Semiologie Aparatului Renourinar

Sângele apare doar la începutul micțiunii, în primul pahar. Indicația este o problemă la nivelul prostatei sau ureirei.

Sângele apare la sfârșitul micțiunii, în cel de-al treilea pahar. Indicația este o problemă la nivelul vezicii urinare.

Sângele apare pe tot parcursul micțiunii, în toate cele trei pahare. Indicația este o problemă la nivelul rinichilor, bazinetului sau ureterelor.

Hematuria poate fi asociată cu durere (și disurie) în cazurile de infecții urinare, calculi renali sau traume.

Hematuria poate apărea fără durere în cazuri de tumori renale, vezicale sau diateze hemoragice.

Hematuria poate fi confundată cu sângerare vaginală sau anorectală.

Cauzele hematuriei pot fi atât boli ale sistemului renal, cât și boli ale sistemului urinar.

Analiza clinică a caracterelor hematuriei și a simptomelor însoțitoare este esențială pentru diagnosticul etiologic.

Infecții acute cu streptococi, cum ar fi scarlatina, erizipelul și faringitele, pot duce la o complicație serioasă numită glomerulonerită acută difuză postinfecțioasă, care afectează rinichii.

Infecții cronice, precum tuberculoza renală, sifilisul și malaria, pot duce în timp la amiloidoză renală, o afecțiune care afectează funcția rinichilor.

Hipertensiunea arterială esențială (HTA) poate provoca complicații la nivel renal, cum ar fi nefroangioscleroză benignă sau malignă.

Bolile autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, poliarterita nodoasă și poliartrita reumatoidă, pot afecta rinichii prin mecanisme imune.

Hemopatiile maligne, precum mielomul și limfoamele, pot afecta rinichii prin determinări secundare la nivel renal.

Diabetul zaharat poate provoca nefropatie diabetică, o afecțiune care afectează grav rinichii, ducând la sindrom nefrotic.

Utilizarea de medicamente precum analgezice (nefropatia fenacetinică), citostatice, rifampicina, antibiotice aminoglicozidice, etc., pot afecta rinichii.

Transfuziile cu sânge incompatibil pot provoca insuficiență renală acută prin precipitarea hemoglobinei în tubii renali.

Incontinenţa urinară fără pierdere de fecale. Poate fi cauzată de afecțiuni precum prostatismul, prolapsul uterin, infecțiile tractului urinar sau slăbirea musculaturii planșeului pelvin.

Incontinența urinară și de fecale, asociată adesea cu vezica “neurogenă” (leziuni ale sistemului nervos), crize epileptice, demență, depresie severă sau impactanțe fecale.

Micțiunea involuntară nocturnă. Apare mai frecvent la copii cu tulburări emoționale, fără anomalii psihice sau fizice.

Creșterea diurezei peste 2-3 l/24 ore. Poate fi tranzitorie sau permanentă.

Poliuria cauzată de o afecțiune medicală specifică (glomerulonefrita acută, IRA, boli infecțioase etc.)

Poliurie caracterizată prin urină cu osmolaritate mai mică decât cea plasmatică. Exemple: diabet insipid, potomanie, insuficiență renală

Poliurie caracterizată prin urină cu osmolaritate similară cu cea plasmatică. Exemple: diabet zaharat, IRC, reluarea diurezei în IRA

Incapacitatea rinichiului de a concentra normal urina. Un mecanism compensator în insuficiența renală cronică.

O tehnică de palpare a rinichiului care se realizează cu două mâini, una anterior și una posterior, în timp ce pacientul respiră adânc. Mâna anterioară apasă pe abdomen, iar mâna posterioară apasă pe rinichi pe partea lombară. Această tehnică permite identificarea mărimii, formei și mobilității rinichiului.

O tehnică de palpare a rinichiului similară cu tehnica Guyon, dar cu pacientul în poziție culcat pe o parte. Această tehnică poate fi mai comodă pentru pacient.

O tehnică de palpare a rinichiului cu o singură mână, prin care rinichiul este prins între police și degetul arătător. Această tehnică este mai utilă la pacienții slabi sau la copii.

Inflamația rinichilor, de obicei cauzată de o infecție bacteriană.

Diureza excesivă (10-30 l/zi) cu urină diluată, densitate scăzută și fără sediment, caracterizată de o sete intensă nesatisfăcută. Cauzată de lipsa hormonului antidiuretic (ADH), care afectează reabsorbția apei în rinichi.

O afecțiune care afectează rinichii și implică prezența unor chisturi multiple în țesutul renal.

Un tip de tumoră renală care afectează de obicei copiii. Poate fi palpabilă, având o dimensiune mare.

O formă de diabet insipid cauzată de o afectare genetică a receptorului hormonului antidiuretic, care reduce capacitatea rinichilor de a concentra urina.

Un tip de tumoră renală care afectează adulții. Poate fi palpabilă, având o dimensiune mare.

Diureza crescută (3-6 l/zi) cu densitate crescută, asociată cu diabet zaharat dezechilibrat, caracterizată de prezența glucozei în urină (glicozurie).

O afecțiune caracterizată prin colectarea de urină în rinichi, de obicei cauzată de o obstrucție a căilor urinare.

Diureza scăzută sub 50 ml/24 h, sau absența ei completă. Poate fi cauzată de insuficiență renală acută (IRA) sau cronică terminală.

O formă de anurie unde urina este produsă la nivelul rinichilor, dar nu poate fi eliminată din cauza unei obstrucții a căilor urinare.

Oliguria cu densitate crescută a urinei. Poate fi cauzată de deshidratare, insuficiență cardiacă, ciroză hepatică sau alte afecțiuni.

Oliguria cu densitate scăzută a urinei, întâlnită în insuficiența renală acută (IRA) sau cronică (IRC).

Măsurarea concentrației totale a particulelor dizolvate într-un volum de lichid. Se exprimă în miliosmoli pe litru (mOsm/L).

O măsură a capacității rinichilor de a concentra urina. Se evaluează prin analiza densității urinare.

Diferența dintre osmolaritatea plasmatică calculată și cea determinată. Arată prezența unor substanțe osmotic active în sânge.

Starea de dezechilibru între acizii și bazele din organism, care poate fi modificată prin schimbări ale pH-ului.

O metodă de analiză a echilibrului acido-bazic, utilizând o probă de sânge arterial.

Un test care evaluează capacitatea rinichilor de a excreta substanțele în exces și de a reabsorbi apa necesară.

O măsură a dezechilibrului acido-bazic, exprimată în miliechivalenți pe litru (mEq/L).

O stare caracterizată prin scăderea pH-ului sanguin sub valoarea normală de 7,40.