Terminologie Ocluzală: Centric, Planul Frankfurt, Malocluzie

Centric Larg (Wide Centric)

• Glisarea din PIM (Poziția de Intercuspidare Maximă) în lateralitate, eliberată în centric, oferind libertate în centric.

Planul Frankfurt

• Un plan orizontal de referință care se întinde de la punctele antropometrice porion și orbitale sau nivelul condilului.
• Arcul facial este orientat pe baza acestui plan.

Malocluzia Acută

• O modificare bruscă a contactelor ocluzale, fără intervenția medicului.
• Cauza este o disfuncție musculară sau articulară care provoacă o alterare bruscă în relația dintre componentele articulare.

Point Centric

• PIM coincide cu ORC (Ocluzia de Relație Centrică).
• Mandibula nu alunecă din RC în PIM.
• PIM coincide cu ORC la 13% din pacienți, frecvent la edentatul total stereotip.
• Asigură stabilitate ortopedică prin stabilitatea ocluzală și articulară.

Testul Antropometric cu Ocluzometrul Willis

• Măsoară DVO (Dimensiunea Verticală de Ocluzie) când dinții sunt în ocluzie.
• Reprezintă etajul inferior al feței.
• Se măsoară între punctele de reper subnazal și gnathion în PIM.
• DVO este diminuată în edentația totală și în edentații parțiale întinse.
• DVO exagerată se întâlnește în cazul restaurărilor protetice incorecte.
• Poate fi măsurată prin metoda fonetică sau prin determinarea poziției de postură a mandibulei.

Mock-up

• Transferarea în cavitatea bucală a wax-up-ului cu ajutorul unui conformator și a rășinii compozit foto.
• Scopul este refacerea ocluziei funcționale și echilibrarea contactelor ocluzale.

Mialgia

• Durerea resimțită în țesutul muscular, care poate crește în intensitate în funcție de mișcările mușchiului.
• Simptomele asociate includ fatigabilitate și hipotonicitate musculară.

Long Centric

• Alunecarea anterioară în plan medio-sagital a mandibulei din ORC în PIM.
• Instabilitatea ocluzală în RC determină alunecare în PIM.
• Long centric presupune o ușoară glisare din PIM în ORC, fiziologic 0.3-1.3 mm, conform teoriei ocluziei mutuale.
• Bine tolerată de SSG când are valori mai mici de 2 mm.

Wax-up Diagnostic

• În această etapă, estetica și funcționalitatea sunt optimizate pentru a determina obiectivul tratamentului.
• Modelele sunt montate în articulator (în ORC sau PIM) și reglate în funcție de situația înregistrată în mișcările dinamice.
• Se reglează valorile unghiului Bennett și a pantei tuberculului articular.

Translația

• Mișcări de dinamică în care pacientul rămâne relaxat.
• Include relaxarea pacientului, fixarea capului, plasarea policelelor pe suprafața ocluzală inferioară, și cuprinderea corpului mandibulei cu celelalte degete.
• Mișcări pasive de propulsie/lateralitate.
• Translația este o mișcare în care fiecare punct al obiectului are aceeași direcție și viteză.
• În sistemul masticator, apare când mandibula se mișcă anterior, ca în protruzie.

DVO (Dimensiunea Verticală de Ocluzie)

• Se măsoară cu ocluzometrul Willis al etajului inferior, cu punctele antropometrice subnazal și gnathion.
• Determinarea se poate face prin metoda fonetică sau posturală.
• Este diminuată în edentația totală și în edentații parțiale extinse.
• DVO exagerată în cazul restaurărilor protetice incorecte.

Semne Odonto-Parodontale ale Disfuncției Ocluzale

• Trauma primară reversibilă include fremitus, odontalgie, migrarea dinților.
• Trauma secundară ireversibilă include fațete de uzură, abfracții, fisuri de smalț.
• Patologii parodontale incapabile să preia forțele ocluzale fiziologice aplicate pe dinte.

Cuspizii de Ghidaj

• Pasivi sau secundari: cuspizii linguali mandibulari și cuspizii vestibulari maxilari.
• Rolul este de a ghida mandibula spre PIM, protejând părțile moi și ajutând la plasarea alimentelor pe tabla ocluzală.

Arcul Facial

• Are un cadru metalic în formă de U, balama, olivere auriculare, suport nazal, furculiță ocluzală.
• Rolul este de a transfera date despre poziția maxilarului față de craniu și a mandibulei față de maxilar în simulator.
• Se orientează în funcție de planul Frankfurt sau Camper.

Șina de Relaxare Musculară Maxilară

• Avantaje: Gutieră din material termo-plastic, folosită în bruxism pentru tratarea provizorie a disfuncțiilor musculare sau articulare și eliminarea discromiilor ocluzale.

