Reacții de identificare aminoacizi și glucide PDF

***REACȚII DE IDENTIFICARE ALE AMINOACIZILOR ȘI PROTEINELOR*** A. ***Reacţii generale de identificare ale aminoacizilor*** ***a. Reacţia cu ninhidrina*** Aminoacizii formează cu ninhidrina (hidratul tricetohidrindenului) un compus colorat în albastru--violet. Fac excepţie prolina şi hidroxiproli...

***REACȚII DE IDENTIFICARE ALE AMINOACIZILOR ȘI PROTEINELOR*** A. ***Reacţii generale de identificare ale aminoacizilor*** ***a. Reacţia cu ninhidrina*** Aminoacizii formează cu ninhidrina (hidratul tricetohidrindenului) un compus colorat în albastru--violet. Fac excepţie prolina şi hidroxiprolina care dau un compus galben, respectiv portocaliu. ***b. Formarea de săruri complexe*** Aminoacizii formează cu ionii metalelor tranziţionale (Cu, Cr, Co, Mn) săruri complexe colorate (chelaţi), pe baza electronilor neparticipanţi de la azot (cu cuprul formează complex cu o colorație albastră). ###### **c. Dezaminarea cu acid azotos (are și caracter cantitativ)** Aminoacizii se dezaminează relativ uşor prin reacţia lor cu acidul azotos (HNO~2~). Acesta din urmă se obţine în mediu de reacţie dintr-o sare a sa şi acid acetic. Din reacţie se observă că pentru fiecare moleculă de aminoacid se eliberează o moleculă de azot. Determinând volumul de azot se poate stabili numărul de grupări aminice reactante. Reacţia poate fi utilizată pentru identificare dar şi pentru analiza cantitativă a aminoacizilor inclusiv pentru determinarea grupelor amino libere din proteine B. ***Reacţii speciale de identificare ale unor aminoacizi*** ***a. Reacţia xantoproteică*** Aminoacizii cu caracter aromatic pot fi nitraţi prin încălzire cu HNO~3~ concentrat, transformându-se în nitroderivaţii corespunzători, de culoare galbenă. Prin alcalinizare, nitroderivaţii trec în formele tautomere acinitro care, datorită structurilor chinoide, sunt coloraţi mai intens. Reacţia xantoproteică este dată cel mai uşor de tirozină şi mai greu de fenilalanină, triptofan sau histidină. ***b. Reacţia Pauli* *(cuplare cu sărurile de diazoniu*)** Aminoacizii cu caracter aromatic (tirozina, histidina) se cuplează cu acidul diazobenzensulfonic dând naştere la compuşi azoici de colorație roșie. Acidul diazobenzen-sulfonic se obţine prin tratarea acidului sulfanilic cu acid azotos. Acesta se obţine în mediu de reacţie prin tratarea unei sări a lui cu un acid. ###### **c. Reacţia triptofanului cu aldehidele** Triptofanul se condensează în mediu acid cu aldehidele dând compuşi coloraţi. ***Reacţia Hopkins-Cole:*** Triptofanul tratat cu acid glioxilic, în mediu acid, formează un compus (inel) de culoare violet. ###### **d. Recunoaşterea aminoacizilor cu sulf (tioaminoacizi)** Prin încălzire în mediu puternic alcalin, sulful din tioaminoacizi (cisteină, cistină, metionină) este eliberat sub formă de ioni S^2-^ care sunt identificaţi ca sulfură de plumb (precipitat negru). C. ***Reacții de identificare (culoare) ale proteinelor*** a. ***Reacţia biuretului*** La această reacţie, una dintre cele mai specifice reacţii de identificare a proteinelor, participă grupările peptidice (-CO-NH) prin care sunt reunite resturile aminoacizilor în orice lanţ polipeptidic. În mediu puternic alcalin, ionii Cu^2+^ sunt chelaţi, fiecare, cu patru astfel de grupări, rezultând compuşi coloraţi în violet b. ***Reacţia cu ninhidrina*** Proteinele dau cu ninhidrina coloraţii albastru-violet ca şi aminoacizii, datorită prezenţei în moleculele lor, sau eliberării după hidroliză, a grupărilor --CH(NH~2~) --COOH. ***REACȚII DE IDENTIFICARE ALE GLUCIDELOR*** A. ***Reacţii de identificare ale monozaharidelor*** ***A.1. Reacții generale de identificare ale monozaharidelor*** Principiu: prin tratarea monozaharidelor cu baze tari (alcalii concen­trate) acestea se descompun cu formarea de raşini brune cu miros de caramel. ***b. Testul Molisch*** Principiu: diferitele oze (pentoze, hexoze) prin tratare cu acid sulfuric con­cen­trat, formează furfurol sau hidroximetilfurfurol, care condensându-se cu α-naftol