Reacții de identificare ale aminoacizilor

Reacția cu ninhidrina este o reacție generală de identificare a aminoacizilor. Aceasta implică reacția aminoacizilor cu ninhidrina (hidratul tricetohidrindenului), rezultând formarea unui compus colorat în albastru-violet. Prolina și hidroxiprolina formează compuși galbeni, respectiv portocalii.

Aminoacizii formează săruri complexe colorate (chelați) cu ionii metalelor tranziționale, precum cuprul. Această reacție se datorează electronilor neparticipanți de la azotul aminoacizilor. Cu cuprul, se formează un complex de colorație albastră.

Acidul azotos (HNO2) poate provoca dezaminarea aminoacizilor, eliberând azot. Această dezaminare este utilizată pentru identificarea și analiza cantitativă a aminoacizilor.

Reacția xantoproteică este specifică pentru aminoacizii cu caracter aromatic. Acești aminoacizi se nitrează prin încălzire cu HNO3 concentrat, formând nitroderivați galbeni.

Această reacție implică cuplarea aminoacizilor aromatici (tirozina, histidina) cu acidul diazobenzensulfonic, dând naștere la compuși azoici de culoare roșie. Acidul diazobenzen-sulfonic se obține prin tratarea acidului sulfanilic cu acid azotos.

Triptofanul se condensează cu aldehidele în mediu acid, formând compuși colorați.

Reacția Hopkins-Cole implică tratarea triptofanului cu acid glioxilic în mediu acid, rezultând un compus inelar de culoare violet.

Reacția cu clorura de benzil implică adiția unei molecule de clorura de benzil la aminoacid, formând un complex insolubil.

Reacția cu o soluție alcalină de hidroxid diaminoargentic (azotat de argint amoniacal) care reduce argintul din azotat la argint metalic, formând o oglindă de argint pe peretele vasului.

Reacție chimică în care o monozaharidă reacționează cu fenilhidrazina pentru a forma o osazonă, o substanță solidă cu o structură cristalină specifică.

Testul care identifică prezența cetozelor prin reacția cu rezorcină în soluție acidă, formând o culoare roșie intensă.

Test care identifică galactoza prin reacția cu acid nitric, rezultând formarea acidului mucic.

Reacția dintre o dizaharidă reducătoare și fenilhidrazina, la cald, în prezența acidului acetic, care formează o osazonă cu structură cristalină specifică.

O reacție caracteristică a amidonului, unde interacționează cu iodul, formând o culoare albastră intensă, care dispare la cald și reapare la rece.

O reacție specifică pentru glicogen, unde interacționează cu iodul, formând o culoare roșu-brună, deși unele specii moleculare pot să nu se coloreze.

Tioaminoacizii (cisteină, cistină, metionină) pot fi identificați prin încălzirea lor în mediu puternic alcalin. Sulful din acești aminoacizi se eliberează sub formă de ioni S^2-^ care pot fi identificați ca sulfură de plumb (precipitat negru).

Reacția biuretului este o reacție specifică pentru identificarea proteinelor. Grupările peptidice (-CO-NH) din proteine reacționează cu ionii Cu^2+^ în mediu puternic alcalin, formând un compus colorat în violet.

Prin tratare cu baze tari (alcalii concentrați), monozaharidele se descompun, formând rașini brune cu miros de caramel.

Testul Molisch este o reacție generală de identificare a monozaharidelor. Monosaharidele, prin tratare cu acid sulfuric concentrat, formează furfurol sau hidroximetilfurfurol, care reacționează cu α-naftol, formând un compus colorat roșu-violet.

Reacțiile de reducere demonstrează puterea reducătoare a monozaharidelor. Ozele reduc ionii Cu^2+^ în mediu alcalin la Cu^+^ cu formare de oxid cupros (Cu2O), un precipitat de culoare roșie-cărămizie.

Testul Benedict este o variantă a testului Fehling. Testul Benedict este mai sensibil și stabil. Cantitatea precipitatului și intensitatea culorii sunt direct proporționale cu concentrația glucidului reducător.

Aldozele, în mediu alcalin, reduc acidul picric (galben) la acid picramic (portocaliu).