Ocluzia Specifică

• Presupune evaluarea RC (Relației Centrice) și a PIM, a protruziei și laterotruziei.

Fremitus

• Toată forța se concentrează asupra unui singur dinte.
• Este o vibrație anormală a unui dinte care realizează un contact prematur în PIM, cu vibrarea și mobilitatea dintelui.
• Un semn al disfuncției ocluzale, trauma primară reversibilă.

Devierea

• Deschiderea cavității bucale în baionetă.
• Abaterea punctului interincisiv inferior de la linia mediană dispare pe măsură ce crește amplitudinea deschiderii.
• Apare când discul articular este dislocat reductibil anterior de condil.

Bruxismul

• O parafuncție care constă în scrâșnirea/încleștarea dinților.
• Bruxismul prezent în momentul examinării pacientului nu constituie un antecedent.
• Diagnosticat prin analiza fațetelor de atriție, depistarea amprentelor dinților pe limbă/obraji, test de provocare pozitiv.
• Transformarea unei fațete lucioase de atriție într-una mată cu acid maleic, iar revenirea la lucios după 48h indică bruxism activ.
• Efectele asupra SSG includ amplitudine și frecvență variabilă, hipersensibilitate dentară-parodontală și inflamație pulpară.

Functiile aparatului dento-maxilar:

• Masticatia, deglutitia, fonetica, estetica.

Von Spee

• Este o curbă care se întinde de la nivelul cuspidului vestibular al primului premolar inferior până la nivelul suprafeței ocluzale a ultimului molar inferior.
• Exagerată (determină interferențe) în protruzie.
• Mandibula este concavă.
• Maxilarul este convex în jos.
• Adâncimea acestei curbe este de 1-3 mm, la nivelul primului molar inferior.
• Asigură dezocluzia dinților laterali în protruzie.
• Preluarea și transmiterea forțelor masticatorii către fețele ocluzale.

Supradimensionarea DVO

• Absența armoniei faciale.
• Buzele se ating cu dificultate.
• Fața este crispata/inexpresivă.
• Tulburări de fonație cuvinte cu: M, P, B, F, V.
• Dificultăți de masticație/deglutiție.
• Suprimarea spațiului de inocluzie fiziologică, oboseală/spasm muscular.

Principii endobucale în echilibrarea ocluzală

• Nu se reduc vârfurile cuspizilor de sprijin.
• Se preferă șlefuirea versanților cuspizilor de ghidaj.
• Se conservă cuspizii de sprijin, cu excepția contactelor premature și a interferențelor.

Relația Centrică

• Poziția cea mai retruzivă și superioară pe care o pot ocupa condilii mandibulari în cavitatea glenoidă.
• Determinarea sa se realizează prin metoda bimanuală, unimanuală sau prin mini-planul retroincisiv.

Unghiul Bennett

• Definiție: unghiul format de traiectul condilului orbitant în laterotruzie cu planul medio-sagital.
• Rol: se reglează pe articulator pentru a verifica eventualele interferențe sau contacte premature în PIM și în dinamica interferențelor.
• Reglare: se setează valoarea de 0 grade și se deschide brațul articulatorului, se interpun cheile de ocluzie din mișcarea laterală, etc.

Abfracția

• Pierdere de substanță dură cauzată de aplicarea forțelor excentrice pe suprafețele ocluzale de natură necarioasă la nivel cervical.
• Se caracterizează prin pierderea smalțului și a dentinei sub formă de V.
• Poate fi localizată supra- sau subgingival, ducând la perforarea gingiei adiacente.

Relieful Pozitiv

• Creste, tuberculi, cuspizi.
• Relierul Negativ
• Santuri, fose, fosete, depresiuni, fisuri.

Planul Camper

• Plan de referință de la punctele antropometrice tragus și subnazale, formând un unghi de 10 grade cu planul Frankfurt.
• Folosit pentru stabilirea planului de orientare ocluzal.
• Se măsoară cu arcul facial.

Overjet

• Distanța în plan sagital de la marginile incizale superioare la fețele vestibulare inferioare.
• Se măsoară cu sonda parodontală (2-3 mm).

Overbite

• Supraacoperirea incisivilor centrali superiori de cei inferiori.
• Măsurată cu o sonda parodontală (normal= 2-3 mm).

Deflectarea

• Abaterea punctului interincisiv de la linia mediană se accentuează pe măsură ce amplitudinea de deschidere crește.

Bruxismul Activ

• Analiza fațetelor de atriție prin observarea amprentei dinților.
• Suprafața devine mată cu acid maleic 10%, apoi revine lucioasă după 48 de ore.
• Test de provocare pozitiv.

