Grile Chimie PDF - Examen Chimie

Facultate: Bioinginerie Medicală Număr capitol: 1 An: I Nume capitol: Materie. Substanţă. Energie. Structura...

Facultate: Bioinginerie Medicală Număr capitol: 1 An: I Nume capitol: Materie. Substanţă. Energie. Structura atomului.Modele atomice. Numere cuantice. Proprietăţile atomilor. Examen: Chimie 1 Ce este Chimia? A Chimia este o ştiinţă fundamentală, exactă. Corect Studiază materia şi ansamblul transformărilor suferite de B Corect aceasta C Transformările suferite pot fi : fizice şi /sau chimice. Corect D Cercetează starea generală şi compoziţia substanţelor Corect Studiază structura, obţinerea, proprietăţile şi transformările E Corect substanţelor. F Cercetează cauzele şi legile după care NU se desfăşoară Greșit transformările substanţelor. G Chimia este doar o ştiinţă pur teoretică. Greșit H Chimia NU are nici o aplicabilitate practică. Greșit I Chimia reprezintă un domeniu foarte restrâns, foarte îngust. Greșit J Nivelul de abordare al Chimiei este numai de ordin Greșit Macroscopic (la nivel de substanţă). 2 Precizaţi afirmaţiile adevărate din enumerarea de mai jos: Materia are structură discontinuă, în continuă A Corect transformare Materia este formată din particule extrem de mici: atomi, B Corect molecule., ioni. C Energia radiantă: are structură continuă, ondulatorie; Corect Energia radiantă se deplasează în Univers cu viteze mult D Corect mai mari decât viteza luminii v >> c ( c = viteza luminii) Substanţa: este o formă de existenţă a materiei cu o E Corect compoziţie şi structură bine definite; F Porţiuni nelimitate şi nedelimitate , infinit de mari din Greșit materie, ce NU posedă o existenţă proprie, independentă, poartă numele de corpuri G Substanţele pot fi numai pure, se pot găsi numai în stare Greșit pură. H Amestecul omogen : are proprietăţi fizico-chimice total Greșit diferite în tot volumul său I Amestecul eterogen: : are aceleaşi proprietăţi identice Greșit fizico-chimice, în tot volumul său J Substanţele pure au o compoziţie nedeterminată, variabilă Greșit şi prin procede fizice obişnuite pot fi descompuse în alte substanţe.  Precizaţi afirmaţiile adevărate dintre cele prezentate 3 de mai jos: Diamantul prezintă duritatea 10 pe scara Mohs, cea A Corect mai mare valoare. Structura cristalină cubică a diamantului este foarte B Corect rigidă si ordonată Grafitul prezintă duritatea 1 pe scara Mohs, cea mai C Corect redusă – clivează. Grafitul are o structura hexagonală stratificată D lamelară alcătuită din planuri reprezentate prin Corect hexagoane paralele de atomi de Carbon. În diamant, celula elementară este un cub, iar fiecare atom de carbon C din nodurile reţelei este legat prin 4 E legături covalente de alţi 4 atomi de carbon învecinaţi Corect ce ocupă colţurile nui tetraedru regulat, cu unghiuri egale, de 109°28’ dintre valenţe F Atăt diamantul cât şi grafitul sunt două stări alotropice Greșit ale azotului, N G Diamantul clivează. este foarte moale. iar grafitul este Greșit extrem de dur. H Reţeaua cristalină a diamantului este alcătuită din ioni Greșit pozitivi şi negativi ce alternează şi ocupă nodurile reţelei. I Reteaşua cristalină a grafitului este alcătuită din Greșit molecule de azot N2 J Substanţe amorfe precum ceara, plastilina, sticla, Greșit grafitul, topiturile metalelor au o rezistenţă mult mai mare la deformare mecanică şi termică faţă de substanţele cristaline.  Ocuparea orbitalilor atomici cu electroni se sprijină pe 4 următoarele principii şi reguli de bază: A Principiul stabilităţii (al minimei energii) Corect B Principiul de excluziune al lui Pauli Corect C Regula lui Hund. Corect Un orbital atomic indiferent de tipul lui, poate fi D Corect ocupat cu maximum doi electroni de spin opus. În atomii multielectronici, electronii se plasează în E orbitalii atomici în ordinea succesivă a creşterii Corect energiei lor, de la nucleu spre exterior. F Electronul distinctiv este plasat întotdeauna pe Greșit orbitalul parţial ocupat ce aparţine întotdeauna penultimului strat electronic. G La nemetale pot exista doi electroni distinctivi ce Greșit aparţin oribalului liber al antepenultimului strat. H Atomii metalelor au câte trei electroni distinctivi ce Greșit aparţin orbitalului parţial ocupat al penultimului strat I Metalele tranziţionale posedă patru electroni de spin Greșit opus, doi câte doi, poziţionaţi în acelaşi orbital atomic, indiferent de tipul lui. J Există cinci tipuri de orbital s, p, d, f, g, identici ca Greșit formă, energie şi orientare spaţială Diagrama de energie Ordinea ocupării primelor 5 straturi (K, pentru ocuparea 5 L, M, N, O) cu electroni este primelor 5 următoarea: straturi.jpeg Stratul K < Stratul L < Stratul M < A Corect Stratul N < Stratul O Stratul 1 < Stratul 2 < Stratul 3 < Stratul B Corect 4 < Stratul 5 În ordinea crescătoare a energiei, de la C Corect Stratul K spre Stratul O. 1 s < 2 s < 2p < 3 s < 3p < 4s < 3d < 4 p D Corect < 5s < 4d < 5p E 1 (K) < 2 (L) < 3 (M) < 4 (N) < 5 (O). Corect F În ordinea descrescătoare a energiei, de Greșit la Stratul K spre Stratul O. G În ordinea descrescătoare a energiei, de Greșit la Stratul O spre Stratul K. H În ordinea crescătoare a energiei, de la Greșit Stratul O spre Stratul K. I 5 p < 4d < 5s < 4 p < 3d < 4s < 3p < 3 s Greșit < 2p < 2 s < 1 s J În primul rând se ocupă în ordine Greșit straturile M şi N, apoi stratul O, stratul K şi în final stratul L.  Menţionaţi afirmaţiile corecte dintre cele prezentate 6 mai jos: Totalitatea atomilor de acelaşi tip formează un element A Corect chimic Atomul reprezintă cea mai mică particulă dintr-o B substanţă ce nu poate fi fragmentată prin procedee Corect fizice şi chimice obişnuite. Atomul este indivizibil, cu o masă care variază între C Corect 1,67.10-27 Kg - 4,52. 10-25 Kg. Atomul este invizibil, nu poate fi detectat cu ochiul D Corect liber sau la microscopul optic obişnuit. Atomul este neutru din punct de vedere electric, E numărul de protoni din nucleu este egal cu numărul de Corect electroni din învelişul electronic. F Atomul oricărui element chimic conţine maximum 12 Greșit straturi electronice. G Toate straturile electronice ce aparţin atomului Greșit aceluiaşi element chimic au energii egale. H Într-un atom, electronii reprezintă particulele încărcate Greșit pozitiv iar protonii reprezintă particulele încărcate negativ. I Electronii sunt localizaţi în nucleu iar protonii sunt Greșit situaţi în învelişul electronic. J Energia straturilor electronice scade de la stratul (1) Greșit care este cel mai apropiat de nucleu la stratul exterior de valenţă.  Structura fundamentală a învelişului Distribuţia straturilor 7 electronic al atomului unui element chimic electronice.jpeg este evidenţiată prin următoarele afirmaţii: Învelişul electronic include totalitatea A electronilor ce gravitează în jurul nucleului Corect atomic B Învelişul electronic are o structură stratificată Corect Electronii care gravitează în jurul nucleului sunt împărţiţi în 7 straturi orientate concentric C Corect în jurul nucleului atomic, notate K, L, M, N, O, P şi Q. Straturile electronice corespund la nivele energetice caracterizate prin energii diferite. D Corect Energia lor creşte de la stratul K cel mai apropiat de nucleu la stratul Q Electronii ce aparţin primelor straturi E interioare K şi L cele mai apropiate de nucleu, Corect sunt caracterizaţi de energia cea mai scăzută F Straturile electronice conţin electroni şi Greșit neutroni ce gravitează în jurul nucleului cu viteze egale. G Electronii ce aparţin primelor două straturi Greșit electronice K şi L cele mai apropiate de nucleu, se deplasează cu vitezele cele mai mari. H Electronii ce aparţin ultimelor două straturi Greșit electronice exterioare, cele mai îndepărtate de nucleu, se deplasează cu cele mai mici viteze I Electronii celor mai apropiate straturi ce Greșit gravitează în jurul nucleului, datorită vitezei lor foarte mari de rotaţie pot cădea pe nucleul atomic. J Electronii au mase foarte mari, de aceea Greșit întreaga masă a atomului este concentrată în învelişul electronic.  Simbolul Atomul unui element chimic este caracterizat atomului unui 8 prin : element chimic.jpeg Simbolul chimic al elementului, indică totalitatea atomilor identici de acelaşi tip ce A Corect aparţin elemenetului respectiv, numărul atomic Z şi numărul de masă A Numărul atomic Z reprezintă numărul de B protoni din nucleul atomic (indică sarcina Corect nucleară a atomului) Numărul de masă A desemnează suma dintre numărul de protoni din nucleu şi numărul de C Corect neutroni existenţi în nucleu (numărul total de nucleoni) Numărul de protoni din nucleu este întotdeauna D egal cu numărul de electroni din învelişul Corect electronic. Electronii e - execută atât o mişcare de rotaţie în E jurul nucleulul cât şi o mişcare de revoluţie în Corect jurul propriei axe, denumită “mişcare de spin”. F Simbolul elementului chimic indică exact Greșit numărul grupei şi numărul perioadei din care face parte elementul respectic G Numărul de neutroni din nucleu indică numărul Greșit grupei principale â din care face parte atomul elementului. H Numărul de nucleoni indică exact numărul Greșit perioadei căreia îi aparţine atomul elementului respectiv I Numărul de electroni din învelişul electronic Greșit este egal cu numărul de neutroni (particule neutre) din nucleu. J Straturile electronice interioare K şi L cele mai Greșit apropiate de nucleul atomic, intersectează şi taie la un moment dat nucleul în două puncte bine delimitate (în 2 zone sau poziţii).  