Peisagistică și Istoria Grădinii - Universitatea de Arhitectura si Urbanism

Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” București Facultatea de Urbanism Departament: PROIECTARE URBANĂ ȘI PEISAGISTICĂ Secția: AMENAJAREA ȘI PLANIFICAREA PEISAJULUI Sinteză Generală Material Recapitulativ Examen Curs: „PEISAGISTICĂ” / „ISTORIA GRĂDINII”...

Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” București Facultatea de Urbanism Departament: PROIECTARE URBANĂ ȘI PEISAGISTICĂ Secția: AMENAJAREA ȘI PLANIFICAREA PEISAJULUI Sinteză Generală Material Recapitulativ Examen Curs: „PEISAGISTICĂ” / „ISTORIA GRĂDINII” TITULAR: dr. arh. habil. urb. Cerasella CRĂCIUN - Definirea termenului PEISAJ - Tipologii de PEISAJ – scară, geosistem, stare, apariție, caracter, funcțiune, elemente naturale/antropice/culturale - Structura Peisajului – Spațiu, Timp (Cosmic, Istoric) - Evoluția Conceptului de PEISAJ - Relații Complexe Transdisciplinare - Natură-Cultură - Mediu-Sit-Peisaj / CONTEXT- Obiect de Arhitectură - PEISAJ PEISAJ – TIPOLOGII: (Exemplificari Curs si Bibliografie) - Natural (Norberg-Schulz) – clasic, romantic, cosmic, compozit, mixt - Construit (Antropic) - Cultural Elemente de Analiză Semiotică în Peisaj Structura Peisajului Elementele peisajului – planuri (orizont, limite), vegetație, caracter, apă, lumină Metodologie de studiu si cercetare – Metodă de analiză si diagnostic specifică: „Lectura sensibilă” a Peisajului – ETAPE: observare / contemplare, percepție / receptare, interpretare / abstractizare, ierarhizare, diagnostic(are) / stabilire disfunctionalități, caracter, potențial, particularitate / intervenție Tipuri de percepție a peisajului Elemente de limbaj ale percepției vizuale (Rudolf Arnheim) Istoria si Cultura Peisajului Reprezentarea in peisaj Opera de artă si peisajul (Auguste Berque) Peisajul in Arta Picturii Fotografia de Peisaj Peisajul ca Reflecție a societatii Peisajul – Cod Vizual GRĂDINA. SENS FILOSOFIC ȘI ESTETIC. TEORII COSMOLOGICE. ARHETIPURILE GRĂDINII. SIT ȘI SACRALITATE (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) GRĂDINA ŞI LUMEA ARHETIPALĂ CERURILE - tărâmul de ‘’deasupra’’ - asociate cu “percepția umana a văzduhului” - cuprinde: soarele, luna si stelele PARADISUL (RAIUL) – în limba persana veche, ,,pairi-daeza" înseamnă „grădina îngrădita” - hărăzit celor binecuvântati - fericire, bucurie, pace, desfătare - reprezentări specifice: - grâdina sau un parc minunat, cu arbori exotici plini de fructe savuroase, cu râuri ale vieţii, cu păsări şi animale - peisaj natural: insula - fenomene naturale: aurora boreală INFERNUL - tărâmul ,,de jos“ - situat sub suprafața pământului, intr-un sistem de peşteri subterane - regiune telurica întunecata şi sumbra, asociata cu groaza, disperarea şi suferinţa fizica Grădini paradisiatice: - muntele Kunlun, centru al lumii si poarta a cerului, este împodobit cu grădini suspendate (Babilon) unde curge o fântână de nemurire - Edenul, era o Grădina circulara care înconjoară Mingdangul, reeditând in centrul împărăţiei pe aceea de pe Kunlun. Simbolismul ARBORELUI ca ARHETIP - Simbol al vieţii elementare, reprezintă forma iniţială a haosului şi marchează un centru. face legătura între cer şi pământ; sintetizând numeroase credinţe, ritualuri şi mituri arborele - imagine reflectată a cosmosului, teofanie universală, simbol al vieţii, al fecundităţii inepuizabile, centrul lumii, suport al universului, receptacul al sufletelor strămoşilor, semn al reînvierii ARBORELE CA ‘SIMBOL AL CENTRULUI’ - Sensul generic al arborelui - devenire, veşnica şi misterioasa evoluţie arborele ca centru şi scară către cer; contemplaţia arborelui aduce in stare de melancolie fiinţa, căci îi evocă sensul devenirii universale. - Marcare a spaţiului vital prin simboluri care repetă universul, luându-şi ca reper centrul său: un copac, un stâlp, piatra de temelie (omphalos) - simboluri ale centrului lumii şi, prin extensie, întregul spaţiu din jurul lor a reflectat imaginea macrocosmosului - consfiinţit prin abraxas sau prin jertfă. - Un astfel de loc se îndumnezeieşte, este purtător al faptului magic (hierofanic), adică sacru, CENTRUL poate fi considerat punctul de întâlnire dintre Cer şi Pământ, adică acolo unde s-a săvârşit Geneza însăşi (vezi Eliade, Lovinescu, Culianu - exemplificari Curs si Bibliografie)) PEISAJUL / Grădina ca “ICON” PEISAJUL / Grădina ca “LOC” PEISAJUL / Grădina ca “OBIECT” PEISAJUL / Grădina ca “GENIUS LOCI“ / “LOC AL MEMORIEI” PEISAJUL / Grădina ca “LOC AL ACTIUNII” PEISAJUL / Grădina ca “TEMA” PEISAJUL / Grădina EXTINSA CA ORAS - “ORASUL – Grădina” ISTORIA PEISAJULUI (Natural, Antropic si Cultural) si a GRĂDINII TIPOLOGII DE PEISAJ ȘI DE GRĂDINI „Grădina Paradisului” – prima ‘’Grădina’’ - Grădina Edenului / Grădina lui Dumnezeu. Paleolitic – omul trăiește in grupuri nomade, in peisaje naturale (adăposturi, peșteri, grote, etc.); Grădina o reprezenta exteriorul, “lumea de afara” Primele grădini – in Neolitic, in Mesopotamia, in urma cu 7000 de ani – Grădinile sacre – concepute pentru a aduce omagiu divinității: – pe lânga temple, pe terasele ziguratelor (Urr – mileniul 3, Assur – mileniul 4) – scop utilitar (agricultura, creșterea plantelor si cu rol alimentar) – scop religios – temple – in tarile Orientului Mijlociu – Mesopotamia, Egipt, Persia – mileniile 4, 3 – In sec. 9-6 i.Hr. – mari parcuri de vânătoare Realizarea grădinilor presupune utilizarea unei anumite tehnologii. Grădinile „proiectate” au aparut atunci când societățile preistorice au început să aibă o economie productivă – când se dezvolta agricultura, creșterea animalelor; apar primele forme de așezari. TIPOLOGIA PEISAJULUI si a GRĂDINILOR PERSANE ANTICE (Preislamice) Grădinile erau numite “Grădini Paradis” – importanța elementelor naturii – apa si vegetația Grădinile palatelor de la Persepolis (cca 500 d. Hr), Pasargadai, Susa Grădini geometrice – intersectia a doua axe, constructie centrala (pavilion, mausoleu sau fântână) Axele – canale însotite de alei (simbolul celor 4 fluvii orientate catre cele 4 puncte cardinale) Vegetație bogată si variată – specii fructifere si ornamentale Canale de irigații Parc de vânătoare, cu numeroase pavilioane si chioscuri pentru odihna, distractii si exercitii de tir (traditie mostenita de la Asirieni de catre regii Achaemenizi) si animale sălbatice Informatii furnizate de reprezentarile din covoarele persane comandate de regele Khosrou al II-lea (sec.6 i.Hr.) Exemple (Exemplificari Curs si Bibliografie) : Grădinile Paradis – Grădinile Chahar Bagh (Char Bagh) Grădinile suspendate ale Semiramidei, Grădina Palatul Persepolis  Grădinile împăraţilor azteci erau grădini de destindere si relaxare reuneau ce era frumos şi extrem in lume: flori, fântâni, munţi, fluvii si drumuri, dar si „fiinţe năprasnice” şi „monstruozităţi ale firii”. nu sunt admise legumele si fructele sunt amenajate foişoare, pavilioane, terase vegetația este artificializată - mari arbusti sunt realizati din frunzişuri şi flori metalice; existau mini-grădini zoologice si amenajări peisagistice speciale: adaposturi de iepuri, heleşteie cu peşti, stânci, dealuri printre care rătăcesc cerbi şi căprioare; zece iazuri cu apă dulce sau sărată pentru toate speciile de păsări palustre sau marine; prădătoare, de la ulii şi vinderei, până la vulturul regal, adăpostiţi sub un velum; lei, tigrii, lupi, şacali, vulpi, şerpi, pisici sălbatice care fac o larmă infernală, etc... șase sute de persoane intretin grădina si animalele, curăţă iazurile, supraveghează si hrănesc puii, etc. grădina este un „muzeu de ştiinţe naturale” - sunt “expuse” inclusiv fiinte care erau cosiderate in acea perioada diferite: familii de albinoşi, monştrii, pitici