - adresă. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 2  Conţinutul, reprezentat de o înşiruire de cifre binare 0 sau 1 (“biţi”); - numere - coduri etc. Numărul de cifre binare conţinute într-o locaţie depinde de modul în care microprocesorul organizează informaţia în memorie; mărimea unei locaţii va fi denumită formatul memoriei, exprimat în număr de biţi (de regulă 8, 16, 32 sau 64 biţi). Adresa, reprezentând numărul de ordine al locaţiei, care permite identificarea sa în cadrul secvenţei de locaţii (există o corespondenţă biunivocă între fiecare locaţie de memorie şi adresa sa). Noţiuni aferente: - “Harta memoriei”: totalitatea locaţiilor de memorie pe care le poate adresa un microprocesor. - “Pagini” şi/sau “segmente”: subdiviziuni logice ale hărţii memoriei, ale căror dimensiuni, fixe sau dinamice, sunt specifice modului în care un microprocesor anume organizează memoria. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 3  Structura fizică a memoriei unui microcalculator este formată din unul sau mai multe cipuri, cu capacităţi diverse; capacitatea totală de stocare a informaţiei pe care o realizează fizic cipurile de memorie într-un microcalculator este definită ca “memorie internă”. Aceasta nu acoperă, în mod necesar, harta memoriei aferentă microprocesorului respectiv. Semnificaţia conţinutului memoriei microcalculatorului → două zone: - Memoria de date conţine operanzi şi/sau rezultate; fizic, această porţiune de memorie este de tip RAM (cu scriere/citire). - Memoria de program care conţine instrucţiuni; de regulă, (dar nu obligatoriu) această zonă este o memorie de tip ROM (memorie din care se poate doar citi). Instrucţiunea: informaţia codificată (binar) prin care se impune microprocesorului desfăşurarea unei acţiuni specifice. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 4  Observaţii: Fiecare instrucţiune este asociată în mod biunivoc cu un şir de cifre binare; deoarece acestea “codifică” instrucţiunile, vor fi denumite coduri. O instrucţiune reprezintă cea mai simplă acţiune, cu rezultat bine precizat, din activitatea unui microcalculator a cărui unitate centrală de prelucrare a informaţiei este un microprocesor anume. Un microprocesor concret poate “recunoaşte” şi executa numai codurile corespunzătoare instrucţiunilor pentru care a fost construit; totalitatea instrucţiunilor pe care un microprocesor le poate recunoaşte şi executa alcătuieşte setul de instrucţiuni al microprocesorului respectiv. Înşiruirea instrucţiunilor în memoria de program nu este haotică ci sub formă de programe, noţiune definită ca fiind o secvenţă de coduri de instrucţiuni organizate în mod logic şi coerent după un anumit algoritm, astfel încât întregul microcalculator să execute o “sarcină” prestabilită (task). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 5  Semnificaţia conţinutului locaţiilor de memorie este conferită de programator în concordanţă cu funcţiile specifice realizate de microprocesor: - numere binare atunci când ne referim la date (operanzi/rezultate) sau adrese; - coduri când ne referim la instrucţiuni. În schema bloc funcţională propusă, memoria nu are nici un control asupra semnificaţiei informaţiei pe care o conţine. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 6  3. DISPOZITIVELE DE INTRARE/IEŞIRE (I/O): circuitele prin care se realizează legătura între microcalculator şi lumea exterioară. O unitate elementară de conversaţie cu exteriorul poartă numele de “port de intrare/ieşire”. Între porturi şi locaţiile din MEMORIE există nişte similitudini: - Porturile sunt în esenţă tot locaţii de memorare a informaţiei, adresabile; informaţia care se foloseşte uzual aici este alcătuită din operanzi/rezultate (date). - Există o “hartă a porturilor” care poate sau nu să facă parte din harta memoriei. Singura deosebire esenţială faţă de locaţiile de memorie este legătura fizică pe care porturile o asigură cu exteriorul; pentru microprocesor, de multe ori, această legătură fizică este transparentă şi nesemnificativă. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 7  “Magistrală”: un set de conexiuni fizice între blocuri prin care informaţia care circulă are o semnificaţie prestabilită. Sistemele la care ne referim au o magistrală unică, ce le caracterizează; din punct de vedere funcţional, există trei componente ale acestei magistrale: 1. Magistrala de date, bidirecţională, permite circulaţia datelor (operanzi/rezultate), a instrucţiunilor şi chiar a adreselor. 