Structura atomului de Carbon C implică Structura atomului 9 direct următoarele aspecte: de Carbon.jpeg Atomul de Carbon are numărul atomic Z = A Corect 6 şi numărul de masă A = 12 Are 6 protoni în nucleu şi 6 electroni în B Corect învelişul electronic Numărul de masă A = 12 indică faptul că C atomul de Carbon conţine 12 nucleoni în Corect nucleu (6 protoni şi 6 neutroni) Numărul atomic Z = 6 evidenţiază faptul că D atomul de Carbon C conţine 6 electroni în Corect înveşlişul electronic Atomul de Carbon are configuraţia E electronică: 1s2, 2s2, 2p2 şi este situat în Corect grupa a IV-a principală. F Atomul de Carbon în stare elementară Greșit prezintă configuraţie de octet stabilă pe ultimul strat. G Atomul de Carbon NU prezintă stări Greșit alotropice, NU prezintă fenomenul de alotropie. H Grafitul este o stare alotropică a sulfului S Greșit I Diamantul este o stare alotropică a Greșit fosforului P. J Carbonul C se găseşte doar sub formă Greșit artificială, sintetică.  Structura atomului unui element chimic Structura schematică a 10 oarecare este identificată nemijlocit prin atomului unui următoarele aspecte element.jpeg Atomul este alcătuit dintr-o parte centrală, interioară, Nucleul atomic, în A Corect care este concentrată apraape întreaga masă a atomului. Nucleul atomului conţine particule încărcate pozitiv: protoni şi particule B Corect neutre din punct de vedere electric: neutroni. Nucleul atomic este încărcat întotdeauna cu sarcină electrică pozitivă, indiferent C Corect cărui element chimic aparţine atomul studiat. Totalitatea electronilor (particulelor D negative) care gravitează în jurul Corect nucleului formează învelişul electronic. Numărul de electroni din învelişul E electronic este întotdeauna egal cu Corect numărul de protoni din nucleu, F Atomii pot fi obervaţi uşor în detaliu la Greșit microscopul optic obişnuit. G Atomii pot fi fragmentaţi şi divizaţi prin Greșit procedee fizico-chimice obişnuite în particule tot mai mici. H Învelişul electronice exterior poate fi Greșit alcătuit dintr-un număr maxim de 16 straturi electonice de energii egale. I Toţi electronii unui atom se deplasează Greșit pe traiectorii bine definite cu aceeaşi viteză. J Într-un interval de timp de trei secole, Greșit Nucleele atomice devin foarte instabile şi se dezintegrează  Structura învelişului electronic exterior al Învelişul 11 unui atom este reprezentată prin următoarele electronic al detalii atomului.jpeg Electronii ce alcătuiesc învelişurile electronice externe ale atomilor alementelor A sunt repartizaţi pe 7 straturi concentrice de Corect energii diferite, ce înglobează în interior nucleul atomic. Energia straturile electronice creşte de la B stratul 1 (K) cel mai apropiat de nucleu la Corect stratul 7 (Q) cel mai îndepărtat de nucleu Ocuparea cu electroni a straturilor ce aparţin atomului unui element chimic se realizează C Corect întotdeauna în ordinea crescătoare a energiei lor, Fiecare din cele 7 straturi electronice conţine unul sau mai multe substraturi, iar fiecare D Corect substrat este alcătuit la rândul lui din unul sau mai mulţi orbitali de acelaşi tip. Stratul 1 (K) cuprinde doar un substrat 1s cu E un singur orbital s ce conţine maximum 2 Corect electroni (de spin opus): 1s2 F Cu cât creşte distanţa faţă de nucleu, energia Greșit caracteristică electronilor ce aparţin straturilor periferice externe scade exponenţial. G Electronii ce aparţin ultimelor două straturi Greșit electronice periferice posedă energii foarte scăzute, nule sau care tind spre zero, în cazul atomului unui element oarecare. H Electronii ultimelor două straturi periferice ale Greșit atomilor, cad practic pe nucleul atomic, au o energie cinetică şi o viteză de deplasare nule. I Datorită atracţiei foarte puternice exercitate de Greșit nucleul atomic, electronii primului strat 1 (K) cel mai apropiat de nucleu se lipesc efectiv de suprafaţa nucleului atomic. J Electronii învelişului electronic atrag atât de Greșit puternic protonii existenţi în nucleul atomic , încât la un moment dat nucleul se poate dezintegra.  Modul de notare al stratului, substratului , 12 orbitalilor şi al numărului de electroni existenţi pe un nivel energetic este următorul 4p2: 4 = numărul stratului, 4p = tipul substratului, p este natura orbitalului iar 2 = A Corect numărul electronilor din orbitalii de tip p ce aparţin substratului 4p din stratul 4. 2s2: 2 = numărul stratului, 2s = tipul substratului, s este natura orbitalului iar 2 = numărul B Corect electronilor din orbitalii de tip s ce aparţin substratului 2s din stratul 2. 3p6: 3 = numărul stratului, 3p = tipul substratului, p este natura orbitalului iar 6 = C Corect numărul electronilor din orbitalii de tip p ce aparţin substratului 3p din stratul 3. 4d10: 4 = numărul stratului, 4d = tipul substratului, d este natura orbitalului iar 10 = D Corect numărul electronilor din orbitalii de tip d ce aparţin substratului 4d din stratul 4. 5p3: 5 = numărul stratului, 5p = tipul substratului, p este natura orbitalului iar 3 = E Corect numărul electronilor din orbitalii de tip p ce aparţin substratului 5p din stratul 5. F 2d7: 2 = numărul stratului, 2d = tipul Greșit substratului, d este natura orbitalului iar 7 = numărul electronilor din orbitalii de tip d ce aparţin substratului 2d din stratul 2. G 3d7: 3 = numărul de electroni din orbitalii de tip Greșit d ce aparţin substratului 3d, iar 7 = numărul stratului. H 4p10: 4 = numărul de electroni din orbitalii de tip Greșit p ce aparţin substratului 4p, iar 10 = numărul stratului. I 8d11: 8 = numărul de electroni din orbitalii de tip Greșit d ce aparţin substratului 8d, iar 11 = numărul stratului. J 3d13: 3 = numărul stratului, 3d = tipul Greșit substratului, d este natura orbitalului iar 13 = numărul electronilor din orbitalii de tip d ce aparţin substratului 3d din stratul 3.  Caracteristicile fundamentale ale orbitalilor ce 13 aparţin substraturilor componente ale straturilor electronice sunt: Există patru tipuri de orbitali: s, p, d şi f ce A aparţin substraturilor incluse în straturile Corect electronice principale. Fiecare tip de orbital se deosebeşte de celelealte B Corect tipuri prin formă, energie şi orientare spaţială. Energia orbitalilor ce aparţin substraturilor C aceluiaşi strat creşte progresiv de la orbitalii s Corect către orbitalii f (s < p < d < f). Orbitalii s aparţin substraturlor straturilor D interioare celor mai apropiate de nucleu de Corect energiile cele mai joase Orbitalul s: are o simetrie sferică (de exemplu, E orbitalul ocupat de electronul atomului de Corect hidrogen). F Orbitalii p au formă hexalobară şi sunt în număr Greșit de opt. G Orbitalii d au formă de spirală închisă şi sunt în Greșit număr de şaptesprezece. H Orbitalii f au formă de pieptene şi sunt câte zece Greșit pentru substratul fiecărui strat. I Electronii din orbitalii f ce aparţin subtraturilor Greșit aceluiaşi strat sunt în număr de douăzeci şi sunt caracterizaţi de energia cea mai joasă. J Electronii din orbitalii s ce aparţin subtraturilor Greșit aceluiaşi strat sunt câte şase în fiecare orbital de tip s din fiecare substrat.  Următoarele afirmaţii referitoare la caracteristicile 14 orbitalilor substraturilor aceluiaşi strat sunt adevărate Orbitalii p sunt orientaţi în spaţiu după direcţiile axelor Ox, A Oy şi Oz,;şi. există câte trei orbitali de tip p pentru fiecare Corect substrat al fiecărui strat electronic, Orbitalii d: sunt în număr de cinci pentru fiecare strat.. B Există câte cinci orbitali d pentru fiecare substrat al fiecărui Corect strat electronic cu începere de la stratul 3 (3d10), Fiecare tip de orbital se deosebeşte de celelealte trei tipuri C Corect prin formă, energie şi orientare spaţială. Orbitalii f: sunt în număr de şapte pentru fiecare substrat al D straturilor electronice periferice cu începere de la stratul 4 Corect (4f14) şi au în total 7 x 2 = 14 electroni. Energia orbitalilor ce aparţin substraturilor aceluiaşi strat E creşte progresiv de la orbitalii s către orbitalii f (s < p < d Corect < f). F În atomii multielectronici, electronii se plasează în orbitali Greșit atomici în ordinea succesivă a descreşterii energiei lor, dinspre straturile electronice periferice exterioare spre nucleul atomic,. G În cadrul ultimului strat, electronul distinctiv (de valenţă) Greșit tinde întotdeauna să ocupe substratul cu orbitalul vacant caracterizat prin energia cea mai ridicată. H “Tabla de şah a lui Goldanski” redă ordinea de ocupare cu Greșit electroni a păturilor (orbitalilor) în atomul multielectronic, ce se realizează pe diagonalele unei table de şah, în ordinea descrescătoare a energiei: f → d→ p → s I Un orbital atomic poate fi ocupat cu maximum patru Greșit electroni de spin opus perechi, doi câte doi. J Completarea orbitalilor aceluiaşi substrat (de aceeaşi Greșit energie) cu electroni are loc astfel încât numărul de electroni necuplaţi (impari) să fie minim, cel mai mic posibil.  