şi cocoşaţi (Les Nouvelles du Mexique - Alfonso Reyes) (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie)  Tipologiile Peisajului Specific si Grădinile Egiptului Antic – mileniul 3, 2 i.Hr. – Domeniile agricole ale marilor proprietari – cuprindeau si “grădini de plăcere” – reprezentari in necropolele din epoca Regatului Mediu (mileniul 2) – Grădinile locuintelor formă regulată, inconjurate de ziduri – prelungire a cladirii, dominate de un bazin de apă – rectangular sau in forma de T, populat cu pesti colorati, decorat cu lotusi încadrat de rânduri de arbori cuprindeau pavilioane sau chioșcuri orientate spre bazin pergole cu viță de vie – Grădina botanică a lui Tuthmosis al III-lea – varietate de specii – basoreliefuri din templul de la Karnak – Grădinile templelor regale funerare si divine – Ramses I, Ramses II – sec. 14-13 i.Hr. – Grădinile patio din interiorul palatelor – decorate cu bazine de apa, pavilioane, voliere cu pelicani; irigate prin intermediul unor canale (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Tipologia PEISAJULULUI si a GRĂDINII ANTICE GRECEASCĂ marcata de: - aparitia orasului – plan geometric, - organizarea spatial volumetrica arhitecturala (teatre, agore) - integrarea in peisajul natural (caracteristica a antichitatii grecesti). - Grădina caracterizata de pragmatism si religiozitate TIPOLOGII DE PEISAJE / GRĂDINI: – Grădinile sacre – funerare sau divine inchinate zeitatilor – Grădini pe langa palate, gimnazii, academii – Grădina clasică grecească - ca icon reprezinta Oameni, Zei si Evenimente din Mitologia greceasca – Apare spatiul public urban – grădini destinate publicului – Mici grădini de tip patio (curte interioara) – cu oglinda de apa in centru, elemente de influenta in Grădinile romane Cult pentru natura – imagine, lumina, perspectiva panoramica, respect pentru elementul vegetal; puternic simt al peisajului Amplasarea templelor, teatrelor – asigura o protectie naturala, ofera perspective spectaculoase. Grecii sustin apropierea dintre Grădina si locurile naturale. Efecte cromatice – verdele vegetatiei si albul marmurei Dezvolta latura mistica religioasa in conceptia grădinii, peisajului (Delphi) Templele = mari sculpturi in peisaj Nu exista grandoare; Peisajul era caracterizat de umanism – Grădini miniaturale – cultivate in context ritualic - “Grădinile lui Adonis” obtinute prin cresterea rapida a semintelor udate cu apa calduta (gradini de influenta orientala) – Grădinile filosofilor - Grădina lui Epicur, Aristofan (Vezi Bibliografie) Caracteristici generale pentru antichitate a Tipologiilor Peisajului specific si a Grădinilor grecești: Dimensiuni reduse Subordonate arhitecturii Traseu geometric amorf Aspecte de “voluptate si extaz” Irigatii publice si particulare destinate clasei nobililor Geometrie logica Armonia intre dispunerea esentelor de vegetatie (arbori si arbusti) Vegetatia - dispusa liber, peisagistic, ca in natura salbatica - efect ornamental: chiparosi, statui, fantani, constructii - decorativa (arbori si arbusti) - florile folosite ca decoratie Elemente arhitecturale: statui, coloane, colonade Pragmatismul specific grecesc se regăsește si in amenajarea grădinii Rigurozitatea greceasca in trasarea aleilor, marcarea zonelor/subzonelor (Exemplificari Curs si Bibliografie) TIPOLOGIA PEISAJULUI si a GRĂDINILOR FILOSOFILOR -Situate de obicei in jurul Gimnasiului si a filosofilor initiatori de scoli filosofice -Aristofan numea grădina filosofică = “imperiu la copacilor”, ceea ce insemna ca discipoli si maestrii se plimbau printre copaci si dialogau -Academia de la Athena a fost prevazuta intr-un parc public -Grădina destinată exclusiv trăirii diverselor forme ale vieții spirituale Simțul măsurii, sobrietatea raționalistă, austeritatea, rigoarea – păstrata pana la expeditiile lui Alexandru Macedon in Orient, cand grecilor li s-a relevat o lume de basm, luxoasa care i-a sedus -Grădinile s-au transformat, s-au extins, au devenit mai bogate in plante, arbuști decorativi si flori, colonade, portice-promenada si automate hidraulice - In Sicilia si Asia Mica natura “teocritiana” favoriza dezvoltarea gradinilor - In Syracuza exsita Parcul lui Gelon (540-478 i.Hr.), numit “Cornul Amaltheei”, datorita fertilitatii si vegetatiei luxuriante -Gimnasiul nu mai este un simplu loc pentru exerciții fizice, ci devine o grădina multifuncțională in intelesul contemporan  La Alexandria se afla o orga hidraulica intr-o Grădina consacrata Zeitei Venus (in timpul lui Ptolemeu al II-lea – 170-117 i. Hr.) Noi teme ornamentale: sculptura decorativa fara caracter religios (ex: nimfa cu cochilie – intalnita mai tarziu la Versailles), reprezentand animale si nimfe Peștera - element mitic care apartine “peisajului idilic”, si din poezie a trecut in “peisajul absolut”, super-idealizat, care a devenit treptat grădina elenistica - tema naturii “idealizate” sau “confectionate” a trecut in arta grădinilor Dupa unirea Orientului nu Occidentul, prin expeditiile lui Alexandru Macedon clasicismul grădinii grecești a evoluat in barocul alexandrin Exemple de gradini grecesti: (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Templul din Olimpia o Delos o Tirins o Templul Cybelle o Segesta o Templul Hephaistos o Templul lui Apollo o Eleusis o Calea SacrA o Atena o Delphi o Grădina lui Cimon TIPOLOGIA PEISAJULUI SPECIFIC si GRĂDINILE ANTICHITĂȚII ROMANE: -spațiu al relaxării, al refugiului -inzestrate cu semnificații simbolice si religioase; -dezvoltarea la un nivel inalt al tehnicii ornamentale; EXISTĂ UN SCHIMB PERMANENT AL INFORMAȚIILOR REFERITOARE LA “TEHINICA GRĂDINII” INTRE ROMANI SI ALTE CIVILIZATII: persii, grecii si egiptenii; - exista elemente preluate din Grădinile acestor popoare: - porticul, care la egipteni facea legatura intre casa si spatial exterior; - elementul acvatic a fost preluat de la grădinile persanilor, construite in acest mod pentru combaterea ariditatii terenului; - pomii fructiferi au fost preluati de la greci, ca element de baza ce completeaza placerea oferita de Grădina; (Exemplificari Curs si Bibliografie) Romanii - popor pozitiv, dinamic, constructor, pragmatic, cuceritor Tipologia Peisajului si a Grădinii Romane: - caracterizata de grandoare - conceptii bazate pe simbolismul religios combinat cu gândirea filosofică si literară, arte plastice si arhitectură - natura are o mare importanta– aprecierea siturilor de mare valoare peisagera – zone colinare, privelisti deosebite (Virgiliu sustine abandonarea orasului si intoarcerea catre domeniul provinciei, domeniu al bucuriei si virtutilor vietii rurale, al frumusetii campiei cultivate). - vilele romane - amplasate in provincie, dispuneau de grădini organizate conform principiilor compoziționale geometrice - cuprind obiecte de arta si elemente arhitecturale, bazine cu apa, plantatii, toate integrându-se in sit, in mediul inconjurator. - vilele urbane – preiau tipul elen de Grădina – de tip patio, înconjurate de galerii de coloane (peristil) – canale, bazin ornamental, pegole, vase, statui, borduri tunse din buxus, plante aromate si colorate – Sunt societati bazate pe credinta in zei, legende, locuri sacre. – Apare conceptul de genius loci / memoria locului– acel loc in care natura își relevă aspectul sacru.  