formează un compus (inel) colorat roşu-violet. ***c. Reacţii de reducere (care demonstrează puterea reducătoare a monozaharidelor)*** ***Testul Fehling*** -------------------- Principiu: în mediu alcalin, la cald, ozele reduc ionii Cu^2+^ din reac­tivul Fehling la Cu^+^ cu formare de oxid cupros (Cu~2~O) care este un pre­cipitat de culoare roşie-cărămizie. ***Testul Benedict (caracter cantitativ)*** ------------------------------------------- Principiu: Acest test este o modificare a testului Fehling şi prezintă avantajul unei sensibilităţi şi stabilităţi a produsului de reacţie mai ridicate. Cantitatea precipitatului și intensitatea culorii sunt direct proporționale cu concentrația glucidului reducător, respectiv în ordine crescătoare: colorație verzuie, galbenă și respectiv roșie. ***Reacţia cu acidul picric*** ------------------------------ Principiu: aldozele, în mediu alcalin, reduc acidul picric (colorat galben) la acid picramic (colorat portocaliu). ***Testul Tollens (al oglinzii de argint)*** Principiu: Monozaharidele reducătoare interacţionează cu o soluţie alcalină de hidroxid diaminoargentic (azotat de argint amoniacal). Argintul din azotat (sub formă de Ag^+^) este redus la argint metalic care aderă la peretele vasului sau se depune. ***b. Reacţia de condensare cu fenilhidrazina*** Prin tratarea monozaharidelor cu fenilhidrazină în soluţie alcoolică sau acetică, la rece se formează fenilhidrazone. Cu exces de fenilhidrazină, la cald, monozaharidele formează mai întîi fenilhidrazonele; acestea reacţionează mai departe cu fenilhidrazina formând osazone, care sunt vizibile la microscopul optic sub formă de cristale. Cetozele formează de asemenea osazone (prin intermediul fenilhidra­zonelor). Glucoza, manoza şi fructoza formează aceeaşi osazonă, respectiv cristale galbene aciculare. Cristalele osazonelor altor monozaharide sunt diferite; pe baza caracteristicilor acestora se pot recunoaşte diversele monozaharide. Glucosazona şi fructosazona se prezintă sub formă de cristale aciculare identice, deoarece glucoza şi fructoza sunt monozaharide epimere. ***c. Testul Seliwanoff- pentru cetoze (reactivul conține rezorcină adică 1,3 dihidroxibenzen)*** Principiu: cetozele reacţionează cu rezorcina (1,3 dihidroxibenzen) din reactivul Seliwanoff, la încălzire cu soluţie HCl, şi formează compuşi coloraţi în roşu intens. Aldozele nu dau aceasta reacţie*.* ***d. Testul acidului mucic (acidul galactaric)*** B. ***Reacţii generale de identificare ale dizaharidelor (pentru cele cu caracter reducător)*** ***B.2. Formarea de osazone*** Principiu: Dizaharidele cu caracter reducător reacţionează cu fenilhi­dra­zina în prezenţa acidului acetic, la cald, formând osazonele respective. Cristalele osazonelor sunt caracteristice diferitelor tipuri de dizaharide. Aceste caracteristici se stabilesc prin examinarea la microscop a cristalelor. Zaharoza nu dă această reacţie. C. ***Identificarea şi reacţii generale ale polizaharidelor (amidonului şi glicogenului)*** În prezenţa iodului soluţia de amidon se colorează în albastru, culoare care dispare la cald şi reapare la rece; această comportare se datorează faptului că iodul nu reacţionează cu amidonul ci este doar adsorbit de miceliile hidratate ale amilozei. Glicogenul în prezenţa iodului se colorează în roşu-brun (unele specii moleculare ale glicogenului nu se colorează cu iodul). **C.2. *Hidroliza amidonului şi identificarea compuşilor rezultaţi*** Principiu: Amidonul, în prezenţa acizilor minerali tari este hidrolizat până la glucoză. Pe parcursul reacţiei de hidroliză se formează produşi intermediari cu mase moleculare tot mai mici, numiţi dextrine. Aceste dextrine dau culori caracteristice în prezenţa iodului, astfel: amilodextrinele sunt violete, eritrodextrinele sunt roşii, flavodextrinele sunt galbene. Dacă reacţia de hidroliză a amidonului este totală, atunci proprietatea soluţiei de a se colora în albastru dispare; în schimb, apare proprietatea reducătoare a glucozei, care se poate pune în evidenţă prin reacţia Fehling.