Structura atomului de Oxigen O prezintă 15 următoarele caracteristici de bază: Oxigenul O are numărul atomic Z = 8, adică 8 A protoni în nucleu şi 8 electroni în învelişul Corect electronic. Oxigenul O are numărul de masa A = 16, adică 8 B protoni în nucleu şi 8 neutroni aflaţi tot în nucleu, Corect adică în total 16 de nucleoni. În cazul atomului de Oxigen O, repartiţia celor 8 C Corect electroni pe straturi este următoarea: 1s2; 2s2; 2p4 D Atomul de Oxigen are 6 electroni pe ultimul strat. Corect Numărul electronilor de pe ultimul strat indică E nemijlocit numărul grupei principale din care face Corect parte Oxigenul O. F Ca particularitate, Oxigenul O are în total 16 Greșit electroni din care 8 electroni sunt localizaţi în nucleul atomic. G Structura învelişului de electroni a Oxigenului Greșit cuprinde 4 straturi electronice: K, L, M, N H Cei 8 protoni din nucleu se ciocnesc permanent Greșit de cei 8 neutroni aflaţi tot în nucleu şi provoacă permanent fisiunea nucleară a nucleului atomic al Oxigenului. I Un orbital atomic al Oxigenului poate fi ocupat Greșit cu maximum trei electroni de spin opus , reprezentaţi prin o pereche de electroni şi un al treilea electron nepereche (singular). J Oxigenul O poate ceda în anumite condiţii 2 Greșit electroni din substratul 2p4 şi poate forma cationi divalenţi.  Structura Structura atomică a fierului Fier (Fe) cu Z= 26 şi electronică a 16 distribuţia electronilor în învelişul electronic este atomului de următoarea Fier (Fe).jpeg A 1s2, 2s2, 2p6 , 3s2 , 3p6 , 4s2, 3d6 Corect B 2 electroni în stratul 1 complet ocupat Corect C 8 electroni în stratul 2 cu configuraţie stabilă de octet Corect D 14 electroni în stratul 3 incomplet ocupat Corect Cei 2 electroni din substratul 4s şi cei 6 electroni situaţi E în substratul 3d îi determină direct ocul ocupat în grupa Corect a VIII-B secundară. F Fierul are configuraţie stabilă de 18 electroni pe ultimul Greșit strat. G Structura învelişului de electroni a Fierului cuprinde 5 Greșit straturi electronice: K, L, M, N şi O H Cei 26 protoni din nucleu se ciocnesc permanent de cei Greșit 26 neutroni aflaţi tot în nucleu şi provoacă permanent fisiunea nucleară a nucleului atomic al Fierului. I Un orbital atomic al Fierului poate fi ocupat cu Greșit maximum patru electroni de spin opus, reprezentaţi prin două perechi de electroni J Fierul Fe poate ceda în anumite condiţii toţi cei 6 Greșit electroni din substratul 3d6 şi poate forma cu uşurinţă cationi hexavalenţi.  Ordonarea Într-un atom oarecare, distribuţia orbitalilor nivelelor 17 corespunzători subtraturilor ce aparţin fiecărui energetice într-un strat electronic este următoarea: atom.jpeg Stratul 1 (K) cu un substrat ce cuprinde un A orbital 1 s caracterizat de energia cea mai Corect scăzută Stratul 2 (L) ce conţine două substraturi 2s şi 2 p B ce conţin două tipuri de orbitali s şi p cu energie Corect superioară Stratul 3 (M) ce cuprinde trei substraturi 3 s, 3 p C şi 3 d ce conţin trei tipuri de orbitali s, p şi d cu Corect energie crescătoare. Stratul 4 (N) ce conţine patru substraturi 4 s , 4 D p, 4 d şi 4 f cu patru tipuri de orbitali: s, p, d, şi f Corect caracterozaţi prin energii tot mai mari. Energia straturilor creşte de la stratul 1 (K) cel E mai apropiat de nucleul atomic către stratul 6 (P) Corect aflat la distanţă mare faţă de nucleu. F Stratul 1 (K) este caracterizat de cea mai Greșit micăvaloare a energiei într-un atom şi conţine electronii cei mai mobili, care se deplasează cu vitezele cele mai mari în jurul nucleului atomic. G Stratul 6 (P) este caracterizat de cea mai mare Greșit valoare a energiei şi include electronii cei mai imobili, aproape ficşi H Stratul 5 (O) este alcătuit din trei substraturi: 5 s Greșit , 5 p şi 5 f I Energia electronilor ce aparţin stratului 2 (L) Greșit esre mai mare decât energia electronilor incluşi în stratul 3 (M) J Energia electronilor ce aparţin stratului 4 (N) Greșit esre mult mai mică decât energia electronilor incluşi în stratul 1 (K).  Ordinea completării Ordinea completă a ocupării cu electroni a primelor cu electroni a 18 patru straturi electronice 1 (K), 2 (L), 3 (M) şi 4 (N) orbitalilor atomici este următoarea: pentru primele 4 straturi.jpeg A 1 s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2, 3d10, 4p6. Corect Ocuparea cu electroni a primelor patru straturi într- B un atom se realizează în ordinea crescătoare a Corect energiei electronilor din fiecare strat Ocuparea cu electroni a primelor patru straturi într- un atom se realizează în ordinea crescătoare a C Corect energiei straturilor care sunt asimilate cu nivele energetice caracterizate prin energii diferite Ocuparea cu electroni a primelor patru straturi într- un atom se realizează în ordinea crescătoare a D Corect energiei straturilor de de la stratul 1 (K) 1 (K) < 2 (L) < 3 (M) < 4 (N). În stratul 1 (K) cel mai apropiat de nucleu electronii E Corect sunt caracterizaţi prin energia cea mai mică, F În stratul 1 (K), electronii au o energie aşa de mică Greșit încât cad imediat pe suprafaţa nucleului atomic. G În urma căderii electronilor din stratul 1 (K) pe Greșit suprafaţa nucleului atomic, aceştia pătrund cu uşurinţă în nucleu şi se ciocnesc violent de protonii şi neutronii existenţi în interior. H Electronii din stratul exterior 4 (M), datorită vitezei Greșit lor mari de deplasare, ies cu uşurinţă de pe traiectorii şi se împrăştie pretutindeni. I Vitezele de deplasare ale electronilor din stratul 4 Greșit (M) depăşesc viteza luminii în vid (ce are valoarea de c = 3.10 8 m/s). J În urma ciocnirilor violente dintre electronii stratului Greșit 1 (K) ce pătrund în interiorul nucleului atomic cu protonii şi neutronii existenţi în interior iau naştere noi atomi ai unor noi elemente.chimice.  Structura atomului de Fosfor (P) prezintă următoarele 19 caracteristici: Fosforul P are numărul atomic Z = 15, adică are 15 A Corect protoni în nucleu şi 15 electroni în învelişul electronic. Fosforull P are numărul de masă A = 31, adică B cuprinde 15 protoni în nucleu şi 16 neutroni aflaţi tot Corect în nucleu, adică în total 31 de nucleoni. În cazul atomului de Fosfor P, repartiţia celor 15 C electroni pe straturi este următoarea: 1s2; 2s2; 2p6 3s2 Corect 3p3 Atomul de Fosfor P conţine 5 electroni pe ultimul D Corect strat. Numărul electronilor de pe ultimul strat indică E nemijlocit numărul grupei principale din care face parte Corect Fosforul (P). F Ca particularitate, Fosforul P are în total 20 electroni în Greșit învelişul eletronic, din care 10 electroni sunt localizaţi în nucleul atomic. G Structura învelişului de electroni a Fosforului cuprinde Greșit 5 straturi electronice: K, L, M, N şi O H Cei 15 protoni din nucleu se ciocnesc permanent de cei Greșit 16 neutroni aflaţi tot în nucleu şi provoacă permanent fisiunea nucleară a nucleului atomic al Fosforului. I Un orbital atomic al Fosforului poate fi ocupat cu Greșit maximum cinci electroni de spin opus , reprezentaţi prin două perechi de electroni şi un al cincilea electron nepereche (singular). J Fosforull P poate ceda în anumite condiţii 5 electroni Greșit din substraturile 3s2 3p3 şi poate forma cationi pentavalenţi.  Structura atomului de Sulf (S) prezintă următoarele 20 caracteristici importante: Sulful S are numărul atomic Z = 16, adică are 16 A protoni în nucleu şi 16 electroni în învelişul Corect electronic. Sulful S are numărul de masă A = 32, adică B cuprinde 16 protoni în nucleu şi 16 neutroni aflaţi Corect tot în nucleu, în total un număr de 32 de nucleoni. În cazul atomului de Sulf S, repartiţia celor 16 C electroni pe straturi este următoarea: 1s2; 2s2; 2p6, Corect 3s2 3p4 D Atomul de Sulf conţine 6 electroni pe ultimul strat. Corect Numărul electronilor de pe ultimul strat indică E nemijlocit numărul grupei principale din care face Corect parte Sulful S. F Ca particularitate, Sulful S are în total 16 electroni Greșit din care 10 electroni sunt localizaţi în nucleul atomic. G Structura învelişului de electroni a Sulfului include Greșit 5 straturi electronice: K, L, M, N şi O H Cei 16 protoni din nucleu se ciocnesc permanent de Greșit cei 16 neutroni aflaţi tot în nucleu şi provoacă permanent fisiunea nucleară a nucleului atomic al Sulfului. I Un orbital atomic al Sulfului S poate fi ocupat cu Greșit maximum cinci electroni de spin opus , reprezentaţi prin două perechi de electroni şi un al cincilea electron nepereche (singular). J Sulful S poate ceda în anumite condiţii 6 electroni Greșit din substraturile 3s2 3p4 şi poate forma cationi hexavalenţi. Facultate: Bioinginerie Medicală Număr capitol: 2 An: I Nume capitol: Sistemul Periodic al Elementelor. Principii fundamentale.. Examen: Chimie Sistemul Periodic al Elementelor este caracterizat prin 21 următoarele aspecte fundamentale, esenţiale: A fost descoperit de către Dmitri Ivanovich Mendeleev A Corect în anul 1869. Mendeleev a ordonat cele 63 de elemente cunoscute la B acea vreme în ordinea crescătoare a maselor lor atomice Corect pe baza legii periodicităţii Mendeleev a constatat că: „proprietăţile fizico-chimice ale elementelor se repetă periodic în funcţie de C Corect maselor lor atomice, sunt funcţii periodice ale maselor lor atomice” Moseley în anul 1913 a reactualizat legea periodicităţii: „proprietăţile fizico-chimice ale elementelor se repetă în D Corect funcţie de sarcinile nucleelor atomice ale elementelor,” deci sunt funcţii periodice ale numărului lor atomic Z” Sistemul Periodic al Elementelor este alcătuit din 7 şiruri de elemente (pe orizontală) E numite perioade şi din 18 coloane de elemente (pe Corect verticală) denumite grupe. (8 grupe principale şi 10 grupe secundare). F Sistemul Periodic al Elementelor este format din 12 Greșit şiruri de elemente (pe orizontală) numite perioade şi din 22 coloane de elemente (pe verticală) denumite grupe. G Ulterior descoperirii lui, Sistemul Periodic al Greșit Elementelor a fost reactualizat şi dezvoltat de către Friederich Wohler în anul 1876.. H Proprietăţile fizico-chimice ale elementelor se repetă în Greșit funcţie de numărul de neutroni existenţi în nucleu, deci sunt funcţii periodice ale numărului lor de neutroni (de particule neutre din punct de vedere electric). I Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde actualmente Greșit 350 de elemente chimice ordonate pe şiruri orizintale în perioade şi pe coloane verticale în grupe (principale şi secundare) J Legea periodicităţii se referă la repetarea simbolurilor Greșit tuturor elementelor chimice, în cadrul Sistemulului Periodic al Elementelor, după un anumit algoritm.  