Cuspizii de Sprijin

• Reprezintă cuspizii maxilari palatinali și cei vestibulari mandibulari.
• Asigură stabilitatea ocluziei.
• Participă la fragmentarea și triturarea alimentelor, îndepărtarea acestora din spațiul interocluzal.
• Mențin stabilitatea DVO, a dimensiunii verticale de ocluzie, iar absența lor duce la prăbușirea DVO.
• Transmit forțele în axul lung al dinților.
• Intervin în contactele dento-dentare.
• Stabilizează mandibula prin stopuri centrice în PIM.
• Cuspidul vestibular mandibular are o importanță mai mare decât cel palatinal maxilar.

Stopuri Centrice

• Ansamblu de contacte dento-dentare antagoniste în PIM pentru menținerea DVO.
• Rol în funcționalitatea ATM.
• Ajută la triturarea alimentelor.
• Mențin DVO.
• Transmit solicitările ocluzale în axul lung al dinților laterali.

Artralgia

• Durere sau sensibilitate articulară declanșată la palpare sau în timpul mișcărilor funcționale ale ATM.
• Simptome: durere la nivelul ATM, zgomote articulare, excursii condiliene asimetrice, disfuncție artrogenă.
• Se depistează prin palparea pretragiană în poziție de postură, mișcări de deschidere/închidere.
• Artralgia poate fi apreciată cantitativ (fără durere, sensibilitate, durere, durere insuportabilă).

Wax-up

• Reprezintă prototipul restaurării finale prin modificarea cu ceară a modelului diagnostic, poate fi estetic sau funcțional.
• În mock-up-ul funcțional, modificările în ceară se fac pentru reechilibrarea ocluziei.
• Poate fi aditiv (adăugare de ceară) sau substractiv (șlefuire selectivă și adăugare de ceară).

Cracmentul

• Zgomot unic, de scurtă durată, cu valoare diagnostică în asociere cu durerea.
• Tipuri: cracment unic (la deschidere sau închidere, dislocare anterioară parțială a discului articular), cracment reciproc intermediar (dislocare anterioara reductibila discului), cracment dublu (produce acelasii grad de separare a arcadelor ca cel de inchidere).

Crepitații

• Zgomot aspru, multiplu, dat de frecarea a două suprafețe articulare neregulate, asociată cu modificări osteoartritice.
• Poziția de postură: poziția mandibulei față de baza craniului și maxilar, cu echilibru între tonusul mușchilor ridicatori și coborători, caracterizată prin spațiu de inocluzie fiziologică de 2-4 mm între arcadele dentare antagoniste.

Abraziunea

• Pierdere de substanță dură dentară printr-un proces mecanic neobișnuit, anormal, cauzat de obiceiuri vicioase, menținerea obiectelor între arcade, periuțe de dinți, regim alimentar dur.
• Nu este provocată de contacte ocluzale funcționale în static și dinamic.
• Efect abraziv asupra țesuturilor dure dentare îl pot avea și periuțele de dinți "hard".

Atritia

• Pierderea de substanță dură dentară prin contacte dento-dentare funcționale (masticție, deglutiție) sau nefuncționale (parafuncții).
• În situația fiziologică, este localizată pe marginile incizale sau suprafețele ocluzale ale dinților sau RPF.

Axiografia

• Metodă de înregistrare grafică a excursiilor condiliene care permite reprezentarea lor într-un sistem cartezian tridimensional.
• Utilă în evaluarea funcției articulare normale și pentru diagnosticul diferențial al DTM.
• Indicații: oricărui pacient cu tulburări funcționale ATM.
• Contraindicații: pacienții care acuză durere acută, deoarece durerea induce reflexe antalgice care falsifică rezultatele.
• Explorează excursiile condiliene în timpul masticației, deglutiției, fonației, bruxismului, deschiderii maxime, închiderii, lateralității și protruziei mandibulei.

Electromiografia

• Metodă de investigație paraclinică ce constă în captarea activității electrice a mușchilor scheletici.
• Două tipuri: detecție și stimulodetecție.

Manipularea Funcțională a Jocului Articular

• Test ce evaluează starea de sănătate a țesuturilor periarticulare.
• Medicul execută mișcări de translație, compresiune și tracțiune asupra mandibulei, implicit asupra condilului mandibular.
• În timpul manevrelor, pacientul nu trebuie să prezinte simptomatologie.

Acest text descrie concepte despre terminologia ocluzală. Acoperă aspecte precum Centric Larg, Planul Frankfurt, Malocluzia Acută, Point Centric și Testul Antropometric cu Ocluzometrul Willis. Sunt explicate relațiile ocluzale, planurile de referință și metodele de măsurare.