ELEMENTE COMPOZIȚIONALE in PEISAJUL /GRĂDINA ROMANĂ ANTICĂ In ceea ce privește esențele vegetale , se constata: - folosirea predominanta a florilor; - utilizarea unui număr redus de specii, care uneori ii oferea un aspect monoton - ex: folosirea plantelor sălbatice cu rol ornamental, lipsa totala a speciilor exotice, folosirea unei singure specii a unei familii (trandafirul); - pentru inlaturarea monotoniei se apela la „forma” elementelor vegetale, creandu-se diferite jocuri - imbinarea abila a speciilor „alimentare”utilitare (foarte des intalniti fiind pomii fructiferi si legumele) si a celor decorative ; - folosirea coniferelor, imbinata cu tehnica fasonarii, prin care se crealizeaza diferite forme geometrice/umane/animaliere, uneori ajungandu- se la realizarea unor adevarate scenografii si scenete teatrale in aer liber; - incepând cu secolul IV, se folosesc predominant plantele „alimentare” / utilitare (pomii fructiferi, legumele, zarzavaturi)  Influențele predominante in ceea ce privește esențele sunt cele orientale; Elementele minerale și micile constructii, sunt destinate diferitelor anotimpuri, si diferitelor ore ale zilei, si erau constituite din alei, fantani, terme ; Pentru intretinerea cantitatii mari de vegetatie, elementul acvatic era intodeauna prezent, prin fântâni sau ochiuri de apa (in unele piscine erau amplasati chiar pesti care erau folositi la servirea mesei pentru musafiri). Alte elemente decorative, prezente in Grădina romana antica sunt: vasele-decorative, vasele-containere pentru vegetație, statuetele (Exemplificari Curs si Bibliografie) TIPOLOGIA DE PEISAJ / GRĂDINĂ A ANTICHITĂȚII ROMANE / Exemple: (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Grădinile vilelor imperiale: - Villa lui Plinius cel Tanar – Toscana - Villa lui Hadrian de la Tivoli Grădinile de tip parc imperial: - Grădinile lui Cezar, Antonio, Agrippina, Mecenate - Grădina vilei din Piata Armerina (Massenzio) - Grădina vilei Albana Grădinile private - Grădina Villei lui Vetii din Pompei - Vilei Liviei - Grădina lui Tiberiu de la Capri - Grădinile din Liciniani - Domus Aurea a lui Nero Grădinile piublice - Parcul lui Agrippa TEHNICI SPECIALE UTILIZATE DE ROMANI a. Utilizarea unei forme bine determinate (forma de stadion, circ) b. Un element de baza in Grădina romana este folosirea formei unui curs de apă pentru crearea de suprafețe destinate plimbării (ambele trasaturi prezente la vila Albana); c. Construirea vilelor lângă o apă, genera aparitia unui element special, neintalnit la Grădinile din centrul Romei, un zid, care era decorat si devenea parte a grădinii (exemplu: villa di Val Catena) , aceasta nefiind o trasatura traditionala; TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădina ANTICA ISLAMICĂ a fost preluata si a influentat arta gradinilor din lumea araba. in functie de cultura fiecarei tari au aparut diferentieri in modul de perceptie al grădinii. de remarcat diferentele intre Grădina Clasica Islamică si Grădinile Peninsulei Arabice. -intreaga atentie a unei case nu cadea pe exteriorul acesteia, ci pe dezvoltarea interioară si mai ales a grădinii tip curte interioara. - aceasta organizare a fost sustinuta de un climat bland care a permis utilizarea unei vegetatii luxuriante. -incarcatura spirituala a acestor gradini este foarte importanta, religia fiind un factor marcant in viata populatiei islamice. - cheia intelegerii Arhitecturii islamice si in special a grădinii Islamice este caracterul introvertit al acestora. -in realizarea unei gradini islamice, se observa stransa legatura cu arhitectura, relationarea celor doua moduri de perceptie, al uneia din interiorul celeilalte -caracteristic Grădinilor Islamice le sunt: miniaturismul si introvertirea - in unele parti ale lumii islamice rolul acestora este de a intruchipa paradisul asa cum e descris in Coran -relatia cu arhitectura era puternica, astfel incat, intre cladire si Grădina se stabilea o legătura foarte importantă, formand un tot unitar influenta gradinilor islamice in Spania - zona Granada. (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) CARACTERISTICI TIPOLOGICE ale Peisajului / Grădinilor Islamice : DIVERSITATEA – imbinarea elementelor cu o varietate mare forma o imagine unitara. Se realiza un joc al realului cu irealul, intre practic si fantezie, intre sacru si profan, fizic si metafizic, urban si natural « FRUMUSEȚEA » – calitatea estetica era foarte importanta. In traditia ismamica simtul artistic a fost o parte integranta a vietii de zi cu zi, pentru care frumusetea nu era un lux, ci un tel, astfel nu era gresit sa iti decorezi interiorul cladirii si sa lasi fatadele foarte simple. CONSERVAREA – in special a elementelor care se preocupa de mediul inconjurator. Folosirea apei este controlata cu grija si in general este folosita impreuna cu elemente vegetale pentru a asigura umiditatea aerului necesara. Rolului apei in Grădina Islamică este importanta pentru capacitatea de reflectie, mobilitatea si calitatile acustice COMPLEXITATEA – necesitatea ca designul grădinii sa raspunda la elementele arhitecturale, trebuie sa fie o ordine spatiala in planul arhitectural sau urban (al oraselor Islamice) INDIVIDUALISMUL – este principiu de baza in lume Islamică, fiecare persoana raspunde direct lui Dumnezeu. Astfel, obiectele comune ale unei societati particulare, se dezvolta dupa un design individual, cu conditia ca nici un individ sa nu isi deranjeze vecinii MULTIFUNCȚIONALITATEA – o Grădina trebuie sa produca apa si mancare nu numai pentru locuitori, ci si pentru animale si pasari. Arborii si arbustii vor produce nu numai fructe si ierburi (utilizate in alimentatie si in scopuri medicinale), ci si umbra, reacoare si umiditate, miscare si sunet « MODERAȚIA » – necesitatea de a mentine balanta echilibrata intre om si natura, umbra si soare, functiune si spatiu liber, etc CARACTERISTICI TIPOLOGICE ale Peisajului / Grădinilor Islamice d.p.d.v. SPAȚIAL, COMPOZIȚIONAL ȘI FUNCȚIONAL: PLAN GENERAL CVADRIPARTIT – ca rezultata al influentei Coranului si al conceptului de Paradis si ca necesitate a irigarii gradini, tinand cont de climatul arid. Astfel planul grădinii este impartit de patru cursuri de apa, care reprezinata raurile paradisiece si care duc spre un element central, o fantana sau un bazin. APA – este elementul central si cel mai important in Grădinile islamice, avand rol atat fizic, cat si metafizic. Lumea Islamică s-a dezvoltat intr-o arie geografica unde se intalnesc temperaturi foarte ridicate cu un climat aspru, in care apa aducea viata in desert. De aici, rezulta conotatiile apei in plan spiritual. VEGETAȚIA SI RAPORTUL LUMINĂ / UMBRĂ – raport echilibrat intre zone insorite si umbrite in cadrul grădinii; vegetatia inalta se imbina cu vegetatia de inaltime medie sau mica; se folosesc aliniamente, texturi, precum si siluete cu rol simbolic, copaci care « nazuiesc spre divinitate » PAVILIOANE – prezenta acestora in cadrul gradinilor este strans legata de Coran, unde acestea sunt «promise credinciosilor» ca locuri de unde Grădina poate fi admirata ZIDURI SI PORȚI – “Cum ar fi Paradisul, mare sau mic, acesta va fi inconjurat de ziduri cu porti “ – Coran. In afara acestei influente, imprejmuirea gradinilor cu ziduri sau portice si dezvoltarea acestora in corpuri de cladire (care inconjoara Grădina) are si un aspect functional: impiedica extinderea desertului si ofera umbra, precum si intimitate pentru actiunile care se desfasoara in interiorul acestei TIPOLOGIA PEISAJULUI SPECIFIC si Grădinile IN EVUL MEDIU (Vezi Bibliografie) Grădinile BIZANTINE Grădinile EUROPEI OCCIDENTALE - Grădinile MONAHALE - Grădinile LOCUINȚELOR MEDIEVALE Grădinile ISLAMICE Grădinile ARABE DIN SPANIA TIPOLOGIA PEISAJULUI SPECIFIC si Grădinile BIZANTINE: Grădinile palatelor se evidentiau printr-un fast exacerbat, in incercarea de a manifesta puterea suvernului Aveau tendinta de a artificializa decorul, folosind oglinzi, arbori auriti, sisteme hidraulice Grădinile erau menite sa stimuleze toate simturile (vederea, auzul, mirosul) si starneau surpriza si admiratia TIPOLOGII DE PEISAJ si ELEMENTE de COMPOZIȚIE: De formă