Următoarele afirmaţii referitoare la structura şi 22 configuraţia Sistemului Periodic al Elementelor sunt adevărate: Sistemul Periodic al Elementelor este alcătuit A din 7 şiruri de elemente (pe orizontală) Corect numite perioade Sistemul Periodic al Elementelor este format în total B din 18 coloane de elemente (pe verticală) Corect denumite grupe Sistemul Periodic a fost realizat în strânsă corelaţie C cu structura învelişului electronic al atomilor Corect elementelor. În Sistemul Periodic, elementele sunt aşezate în D ordinea crescătoare a numărului lor atomic Z, pe Corect orizontală în perioadă, de la stânga la dreapta. În perioadă fiecare element aflat în dreapta altui E element, conţine un proton în plus în nucleu şi un Corect electron în plus în învelişul electronic. F Ulterior descoperirii lui, Sistemul Periodic al Greșit Elementelor a fost reactualizat şi dezvoltat în întregime de către Profesor Dr. Costin D. Neniţescu, în anul 1954.. G Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine alfabetică în tabel. H Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii ai Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine descrescătoare a valorilor numărului de masă A, după diagonalele tabelului. I Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii ai Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine crescătoare a valorilor numărului de masă A, după diagonalele tabelului. J În Sistemul Periodic al Elementelor, cele 118 Greșit elemente existente au fost ordonate pe orizontală, în ordine descrescătoare a valorilor numărului de neutroni existenţi în nucleele lor atomice.  Următoarele afirmaţii referitoare la Structura 23 Sistemului Periodic al Elementelor sunt adevărate: Fiecare perioadă începe cu atomi ai elementelor care au în curs de completare cu electroni orbitalii A Corect de tip ns şi se termină cu atomi ai elementelor care îşi completează orbitalii de tip np Ocuparea completă a orbitalilor s şi p duce la B configuraţii de octet ns2 np6 a gazului rar cel mai Corect apropiat Toate elementele din aceeaşi grupă au aceeaşi C configuraţie electronică a ultimului şi/sau Corect penultimului strat Numărul perioadei în care se afla un element este D egal cu numărul nivelelor electronice (straturi) Corect ocupate sau în curs de ocupare cu electroni Numărul electronilor de valenţă (de pe ultimul E strat) este egal cu numărul grupei principale din Corect care face parte atomul elementului respectiv. F Ulterior descoperirii lui, Sistemul Periodic al Greșit Elementelor a fost reactualizat şi dezvoltat în întregime de către Profesor Dr. Costin D. Neniţescu, în anul 1954.. G Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine alfabetică în tabel. H Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine crescătoare a valorilor numărului de masă A, pe orizontală, de la dreapta la stânga I Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine crescătoare a valorilor numărului de masă A, după diagonalele tabelului. J Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine descrescătoare a valorilor numărului de masă A, pe orizintală de la stânga la dreapta.  Configuraţia şi Structura Sistemului Periodic al 24 Elementelor sunt reprezentate de următoarele aspecte fundamentale Numărul perioadei în care se află atomului unui elelment chimic este dat de numărul total de straturi A electronice pe care se găsesc repartizaţi toţi Corect electronii din învelişul electronic al atomului respectiv. Numărul grupei principale în care se află atomul unui element chimic este dat în mod direct de B Corect numărul total de electroni de valenţă aflaţi pe ultimul strat. Fiecare perioadă începe cu un metal alcalin şi se termină cu un gaz rar (nobil), cu excepţia celor două C Corect şiruri orizontale separate, ocupate de Lantanide şi Actinide Prin parcurgerea perioadei de la stânga la dreapta se constată pierderea treptată a caracterului metalic, o D Corect dată cu creşterea numărului grupei şi apariţia caracterului nemetalic Metalele grupelor principale şi hidrogenul (H = nemetal) au în curs de completare cu electroni E orbitalii substraturilor de tip s (atomii elementelor Corect din grupele 1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip p (atomii elementelor din grupa a 3-A) F Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii ai Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine crescătoare a valorilor numărului de masă A, după diagonalele tabelului. G Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine crescătoare a valorilor numărului de masă A, pe orizontală, de la dreapta la stânga. H Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde Greșit actualmente 450 de elemente chimice ordonate pe şiruri orizintale în perioade şi pe coloane verticale în grupe (principale şi secundare) I Ulterior descoperirii lui, Sistemul Periodic al Greșit Elementelor a fost reactualizat şi dezvoltat de către Friederich Wohler în anul 1876.. J Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii Greșit tuturor elementelor ordonaţi în ordine descrescătoare a valorilor numărului de masă A, pe orizintală de la stânga la dreapta.  Structura de bază şi Configuraţia Sistemului Periodic al 25 Elementelor sunt reprezentate de următoarele aspecte fundamentale Toate elementele din aceeaşi grupă au aceeaşi A configuraţie electronică a ultimului strat şi/sau Corect penultimului strat. Repetarea periodică a proprietăţilor elementelor este determinată de repetarea, după un număr de elemente, a B Corect configuraţiei electronice exterioare, a ultimului strat al acestora. Sub Sistemul Periodic al Elementelor se găsesc două şiruri orizontale separate alcătuite din Lantanide şi C Corect Actinide cu numere atomice de la Z =57 (Lantaniu) şi Z = 89 (Actiniu). În iulie 2009 Sistemul Periodic al Elementelor cuprindea D 118 elemente chimice, cu numere atomice cuprinse între Corect Z = 1 Hidrogen (H) şi Z = 118 Ununoctium (Uuo). Ultimul element descoperit Ununoctium (Uuo) mai este E Corect denumit şi Oganesson (Og) şi are Z = 118 şi A = 294. F Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde 21 de coloane Greșit verticale (grupe) şi 12 şiruri orizontale (perioade). G Elementele cuprinse în acelaşi şir orizontal, (în aceeaşi Greșit perioadă), au aceeaşi valoare identică, a numărului atomic Z. H Elementele cuprinse în aceeaşi coloană verticală (grupă) Greșit au aceeaşi valoare identică, a numărului de masa A (a masei atomice). I Fiecare coloană verticală (grupă) îa Sistemului Periodic Greșit începe cu un gaz rar (nobil). J În grupa a VIII-A principală a Sistemului Periodic se Greșit găsesc atomii elementelor cu caracterul electronegativ (nemetalic) cel mai puternic.  Structura şi Configuraţia de bază a Sistemului Periodic 26 al Elementelor sunt reprezentate de următoarele aspecte esenţiale: Numărul perioadei în care se află atomul unui element este egal cu numărul de nivele energetice (straturi) A ocupate cu electroni, sau cu valoarea numărului Corect cuantic principal „n” pentru stratul exterior de valenţă al atomului unui element. Numărul grupei în care se găseşte atomul unui element B este egal cu numărul electronilor din stratul de valenţă Corect al atomilor elementului respectiv Grupele Sistemului Periodic sunt reprezentate de coloanele verticale şi conţin atomi ai elementelor cu C proprietăţi fizice şi chimice foarte asemănătoare şi care Corect au aceeaşi configuraţie electronică pe ultimul strat de valenţă. Perioadele Sistemului Periodic al Elementelor sunt reprezentate prin şirurile orizontale ce corespund în D Corect mod direct nivelelor energetice ale atomilor elementelor. Sistemul Periodic conţine 7 perioade corespunzătoare celor 7 nivele energetice notate cu cifre arabe de la 1 la E Corect 7 asimilate celor 7 straturi ale atonului unui element (K, L, M, N, O, P şi Q). F Fiecare coloană verticală (grupă) îa Sistemului Periodic Greșit începe cu un gaz rar (nobil). G Numărul perioadei în care se află un atomul unui Greșit element este egal cu suma dintre numărul de electroni de valenţă de pe ultimul strat şi electronii de pe penultimul strat. H Numărul grupei în care se află atomul unui element Greșit este egal suma dintre numărul de protoni şi numărul de neutroni din nucleul atomic. I În grupa a VIII-A principală a Sistemului Periodic se Greșit găsesc atomii elementelor cu caracterul electronegativ (nemetalic) cel mai puternic. J Elementele cuprinse în acelaşi şir orizontal, (în aceeaşi Greșit perioadă), au aceeaşi valoare identică, a numărului atomic Z.  