Intrebări grilă rezolvate - Chimie PDF

Subiecte tip grilă (complement simplu) - rezolvate 1. Soluţiile sunt amestecuri: a) omogene; b) eterogene; c) în care componentele nu interacţionează. 2. Titrul (T) reprezintă: a) numărul de grame de solvat (dizolvat) din 100 g soluție;...

Subiecte tip grilă (complement simplu) - rezolvate 1. Soluţiile sunt amestecuri: a) omogene; b) eterogene; c) în care componentele nu interacţionează. 2. Titrul (T) reprezintă: a) numărul de grame de solvat (dizolvat) din 100 g soluție; b) numărul de grame de substanţă dizolvate într-un mililitru de soluţie (sau litru); c) numărul de grame de solut (dizolvat) din 1000 g solvent. 3. Legătura de hidrogen reprezintă: a) o atracţie electrostatică între ioni; b) o legătură covalentă; c) o atracţie electrostatică între molecule puternic polare identice. 4. Într-o reacţie de neutralizare, indicatorul potrivit se alege în funcţie de: a) viteza reacţiei de neutralizare.; c) vâscozitatea amestecului de reacţie; b) valența ionilor care reacţionează; d) tipul de hidroliză al sării formate. 5. Concentrația normală (N, n ) reprezintă: a) numărul de echivalenţi gram de dizolvat conţinuţi în 1000 ml de soluţie; b) numărul de echivalenţi gram dizolvaţi în 100 ml de solvent; c) gramele de solut conţinute în 1000 ml soluție. 6. Semnul și mărimea unei micele coloidale depind de: 0,25 p a) nucleu; b) stratul fix de ioni (SIH); c) stratul de contraioni (SEH; d) stratul difuz. 7. Numerele de oxidare ale clorului în compușii săi sunt: a) -3,+1, +3, +5, +7; b) -1, -3, +1,+5, +7; c) -1, +1,+3, +5, +7. 8. Forţele electrocinetice de dispersie London reprezintă: a) atracţii electrostatice între ioni; b) legături intermoleculare nespecifice; c) atracţii electrostatice între molecule puternic polare identice. 9. Într-un proces de oxidare: a) numărul de oxidare scade; b) se acceptă electroni; c) numărul de oxidare crește. 10. Numerele de oxidare ale azotului în compușii săi sunt: a) -3,+1, +2, +3, +5, +6; b) -3,-1, +2, +3, +4, +5; c) -3,+1, +2, +3, +4, +5. 11. Formula chimică HPO4-2 poate fi atribuită unui/unei: a) baze monoanionice; b) acid cationic; c) baze polianionice. 12. Legătura ionică se formează între: a) elemente apropiate din punct de vedere electrochimic;  b) atomi identici ; c) elemente foarte diferite din punct de vedere electrochimic. 13. Legătura covalentă se formează între: a) elemente apropiate din punct de vedere electrochimic; b) atomi ai metalelor active; c) elemente foarte diferite din punct de vedere electrochimic. 14. Care dintre următoarele elemente este metal? a) carbon; b) sulf; c) clor; d) heliu; e) bor; f) fosfor: g) mangan; h) oxigen. 15. Grafitul, ca formă alotropică a carbonului, cristalizează în sistem: a) cubic; c) monoclinic; b) rombic; d) hexagonal. 16. În reacția clorului gazos cu apa se obțin acizii: a) clorhidric și cloros; c) clorhidric și hipocloros; b) clorhidric și cloric; d) clorhidric și percloric. 17. Ca substanțe amfotere, aminoacizii formează în soluție apoasă un: a) cation; c) anion; b) amfion; d) ion complex. 18. Care dintre metalele alcalino – pământoase formează doar combinații covalente: a) stronțiul; c) magneziul; b) beriliul; d) nici unul. 19. Care din seriile de gaze rare de mai jos nu formează combinații chimice? a) Ne, Ar, Kr; c) He, Ne, Ar; b) Kr, Xe, Rn; d) Xe, He, Rn. 20. Alegeţi varianta care reprezintă o categorie de combinaţii binare: a) hidroxizi; b) oxizi; c) oxiacizi. 21. Selectaţi varianta ce prezintă o categorie de combinaţii ternare: a) hidruri; b) sulfuri; c) hidroxizi. 22. Selectaţi compusul ionic dintre variantele următoare: a) HCl; b) N2; c) H2SO4; d) Na2SO4; e) H2O. 23. Care dintre variante NU reprezintă o proprietate a hidrogenului: a) este un gaz galben-verzui; b) este inodor; c) este greu lichefiabil. 24. Substanțele ionice NU se caracterizează prin: a) puncte de topire ridicate; b) rețele cristaline; c) conductibilitate electrică în soluție; d) formarea de molecule. 25. Care este singurul tip de săruri care NU hidrolizează? Săruri obținute din: a) acid tare – bază slabă; c) acid slab – bază slabă; b) acid tare – bază tare; d) acid slab – bază tare. 26. Fenomenul de îndepărtare a unei substanţe de pe sorbant sau din interiorul acestuia se numeşte: a) disipare; b) absorbţie; c) distilare; d) desorbţie. 1.