Sistemul respirator uman: anatomie și funcții

Sistemul Respirator

• Sistemul respirator este esențial pentru viața umană, asigurând schimbul de gaze între organism și aerul din atmosferă.

• Funcțiile sistemului respirator includ:

  • Asigurarea cu oxigen a organismului, vital pentru viața celulelor.
  • Eliminarea dioxidului de carbon rezultat din reacțiile metabolice.

• Sistemul respirator este compus din căile respiratorii și plămâni.

  • Căile respiratorii sunt extrapulmonare și intrapulmonare.
    • Căile respiratorii extrapulmonare includ: fosele nazale, cavitatea bucală, faringele și laringele.
    • Căile respiratorii intrapulmonare includ: arborele bronșic.
  • Plămânii sunt organele respiratorii principale.

Nasul si Fosele Nazale

• Nasul extern este o caracteristică specifică omului, marcaj al căilor respiratorii externe.
• Orificiile nazale sunt orientate în jos, determinând aerul inspirat să parcurgă un traseu mai lung, facilitând încălzirea și curățarea acestuia.
• Fosele nazale sunt căptușite cu mucoasa nazală, formată din mucoasa respiratorie și mucoasa olfactivă.
  • Mucoasa respiratorie secretă mucus care captează praful, bacteriile, virușii și impuritățile din aer.
  • Mucusul și particulele străine sunt eliminate prin mișcări vibratorii ale cililor.

Cavitatea Bucală

• Cavitatea bucală are funcții atât digestive, cât și respiratorii.
  • Funcția digestivă implică masticația și formarea bolului alimentar.
  • Funcția respiratorie este limitată, lipsind structurile specializate pentru încălzirea și umidificarea aerului.

Faringele

• Faringele este un organ tubular, cu formă de pâlnie, important pentru trecerea atât a alimentelor, cât și a aerului.

Laringele

• Laringele este un organ tubular cu funcții respiratorii și de fonație.
  • Mucoasa respiratorie formează două perechi de plici orizontale, numite corzi vocale.
    • Corzile vocale false sunt lipsite de mușchi și ligamente.
    • Corzile vocale adevărate, mai groase și cu mușchi, sunt implicate în fonație.
  • Trecerea aerului prin laringe determină vibrația coardelor vocale, producând sunete.
  • Grota laringiană, zonă sensibilă, declanșează reflexul de tuse la pătrunderea corpurilor străine.

Traheea

• Traheea este o conductă aeriană formată din 16-20 de inele cartilaginoase incomplete, conectate prin ligamente fibroase.
  • Inelele cartilaginoase se deschid spre esofag, permitând extinderea lui în timpul înghițirii.
  • Mucusul produs de celulele epiteliale ale traheei reține particulele solide și bacteriile, fiind transportat spre laringe prin mișcări ondulatorii.

Arborele Bronșic

• Traheea se împarte în două bronhii principale: bronhia dreaptă și bronhia stângă.
  • Bronhia dreaptă ajunge la plămânul drept.
  • Bronhia stângă ajunge la plămânul stâng.
• Fiecare bronhie principală se împarte în:
  • Bronhii lobare.
  • Bronhii segmentare.
  • Bronhiole.
• Plămânul drept are 3 bronhii lobare, 10 bronhii segmentare și 509 bronhiole.
• Plămânul stâng are 2 bronhii lobare, 9 bronhii segmentare și 450 bronhiole.

Plămânii

• Plămânii sunt organele respiratorii principale, cu formă de con, acoperiți de pleura viscerală.
  • Culoarea plămânilor variază în funcție de vârstă și factori precum fumatul și poluarea.
  • Fiecare plămân cântărește aproximativ 700 de grame și are o consistență elastică.
  • Fața externă a plămânilor este convexă și se conectează cu coastele, iar fața internă este plană și interacționează cu organele din mediastin.
  • Fața externă posedă șanțuri care împart plămânul drept în 3 lobi și plămânul stâng în 2 lobi.
  • Fața internă prezintă hilul pulmonar, prin care trec vase sangvine, nervi și bronhia principală.
• Plămânii sunt compuși din parenchim, împărțit în lobi.
  • Plămânul drept este împărțit în lobul superior, lobul mijlociu și lobul inferior.
  • Plămânul stâng este împărțit în lobul superior și lobul inferior.
• Lobii plămânilor sunt formați din segmente pulmonare.
  • Plămânul stâng conține 9 segmente.
  • Plămânul drept conține 10 segmente.
• Fiecare lobul pulmonar începe cu o bronhiolă intralobulară, care se ramifică în bronhiole respiratorii și se termină în alveole pulmonare.

Alveolele Pulmonare

• Alveolele pulmonare sunt unitatea structurală și funcțională a plămânilor.
  • Au o suprafață vastă (aproximativ 100 mp), echivalentă cu a unui teren de tenis.
  • Au un volum de aproximativ 6 litri.
  • Pereții alveolelor sunt extrem de subțiri (aproximativ 0,2 micrometri).
  • Pereții alveolari sunt elastici și rezistenți.
  • Alveolele se dilată și se contractă de aproximativ 20.000 de ori pe zi.
  • Sunt înconjurate de capilare sangvine, prin care circulă aproximativ 5 litri de sânge pe minut.
  • Schimbul de gaze se realizează la nivelul alveolelor pulmonare, între aer și sânge.

Îmbătrânirea Plămânilor

• Numărul alveolelor pulmonare scade cu aproximativ 4% pe deceniu odată cu înaintarea în vârstă.
• Alveolele devin mai puțin elastice, mai mici și mai puțin voluminoase.
• Conțin mai puține capilare, afectând schimbul de gaze.
• Îmbătrânirea plămânilor duce la:
  • Reducerea dimensiunii toracelui.
  • Modificări ale coloanei vertebrale (cifoză, lordoză, scolioză).
  • Scăderea volumului inhalator, cauzând dificultăți respiratorii, somnolență și încetinirea metabolismului.

Efectele Fumatului

• Fumatul afectează grav sistemul respirator:
  • Provoacă cicatrizarea bronhiilor.
  • Cauzează bronșită cronică și emfizem pulmonar.
  • Împiedică aportul corespunzător de oxigen în sânge, contribuind la ateroscleroză.
• Fumatul pasiv la copii și adolescenți prezintă riscuri crescute:
  • Deces precoce.
  • Astm bronșic și alte afecțiuni respiratorii cronice.
  • Infecții acute ale tractului respirator inferior.
  • Scăderea funcției pulmonare.
  • Otită medie.
  • Cancer.
  • Complicații postoperatorii.

Măsuri de Protecție

• Evitarea locurilor unde se fumează.
• Interzicerea fumatului în spațiile private.
• Interzicerea fumatului în mașini, chiar și cu geamurile deschise.
• Susținerea legislației anti-fumat în spațiile publice.

Curiozități

• Respirația pe gură este principalul factor care contribuie la sforăit la copii.
• Oamenii își schimbă de obicei partea de dormit pentru a echilibra respirația prin cele două nări, aproximativ la fiecare 30 de minute.
• Respirația pe nas este procesul de purificare în 4 etape. Respirația pe gură ocolește aceste etape, contribuind la durerile în gât, amigdalite și otite.
• Plămânii au o suprafață asemănătoare unui teren de tenis.
• Plămânii conțin aproximativ 300 de milioane de alveole cu un diametru de aproximativ 0,32 mm.

Acest material prezintă sistemul respirator uman, cu accent pe rolul său vital în schimbul de gaze. Sunt descrise componentele principale precum căile respiratorii (extrapulmonare și intrapulmonare) și plămânii, alături de funcțiile lor esențiale.