Sistemul Periodic al Elementelor este caracterizat prin 27 următoarele aspecte esenţiale: Grupele Sistemului Periodic sunt în număr de 18 şi A notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform Corect recomandărilor IUPAC din 1986; Până în anul 1986 grupele principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera A, iar grupele B Corect secundare era notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera B. Sistemul Periodic conţine 7 perioade reprezentate prin şiruri orizontale, corespunzătoare celor 7 nivele C energetice notate cu cifre arabe de la 1 la 7 asimilate Corect celor 7 straturi ale atonului unui element (K, L, M, N, O, P şi Q). Electronul din învelişul electronic prin care atomul unui element chimic se deosebeşte de atomul elementului D Corect chimic precedent se numeşte electron distinctiv (electron de valenţă). Electronul distinctiv se află situat pe nivelul energetic cel mai ridicat (cel mai bogat în energie, la distanţa cea E Corect mai mare faţă de nucleul atomic) → situat pe ultimul strat = strat de valenţă F În Sistemul Periodic al Elementelor, cele 118 elemente Greșit existente au fost ordonate pe orzontală în ordine descrescătoare a valorilor numărului lor atomic Z, de la dreapta la stânga G Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii tuturor Greșit elementelor ordonaţi în ordine descrescătoare a valorilor numărului de masă A, după diagonalele tabelului. H Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde 31 de coloane Greșit verticale (grupe) şi 14 şiruri orizontale (perioade). I Numărul perioadei în care se află un atomul unui Greșit element este egal cu suma dintre numărul de electroni de valenţă de pe ultimul strat şi electronii de pe penultimul strat. J Sistemul Periodic al Elementelor cuprinde atomii tuturor Greșit elementelor ordonaţi în ordine alfabetică în tabel.  Următoarele afirmaţii referitoare la configuraţia 28 fundamentală a Sistemului Periodic al Elementelor sunt adevărate: În Tabelul Periodic elementele sunt aşezate în ordinea crescătoare a numărului lor atomic Z, (a sarcinii A Corect nucleare a atomilor elementelor) pe orizontală, de la stânga la dreapta. În Tabelul Periodic, în afară de cele 8 grupe principale, 10 grupe secundare şi 7 perioade, mai există două şiruri B Corect orizontale separate situate sub tabel: lantanidele şi actinidele. Fiecare perioadă începe cu atomi ai elementelor care au în curs de completare cu electroni orbitalii de tip ns din C subtraturile corespunzătoare ultimului strat şi se termină Corect cu atomi ai elementelor care îşi completează cu electroni orbitalii de tip np Toţi atomii elementelor din aceeaşi grupă au aceeaşi D configuraţie electronică identică a ultimului şi/sau Corect penultimului strat. metalele grupelor principale şi hidrogenul (H = nemetal) → au în curs de completare cu electroni orbitalii E Corect substraturilor de tip s (grupele 1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip p (grupa a 3-A). F Atomul fiecărui element chimic din Sistemul Periodic se Greșit diferenţiază net de atomul elementului chimic anterior (precedent) prin 3 electroni e valenţă numiţi electroni distinctivi. G Atomul fiecărui element chimic din Sistemul Periodic se Greșit diferenţiază net de atomul elementului chimic consecutiv care urmează după el prin 4 electroni de valenţă numiţi electroni distinctivi. H În Tabelul Periodic predomină caracterul nemetalic Greșit în blocul elementelor s şi d (care au în curs de completare cu electroni orbitalii substraturilor de tip s şi d); I Metalele grupelor principale şi hidrogenul (H) au în curs Greșit de completare cu electroni orbitalii substraturilor de tip d (grupele 1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip f (grupa a 3-A). J Numărul electronilor de valenţă (de pe ultimul strat) este Greșit egal cu suma dintre numărul grupei principale şi numărul perioadei în care se află atomul elementului respectiv.  Structura şi Configuraţia Sistemului Periodic al 29 Elementelor sunt evidenţiate prin următoarele aspecte: Metalele grupelor principale şi hidrogenul (H = nemetal) au în curs de completare cu electroni orbitalii A Corect substraturilor de tip s (grupele 1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip p (grupa a 3-A) Nemetalele grupelor principale inclusiv semimetalele (metaloizii) au în curs de completare cu electroni numai B Corect orbitalii substraturilor de tip p (grupele 4-A, 5-A, 6-A, 7-A) Grupa a VIII-A principală a Sistemului Periodic este C denumită şi “grupa gazelor rare (nobile)”, ce au Corect configuraţii foare stabile de octet pe ultimul strat. Grupa a I-A principală a Sistemului Periodic este D denumită şi “grupa metalelor alcaline”, care au toate Corect câte un singur electron de valenţă pe ultimul strat. Semimetalele sau metaloizii, ce au caracteristici fundamentale comune cuprinse între cele ale metalelor E şi nemetalelor, sunt: Bor (B), Siliciu (Si), Germaniu Corect (Ge), Arseniu (As), Seleniu (Se), Stibiu (Sb), Telur (Te) şi Astatin (At). F Toate metalele din grupele Sistemului Periodic au Greșit proprietăţi complet atipice: Nu conduc curentul electric au o duritate foarte scăzută /(sunt uşor casante) şi nu prezintă luciu metalic. G Lantanidele şi Actinidele au în curs de completare cu Greșit electroni substraturile cu orbitalii de tip s. H Mercurul (Hg) este singurul metal din Sistemul Periodic Greșit care NU este lichid. I Metalele tranziţionale, spre deosebire de metalele din Greșit grupele pricipale, au cele mai stabile configuraţii electronice pe ultimul strat şi formează cel mai uşor câte un singur tip stabil de cationi (de ioni pozitivi). J Atomii elementelor din grupa a VII-a principală au câte Greșit 9 electroni de valenţă pe ultimul strat.  Sistemul Periodic al Structura fundamentală a Sistemului Periodic al 30 Elementelor Elementelor reiese din următoarele aspecte: Final.jpeg Grupa a I-A a Sistemului Periodic este denumită A şi “grupa metalelor alcaline” în care acestea au Corect câte un singur electron de valenţă pe ultimul strat. Grupa a II-A a Sistemului Periodic este denumită şi “grupa metalelor alcalino-pământoase sau B Corect alcalino-teroase” care conţin câte doi electroni de valenţă pe ultimul strat. Grupa a VI-A principală a Sistemului Periodic este denumită şi “grupa calcogenilor (sau a C Corect sulfului)”, şi cuprinde nemetalele ce au câte şase electroni de valenţă. Grupa a VII-A principală a Sistemului Periodic D este denumită şi “grupa halogenilor”, care conţin Corect câte şapte electroni de valenţă. Grupa a VIII-A principală a Sistemului Periodic este denumită şi “grupa gazelor rare (nobile)”, E Corect care au toate câte opt electroni de valenţă, deci configuraţii foarte stabile de octet pe ultimul strat. F Lantanidele şi Actinidele NU au în curs de Greșit completare cu electroni substraturile cu orbitalii de tip f. G Atomii elementelor din grupa a IV-a principală au Greșit câte 6 electroni de valenţă pe ultimul strat. H Atomii elementelor Sistemului Periodic tind Greșit întotdeauna să atingă configuraţii electronice cât mai instabile , de 10 electroni de valenţă pe ultimul strat. I Semimetalele sau metaloizii, au caracteristici Greșit fundamentale specifice exclusiv gazelor rare (nobile). J Atomii elementelor aceleiaşi grupe au în comun Greșit faptul că conţin acelaşi număr de protoni şi neutroni în nucleul atomic.  Sistemul Periodic al O împărţire riguroasă a atomilor elementelor din 31 Elementelor Final Sistemul Periodic implică următoarele aspecte: 1.jpeg Metalele din blocul ns care au în curs de completare cu electroni orbitalii substraturilor de tip s (inclusiv A Corect Hidrogenul care este nemetal) ocupă primele două grupe principale ale Sistemului Periodic Metalele din blocul np (inclusiv Borul B care este semimetal) au în curs de completare cu electroni B orbitalii substraturilor de tip p ocupă grupa a III-A Corect principală a Sistemului Periodic (grupa Aluminiului, Al) şi fac parte din blocul np. Nemetalele (blocul np) din grupele principale inclusiv semimetalele (metaloizii) au în curs de C completare cu electroni numai orbitalii substraturilor Corect de tip p şi fac parte din blocul np adică din grupele a 4-A, 5-A, 6-A, 7-A principale. Metalele din grupele principale ocupă partea stângă a D Corect Sistemului Periodic. Nemetalele din grupele principale, inclusiv gazele E rare (nobile) din grupa a VIII-A principală, ocupă Corect partea dreaptă a Sistemului Periodic. F Lantanidele şi Actinidele au în curs de completare cu Greșit electroni substraturile cu orbitalii de tip s şi p. G Atomii elementelor din grupa a IV-a principală aflaţi Greșit în stare elementară, fundamentală, deţin câte 8 electroni de valenţă pe ultimul strat. H Atomii elementelor Sistemului Periodic tind Greșit întotdeauna să atingă configuraţii electronice cât mai instabile , de 14 electroni de valenţă pe ultimul strat. I Semimetalele sau metaloizii, au caracteristici Greșit fundamentale specifice exclusiv nemetalelor din grupa VII-A principală. J Atomii elementelor ce aparţin aceleiaşi grupe au în Greșit comun faptul că conţin acelaşi număr de neutroni în nucleul atomic.  Atomilor elementelor din Sistemul Periodic le sunt 32 atribuite direct următoarele noţiuni caracteristice de bază: Atomii elementelor din perioada 1-a conţin numai A Corect stratul electronic 1 (K). Atomii elementelor din perioada 2-a conţin numai B Corect straturile electronice 1 (K) şi 2 (L). Atomii elementelor din perioada 3-a conţin doar C Corect straturile electronice 1 (K), 2 (L) şi 3 (M). Mtetalele tranziţionale sunt situate în grupele secundare D I-B →X-B \şi ocupă toată partea centrală a Sistemului Corect Periodic al Elementelor Atomii elementelor de la Scandiu (Sc) până la Zinc (Zn) (perioada a 4-a) la care electronul distinctiv (de valenţă) E Corect se plasează în substratul 3d, sunt elemente (metale) tranziţionale de tip d. F Metalele din grupele principale ocupă partea dreaptă a Greșit Sistemului Periodic. G Nemetalele din grupele principale, inclusiv gazele rare Greșit (nobile) din grupa a VIII-A principală, ocupă partea centrală a Sistemului Periodic. H Semimetalele sau metaloizii au caracteristici Greșit fundamentale specifice exclusiv atomilor elementelor din grupa VIII-A principală. I Atomii elementelor Sistemului Periodic tind întotdeauna Greșit să atingă configuraţii electronice cât mai instabile , de 20 electroni de valenţă pe ultimul strat. J Mercurul (Hg) este singurul metal din Sistemul Periodic Greșit care se prezintă doar în stare solidă.  