pătrata, inconjurate de ziduri – in general din marmura Vegetatie luxurianta Bazine inconjurate de statui Sculpturi decorate Fantani rotunde cu coloane din marmura sau piatra colorata Amenajari hidrauluice Odata cu mutarea statuilor care intruchipau divinitati, in interiorul bazilicilor, Grădina tinde catre decorativ si artificial Apar numeroase mozaicuri si picturi, intruchipand pasari – pelicani, pauni, lebede, porumbei, vulturi, animale – leoparzi, lei, cai, plante – palmieri, pini, curmali, flori, fructe reprezentate in maniera elenistica Se folosesc ca ornamente: ghirlande, ramuri de pini  TIPOLOGII si Termeni Tehnici nou apăruți si utilizati în peisagistică în perioada Medievala: “Orchard” – Grădină sau loc din Grădină, plantat cu copaci, de obicei fructiferi “Herber” – Grădina de ierburi (parfumate, decorative) “Hortus Conclusus” – Grădina “închisă” (termen folosit in alegoriile religioase) “Pleasaunce” – Grădina plăcerilor - complex de gradini sau parc de loisir si petrecere a timpului liber “Wood / Forestry” – Pădure-parc “Kitchen garden” – Grădina cu plante aromate - folosite in bucatarie si in medicină “Paradise” – termen folosit initial la planul Mănăstirii St. Gall, care se refera la curtea deschisa monastica, unde florile devin singura decoratie ornamentala a mănăstirilor care in general aveau o imagine sobra Nu există insa o clara demarcație a acestor tipologii de grădini Grădinile abatiilor aveau de asemenea zone la nivelul mezzo- si al macro-peisajului: câmpuri, pășuni, păduri, vii, livezi  două tehnici peisagistice in amenajarile forestiere, de paduri sau masive plantate – “pollarding” / taierea varfurilor si “coppicing” / realizarea de cranguri - plantari masive in grupuri introduse plantarile in ghivece, jardiniere si containere de ceramica, nuiele sau tip urna (si pentru prelungirea perioadei de inflorire, ele erau introduse in interior) ”Tema Labirintului” (provenea de la un exercitiu militar care trebuia parcurs de tinerii romani in timpul unor sarbatori si festivale)- era realizat nu numai din arbusti, ci si din ierburi Galerii, pergole, “Tema Grotei / Peșterii” - Amenajari florale decorative si partere florale de tip “broderie florala”, prin impartirea unei forme rectangulare in patru sectoare (mai tarziu in doua sectoare) - Uneori mini-gradini realizate din pietre naturale colorate - Preocupare pentru marcarea intrarii (cu acelasi tip de vegetatie, uneori in ghivece sau containere tip urna) - Pavilioane pentru banchete (petreceri in aer liber) - Grote naturale, sapate in dealuri si stanci, sau grote artificiale (in perioada Renasterii) – decorate prin intermediul caderilor de apa, fantanilor decorative, mecanismelor hidraulice, picturilor, elementelor sculpturale si statuare) TIPOLOGII DE PEISAJ si ARTA grădinii in RENAȘTERE si MANIERISM -mare înflorire a culturii şi civilizaţiei europene; -reluarea idealurilor antichităţii clasice, manifestandu-se în toate domeniile – litere, arte, arhitectură, ştiinţe. -Leagănul Renaşterii - Italia (sec. XV- XVI), de unde a iradiat in restul Europei. -s-a manifestat şi în domeniul artei grădinilor, desprinzându-se treptat de modelele Evului Mediu -grădinile europene au evoluat în direcţia reconsiderării realizărilor antice greco- romane si reînvierea tradiţiilor acestora, ca urmare a activităţii unor literaţi, arhitecţi, artişti şi teoreticieni, transpuse apoi în realizări concrete. -această nouă orientare a apărut întâi în regiunea Florenţei (Toscana), promovată de umanişti în cursul secolului al XV-lea, culminând apoi în timpul secolului al XVI- lea. - Din Italia, noile concepte au fost preluate în Franţa, care ulterior şi-a creat propria artă clasică a grădinilor. -Maniera italiană ca şi cea franceză au revoluţionat grădinile Europei, creându-se adevărate mode si stiluri in peisagistică. - Cele dintâi creaţii ale Renaşterii în arta grădinilor (secolul al XV-lea) s-au datorat Principilor De Medici (Vilele Medici de la Carregi şi Fiesole) şi a peisagistilor aflaţi în serviciul acestora.  - Gradini amenajate in terase succesive, Principii de amenajare a forme geometrice regulate (vila se afla de Peisajului si a Grădinilor obicei in partea superioara) - Axul principal marcat si prelucrat in Renaştere: minutios; - Axele secundare – sustinute de simetria, elemente de arta (sculpturi) organizarea arhitecturală a spaţiilor - Terasa superioara – Parterul Italienesc : Labirint din garduri vii fasonate prin legătura dintre cladire şi grădină prelucrare si taieri, la inaltimi variabile - Compozitii in unghi drept elementele decorative construite - Compartimentari in zone functionale prezenţa sculpturilor distincte (zona de servit ceaiul, zona de odihna, relaxare, etc. utilizarea vegetaţiei tunse - Pardoseala = pietris - Panta – arbusti nefasonati teren cu relief în pantă sau Grădina inchisa, secreta, de meditatie, accidentat odihna, interiorizare Culoare sobra (verde), fara flori; specii amenajare în terase succesive persistente – pin, chiparos, stejar meridional, arbusti fasonabili (tisa, buxus, forme geometrice regulate, mirt) susţinute de ziduri ornamentate - Vase cu arbori / arbusti exotici – laur, lamai, potocali (Vezi Bibliografie) legate prin scări şi rampe. RENAȘTERE si MANIERISM - ITALIA – Petrarca a relansat tema virgiliana a “frumusetii provinciei si naturii” in general. – Renasterea aduce conceptia grădinii ca “a treia natura” – se dezvolta puternic arta gradinilor – Grădina geometrica, subordonata vilei si arhitecturii resedintelor nobiliare suburbane– din jurul Romei, din locurile unde existau vechile vile romane – Teren in panta, curbe de nivel miscate – Palatul si Grădina sunt un ansamblu integrat – In Grădina se folosesc aceleasi principii ca si in arhitectura – Textele si tratatele dezbat nu numai problema horticulturii ca domeniu al agriculturii, ci si problema artei gradinilor, care dezvolta premisele artei peisajului – utilizarea intensă a apei – fantani arteziene, canale dirijate pe pante, de-a lungul aleilor, cascade sau “scari de apa” Secolul XVII – incepe influenta stilului baroc - Se mentine echilibrul si simetria compozitiei - Apar liniile curbe - Grădini de dimensiuni mari – parcuri - Efecte pitorești, scenografice – teatre de vegetatie, teatre de apa (jocuri hidraulice si muzicale) EXEMPLE: (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) - Villa Doria Pamphili (Roma), Villa Aldobrandini, Grădinile Boboli (Florenta – Palatul Pitti), Villa Garzoni - Collodi La începutul secolului al XVI- lea, Bramante, prin sistematizarea grădinii Belvedere de la Vatican şi apoi Rafael, prin proiectarea grădinilor de la Villa Madama lângă Roma, au iniţiat principiile arhitecturale urmate şi apoi dezvoltate în creaţiile lor de către numeroşi arhitecţi si peisagisti. Din epoca Renaşterii secolului al XVI-lea se păstreză şi astăzi unele din cele mai frumoase realizări în arta grădinilor: EXEMPLE: Villa Madama (Roma) – Raffael, Grădina Belvedere (Vatican) – Bramante Villa Caprarola (Palatul Farnese), Villa Lante (Bagnaia) – Vignola, Grădina palatului Farnese (Caparola)- Vignola Villa d’Este (Tivoli) – Pirro Ligorio, Villa Medici (Roma) - Ammannati Grădini: cu suprafeţe nu prea mari, delimitate de ziduri, clădirea principală (palatul, vila) participă la ordonarea generală a compoziţiei, fiind amplasate în cele mai multe cazuri pe terenuri cu relief în pantă sau accidentat, grădinile au fost amenajate în terase succesive: Øla Villa d`Este, Øla Villa Lante, Øla Villa Medici, cu forme geometrice regulate, susţinute de ziduri ornamentate legate prin scări şi rampe. Sistematizarea etajată este subordonată COMPOZIȚIONAL: Øunei axe principale de perspectivă în sensul descendent