2. Magistrala de adrese, unidirecţională, permite microprocesorului să localizeze informaţia în MEMORIE sau în DISPOZITIVELE DE INTRARE/IEŞIRE; deci pe această magistrală circulă numai adrese. 3. Magistrala de control permite circulaţia, bidirecţională, a semnalelor de comandă şi control de la/la microprocesor, în calitatea sa de Unitate centrală. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 8  B. Componenta software: o serie de programe organizate în moduri specifice. Două categorii de software: 1. Sistemul de operare: totalitatea programelor care permit utilizatorului accesul complet la resursele sistemului (exemple: MS-DOS, UNIX etc.). Poate fi: rezident (permanent în memoria internă) sau încărcabil dintr-o memorie externă (operaţie denumită “bootstrap”). 2. Software-ul utilizatorului, alcătuit din totalitatea programelor folosite pentru îndeplinirea unor sarcini specifice. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 9  Caracteristicile arhitecturii “Von Neumann”: Microprocesorul constituie Unitatea centrală de prelucrare a unui sistem având schema bloc funcţională din figură. El concentrează şi funcţia de prelucrare şi pe cea de comandă. Toate celelalte componente ale sistemului nu au putere de decizie. Memoria nu controlează şi nici nu e necesar să controleze semnificaţia informaţiei pe care o deţine şi modul în care este organizată logic. Legătura dintre blocuri este asigurată de o magistrală unică cu trei componente funcţionale; pe magistrala de date circulă toate tipurile de informaţii. Funcţionarea sistemului se face pe baza unor programe alcătuite din secvenţe de instrucţiuni. Acestea sunt citite din memorie de către microprocesor, recunoscute şi apoi executate. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 10  Arhitectură: totalitatea atributelor sistemului (în cazul de faţă, microprocesorul) care sunt disponibile (“vizibile”) utilizatorului (ca, de pildă: registrele, modurile de adresare, tipurile de transferuri de date, modul de organizare logică a memoriei, tehnicile de intrare/ieşire, setul de instrucţiuni etc.). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 11  1.2. Definiţii; microprocesoare CISC şi RISC (Micro)calculator: un sistem de calcul. Cuprinde unitatea centrală de prelucrare, memorie, porturi, funcţionează datorită unui sistem de operare şi rulează programele utilizatorilor. Definiţia microprocesorului ca Unitate centrală de prelucrare; am presupus implicit că sistemul din care face parte este un (micro)calculator, deci un sistem de calcul. Putem extinde însă noţiunea şi asupra sistemelor de comandă şi control (de tip “controler”), ceea ce măreşte aria de cuprindere a noţiunii de microprocesor. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 12  Clasificări ale noţiunii de “microprocesor”: a) După lăţimea magistralei de date: microprocesoare pe 8, 16, 32 sau pe 64 de biţi. b) După tipul de sarcini eficient realizabile: microprocesoare de uz general (µPUG), nespecializate; microprocesoare specializate, ca de pildă: - procesoare de intrare/ieşire, pentru conversaţii complexe între microcalculator şi lumea exterioară; exemplu: Intel 8089; - coprocesoare aritmetice, specializate pentru funcţii aritmetice de utilitate generală (exponenţiale, trigonometrice etc.); exemplu: Intel 80387; - procesoare digitale de semnal, specializate pentru algoritmii specifici prelucrării semnalelor (FFT, produse de corelaţie, filtre digitale, calcul matriceal etc.); exemplu: Texas Instruments TMS 320. c) După principiile de bază ale arhitecturii care guvernează funcţionarea: procesoare cu set complex de instrucţiuni (CISC) numite microprocesoare “standard” sau simplu “microprocesoare”; procesoare cu set redus de instrucţiuni (RISC). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 13  1.3. Reprezentarea informaţiei în sistemele digitale - bit (prescurtat b) pentru o cifră binară 0 sau 1; - nibble (prescurtat n) pentru o înşiruire de 4 biţi; - byte sau octet (prescurtat B) pentru o înşiruire de 8 biţi; - cuvânt sau word (prescurtat w) pentru o înşiruire de 2 octeţi; - cuvânt dublu sau double word (prescurtat dw) pentru o înşiruire de 4 octeţi; - prefixele: k pentru 210  103 ; M pentru 220  106 ; G pentru 230  109 ; T pentru 240  1012 ; P pentru 250  1015 (peta); E pentru 260  1018 (exa); Z pentru 270  1021 (zetta); Y pentru 280  1024 (yotta). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 14  1.3.1 Reprezentarea internă a) Reprezentarea programelor - Fiecare instrucţiune este reprezentată în memorie de un cod binar. - Formatul instrucţiunilor, adică totalitatea cifrelor binare necesare pentru codificare, are, de regulă, drept cuantă de informaţie, octetul. Pentru fiecare instrucţiune există un număr prestabilit de octeţi cu care e codificată (de pildă, pentru Intel 8086, este între 1 şi 6 octeţi). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 15  b) Reprezentarea numerelor 1) Reprezentarea întregilor fără semn în “binar natural”: este reprezentarea uzuală, “naturală” a numerelor binare: 7 număr binar cu 8 cifre =  bi 2i cu bi  {0, 1} i =0 număr binar cu 8 cifre = b7b6b5b4b3b2b1b0 b0 : lsb (least significant bit); b7 : msb (most significant bit). 2) Reprezentarea întregilor cu semn în “binar natural”: Semnul numărului este reprezentat de msb cu următoarea convenţie: msb = 0 semnifică număr pozitiv; msb = 1 semnifică număr negativ. Pentru un număr fără semn cu 8 biţi, plaja numerelor reprezentabile acoperă 256 de poziţii, între 0 şi 255, în zecimal. Pentru un număr cu semn, plaja numerelor reprezentabile acoperă tot 256 de poziţii, dar în intervalul -128  +127, presupunând 0 număr pozitiv. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 16  Convenţii de reprezentare: Tipul reprezentării +5 -5 "mărime şi semn" 00000101 10000101 "complement faţă de 1" 00000101 11111010 "complement faţă de 2" 00000101 11111011 Regulile de reprezentare în aceste trei convenţii: - Numerele pozitive se reprezintă identic. - În “mărime şi semn”, numerele negative diferă de cele pozitive numai prin bitul de semn. - În “complement faţă de 1”, mărimea numărului negativ se obţine din reprezentarea precedentă prin complementare bit cu bit; convenţia pentru bitul de semn se păstrează. - În “complement faţă de 2”, mărimea numărului negativ se obţine din reprezentarea precedentă prin adunarea unei cifre binare 1 la lsb. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 17  “Fanioane” “Transportul” care apare între rangul unui număr binar şi cel imediat superior în operaţiile aritmetice (la scădere, îl vom numi “împrumut”): C (de la “carry”) “Depăşirea”: O (de la “overflow”). După cum numărul are semn sau nu, se poate scrie că: O = Cmsb SAU Cmsb-1  msb Extinderea numerelor cu semn reprezentate în complement faţă de 2, de la 8 la 16 biţi: Reprezentare cu 8 biţi Reprezentare cu 16 biţi +1 00000001 0000000000000001 - 1 11111111 1111111111111111 Regulile de “extindere a numerelor cu semn, în complement faţă de 2”: - Bitul de semn rămâne pe poziţia cea mai semnificativă. - Partea care reprezintă mărimea numărului va ocupa poziţiile cele mai puţin semnificative ale numărului extins. - Restul poziţiilor din numărul extins se completează cu cifre binare identice cu cea care reprezintă semnul (0 pentru numere pozitive şi 1 pentru numere negative). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 18  3) Reprezentarea întregilor în “zecimal codificat binar” (ZCB): se reprezintă fiecare cifră zecimală separat, în binar natural, cu un nibble. Microprocesoarele folosesc două tipuri de reprezentări ZCB: - Reprezentarea “ZCB împachetat” în care fiecare octet din memorie cuprinde câte două cifre zecimale, una pe nibble-ul mai puţin semnificativ şi cealaltă pe nibble-ul superior. Plaja de numere zecimale acoperită de o reprezentare cu 8 biţi se micşorează de la 256 la 100 de numere: 0  99. - Reprezentarea “ZCB neîmpachetat” în care fiecare octet cuprinde o singură cifră zecimală pe nibble-ul mai puţin semnificativ. Restul cifrelor binare se completează cu 0. 4) Reprezentarea numerelor cu zecimale “cu virgulă fixă”: se foloseşte principiul de a aloca un număr fix, prestabilit, de cifre binare pentru a reprezenta partea întreagă şi respectiv partea zecimală a unui număr. Se poate folosi fie reprezentarea în binar natural fie în ZCB. Pentru partea întreagă se foloseşte regula de reprezentare a numerelor întregi cu semn, iar pentru partea zecimală regula de reprezentare a întregilor fără semn. (Apar: “trunchierea” sau “rotunjirea” numărului). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 19 Modul de reprezentare foloseşte următoarele convenţii: Se rezervă un şir de biţi cu care se exprimă numărul total de cifre ale numărului care urmează să fie reprezentat. Se rezervă, apoi, un şir de biţi în care se înscrie numărul de zecimale cu care se va reprezenta numărul. Urmează reprezentarea propriu-zisă a numărului înşiruind reprezentările pentru partea întreagă şi cea zecimală fără o altă delimitare explicită între ele. Un exemplu în ZCB împachetat:.... 0100 0010 0000 1001 0110 0001 0101.... numărul reprezentat este + 96.15 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 20  5) Reprezentarea numerelor cu zecimale “cu virgulă mobilă”; reprezentare normalizată. Două entităţi informaţionale: “mantisa” M şi “exponentul” EXP: număr binar = M * 2 EXP 2-1  M  20 Un exemplu: b31......b24b23.......................b0 , în care: - b31  b24 reprezintă exponentul, având semnul în poziţia b31. - b23  b0 reprezintă mantisa cu semnul la b23. Plaja numerelor reprezentabile în acest fel: M * 2 ±128. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 21  Formatul datelor pentru coprocesoarele aritmetice adr adr adr adr adr adr adr adr adr adr Format n+9 n+8 n+7 n+6 n+5 n+4 n+3 n+2 n+1 n Byte 10 Byte 9 Byte 8 Byte 7 Byte 6 Byte 5 Byte 4 Byte 3 Byte 2 Byte 1 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 15 0 Word I15 I0 31 0 Short integer I31 I0 63 0 Long integer I63 I0 Packed BCD S d17 d16 d15 d14 d13 d12 d11 d10 d9 d8 d7 d6 d5 d4 d3 d2 d1 d0 31 30 22 0 Short real SE 7 Exp. M1 Mantissa M23 63 6 52 51 0 2 Long real S E10 Exp. M1 Mantissa M52 79 78 64 63 0 Temporary real S E14 Exp. E0 M 0 Mantissa M63 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 22  Format Range Precision Interpretation Word 104 16 bits I15… I0 Short integer 109 32 bits I31… I0 Long integer 1018 64 bits I63… I0 Packed BCD 10 18 18 digits (-1)S (d17… d0) Short real 10 38 24 bits (-1)S (2Exp-127)(M0.M1 … M23), M0 by default 1 Long real 10 308 53 bits (-1)S (2Exp-1023)(M0.M1 … M52), M0 by default 1 Temporary real 10 4932 64 bits (-1)S (2Exp-16383)(M0.M1 … M63) 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 23  c) Reprezentarea datelor alfanumerice Vom înţelege prin “date alfanumerice” sau “caractere” oricare dintre semnele care pot fi tipărite de la tastatura unui calculator. “Seturi de caractere”: grupuri minime de simboluri considerate suficiente pentru a asigura o editare cât mai completă a unui text. Pentru fiecare caracter se va folosi o reprezentare binară, un cod, cu care caracterul (dintr-un set prestabilit) este în relaţie biunivocă. Standardul “ASCII” (“American Standard Code for Information Interchange”) cu care se codifică următorul set de caractere: - 26 de litere mari ale alfabetului latin; - 26 de litere minuscule corespunzătoare; - 10 simboluri numerice: 0  9; - 20 de simboluri speciale adiţionale: +, -, (, ), [, ], {, }, * , # , $ etc. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 24  Codificare cu 7 biţi; msb : “bit de paritate”. Convenţia folosită este următoarea: msb = 0 dacă codul are un număr par de cifre binare 1; msb = 1 dacă codul are un număr impar de cifre binare 1 De exemplu: A = 01000001; B = 01000010; C = 11000011 etc. Bitul de paritate → fanion dedicat (P). 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 25  1.3.2 Reprezentarea externă Reprezentarea externă se referă la modul în care informaţia prelucrată de un microcalculator apare utilizatorului (programatorului). a) Pentru codurile instrucţiunilor se vor folosi abrevierile sugestive pe care, de regulă, fabricantul le impune şi pe care limbajul de asamblare le foloseşte ca atare: “mnemonice”. b) Pentru numere se utilizează mai multe tipuri de reprezentări: Reprezentarea binară, imagine fidelă a conţinutului locaţiilor de stocare a informaţiilor. Reprezentarea octală, care transformă numerele binare în baza de numeraţie 8. Reprezentarea hexazecimală : un simbol reprezentând o cifră în baza de numeraţie 16 înlocuieşte 4 cifre binare. Caracterele folosite sunt cifrele zecimale 0  9 şi literele A  F. Vom folosi convenţia de a utiliza litera H ca sufix pentru numerele reprezentate în hexazecimal (de pildă 1199H). c) Pentru caractere se vor folosi chiar simbolurile cu care ele sunt individualizate. Programele utilitare folosite pentru examinarea conţinutului locaţiilor de stocare a informaţiilor fac conversia ASCII → simbol caracter dacă programatorul stabileşte că semnificaţia informaţiei vizate impune această conversie. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 26  1.4. Circuite digitale – scheme bloc funcţionale 1. Memorii tip “ROM” “RAM” 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 27  2. Circuite combinaţionale a) Porţi: ŞI, SAU, NICI, NUMAI, SAU_EXCLUSIV Exemplu: SAU_EXCLUSIV: A B AB 0 0 0 0 1 1 1 0 1 1 1 0 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 28  b) Multiplexoare (selectoare): “MUX” 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 29  Exemplu: n=3 A3 A2 A1 O 0 0 0 I1 0 0 1 I2 0 1 0 I3 0 1 1 I4 1 0 0 I5 1 0 1 I6 1 1 0 I7 1 1 1 I8 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 30  c) Decodoare: O1 = f1(I1, I2 ,..., I n ) …. Om = f m ( I1, I2 ,...., I n ) cu O k , f k , I k {0,1} 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 31  m DEMUX: n=2 Exemplu pentru m=4: I4 I3 I2 I1 O1 O2 … O16 0 0 0 0 1 0 … 0 0 0 0 1 0 1 … 0 … … … … … … … … 1 1 1 1 0 0 1 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 32  ZCB - 7 segmente: I4 I3 I2 I1 a b c d e f g 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 1 0 1 1 0 0 0 0 0 0 1 0 1 1 0 1 1 0 1 0 0 1 1 1 1 1 1 0 0 1 0 1 0 0 0 0 1 0 0 1 1 0 1 0 1 1 0 1 1 0 1 1 0 1 1 0 0 0 1 1 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 1 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1 1 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 1 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 33  d) Unităţi aritmetico-logice (ALU): Ai Bi Ci-1 Si Ci 0 0 0 0 0 0 0 1 1 0 Exemplu pentru 0 1 0 1 0 SUMATOR COMPLET: 0 1 1 0 1 1 0 0 1 0 1 0 1 0 1 1 1 0 0 1 1 1 1 1 1 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 34  3. Circuite secvenţiale a) Bistabili: Tip “D”: Dn Qn+1 0 0 1 1 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 35  b) Registre: c) Numărătoare: 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 36  1.5. Convenţii pentru notaţii 1. Neterminali: r un registru oarecare; r8 un registru de 8 biţi; r16 un registru de 16 biţi; ri , rj registre individualizate, diferite; mem o locaţie de memorie oarecare (sau mai multe locaţii succesive); mem8 o locaţie de memorie de un octet; mem16 o locaţie de memorie de 16 biţi (pot fi două locaţii succesive dacă formatul este octetul); mem32 o locaţie de memorie de 32 de biţi (pot fi patru locaţii succesive dacă formatul este octetul); memi o locaţie de memorie individualizată (în scopul de a o deosebi de alte locaţii de memorie); 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 37 adr o adresă oarecare; adr16 o adresă pe 16 biţi; adr24 o adresă pe 24 de biţi; adri o adresă individualizată (în scopul de a o deosebi de alte adrese); (r) conţinutul unui registru oarecare; (ri, rj) conţinutul a două registre concatenate; (r)l conţinutul jumătăţii inferioare (mai puţin semnificativă) a unui registru; (r)h conţinutul jumătăţii superioare (mai semnificativă) a unui registru; ((r)) conţinutul unei locaţii de memorie a cărei adresă se află într-un registru (adresare indirectă); (mem) conţinutul unei locaţii de memorie oarecare; adrl jumătatea inferioară a unei adrese; adrh jumătatea superioară a unei adrese; data un operand oarecare; data8 un operand de 8 biţi; data16 un operand de 16 biţi; disp8 un deplasament pe 8 biţi; disp16 un deplasament pe 16 biţi; port un port de intrare/ieşire oarecare. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 38  2. Terminali: R1, R2, A, AX, BP, A6, Dn, An nume de registre; (R1) conţinutul registrului R1; (R1, R2) conţinutul perechii de registre R1 şi R2; ((R1)) conţinutul locaţiei de memorie a cărei adresă se află în registrul R1; MEM, MEM1 nume de locaţii de memorie; ADR, ADRn nume de adrese. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 39  3. Operatori  atribuire; ↑ concatenare; not complementare (negaţie);  operaţia logică SAU;  operaţia logică ȘI;  operaţia logică SAU EXCLUSIV; + adunare; - scădere;  înmulţire; DIV împărţire între numere întregi; MOD restul împărţirii între numere întregi. 4. Alte simboluri [ ] încadrează elemente de sintaxă opţionale; | delimitează elemente de sintaxă alternative. 2-Oct-24 Arhitectura microprocesoarelor 40