Staniul (Sn) cu Z = 50 şi A = 119 prezintă următoarele 33 caracteristici esenţiale ale structurii sale atomice Posedă 50 de protoni în nucleu, 50 de electroni în învelişul A Corect electronic şi 69 de neutroni localizaţi în nucleu Are configuraţia electronică: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 B Corect 5s2 4d10 5p2 Conţine 5 straturi electronice şi are 4 electroni pe stratul 5 C Corect (O) de valenţă. Staniul (Sn) este situat în grupa a 4-a principală, perioada a D Corect 5-a. Atomii elementelor cu începere de la Scandiu (Sc) şi până la Zinc (Zn) (perioada a 4-a) la care electronul distinctiv (de E Corect valenţă) se plasează în substratul 3d, sunt elemente (metale) tranziţionale de tip d. F Staniul (Sn) prezintă proprietăţile specifice oricărui nemetal Greșit din grupa a VII-A principală G Staniul (Sn) prezintă un pronunţat caracter electronegativ Greșit (nemetalic) H Staniul (Sn) are un caracter electropozitiv (metalic) mai Greșit pronunţat decât Magneziu şi Calciu situaţi în grupa a II-A principală. I Staniul (Sn) are multe proprietăţi fizico-chimice foarte Greșit asemănătoare cu ale Heliului (He). J Staniul (Sn) se prezintă doar sub forma de cation tetravalent, Greșit ionul stanic Sn4+, care este foarte stabil din punct de vedere fizico-chimic.  Sistemul Periodic al Elementelor este caracterizat 34 direct prin următoarele noţiuni de bază: Cuprinde 18 coloane verticale numite grupe dintre A Corect care opt grupe principale şi zece grupe secundare Sistemul Periodic include 7 siruri orizontale numite B perioade şi alte 2 şiruri orizontale separate care Corect cuprind Lantanidele şi Actinidele. Atomii elementelor chimice sunt aranjaţi în ordine C crescătoare a numărului atomic Z (a sarcinii lor Corect nucleare) pe orizontală, de la stânga la dreapta. Atomul unui element chimic se deosebeşte de atomul elementului chimic precedent (anterior) prin faptul că D Corect posedă un electron în plus pe ultimul strat de valenţă, denumit electron distinctiv. Grupa a VIII-A principală este “grupa gazelor rare (nobile)” spre a căror configuraţii foarte stabile de E Corect octet pe ultimul strat tind toate elementele Sistemului Periodic. F Semimetalele sau metaloizii, au caracteristici Greșit fundamentale specifice exclusiv gazelor rare (nobile). G Atomii elementelor ce aparţin aceleiaşi grupe au în Greșit comun faptul că conţin acelaşi număr de neutroni şi protoni în nucleul atomic. H Lantanidele şi Actinidele NU au în curs de completare Greșit cu electroni decât substraturile cu orbitalii de tip s. I Metalele grupelor principale şi hidrogenul (H) au în Greșit curs de completare cu electroni orbitalii substraturilor de tip f (grupele 1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip d (grupa a 3-A). J Atomii elementelor din grupa a IV-a principală au câte Greșit 7 electroni de valenţă pe ultimul strat.  Următoarele afirmaţii referitoate la Structura şi 35 Configuraţia Sistemului Periodic al Elementelor sunt adevărate: Prin parcurgerea perioadei de la stânga la dreapta se constată pierderea treptată a caracterului metalic o dată cu creşterea numărului grupei şi apariţia caracterului A Corect nemetalic (cu începere de la grupa a 4-A) până la limita gazului nobil ce încheie perioada , adică până la grupa a 7- A inclusiv; Fiecare perioadă începe cu un metal alcalin şi se termină B cu un gaz rar (nobil), cu excepţia celor două şiruri Corect orizontale separate, ocupate de Lantanide şi Actinide; În Tabelul Periodic predomină evident caracterul metalic în blocul elementelor s, d şi f care au în curs de C Corect completare cu electroni orbitalii substraturilor de tip s, d şi f ce aparţin straturilor de valenţă. Nemetalele grupelor principale inclusiv semimetalele (metaloizii) → au în curs de completare cu electroni D Corect numai orbitalii de tip p ai substraturilor din straturile de valenţă (grupele 4-A, 5-A, 6-A, 7-A) Metalele grupelor principale şi hidrogenul (H = nemetal) → au în curs de completare cu electroni orbitalii E Corect substraturilor de tip s (grupele 1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip p (grupa a 3-A) F Atomii elementelor din grupa a III-a principală au câte 6 Greșit electroni de valenţă pe ultimul strat. G Nemetalele din grupele principale, inclusiv gazele rare Greșit (nobile) din grupa a VIII-A principală, ocupă partea din mijloc a Sistemului Periodic. H Mercurul (Hg) este singurul metal din Sistemul Periodic al Greșit Elementelor care prezintă un pericol foarte ridicat de explozie. I Atomii elementelor din grupa a IV-a principală aflaţi în Greșit stare elementară, fundamentală, deţin câte 12 electroni de valenţă pe ultimul strat. J Atomii tuturor elementelor Sistemului Periodic tind Greșit întotdeauna să atingă configuraţii electronice cât mai instabile de 16 electroni de valenţă pe ultimul strat. Facultate: Bioinginerie Medicală Număr capitol: 3 An: I Nume capitol: Periodicitatea proprietăţilor elementelor Examen: Chimie Următoarele afirmaţii referitoate la Energia de ionizare 36 “Ei” sunt adevărate: Energia de ionizare reprezintă energia consumată la îndepărtarea unuia sau a mai multor electroni de pe ultimul A Corect strat (de valenţă) al unui atom izolat aflat în stare gazoasă, cu formarea unui ion pozitiv (cation) din atomul liber. B Energia de ionizare se măsoară în electron-volţi (eV) Corect Energiile de ionizare ale atomilor,Ea cresc în perioade, cu mici excepţii (unele metale tranziţionale), de la stânga la C Corect dreapta de la grupa a 1-A la grupa a 8-A principală odată cu creşterea nmărului atomic Z În grupe, energiile de ionizare descresc (scad) de sus în D jos odată cu creşterea numărului atomic Z şi implicit a Corect numărului de straturi electronice Cele mai mari energii de ionizare “Ea” le au gazele rare – grupa a 8-A (valorile descresc în grupă de la He la Rn, de E Corect sus în jos), apoi în sens descrescător atomii halogenilor (grupa a 7-A), atomii elementelor grupei a 6-A F Atomii elementelor din grupa a III-a principală au cele mai Greșit mici energii de ionizare „Ea” dintre toate elementele Sistemului Periodic. G Nemetalele din grupele principale, inclusiv gazele rare Greșit (nobile) din grupa a VIII-A principală, au energii de ionizare foarte reduse. H Metalele tranziţionale acceptă întotdeauna un număr Greșit necesar de electroni pe ultimul strat pentru realizarea octetului şi nu posedă energii de ionizare. I Atomii elementelor din grupa a IV-a principală aflaţi în Greșit stare elementară, fundamentală, cedează un număr de electroni egal cu diferenţa dintre 8 şi numarul grupei şi posedă cele mai mici energii de ionizare Ei. J Atomii elementelor din grupa a VII-a principală Greșit (halogenii) aflaţi în stare elementară, fundamentală, cedează toate câte doi electroni de valenţă şi posedă cele mai mici energii de ionizare.  Următoarele afirmaţii referitoate la definirea şi 37 caracterizarea Energiei de Ionizare “Ei” sunt adevărate: Cele mai mici energii de ionizare le prezintă metalele alcaline (grupa a 1-A), întrucât pe ultimul strat al A Corect învelişului electronic se află doar un singur electron (1e-) a cărui cedare (îndepărtare) se realizează foarte uşor Energia de Ionizare Ei, caracterizează şi determină în B mod direct caracterul metalic (electropozitiv) al Corect elementelor din Sistemul Periodic. Energia de Ionizaze Ei se consumă la transformarea unui atom neutru în ion pozitiv (cation) şi descrie practic C Corect tendinţa atomilor elementelor de a ceda electronul (electronii) de valenţă de pe ultimul strat Cu cât atomii elementelor au volume atomice respectiv raze atomice tot mai mari ,. forţa de atracţie a nucleului D exercitată asupra electronului (electronilor) de valenţă de Corect pe ultimul strat este tot mai redusă, scade, iar electronul (electronii) de valenţă vor fi cedaţi tot mai uşor, Metalele alcaline din grupa a I-A prezintă caracterul metalic cel mai puternic din Sistemul Periodic deoarece E au cele mai mari raze atomice şi volume atomice, forţele Corect de atracţie exercitate de nucleu asupra electronului de valenţă sunt foarte slabe F Nemetalele din grupele principale, inclusiv gazele rare Greșit (nobile) din grupa a VIII-A principală, au cele mai scăzute energii de ionizare Ei G Metalele din grupele I, II şi III principale, prezintă cele Greșit mai mari valori ale energiilor de ionizare Ei H Cu cât atomii elementelor au un număr mai mare de Greșit straturi deci numere atomice Z mai mari, cu atât cedează mai greu electronul (electronii) de valenţă şi posedă energii de ionizare mai ridicate. I Cu cât atomii elementelor au un număr mai mic de Greșit straturi deci numere atomice Z mai mici, cu atât cedează mai uşor electronul (electronii) de valenţă şi posedă energii de ionizare mai scăzute. J Fluorul F şi Clorul Cl sunt elementele cu energiile de Greșit ionizare “Ei” cele mai mici din Sistemul Periodic al Elementelor.  