al pantei; Ø în lungul axei şi pe terase se desfăşoară partere decorate cu : §desene din buxus şi forme tunse, §bazine cu jocuri de apă, § canale, cascade, fântâni, § statui, § vase ornamentale, § balustrade, §parapete ornamentale cu vasce şi statui. Øaxe secundare de perspectivă sunt dirijate de-a lungul aleilor rectilinii, către alte elemente care captează interesul vizitatorului şi aduc varietate decorului. Statuile şi fântânile, de cele mai multe ori, sunt legate de reprezentarea alegorică a unor mituri antice. Ø3 tipuri de perspective: Descendenta – de la vila catre Grădina Ascendenta - catre vila Indepartata – depaseste nivelul grădinii, este indreptata catre marele peisaj Vegetaţia este tratată, de asemenea, arhitectural, subordonându-se compoziţiei geometrice: § arbori plantaţi în linie, ziduri verzi § garduri vii, borduri tunse § arbuşti modelaţi în forme geometrice - alcătuiesc un decor armonios organizat, care încântă prin jocul de volume. TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădinile IN RENAȘTERE – FRANȚA (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) NAȘTEREA STILULUI GEOMETRIC FRANCEZ CARACTERISTICI GENERALE - interes crescut pentru spiritul antic - terasarea terenului – cu diferente mici de nivel, astfel incat relieful era mai putin accentuat si chiar plan - au imbogatit si diversificat ornamentatia cu fantani de marmura si modelele de partere Pana atunci Grădinile erau in incinta castelelor si s-au dezvoltat in spatele zidurilor de fortificații si al canalelor de apa defensive Dupa disparitia fortificatiilor, spatiul grădinii s-a largit dar in multe cazuri s-au pastrat canalele, capatand o functie decorativa, dar in acelasi timp si una utilitară, pentru drenare. Cu timpul aceste canale au devenit una dintre trasaturile parcurilor franceze ale Renasterii CARACTERISTICI si TIPOLOGII GENERALE ale PEISAJULUI RENAȘTERII FRANCEZE Schimbarea de la stilul medieval s-a produs in a doua jumatate a secolului al XVI-lea Pana atunci Grădinile erau in incinta castelelor si s-au dezvoltat in spatele zidurilor de fortificatii si al canalelor de apa defensive Dupa disparitia fortificatiilor, spatiul grădinii s-a largit dar in multe cazuri s-au pastrat canalele, capatand o functie decorativa, dar in acelasi timp si una utiliatra, pentru drenare. Cu timpul aceste canale au devenit una dintre trasaturile parcurilor franceze ale Renasterii CARACTERISTICI: Coeziune intre cladire si Grădina Sistematizarea compozitiei in functie de un ax dominat de o alee centrala Modelarea terenului in terase largi Partere decorate cu flori Canalele ca elemente ale compozitiei Exemple: AMBOISE – PRIMA Grădina FRANCEZA DIN RENASTERE Grădina Castelului BLOIS Grădina Castelului GAILLON Grădina Castelului FONTAINEBLEAU TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădinile ENGLEZE IN RENAȘTERE, pana in momentul definirii grădinii peisagere, au mers paralel cu celelalte gradini europene, avand radacini, in mod particular, in Grădinile romane. In perioada renascentista inca dominau Grădinile de tip medieval, inchise intre ziduri, cu vegetatie fasonata in diferite forme, imitand animale si chiar oameni (preluare a stilului particular olandez). Influente ale altor stiluri Ideile aplicate la Grădinile renascentiste au fost preluate din Italia si Franta (in mod special de la teritoriile stapanite de ducii de Burgundia), unde se punea problema transformarii Grădinii monastic, intr-o Grădina a placerii. Momentul inceperii stilului renascentist englez este legat de numele lui Tudor (1485- 1503) si de stilul architectural adoptat de el, iar primele exemple semnificative de gradini sunt cele aferente palatelor: Nonsuch, Packwood House, si mai tarziu Parcul St James - cel mai vechi parc existent. Arhitectii peisageri reprezentativi: Inigo Jones, Andre Mollet, Salomon de Caus Gradini aferente palatelor , de o importanta majora: Nonesuch, Hampton Court, Theobalds, Wimbledon Grădina individuala reprezentativa: Wilton APARITIA HORTICULTURII si a ARTEI HORTICOLE coincide cu perioada domniei Reginii Elizabeth I -Grădinile au fost foarte mult imbogatite prin introducerea de noi plante, ierburi si fructe, care erau aduse in fiecare zi din India, America, Insulele Canare tot in aceasta perioada au aparut si Grădinile botanice personale pentru cresterea plantelor medicinale (exemplu cea a lui John Gerard de la Holborn - o faimoasa Grădina stiintifica) (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie)  TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădina in perioada BAROC PEISAJUL si Grădinile CLASICE FRANCEZE – Preluarea elementelor geometrice ale gradinilor italiene, imbogatite la nivel decorativ – Primele grădini – castelele de pe Valea Loirei - Amboise, Blois, Gaillon, Chenonceaux – terasare cu diferente mici de nivel (relief mai plat) – Valea Loirei – zona foarte impadurita – parcuri de vânătoare – a determinat defrisarea unor suprafete mari in care s-au amenajat parcurile castelelor – Grădina Franceză – dominație totală asupra naturii; are loc progresul geometriei si perspectivei ( Boyceau, Mansart, le Notre – Tratat du jardinage selon le principes de la nature et de l’art) – Sunt utilizate ca mijloace de compoziție: axul central, partere florale, boschetele, formele patrate, capetele de perspectiva – toate fiind articulate cu constructia care domina ansamblul. TIPOLOGII / CARACTERISTICI: Parc pentru promenada, festivitati, spectacole Decorativismul cu influente orientale (de tip “covor oriental”) – desene colorate din flori - mozaicuri Geometria este imbogatita cu linia curba Terase putin denivelate Sistem de axe ce deschid perspective Puternica legatura intre arhitectura si Grădina – acelasi mod de gandire, continuare a spatiului arhitectural in spatiul grădinii Axele se intersecteaza in piete circulare sau elipsoidale (piete stelate) – element reluat de urbanismul Haussmanian – Rond Point / Place d’Etoile) Stil complet artificial – parcuri foarte scumpe, necesita intretinerea permanenta, dificila. PROTOTIPUL grădinii FRANCEZE: PARCUL VERSAILLE Influențe ulterioare in istoria gradinilor: Schonbrun, Parcul Petrodvoret, Hampton Court (Exemplificari Curs, filme si Bibliografie) TIPOLOGII si CARACTERISTICI PRINCIPALE TRATAREA ARHITECTURALĂ A COMPOZIȚIEI DESFĂȘURAREA PE SPAȚII VASTE AXA DOMINANTĂ CENTRALĂ SUSȚINUTĂ DE UN CANAL DE APA AXE SECUNDARE PERPENDICULARE PE CEA PRINCIPALĂ TEREN TERASAT, CU DIFERENȚE DE NIVEL MICI SIMETRIE FAȚĂ DE AXE GEOMETRIE AMENAJARE GRADATĂ ALEI RECTILINII IERARHIZATE, PIEȚE STELATE (Exemplificari Curs si Bibliografie) LE NOTRE – PERSONALITATE PEISAGISTICĂ MARCANTĂ A EPOCII Cel mai important peisagist francez al perioadei baroce Principii compoziționale: § Stabilirea unor proporții macro ale compoziției § Stabilirea perspectivei dominante § Ordonarea grădinii dupa norme arhitecturale § Modelarea terenului § Modelarea unor volume mari vegetale, constituite din arbori pozitionati geometric § Realizarea unei unitati de ansamblu atat prin preluarea identica a unor elemente, cat si prin varietate § Suprafete plane de apa – bazine si canale Realizari: Parcurile castelor Vaux-le-Vicomte, Versailles, Chantilly, Saint- Cloud, Sceaux si Grădinile Tuilleries, Fontainbleau, Saint-Germain-en Laye (Exemplificari Curs, filme si Bibliografie) TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădina BAROC - Italia Principii Estetice si compoziționale: simetria organizarea arhitecturală a spaţiilor legătura dintre clădire şi grădină elementele decorative construite prezenţa sculpturilor utilizarea vegetaţiei tunse teren cu relief în pantă sau accidentat amenajare în terase succesive cu forme geometrice regulate susţinute