Forme de organizare - P.I. (Lectia) PDF

FORMA DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT  -latinescul lectio Sensul -derivat din verbul legere inițial al cuvântului -sensul de lectură cu glas tare sau lecție citire din manual În evul -asociat cu meditatio m...

FORMA DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT  -latinescul lectio Sensul -derivat din verbul legere inițial al cuvântului -sensul de lectură cu glas tare sau lecție citire din manual În evul -asociat cu meditatio mediu -sensul de lectură cu glas tare termenul lectio însoțită de meditație profundă  ETAPA II. Dezvoltarea treptată a societăților Prin forțe de producție, comerț, industrie, știință, cultură Determină apariția unor variate sisteme de organizare ale activității educaționale ETAPAOfereau posibilitatea instruirii I. Din antichitate pânăunui număr relativ mare de copii. la renaștere organizarea procesului de învățământ a avut un caracter: -Preponderent individualizat, -Profesorul și elevul nemanifestând forme EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE LECȚIE (A) ⮚În sec. XVII problema instruirii publice devine mai stringentă ⮚Fondatorul teoretic al sistemului de învățământ pe clase și lecții este pedagogul ceh John Amos Comenius Lecția fiind considerată cea mai mică Unitate a activității școlare  (B) Johann Friedrich Herbart (sec.XX) propune lecția: 1.Claritate a (comunicare a cunoștințelor ) 4.Metoda 2.Asocier (aplicarea ea generalitățil Trepte (legarea or la situații formale ideilor noi noi) de cele vechi) 3.Generalizare a (evidențierea ideilor principale, definiții, concepte)  (C) Ideea sistemică asupra lecției Lecția este definită ca sistem de acțiuni educative, structurate în vederea realizării unor obiective didactice prestabilite. Robert Gagne privește lecția ca unitate logică și psihologică și propune așa numitele evenimente ale lecției. Demersul instructiv-educativ parcurs în cadrul unei lecții este înțeles ca o Succesiune de schimbări în modul de lucru al profesorului și elevilor, cu intenția producerii învățării dorite. (D) Secvențele lecției moderne 1. Organizarea învățării (Momentul organizatoric) Organizarea Realizarea prezenței, cadrului de rearanjarea desfășurare a mobilierului, activității distribuirea materialelor necesare  * folosirea unor materiale ilustrative * apelul la (imagini, * variația motivația scheme, filme) stimulilor, elevului prin alternanța trezirea unor procedeelor interese specifice 2.Captarea atenției- (Stimularea interesului pentru cunoștințele ce urmează a fi predate)  Elevii vor cunoaște performanțele pe care urmează să le atingă în lecția respectivă 3.Comunica rea subiectului și a obiectivelor Elevul trebuie să știe ce se așteaptă de la el și cum va realiza că s-a produs învățarea  ideile ancoră, deprinderile intelectuale implicate în studierea noului Profesorul material reactivează 4.Reactualiza readucerea în rea memoria cunoștințelor elevilor a conceptelor anterioare cheie Actualizarea selectivă a suport datelor utile, informațional semnificative pentru ceea ce urmează să fie transmis  5. Prezentarea materialului stimul, a noului conținut Prezentarea Conținutul Modalitățile de materialului este informațional organizare și diferită în funcție de îndeplinește transmitere a ceea ce se învață, rolul de noului conținut de performanța stimul așteptată Modalități de prezentare a noului conținut: ❑ Prezentarea acțională (materialul nou este examinat direct prin intermediul simțurilor) ❑ Prezentarea iconică (prin intermediul imaginii) ❑ Prezentarea simbolică (prin intermediul limbajului și a altor semne convenționale) Se recomandă de asemenea: ⮚ Respectarea legităților psihologice ale învățării, prin asocierea stimul-răspuns, întărirea răspunsurilor corecte ale elevilor; ⮚ Învățarea conceptelor să fie susținută de prezentarea unor variații de exemple; ⮚ Recurgerea în funcție de necesități, la strategii inductive și la strategii deductive  Include toate intervențiile profesorului menite să-l Modalitățile de Constituie o orienteze și să- realizare : succesiune l angajeze pe -combinații de logică și elev în întrebări, didactică de realizarea -sugestii operații care învățării indirecte, îndrumă elevul adresate spre elevilor îndeplinirea -instrucțiuni sarcinii de scrise de genul învățare vizate fișelor de lucru 6.Dirijar etc ea învățării  Solicitar e 7.Asigurare Corectare a (ameliorare conexiunii Răspuns ) inverse (feed-back- ului) Confirmare (corect) sau Infirmare (incorect)  