Următoarele afirmaţii legate de caracterizarea Energiei de 38 Ionizare “Ei” sunt adevărate: Energia de ionizare este o măsură directă a caracterului A Corect electropozitiv (metalic) al atomilor elementelor Energia de ionizare reflectă în mod direct tendinţa (capacitatea) atomilor elementelor de a ceda electronul B (electronii) de valenţă de pe ultimul strat pentru atingerea Corect configuraţiei stabile de octet şi de a forma ioni pozitivi (cationi) metalici. Energia de ionizare este o caracteristică intrinsecă a C Corect atomilor metalelor din Sistemul Periodic al Elementelor. Atomii elementelor din extremitatea stângă a Sistemului Periodic (grupa a I-A principală) au cele mai mici valori D Corect ale energiilor de ionizare Ei şi prezintă caracterul metalic (electropozitiv) cel mai pronunţat Energia de ionizare Ei creşte în perioadă (pe orizontală) de E la stânga la dreapta de la grupa a I-A principală la grupa a Corect IV-a principală. F Atomii elementelor din grupa a VIII-a principală au câte 6 Greșit electroni de valenţă pe ultimul strat şi acceptă doi electroni , prezintă energii de ionizare foarte reduse. G Atomii nemetalelor din grupele principale, pozitţionate în Greșit partea dreaptă a Sistemului Periodic prezintă cele mai reduse valori ale energiei de ionizare “Ei”. H Mercurul (Hg) este singurul metal din Sistemul Periodic al Greșit Elementelor care prezintă ce mai scăzută Energie de ionizare „Ei” I Aluminiul Al este un nemetal care acceptă 3 electroni şi Greșit NU posedă o energie de ionizare Ei. J Rubidiu Rb şi Cesiu Cs din grupa a 1-A principală sunt Greșit singurele metale ce au cele mai mari valori ale energiilor de ionizare “Ei”.  Următoarele principii fundamentale referitoare la Sistemul Periodic al 39 Energia de Ionizare “Ei” sunt adevărate: Elementelor.jpeg Cu cât atomii elementelor Sistemului Periodic posedă A valori mai mici ale energiei de ionizare Ei, cu atât Corect cedează mai uşor electronul (electronii) de valenţă Atomii elementelor din extremitatea stângă a Sistemului Periodic care posedă cele mai mari valori ale numărului B atomic Z (cele mai multe straturi electronice) prezintă Corect cele mai mici valori ale energiei de ionizare şi au caracterul metalic (electropozitiv) cel mai puternic. Cu cât atomii elementelor metalice au mai multe straturi (au valori mai mari ale lui Z) cu atât forţa de atracţie C Corect exercitată de nucleu asupra electronilor (electronului) de valenţă este mai scăzută Atomii elementelor cu un singur electron de valenţă care au cele mai multe straturi (valorile numărului atomic Z D cele mai mari) prezintă caracterul metallic Corect (electropozitiv) cel mai puternic şi au cele mai mici valori ale energiei de ionizare Ei. Rubidiu (Rb), Cesiu (Cs) şi Franciu (Fr) sunt metalele situate în grupa a I-a principală ce prezintă caracterul E metalic (electropozitiv) cel mai puternic din întreg Corect Sistemul Periodic şi au cele mai mic valori ale energiei de ionizare Ei. F Atomii elementelor din grupa a VII-a principală au câte Greșit 6 electroni de valenţă pe ultimul strat şi prezintă valori minime ale energiei de ionizare Ei. G Gaazele rare (nobile) din grupa a VIII-A şi nemetalele Greșit din grupa a VI-A principală posedă 5 electroni de valenţă pe ultimul strat şi au cele mai mici valori ale energiei de ionizare Ei. H Mercurul (Hg) este singurul metal din Sistemul Periodic Greșit al Elementelor care prezintă cel mai pronunţat caracter electropozitiv (metalic). I Fierul (Fe) este un nemetal ce poate doar pune în comun Greșit electroni cu alte nemetale şi NU este caracterizat prin anumite valori ale energiei de ionizare Ei J Magneziu (Mg) este singurul nemetal ce formează doar Greșit legături covalente cu alte nemetale şi NU este caracterizat prin energia de ionizare “Ei”.  Următoarele afirmaţii referitoare la proprietăţile periodice 40 fundamentale ale atomilor elementelor Sistemului Periodic sunt adevărate: Litiul (Li, Z = 3) posedă caracterul metalic (electropozitiv) A cel mai scăzut dintre toţi atomii elementelor grupei a I-a Corect Principale. Franciu (Fr, Z = 87) are caracterul metalic (electropozitiv) B cel mai puternic dintre toţi atomii elementelor grupei a I-a Corect principale. Caracterul electropozitiv (metalic) scade pe orizontală, în perioadă, de la grupa a I-a la grupa a IV-a principală, de la C Corect stânga la dreapta, direct proporţional cu micşorarea razei atomice) şi cu creşterea valorilor Energiei de Ionizare “Ei” Caracterul electropozitiv (metalic) creşte pe verticală în grupă de sus în jos odată cu creşterea valorilor numărului D atomic Z, direct proporţional cu mărirea razei atomice (cu Corect creşterea distanţei de la nucleu la electronul sau electronii stratului de valenţă ) Atomii elementelor grupei a VIII-a Principale (gazele rare) se prezintă în stare de agregare gazoasă şi sunt inerte din E Corect punct de vedere chimic, nici nu cedează, nici nu acceptă electroni şi nici nu pun în comun electroni. F Atomii elementelor grupei a V-a Principale trebuie să Greșit accepte şapte electroni pe ultimul strat de valenţă şi au cele mai mici valori ale energiei de ionizare, G Atomii elementelor grupei a I-a principale au cele mai mari Greșit valori ale Energiei de Ionizare Ei şi prezintă caracterul metalic cel mai scăzut. H Atomii elementelor grupei a VII-a principale au cele mai Greșit mici valori ale Energiei de Ionizare Ei şi prezintă caracterul metalic cel mai prinunţat. I Metalele tranziţionale situate în partea centrală a Sistemului Greșit Periodic pot doar pune în comun electroni cu alte metale, ceea ce conduce la formarea de legături covalente prezente în molecule. J Nemetalele grupelor a V-A, a VI-A şi a VII-A principale pot Greșit doar ceda electronii de valenţă cu formarea de ioni pozitivi (cationi) şi au cele mai mici valori ale energiei de ionizare Ei.  Proprietăţile periodice fizice ale atomilor 41 elementelor chimice sunt următoarele: A Volumele atomice Corect B Razele atomice Corect Razele ionice (razele ionilor pozitivi şi C Corect negativi) D Densităţile atomilor elementelor (ρ) Corect Temperaturile de topire (sau punctele de E Corect topire, p.t.) F Conductibilitatea termică Greșit G Conductibilitatea electrică Greșit H Luciu metalic Greșit I Indicele de refracţie Greșit J Opacitatea, respectiv transparenţa Greșit Proprietăţile periodice fizice ale atomilor 42 elementelor chimice sunt reprezemtate prin: A Valorile Energiilor de Ionizare „Ei” Corect B Valorile Afinităţilor pentru Electroni “A” Corect Temperaturile de fierbere (punctele de C Corect fierbere, p.f.) D Razele ionilor pozitivi (razele cationilor) Corect E Razele ionilor negativi (razele anionilor) Corect F Ductilitatea Greșit G Starea de agregare Greșit H Structura cristalină Greșit I Structura amorfă Greșit J Maleabilitatea Greșit  Următoarele afirmaţii dintre cele redate mai jos sunt adevărate şi 43 se referă la periodicitatea proprietăţilor fundamentale ale atomilor elementelor Sistemului Periodic : A Raza atomică caracterizează dimensiunile relative ale atomilor; Corect Raza atomică este definită ca distanţa dintre nucleu şi zona de B densitate maximă a electronilor din orbitalul atomic al substratului Corect ce aparţine ultimului strat exterior (de valenţă). Raza atomică este caracterizată ca jumătatea distanţei dintre C nucleele a doi atomi identici, vecini,din compuşi care conţin atomi Corect în nodurile reţelei cristaline; Raza atomică creşte pronunţat, semnificativ şi decisiv în grupele principale, direct proporţional cu creşterea numărului atomic Z D Corect (odată cu creşterea numărului de straturi electronice), de sus în jos în grupă. În perioadele ce cuprind atomii elementelor din grupele principale, metalele alcaline ale grupei a I-a au cele mai mari raze E Corect atomice, urmate în sens descrescător, de către metalele alcalino- pământoase din grupa a II-A, de metalele grupei a 3-A. F Raza atomică se referă doar la distanţa relativă dintre două straturi Greșit electronice succesive. G Raza atomică caracterizează direct tendinţa atomilor elementelor Greșit de a se descompune. H Raza atomică determină nemijlocit dimensiunile relative ale Greșit protonilor din nucleu. I Raza atomică caracterizează direct dimensiunile relative ale Greșit particulelor neutre- neutronilor din nucleu. J Raza atomică este o mărime caracteristică doar gazelor rare Greșit (nobile) din grupa a VIII-A.  Variația razelor Următoarele afirmaţii dintre cele descrise mai jos sunt atomice și ionice 44 adevărate şi carcaterizează direct atomii elementelor cu numărul atomic Sistemului Periodic: Z.jpeg Litiul (Li, Z = 3) posedă caracterul metalic A (electropozitiv) cel mai scăzut dintre toţi atomii Corect elementelor grupei a I-a Principale. Franciu (Fr, Z = 87) are caracterul metalic B (electropozitiv) cel mai puternic dintre toţi atomii Corect elementelor grupei a I-a principale. Caracterul electropozitiv (metalic) scade pe orizontală, în perioadă, de la grupa a I-a la grupa a IV-a principală, de C Corect la stânga la dreapta, direct proporţional cu micşorarea razei şi cu creşterea valorilor Energiei de Ionizare “Ei” Caracterul electropozitiv (metalic) creşte pe verticală în grupă de sus în jos, odată cu creşterea valorilor D numărului atomic Z, direct proporţional cu mărirea razei Corect atomice şi cu scăderea tot de sus în jos a valorilor Energiei de Ionizare “Ei”. Atomii elementelor grupei a VIII-a Principale (gazele rare) se prezintă în stare de agregare gazoasă şi sunt E Corect inerte din punct de vedere chimic, nici nu cedează, nici nu acceptă electroni şi nici nu pun în comun electroni. F Atomii elementelor grupei a V-a Principale trebuie să Greșit accepte şapte electroni pe ultimul strat de valenţă şi au cele mai mici valori ale energiei de ionizare, G Caracterul electropozitiv este o propriettate caracteristică Greșit doar nemetalelor. H Caracterul metalic defineşte direct doar atomii metalelor Greșit din grupa a III-A principală I Cu cât atomul unui element cedează mai greu electronii Greșit (electronul) de valenţă, cu atât posedă un caracter metallic (electrpozitiv) mai puternic. J Atomii nemetalelor, în anumite condiţii la temperatură Greșit ridicată de cel puţin 70 ᵒ C, posedă un caracter metalic mult mai pronunţat chiar decât metalele propriu-zise.  