de ziduri ornamentate legate prin scări şi rampe compoziţia arhitecturală- cu atenuarea schematismului rigid, după criterii ortogonale, caracteristic secolului al XVI-lea trasee rectilinii sunt îmbinate cu linii ample, curbe  S-a renunţat la excesiva disciplinare a arborilor lăsându-i să se dezvolte liber, ceea ce a contribuit la o bună legătură cu peisajul ambiant. Dimensiunile grădinilor s-au mărit, tinzând către transformarea în parcuri. S-au multiplicat liniile vizuale, peisajul exterior participând în măsură mai mare la organizarea compoziţiei. Şi ornamentaţia grădinilor au apărut schimbări, reflectând gustul pentru bogăţia decorului şi pentru efectele pitoreşti şi scenografice specifice epocii baroce. Formele geometrice mai sobre ale decorului vechilor grădini au cedat locul elementelor ornamentale cu contururi mai dulci, mai sinuoase. Au apărut grotele artificiale, fântânile cu stânci şi „ teatrele de apă”- compoziţii arhitecturale în care se asociază statui, roci şi apă în mişcare (jocuri hidraulice şi muzicale), integrate într-o construcţie decorativă cu nişe (având de obicei şi funcţia de zid de sprijin). Acestei perioade îi aparţin numeroase creaţii, printre care: grădina Vilei Doria Pamphili (Roma) grădina Vilei Aldobrandini( Frascatii)- arh. Maderno Carlo grădinile Boboli (ale palatului Pitti din Florenţa) - arh. peisagist Tribolo Niccola grădina vilei Gamberaia (lângă Florenţa) - arh. peisagist Capponi Family grădina vilei Garzoni ( Collodi) - arh. peisagist Garzoni Romano Isola Bella (insulă în lacul Maggiore , amenajată în 9 terase) - arh. peisagist Borromeo Count Carlo III Grădinile sunt impresionante prin unitatea şi armonia de ansamblu, precum şi prin strălucirea şi varietatea decorului, înnobilat de numeroase opere de artă. (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie)  TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădina in Portugalia - avea in secolul XVII – un profil individual cultivau Grădinile de tip” patio in micile grădini interioare specifice, denumite “alegretes”, intalnim teme specifice portugheze, precum cea a bazinelor terasate in spatele sursei de apa se afla, de obicei o cladire sau un perete acoperit cu ceramică colorată, cu acele “azulejos” aduse de arabi in europa. - la inceput simple, aceste azulejos au fost apoi decorate cu flori, păsari sau arabescuri in culori vii, ca sa suplineasca lipsa florilor in Grădina, in sezonul foarte cald. - atat de importanta era maniera in care se foloseau ca piese de décor aceste azulejos, incat ele determinau specificul unei gradini epoca baroc este epoca privilegiata a grădinii europene 39 TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădinile IN SEC XVIII- XIX– STILUL NEOCLASIC SI ROMANTIC - 1. Inceputurile stilului liber peisagist Ideea de intoarcere la anumite valori mistice Aparitia stilului romantic (natura, mister, poveste) Reapare ideea de minimalizare 2. Se constituie in Anglia – stilul liber/peisagist englezesc suprafetele devin - mari si neleimitate Castelul Howard - inceputul sec 18 - fara compozitie ,aduna la un loc parcuri, lacuri, constructii - o percepere a elementelor Primul gest de ordonare a acestui stil se presupune a fi parcul Stowe structura pentagon (dupa structura miedievala ca de cetate) - arh. BRIDGEMAN contrazice unghiul drept alea de promenada Crearea unei zone libere Parterul inlocuit cu o pajiste Contrazicerea unor semne de limbaj Se desfinteaza ingradirea – plantatia este lasata libera 40  Stilul liber opereaza cu contraste, fiecare element vegetal - volumetrie, contrast Tipologia Peisajului si Gradiile englezesti – compozitie peisagistica libera, bazata pe conservarea unor portiuni autentice de padure, in care arhitectul intervine prin trasarea de alei, crearea de ritmuri numai aparent naturale, conservarea sau amenajarea de denivelari ale terenului si combinarea cu vaste suprafete de gazon, special plantat si ingrijit Incercarea de schimbare a aspectului formal al grădinii, impus de traditiile medievale si de modelele Renasterii si ale Barocului - suprimarea tunderii arborilor, marirea spatiului prin eliminarea zidurilor de incinta si inlocuirea lor cu santuri, permitand astfel legarea de peisajul inconjurator / Relatia cu Mezzo-/ Macro-Peisajul. Planurile intocmite de arhitectul englez Bridgeman,care a initiat aceste modificari, reprezinta o etapa de tranzitie, cu pastrarea axei centrale dominante, dar cu atenuarea regularitatii schemelor clasice: absenta parterelor, inlocuite cu simple covoare verzi, absenta canalelor si, mai tarziu, introducerea de poteci neregulat serpuitoare, cursuri de apa, grupari libere ale vegetatiei. Secolul XIX inseamna o rafinare a stilului. - traseul aleilor devine mai ingust, ajunge la 2 - 3m - dezvoltarea industriala puternica (poluare, insalubritatea orasului) → promovarea parcului “plamanul verde al orasului”- apare PARCUL PUBLIC – secolul al XIX lea (ex: parc Buttes Chaumont – in NE Frantei) - introducerea unor activitati sportive (golf, minigolf, criket) - apa folosita in miscare, in forma naturala - ex: iaz, helesteu 41  STILUL LIBER – Grădinile PEISAGERE ENGLEZE Se dezvolta in a doua jumatate a secolului 18 – intr-un context generat de puternice schimbari produse pe parcursul inceputului de secol: – Extinderi catre orient – China, si occident – America – influente in arta – Grădinile chinezesti, filosofie (ex. – confucianism) – Aparitia industriei – se promoveaza alte tipuri de peisaje – Curente filosofice noi – aduc in discutie dragostea fata de natura – Blaise Pascal – Literatura – dorinta intoarcerii catre natura - J.J. Rousseau – La nouvelle Heloise; John Milton – Paradisul pierdut – Pictura de peisaj – Claude Lorrain – Politica – monarhia este inlaturata – se deschid alte orizonturi Contextul favorizeaza ROMANTISMUL – reactie impotriva rigiditatii, exactitatii – predispozitie spre visare, emotie (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie)  STILUL LIBER – promoveaza NATURA, realizeaza SCENOGRAFII, induce EMOTII – spatiu ce contine mesaje, simboluri PRINCIPII COMPOZITIONALE: – Contrazic axialitatea; Teren denivelat, necontrolat – Alterneaza zonele de lumina puternica cu zone de umbra intensa – Plantatia majora – fluida, continua – Inserarea de grupuri vegetale decorative – colorit, talie, textura – Elementele decorative sunt romantice – obeliscuri, pagode, arcuri de triumf – Contururi estompate, contraste de lumina si culori – Utilizarea apei – helestee, apa curgatoare, vegetatie acvatica – Se mizeaza pe efecte – culoare, lumina, volumetrie Exemple: – Parcul Stowe – arhitectul englez Kent – a eliminat formele regulate, a aranjat terenul in scene romantice – cu chioscuri, grote, ruine, temple, poduri; Parcurile Blenheim si Chatsworth – arhitectul Brown – St James Park, Green Park, Hyde Park, Kensington Gardens – lant de gradini si spatii publice din centrul Londrei – Micul Trianon – Versailles SECOLUL XIX – observatii teoretice asupra efectelor si principiilor compozitionale – Se dezvolta Grădinile botanice, amenajari de tipul rozariilor – Are loc o rafinare a stilului – Contextul: tripla revolutie – industriala, urbana, democratica – Tendinte: O noua configuratie a spatiului public in relatie cu spatiul privat Noua arta urbana include realizarea de gradini si parcuri publice Dezvoltarea interesului pentru o arta a gradinilor private. – Perioada parcurilor urbane – Parcurile Montsouris, Buttes – Chaumont, Monceau, Bois de Boulogne, Bois de Vincennes – Paris – Parcul tete d’Or – Lyon – proiectat de fratii Buhler, – Central Parc – New York – Aparitia orasului industrial democratic (Haussmann – Paris) I. Relatia cu Peisajul in toate componentele sale si la