Metode și alternative de predare în educație

Forma de organizare a procesului de învățământ

• Sensul inițial al cuvântului "lecție" provine din cuvântul latin "lectio", derivat din verbul "legere" (a citi).
• La începutul Evului Mediu, termenul "lectio" era asociat cu "meditatio", adică lectură cu voce tare însoțită de meditație profundă.

Etapa II. Dezvoltarea treptată a societăților

• Forțele de producție, comerțul, industria, știința și cultura au determinat apariția unor sisteme variate de organizare a activității educaționale.
• Aceste sisteme ofereau posibilitatea instruirii unui număr relativ mare de copii.
• Organizarea procesului de învățământ a avut un caracter preponderent individualizat, profesorul și elevul nemanifestând forme necomune.

Evoluția conceptului de lecție (A)

• În secolul al XVII-lea, problema instruirii publice a devenit mai stringentă.
• John Amos Comenius este considerat fondatorul teoretic al sistemului de învățământ pe clase și lecții.
• Lecția este considerată cea mai mică unitate a activității școlare.

Johann Friedrich Herbart (sec. XX)

• Etapa de clarificare a cunoștințelor
• Asocierea ideilor noi cu cele vechi
• Generalizarea ideilor principale, definițiilor și conceptelor
• Tehnica aplicarea generalităților în situații noi

Ideea sistemică asupra lecției (C)

• Lecția este definită ca un sistem de acțiuni educative structurate pentru realizarea unor obiective didactice prestabilite.
• Robert Gagne consideră lecția o unitate logică și psihologică, definind evenimentele lectiei.

Succesiune de schimbări în modul de lucru (D)

• Demersul instructiv-educativ într-o lecție este o succesiune de schimbări în modul de lucru al profesorului și elevilor, cu intenția de a produce învățare dorită.

Captarea atenției (2)

• Aplică apelul la motivația elevilor prin trezirea unor interese specifice și utilizarea materialelor ilustrative cum ar fi imagini, scheme și filme
• Varietatea stimulilor și alternanța procedeelor

Comunicarea subiectului si a obiectivelor (3)

• Elevii vor cunoaște performanțele pe care le vor atinge în lecție.
• Elevul trebuie să știe ce se așteaptă de la el în lecție.

Reactualizarea cunoștințelor anterioare (4)

• Profesorul reactivează ideile ancoră, deprinderile intelectuale implicate, materialul anterior.
• Actualizarea selectivă a datelor utile, semnificative,
• Introducerea elementelor esentiale

Prezentarea materialului stimul, a noului conținut (5)

• Conținutul informational îndeplinește un rol stimul.
• Modalitatea de organizare și transmitere a noului conținut se prezintă diferit, în funcție de ce se învață și de performanțele așteptate.
• Modalități de prezentare (acțională, iconică, simbolică) sunt utilizabile pentru prezentarea materialului nou.

Modalități de prezentare a noului conținut

• Prezentarea acțională (materialul nou examinat direct prin intermediul simțurilor)
• Prezentarea iconică (prin intermediul imaginii)
• Prezentarea simbolică (prin intermediul limbajului și a altor semne convenționale)

Recomandări (14)

• Respectarea legităților psihologice ale învățării prin asocierea stimul-răspuns, întărirea răspunsurilor corecte ale elevilor.
• Învățarea conceptelor să fie susținută de prezentarea unor variații de exemple.
• Recurgerea la strategii inductive și deductive, în funcție de necesități.

Dirijarea învățării (6)

• Include toate intervențiile profesorului menite să-l orienteze și angajeze pe elev în realizarea învățării.
• Modalități de realizare: combinații de întrebări, sugestii indirecte, instrucțiuni scrise (ex: fişe de lucru).

Asigurarea conexiunii inverse (feed-back) (7)

• Corectare (ameliorare)
• Solicitude
• Feedback-ul (confirmare/infirmare)
• Răspuns

Obținerea performanței (8)

• Raportarea performanțelor demonstrate de elevi, la obiectivele educaționale fixate.
• Rezolvarea unor situații de învățare pentru a asigura o performanță durabilă a elevului.

Intensificarea retenției și realizarea transferului (9, 10)

• Fixarea, consolidarea, transferul cunoștințelor se realizează prin diverse procedee.
• Repetiția elementelor esențiale, exerciții diferențiate, extinderea cunoștințelor la situații noi.

Evaluarea propriu-zisă (11)

• Raportarea rezultatelor obținute de elevi la obiectivele operaționale stabilite.
• Presupune măsurarea cât mai rigurosă a rezultatelor învățării și aprecierea.

Pentru elevi (20)

• Evaluarea ritmică / conştientizarea criteriilor / obişnuieşte activitatea sistematică / autoevaluare obiectivă.

Încheierea activități (12)

• Aprecierile privind comportamentul elevilor dezirabile sau indezirabile observate de educator în cadrul orei.

Caracteristici lectiei (22)

• Lecția se raportează la un scop bine determinat și operaționalizabil în obiective operationale.
• Lectia este un element de sistem.
• Lectia este un element al disciplinei respective, In cadrul lecţiei sunt utilizate strategii didactice adecvate scopului propus.

Tipologia lecției (23)

• Varietate de puncte de vedere cu privire la criteriile de analiză și tipologizare ale lecției.
• Specialistii utilizează criteriul sarcinii didactice fundamentale.

Tipuri de lecții (24)

• Lecții de dobândire a cunoștințelor
• Lecții de evaluare
• Lecții de consolidare
• Lecții de formare a priceperilor și deprinderilor

Secvențele de lecție (25)

• Categoria I: Secvențe obligatorii (organizare învățare, enunțare scop, încheiere)
• Categoria II: Secvențe majore (prezentare conținut, actualizare, dirijare învățare, evaluare propriu-zisă)
• Categoria III: Secvențe opționale (captare atenție, intensificare transfer, asigurare performanță) - pot fi incluse în afara lecției

Alternative ale lecției (26-29)

• Activități didactice desfășurate în școală (în afara orelor de clasă), acțiuni în colaborare cu alte instituții, activități extrașcolare.
• Planul Dalton (laboratoare disciplinare), Sistemul Winnetka (alternanță activități școlare, activități individuale extrașcolare), Metoda centrelor de interes (asociere discipline grupuri teme complexe)
• Metoda proiectelor (instruire elevi proiecte individuale sau în echipă), Sistemul Mannheim (clase separate după nivelul intelectual), Sistemul monitorial (învățare prin elevi mai pregătiți), Sistemul tutorial (îmbinare individual/echipe), Sistemul modular (împărțirea materiei în secvențe), Sistemul Dottrens (învățare individuală prin fișe de lucru)

La începutul/la finalul unui capitol (27)

• Activități alternative pot fi organizate la începutul unui capitol (activități introductive, familiarizare, explorare).
• Incheierea unei teme (activități de consolidare, aplicare, valorificare)