Următoarele afirmaţii dintre cele descrise mai jos sunt 45 adevărate şi caracterizează atomii elementelor Sistemului Periodic: Litiul (Li, Z = 3) posedă deţine cea mai mică rază atomică şi A posedă caracterul metalic (electropozitiv) cel mai scăzut Corect dintre toţi atomii elementelor grupei a I-a Principale. Franciu (Fr, Z = 87) posedă cea mai mare rază atomică şi B are caracterul metalic (electropozitiv) cel mai puternic Corect dintre toţi atomii elementelor grupei a I-a principale. Razele atomice reprezintă practic distanţele de la nucleeele C Corect atomice până la ultimele straturi exterioared e valenţă Razele atomice mari implică distanţe proporţionale la fel de mari între nuclee şi electronii (electronul) ultimelor straturi D Corect de valenţă şi forte de atracţie scăzute exercitate de nucleele atomice asupra straturilor externe de valenţă. Cu cât elementele metalice au raze atomice mai mari ,cu atât atomii elementelor au valori mai ridicate ale numerelor E atomice Z deci au mai multe straturi, iar atomii respectivi Corect cedează mai uşor electronii (electronul) de valenţă şi au caractere metalice (electropozitive) mai pronunţate. F Atomii elementelor grupei a V-a Principale trebuie să Greșit accepte câte un singur electron pe ultimul strat de valenţă şi au cele mai mici valori ale energiei de ionizare şi caracterul metalic cel mai pronunţat. G Atomii elementelor grupei a VI-a principale acceptă patru Greșit electroni pe stratul de valenţă şi au valori mici ale energiei de ionizare dar prezintă un caracter metallic mai puternic decât elementele grupei a V-a Principale. H Azotul (N) este situat în grupa a VI-A pirncipală şi posedă Greșit un caracter metalic mai pronunţat decât fosforul (P) situat în aceeaşi grupă. I Oxigenul (O) ce ocupă grupa a VII-A principală cedează Greșit mult mai greu doi electroni de valenţă şi are un caracter metalic mai puternic decât fluorul (F) aflat în aceeaşi grupă. J Arseniul (As) aflat în grupa a II-A principală are un caracter Greșit metalic mult mai puternic decât Franciul (Fr) situat la partea inferioară a grupei a I-A principale.  Următoarele afirmaţii dintre cele descrise mai jos sunt 46 adevărate şi se referă la caracterizarea atomilor elementelor Sistemului Periodic: Ionii sunt specii chimice încărcate electric (+ sau -), pentru A care numărul protonilor H+ din nucleu este diferit de Corect numărul electronilor e- din învelișul electronic. Ionii au anumite valori întregi ale sarcinilor lor electrice B Corect diferite de zero. Pentru a ajunge la configurația stabilă de octet pe ultimul strat al gazului rar cel mai apropiat din Sistemul Periodic, C atomii elementelor (grupele principale 1-A → 3-A), cedeză Corect între 1 e- → până la 3e- din stratul exterior de valență și se transformă în ioni pozitivi (cationi) Pentru a ajunge la configurația stabilă de octet pe ultimul strat electronic al gazului rar cel mai apropiat din Sistemul D Periodic, atomii elementelor (grupele principale 5-A → 7- Corect A), acceptă 3 e- → 1e- în stratul exterior de valență și se transformă în ioni negativi (anioni) Atomii elementelor grupei a VIII-a Principale (gazele rare) se prezintă în stare de agregare gazoasă şi sunt total inerte E Corect din punct de vedere chimic, nici nu cedează, nici nu acceptă electroni F Atomii elementelor grupei a IV-a Principale trebuie să Greșit accepte cinci electroni pe ultimul strat de valenţă pentru realizarea octetului şi au printre cele mai mari valori ale energiei de ionizare. G Cu cât razele atomice sunt mai mici (atomii au valori mai Greșit mici ale lui Z) cu atât atomii elementelor cedează mai uşor electronii (electronul) straturilor de valenţă externe şi au un caracter metalic (electropozitiv) mai puternic. H Razele atomice scad, se micşorează pe verticală în grupă de Greșit sus în jos, odată cu creşterea valorilor numărului atomic Z. I Razele atomice scad, se micşorează pe orizontală în Greșit perioadă de la dreapta la stânga, de la grupa a VII-a principală la grupa a I-A principală. J Bromul (Br) din grupa a VII-A principală are o rază Greșit atomică mult mai mare şi un caracter metalic mult mai puternic decât Litiul (Li) din grupa a I-A principală.  Următoarele afirmaţii dintre cele descrise mai jos sunt corecte 47 şi se referă la proprietăţile fundamentale ale atomilor elementelor Sistemului Periodic: Raze atomice mari implică în mod direct un număr mare de straturi şi implicit , ceea ce determină apariţia forţelor de A Corect atracţie reduse exercitate de nuclee asupra acestor electroni (electron) de valenţă. Raze atomice mici implică în mod direct un număr mic de straturi şi implicit distanţe mici dintre nuceele atomice şi B electronii (electronul) straturilor externe de valenţă, ceea ce Corect determină apariţia forţelor de atracţie mari exercitate de nuclee asupra acestor electroni (electron) de valenţă. Caracterul electropozitiv (metalic) scade pe orizontală, în perioadă, de la grupa a I-a la grupa a IV-a principală, de la C Corect stânga la dreapta, direct proporţional cu micşorarea razei atomice şi cu micşorarea forţelor de atracţie Caracterul electropozitiv (metalic) creşte pe verticală în grupă de sus în jos odată cu creşterea valorilor numărului atomic Z şi D implicit cu scăderea tot de sus în jos a intesităţii forţelor de Corect atracţie exercitate de nuclee asupra electronilor (electronului) de valenţă. Atomii elementelor grupei a VIII-a Principale (gazele rare) se prezintă în stare de agregare gazoasă şi sunt total inerte din E Corect punct de vedere chimic, nici nu cedează, nici nu acceptă electroni F Atomii elementelor grupei a III-a Principale trebuie să accepte Greșit opt electroni pe ultimul strat de valenţă şi au cele mai mari valori ale energiei de ionizare, G Atomii elementelor grupei a VI-a principale prezintă razele Greșit atomice (volumele atomice) cele mai mari dintre toate elementele Ssitemului Periodic. H Metalele alcaline din grupa a I-a şi cele alcalino-pământoase Greșit din grupa a II-A au cele mai mici raze (volume) atomice dintre toate elementele Sistemului Periodic. I Iodul (I, Z = 53) este caracterizat de o rază atomică mult mai Greșit mică decât a Fluorului (F, Z = 9). J Beriliu (Be, Z = 4) deţine o rază atomică mult mai mare decât Greșit Stronţiu ( Sr, Z = 38).  Următoarele afirmaţii dintre cele descrise mai jos referitoare la proprietăţile fundamentale ale atomilor Variaţia razelor 48 elementelor Sistemului Periodic sunt considerate a fi cele cationilor.jpg corecte: În funcţie de valorile numărului atomic Z, în grupă, razele cationice şi anionice ale elementelor cresc de sus A Corect în jos odată cu creşterea valorilor numărului atomic Z, deci cu creşterea numărului de straturi electronice. În perioadă, razele cationilor scad de la stânga la dreapta de la grupa a 1-A (metalele alcaline) la grupa a B Corect 3-A principală, odată cu creşterea valorilor numărului atomic Z. Ionii pozitivi (cationii) au raze ionice (cationice) mai mici decât atomii de la care provin şi se micşorează odată cu C Corect creşterea sarcinii pozitive deci cu creşterea valorilor numărului atomic Z Ionii negativi (anionii) au raze ionice mai mari, faţă de atomii neutri din care provin (aceeaşi sarcină nucleară, D deci acelaşi număr de protoni atrage din ce în ce mai slab Corect un număr tot mai mare de electroni din învelişul electronic) Razele anionilor scad în perioadă de la stânga la dreapta odată cu creşterea valorilor ui Z (de la grupa 5-A → la E grupa a 7-A principală). Cele mai mici raze anionice le au Corect halogenii (grupa a 7-A), iar cele mai mari raze anionice le prezintă atomii elementelor grupei a 5-A principale. F Fluorul (F, Z = 9) are o rază anionică mai mare decât Greșit Sulful (S, Z = 16). G Oxigenul (O, Z = 8) are o rază anionică mai mică decât Greșit Clorul (Cl, Z = 17). H Azotul (N, Z = 14) posedă o rază anionică mult mai Greșit redusă decât Bromul (Br, Z = 35). I Razele cationilor metalelor alcaline din grupa a I-A sunt Greșit perfect egale, identice cu razele cationilor metalelor alcaino-pământoase din grupa a II-A principală.. J Razele anionilor halogenilor din grupa a VII-A principală Greșit sunt identice ca mărime cu razele anionilor nemetalelor din grupa a V-A principală.  Următoarele afirmaţii dintre cele prezentate mai jos Variaţia razelor ionice 49 referitoare la proprietăţile periodice ale atomilor ale cationilor şi anionilor elementelor sunt corecte: în grupe şi perioade.jpeg Litiul (Li, Z = 3) posedă caracterul metalic (electropozitiv) cel mai pronunţat pe orizontală, A Corect dintre toţi atomii elementelor perioadei a 2-a din care face parte. Franciu (Fr, Z = 87) are caracterul metalic (electropozitiv) cel mai puternic pe orizontală, dintre B Corect toţi atomii elementelor perioadei a 7-a din care face parte. Caracterul electropozitiv (metalic) scade pe orizontală, în perioadă, de la grupa a I-a la grupa a C Corect IV-a principală, de la stânga la dreapta, direct proporţional cu micşorarea