toate scarile de abordare (Macro-, Mezzo- si Detaliu de Peisaj) II. Relatia cu Contextul urban si arhitectural PRINCIPII COMPOZIȚIONALE ALE PEISAJULUI/GRĂDINII PEISAGERE/ORGANICE/LIBERE: üSTILUL PEISAGER al grădinilor se caracterizează prin COMPOZIȚIA LIBERĂ, în care ELEMENTELE NATURALE ȘI CELE CONSTRUITE SUNT ÎMBINATE ÎN PEISAJE CU CARACTER NATURAL ü EXCLUDE SIMETRIA ȘI ECHIVALENȚA, UNITATEA realizându-se prin ECHILIBRAREA SI “COMPENSAREA” COMPOZIȚIONALĂ A ELEMENTELOR COMPONENTE üARANJAMENTUL PITORESC SAU “NEREGULARITATEA CU ASPECT NATURAL”, REUNEȘTE ADESEA ÎN ACELAȘI TERITORIU, ELEMENTE DE PEISAJ PE CARE NATURA LE REALIZEAZĂ DISPARAT ü SOLUȚIA DE AMENAJARE PEISAGISTICĂ se adaptează CONFIGURAȚIEI NATURALE A TERENULUI: relieful este in linii mari respectat, intervenindu-se numai cu modificări de detaliu, pentru REALIZAREA “ARMONIEI FORMELOR” TERENULUI sau pentru crearea unor EFECTE PEISAGISTICE SI AMBIENTALE PITOREȘTI – adâncirea văilor, supraînălțarea colinelor, implantarea de roci, crearea de pante line, concavizarea peluzelor, valonamente/movile (vezi curs MODELUL “GRĂDINII CA ARHETIP”)) etc. ü Pentru IMPRESIA DE NATURALEȚE, introducerea rocilor in compoziție, se face in terenuri cu relief variat, după modelele oferite de natura, prin crearea de MASE DE ROCI TIP GROTE, CASCADE, PEȘTERI (vezi curs MODELUL “GRĂDINII CA ARHETIP”) ü(Exemplificări Curs si Bibliografie) 45 ü apele naturale sunt proiectate asemenea celor naturale – LACURI, RÂURI, PÂRAIE, CASCADE – OCUPĂ UN LOC IMPORTANT IN COMPOZIȚIE; ele sunt ARMONIZATE CU FORMELE RELIEFULUI, CU PEISAJUL ANTROPIC SI CU VOLUMUL DE VEGETAȚIE ü PLANTAȚIILE RESPECTĂ FORMELE NATURALE DE CREȘTERE A VEGETAȚIEI ȘI GRUPURILE NATURALE: mase cu conturul neregulat, pâlcuri, exemplare solitare de arbori si de arbuști sunt dispuse cu multa varietate in planuri succesive, echilibrând covoarele întinse ale peluzelor înierbate. ü VEGETAȚIA ARBORESCENTĂ ESTE ASTFEL ORDONATĂ încât se realizează prin proiectare PERSPECTIVE / LINII DE VEDERE INTERESANTE, catre diferite zone ale parcului si către peisajul considerat exterior / RELAȚIA CU MACRO- SI MEZZO-PEISAJUL ü ALEILE au traseu liber, desenat in linii sinuoase, conturând arii largi. Ele urmeaza formele reliefului si sunt astfel amplasate incât nu se suprapun cu DIRECȚIILE - ‘LINIILE’ DE FORȚĂ / / PERSPECTIVĂ (spre deosebire de stilul clasic, unde desenul aleilor se impune pregnant in cadrul vizual) ü in grădinile peisagere construcțiile decorative sunt folosite in număr mai mic si întotdeauna în armonie cu peisajul proiectat: poduri, chioșcuri, pavilioane rustice, mici temple si monumente evocatoare ale „gloriei trecutului antic”, uneori ruine, fântâni, ziduri, scări, împrejurimi cu caracter rustic. üAcestea se integrează peisajelor create, fără ostentație, completându-le și imprimându-le anumite TRĂSĂTURI CARACTERISTICE PEISAJELOR care devin ROMANTICE, PITOREȘTI, RUSTICE. 46 STILUL MODERN - mixt (eclectic) in arta gradinilor si a peisajului reuneşte caracteristicile grădinilor rectangulare / geomerice şi al celor libere / organice / peisagere a apărut ca urmare a cerinţelor epocii, fără a putea fi atribuit unui creator anume. transformarea peisageră a unor vechi amenajări clasice cărora nu li s-a putut schimba în totalitate caracterul, a dus la îmbinarea celor două metode de compoziţie în cadrul aceluiaşi parc iniţial aceste transformări nu s-au sudat într-o compoziţie unitară, dar au trezit interesul pentru posibilităţile mai variate pe care le oferea o astfel de asociere primele amenajări mixte s-au făcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în Franţa, la Paris: BAGATELLE, MONCEAU (Exemplificari Curs si Bibliografie) CARACTERISTICI - Stilul mixt, numit şi stil compozit, se caracterizează prin: § rezolvarea unor zone ale parcului sau grădini în stil geometric şi a altora în stil natural, cu tranziţii armonioase între ele, alcătuind un ansamblu unitar. vamenajare geometrică vcentrele de compoziţie vIntrările v zonele situate în lungul unor axe principale de perspectivă vunele inserţii importante de alei vspaţiile din vecinătatea clădirilor se amenajează geometric vmanieră liberă / organică / peisageră vrestul ansamblului § între zonele cu rezolvări stilistice diferite nu există o diferenţiere netă în toate aspectele compoziţionale v îmbinând unele elemente comune amenajărilor peisagere v sectoarele tratate regulat se leagă firesc şi armonios de cele libere, v ordonarea compoziţie într-o manieă mai simplă. Astfel, ansamblurile de partere, decorate cu rabate de flori şi bazine geometrice pot fi încadrate de peluze în care vegetaţia arborescentă este dispusă liber: masive cu liziera neregulată, grupuri şi exemplare izolate repartizate în mod echilibrat, dar nesimetric, de o parte şi de alta a parterelor. § un parc mixt poate avea mai multă atractivitate, prin: v varietatea scenelor de peisaj în care se pot îmbina deopotrivă aspecte ale ordinii estetice geometrice( până la exprimarea caracterului arhitectural) şi aspecte pitoreşti sau romantice v succesiunea zonelor de tranziţie stilistică oferă, de asemenea, moduri diferite de asociere a elementelor de construire a peisajului v unitatea compoziţiei se realizează prin : vmodalităţile de organizare spaţială v modelările de relief v aranjamentul plantaţiilor. § STILUL MIXT permite o mai mare libertate a soluţiilor § el se adaptează mai bine cerinţelor de amenajare a parcurilor publice multifuncţionale § cuprinde numeroase dotări şi sistematizări secundare, mai ales în cazul suprafeţelor vaste, cu o mare capacitate de primire a vizitatorilor. §(Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Caracteristici care definesc noul mod de amenajare al grădinii: Ø optarea în zonele reprezentative şi în cele destinate marelui public, pentru tratarea geometrică care: Ø poate asigura monumentalitatea Ø pune mai mult în valoare construcţiile (ce ocupă cel mai adesea tocmai partea centrală a ansamblului) Øpermite profile transversale largi Ønecesare accesului la echipamentele pentru spectacole Ø manifestări sportive Ø expoziţionale, cu sute sau mii de vizitatori Ø platforme generoase în faţa clădirilor semnificative ale parcului sau în jurul unor obiective decorative majore ca lucrările de artă monumentală sau fântânile-spectacol. În general, tratarea geometrică este mai substanţială la scuaruri şi diminuată la parcuri (care au suprafața peste 20 ha) unde caracterul liber/peisager poate ocupa până la 60-70% din totalul suprafeţei. De reţinut este şi faptul că în cazul grădinilor urbane, stilul geometric, nu a fost utilizat foarte mult la începutul secolul XX Øtratarea liberă : Øpărăseste centrul major de interes al compoziţiei Ø organizarea circulaţiei Ø a spaţiilor funcţionale Ø natura este de tot mai puţin prelucrată sau chiar acuzată (prin sistematizarea verticală, dispunerea suprafeţelor de apă) Ø unde perspectivele lungi sunt evitate Ø unde construcţiile nu mai au amploare şi sunt reduse ca număr Ø unde se realizează ambianţa adecvată pentru plimbarea solitară Ø evadarea din urban şi cotidian Ø contemplaţie Ø meditaţie. ØPreluând din cele două stiluri asociate într-o singură compoziţie, elementele decorative dezvolta o gama variata de posibilităţi. Vegetalul § se supune şi el aceloraşi reguli. § în partea de primire reprezentativă, paleta cromatică a florilor atinge cota maximă (ocupând partere, bulingrine, succesiuni de terase) § arbuşti şi arbori sunt aleşi după ofertele decorative § posibilităţile de prelucrare a coroanei § se acuză perspective § se crează fundaluri (pentru construcţii sau sculptură) § se caută ritmuri si armonii in mineral/vegetal § în zonele destinate evadării din urban, se va urmări