Registre contabile si obligatii legale

Bugetul asigurărilor sociale de stat este un instrument financiar care colectează resurse financiare obligatorii sub formă de contribuții, destinate finanțării serviciilor sociale.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este distinct de la bugetul de stat din 1991, ceea ce înseamnă că fondurile colectate se utilizează exclusiv pentru a finanța programe sociale.

Deficit bugetar înseamnă că cheltuielile depășesc veniturile, iar bugetul asigurărilor sociale de stat este susținut de transferuri de la bugetul de stat.

Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) administrează sistemul public de pensii și plătește pensiile și alte prestații, precum indemnizații pentru accidente de muncă.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) se ocupă de protejarea asiguraților în caz de boală sau accident, asigurând accesul la asistenta medicala.

Contributivitatea înseamnă că asigurările sociale sunt finanțate cu contribuții de la salariați și angajatori, iar solidaritatea implică sprijinul solid al societății pentru a răspunde nevoilor sociale.

Prin principiul universalității, toate veniturile și cheltuielile sunt incluse în buget, indiferent de destinația lor.

Bugetul este transparent și public, dezbătut în mod public înainte de aprobare și publicat în Monitorul Oficial.

Sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice, indiferent de forma de organizare sau de dreptul sub care funcționează.

Înregistrează toate tranzacțiile financiare ale companiei într-o ordine cronologică.

Prezintă o imagine de ansamblu a activelor, datoriilor și capitalului propriu ale companiei la un moment dat.

Un registru care reflectă soldul conturilor, rezumând informațiile din celelalte registre contabile.

Sunt specifice anumitor tipuri de societăți comerciale și sunt definite de legislația specifică.

Exemple: registrul acționarilor, registrul ședințelor adunărilor generale, registrul ședințelor Consiliului de Administrație.

Pot fi ținute opțional de către companii, în funcție de nevoile lor specifice.

Exemple: registrul de corespondență, registrul de intrare și ieșire a mărfurilor dintr-un depozit, registrul sconturilor.

Un document financiar care prezintă resursele (active) și sursele de finanțare (pasive) ale unei societăți la o anumită dată.

Instrumentele folosite de o societate pentru a-și realiza activitatea, de exemplu, echipamente, clădiri, bani.

Sursele de finanțare a activelor, inclusiv capitalurile proprii și datoriile.

Reprezintă investiția proprietarilor în societate.

Banii pe care o societate îi datorează altor entități, de exemplu băncilor, furnizorilor.

Un document contabil care verifică exactitatea înregistrărilor contabile.

Standardele contabile folosite de companiile listate în SUA.

Autoritatea care supraveghează piața de capital în SUA.

Reprezintă diferența pozitivă dintre veniturile și cheltuielile unei companii la finalul unui exercițiu financiar.

Este adaosul pe care un comerciant îl adaugă la costul de achiziție al materiilor prime pentru a stabili prețul de vânzare.

Profitul obținut într-un exercițiu financiar înainte de impozitare.

Profitul rămas după plata impozitului pe profit.

Repartizarea profitului net fiscal rămas după prelevările obligatorii se face de către Adunarea Generală a Asociaților.

Important pentru determinarea impozitului pe profit, a dividendelor distribuite și a valorii capitalurilor proprii.

Pierderea este diferența negativă dintre venituri și cheltuieli, iar profitul este diferența pozitivă.

Controlul financiar al organelor fiscale nu trebuie sa fie un scop in sine, ci sa ajute la stabilirea corecta a sarcinilor fiscale.

Sancționarea unor fapte fără impact asupra sarcinii fiscale poate genera abuz administrativ.

Controlul preventiv are scopul de a preveni erorile înainte de apariția lor.

Controlul concomitent monitorizează operațiunile în timp real, pentru corectarea erorilor din mers.

Controlul ulterior verifică dacă operațiunile au respectat normele, pentru a se lua măsuri de remediere sau sancționare.

Controlul intern este efectuat de personalul din cadrul entității verificate.

Controlul extern este realizat de experți independenți, cu atribuții legale de verificare.

Controlul de legalitate analizează conformitatea operațiunilor cu normele legale.

Ansamblul de forme de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace. Include structuri organizatorice, metode și proceduri.

Controlul preventiv este o verificare ex ante, înainte de derularea operațiunilor, iar controlul intern este o verificare ex post, după derularea operațiunilor.

Minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activități, cu menținerea calității corespunzătoare a acestor rezultate

Maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate

Gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și raportul efectul proiectat - rezultat efectiv al activității respective.

Activitate funcțională, independentă și obiectivă, de asigurare și consiliere, concepută să adauge valoare și să îmbunătățească activitățile entității publice.

Obiectivele controlului intern

O triadă care reflectă cele trei elemente esențiale ale controlului intern: economicitate, eficiență și eficacitate.