Raportarea performanței demonstrată de elevi la obiectivele educaționale 8.Obținer ea performa Rezolvarea unor nței situații de învățare pentru a se asigura că performanța atinsă de elev este durabilă și nu este realizată din întâmplare 9.Intensificarea retenției și 10.Realizarea transferului Fixarea, consolidarea noilor cunoștințe predate, transferul cunoștințelor se realizează utilizând diferite procedee: -repetarea elementelor esențiale -exersarea diferențiată a datelor mai dificile -efectuarea de exerciții -extinderea cunoștințele la situații noi, diferite de cele inițiale în care s-a produs învățarea  raportarea presupune rezultatelor măsurarea 11.Evaluar obținute, de cât mai ea propriu- către elevi, riguroasă a zisă la obiectivele rezultatelor operaționale învățării și stabilite aprecierea Pentru elevi ✔Evaluarea ritmică a performanțelor școlare și ✔conștientizarea criteriilor după care au fost evaluați îi ✔obișnuiește cu o activitate de învățare sistematică și ✔îi formează în vederea unei autoevaluări obiective.  Aprecieri privind comportament 12.Închier ele dezirabile ea observate de activității educator în cadrul orei Aprecieri privind comportamentel e indezirabile observate de educator în cadrul orei  Lecția se raportează la un Lecția este scop bine determinată de un determinat și timp didactic strict și operaționalizabil adecvată situației în obiective concrete de învățare operaționale Lecția este un Lecția are o element de sistem sarcină didactică în sistemul lecțiilor dominantă care disciplinei imprimă tipul de respective lecție În cadrul lecției se Lecția vizează utilizează activitatea strategii didactice comună a adecvate scopului cadrului didactic propus și a clasei sale  Există o varietate de puncte de vedere cu privire la criteriile de analiză și tipologizare a lecției Tipologia lecției Criteriul cel mai operant și acceptat de specialiști este cel al sarcinii didactice fundamentale, în funcție de care s-au stabilit tipurile de lecții  Lecția de dobândire de cunoștințe Lecția de Tipuri de Lecția de evaluare lecție consolidare Lecția de formare de priceperi și deprinderi  CATEGORIA DE SECVENŢELE DE LECŢIE SECVENŢE Categoria I Organizarea învăţării Secvenţe obligatorii Enunţarea subiectului şi a obiec (în orice tip de Încheierea activităţii (Aprecieri) lecție) Prezentarea noului conţinut (Lecţia de dobând Categoria a II-a Reactualizarea cunoştinţelor anterioare (Lecţi Secvenţe majore Dirijarea învăţării (Lecţia de formare de price (obligatorii în Evaluarea propriu-zisă (Lecţia de evaluare) funcţie de tipul de OBS: în afara lecţiei pentru care es majoră oricare lecţie) secvenţă din categoria a doua poat opţională. Captarea atenţiei Categoria a III-a Intensificarea (realizarea) transfer Alternative ale lecției ca forme de organizare ale procesului de învățământ Alături de lecție există numeroase alte forme complementare de organizare a ⮚Activități didactice desfășurate în școală (în afara orelor de clasă) procesului didactic. ⮚Acțiuni organizate în colaborare cu diferite instituții ⮚Activități desfășurate în afara școlii (extrașcolare)  La începutul unui capitol sau a unei teme din programa școlară, având rol introductiv, de familiarizare a educabilului cu tema ce urmează să fie predată Activitățile alternative ale lecției pot fi organizate în momente diferite ▪În prelungireaale procesului ▪La finalul sau lecției, cu rol de didactic încheiarea unei consolidare și teme, pentru aplicare a îmbogățirea și cunoștințelor valorificarea însușite în procesul cunoștințelor didactic desfășurat dobândite pe parcursul în clasă activității didactice. ⮚Variante alternative ale lecției Planul dalton (sec.XIX)– realizarea unor laboratoare disciplinare Sistemul winnetka (sec.XX)– alternarea activității școlare cu activități individuale extrașcolare Metoda centrelor de interes (sec.XIX)– asocierea disciplinelor pe grupe de teme complexe.  Metoda proiectelor (XIX)– instruirea elevilor pentru studierea unor proiecte individual sau în echipă. Sistemul mannenheim (xix)- organizarea de clase separate după nivelul intelectual al elevilor Sistemul monitorial – instruirea prin intermediul unor elevi mai mari pregătiți în acest sens  Sistemul tutorial (sec.XX)-îmbinarea învățământului individualizat cu cel în echipe mici de elevi. Sistemul modular (sec.XX)-materia de studiu este împărțită în secvențe mici care sunt studiate în mod individual. Sistemul dottrens (sec.XX)-învățarea este individualizată prin fișe de lucru.