în schimb, cu predilecţie, “pitorescul”, ”naturalul” EXEMPLE 1. BAGATELLE GARDEN-PARIS 2. PARC MONCEAU-PARIS 3. PARC HAMBURG-WINTERHUDE 4. Brodsworth Hall and Gardens 5. Alton Towers Garden 6. CIMBRONE GARDEN-ITALIA 7. VILLA EPHRUSSI – Coasta de Azur 8. CARMEN DE LOS MARTIRES-SPANIA 9. THE OLD ZOO GARDEN-ANGLIA 10. PECKOVER GARDEN-ANGLIA  Tipologia Peisajului si a GRĂDINII POSTMODERNE încurajează pe proprietarii de grădini să «descompună gândirea» lor preconceputa și să creeze in noi moduri / conceptuale. Grădina este utilizată pentru: - a experimenta cu noi materiale si noi geometrii - a amplasa “poezia de beton” - de ex. pentru a: “construi o camera de sticla”, pentru a utiliza “plante netradiționale”, atipice, pentru a ‘transforma ceva în altceva’ (ex: un paviment într-o fântână). - a transforma o idee, într-o compoziție structurală de factură postmodernă Din punct de vedere geometric, postmodernismul este asociat cu deconstructivismul geometric. GRADINI POSTMODERNE (Exemplificări Curs si Bibliografie) 1.PARC ANDRE CITROEN- Allain Provost, Gilles Clement 2. Albert KAHN Garden-Paris 3. Parcul VILLETTE, PARIS-Bernard Tschumi 4. “Le jardin de Tarot” -Niki de Saint-Phalle 5. “A plastic garden”- Cardasis Dean 6. “Durfee garden”- Cardasis Dean 7. Grădina resedintei DICKENSON-arh. Martha Schwartz 8. Grădina InstitutuluiWhitehead- arh. Martha Schwartz TIPOLOGIA DE PEISAJ SPECIFIC si GRĂDINA JAPONEZĂ (Exemplificari Curs si Bibliografie) Folosind toate elemente din natură, grădina se supunea următoarelor principii: - astronomice (inceputului anului corespundea cu “trezirea la viață” a grădinii) -Februarie - sărbătoarea Prunului Înflorit – “Cel care infruntă gheața” -Martie – luna florilor de piersic; Aprilie – sărbătoarea cireșului japonez -Mai- sărbătoarea glicinelor Fuji (muntele Fujiiama / după numele celei mai vechi familii “câmp de glicine”); Iunie – stânjeneii; iulie – lotuși; august si septembrie – hibiscus; Octombrie – crizanteme (emblema multor împărați japonezi); noiembrie și decembrie – camelia si floarea de ceai - compoziţionale cu sensuri simbolice munţi, coline un lac cu insule, un pârâu cu cascadă stânci colţuroase, pietre rotunjite nisip, pietriş arbori şi arbuşti, florile erau folosite diferenţiat, fie pentru reconstituirea unui peisaj complet la o scară redusă, fie pentru crearea anumitor scene de peisaj: grădină montană, grădină de muşchi, grădină aridă.  Multe din grădinile japoneze, prin aranjamentul apelor şi rocilor, sugerează peisajul ţării, constituit din insule cu munţi şi oceanul care le înconjoară. În grădinile mari erau prezente şi elemente construite: poduri pavilioane lanterne de piatră (după modelul coreean) ansambluri decorative din coloane de lemn Anumite grădini erau concepute pentru ceremonialul ritualic al ceaiului; mai mici şi mai intime, acestea sunt alcătuite din mai multe secţiuni, pe care vizitatorul le parcurge succesiv. Decorul mai sobru şi special constituit pentru a induce starea spirituală pregătitoare ceremoniei, cuprinde: plante sempervirescente roci / pietre rituale (in grupuri de 3,5,7,10) garduri porţi interioare în ultima secţiune este amplasat pavilionul tradițional Tematica: - “Grădina de râu” – pietre si cascade - “Valurile mării” – nisip greblat - “Iarbă de mlaștină” – pietre plate si vegetație acvatică TIPOLOGII DE PEISAJ SI GRĂDINI JAPONEZE ISTORICE: 1. Grădina Cha No Yu (grădina austeră) - proclama în spirit zen budhist simplitatea ca normă estetică - Forma superioară de realizare – Grădina Kara San Sui – Ryoaanji= suprafață dreptunghiulară acoperită cu nisip greblat, cu un grup de 3 pietre ce se unesc sub forma de triunghi; “cercul” / forma organică nu lipseste ! – este “Eul” contemplatorului, care prin meditatie se identifică cu grădina și devine un tot, un microcosmos) – este tipul ideal al grădinii iluzorii - Grădina-schiță So – alături de celelalte două trepte de manifestare, care se regăsesc în toate artele japoneze: Shin – stilul măreț; Gyo – stilul intermediar; 2. Grădina Shibumi (grădina bogat ornamentată)– propune lux și rafinament Alte tipologii de grădini specifice: grădina templului, grădina palatului, grădina ceremoniei ceaiului, grădina daimionilor (aristocrați feudali), grădina miniaturală, grădina Bon Chei, grădina Kara San Sui  În grădinile japoneze, vegetația era perfect integrată peisajului; cireși japonezi, legați de cultul religios; pini; ienuperi; arbuști de ceai; camelii; azalee; bambus, fac parte din decorul vegetal tradițional alături de numeroase specii de flori, ferigi, mușchi. În aranjamentul spaţial al grădinilor s-au introdus arbuşti modelaţi prin tundere (camelii, azalee, buxus) - forme rotunjite, ovalizate, etajate, combinate în variate compoziţii volumetrice, sugerează elemente inerte ale peisajului (roci, munte); mase de arbuşti supuse tunderii simbolizează formele valurilor mării sau peisaje colinare. Cromatica - Grădina pavilioanelor: auriu, argintiu; rosu, verde Preotul budist zen Soami – sec. 15 – creatorul grădinii Kara San Sui (“Peisajul apei secate”) la Kyoto – pavilioane destinate ceremoniei ceaiului (practica zen budista - tip exercitiu prin care se dobandea linistea, echilibrul, iubirea si ințelegerea fata de oameni si lucruri) – compozitie care cuprindea trei zone: o zona de acces; o Grădina; un pavilion cu engawa Cha Se Ki unde se oficia ritualul ceaiului; drumul străbătut de la intrare, prin Grădina, pe aleile cu pietre la pas, prin engawa, pana in pavilion era lent, gradat, omul se detașa, ca să fie apt de a participa la ceremonial Istoria PEISAJULUI și a GRĂDINII în România (Exemplificari Curs si Bibliografie) - Componenta eco-sustenabilă / durabilă / rezilientă a Peisajului - Legislația specifică în Domeniul Peisajului și a Spațiilor Verzi la nivel național si a UE – CONVENȚIA EUROPEANĂ A PEISAJULUI - PATRIMONIUL NATURAL DISPĂRUT - PROTECȚIA ȘI RESTAURAREA PEISAJULUI - PATRIMONIUL NATURAL DISPĂRUT -‘GRĂDINILE PIERDUTE’ / DISPĂRUTE ALE BUCUREȘTIULUI (Cercetare, Metodologie si Proiect Cultural-Expozitional – dr. arh. Cerasella Craciun) Tipologii de gradini: - grădina simbol, - grădina reprezentativă, - grădina publică / semipublică / particulară, - grădina monastica - Grădina de loisir şi divertisment. Exemplificare și Prezentari Exemplificare si Prezentari GRĂDINILE DIN ZONA CENTRALĂ ACTUALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI: - Grădina DOMNEASCĂ - Grădinile RAŞCA, STAVRI, BLANDUZIEI, UNIVERSALĂ, UNIVERSITĂŢII - Grădina BĂRĂŢIEI - GRĂDINA CU CAI - Grădinile UNION si OTETELEŞANU - GRĂDINA SUŢU PARCURI ȘI GRĂDINI ISTORICE (prezentare: istoric, evolutie, tipologii, caracteristici, integrare în legislația și documentațiile de urbanism existente : - Grădina CIȘMIGIU - Parcul HERĂSTRAU - Parcul CAROL (Exemplificari Curs si Bibliografie) PEISAJUL CULTURAL 1. Peisajul Cultural MATERIAL -Tipologii de peisaj -Relatia cu peisajul natural si antropic/construit -Tipologia rurala / pre-urbana / urbana -Arhitectura si complexul integrat al gospodăriei traditionale -Arhitectura populara traditionala / vernaculara -Ornamentica – semiotica si simbol -Tesaturi, Port Popular, Unelte, artefacte, obiecte, etc. 2. Peisajul Cultural ORAL SI IMATERIAL – TOT CEEA CE S-A PĂSTRAT ÎN AFARA DOCUMENTULUI SCRIS: PRACTICI, TRADITII, OBICEIURI, SARBATORI, CUTUME, CREDINŢE, EXPRESII, CUNOŞTINŢE, LEGENDE LOCALE, CÂNTECE, ORNAMENTICA, SIMBOLURI, HERMENEUTICA, PRACTICI, ABILITĂŢI cu întreaga GAMĂ DE ACCESORII (ARTEFACTE, OBIECTE si SPAŢIILE CULTURALE asociate lor) (Exemplificări distincte legate de tradiții, obiceiuri și sărbători din săptămâna respectivă, la sfârșitul fiecărui curs, precum și prin punctare de exemple si studii pe parcursul cursurilor)