Untitled Quiz

Prepararea amalgamelor dentare

• Metoda clasică (manuală):

  • Se utilizează mercur și pilitura în mojar.
  • Cantitatea de pilitură depinde de dimensiunea picăturii de mercur.
  • Se realizează amalgamarea cu pistilul, obținând o pastă cu plasticitate adecvată.
  • Dezavantaje:
    • Dozare inexactă a mercurului.
    • Plasticitate crescută din cauza cantității necontrolate de mercur

• Metoda modernă (mecanică):

  • Capsulele cu componente se introduc în mixere.
  • Amalgamarea se realizează conform instrucțiunilor producătorului.
  • Avantaje:
    • Dozare exactă.
    • Prevenirea contaminării materialelor, mediului și operatorilor.
    • Plasticitate controlată.
  • Dezavantaje:
    • Cantitate de amalgam mai mare decât necesară.
    • Preț ridicat.

Timpul de priză al amalgamelor dentare

• Tipul amalgamului:
  • Amalgame convenționale cu priză lentă.
  • Amalgame moderne cu priză rapidă.
• Proporția pilitură/mercur:
  • O concentrație mai mare de mercur (Hg) determină o priză mai lentă.
• Dimensiunea particulelor:
  • Particulele sferice duc la o priză rapidă.
• Durata preparării manuale:
  • Prepararea manuală determină o priză mai lentă.
• Presiunea de condensare:
  • Influențează timpul de priză.

Tehnica de lucru pentru amalgame dentare

• Materialele necesare:

  • Spatule bucale
  • Fuloare de amalgam
  • Portamalgame
  • Benzi metalice.

• Condiționarea cavității dentare:

  • Se aplică lacuri, lineri și obturații de bază pentru a bloca variațiile termice.

• Inserarea amalgamului:

  • Se prelevează amalgamul cu portamalgamul sau fuloarul.
  • Se condensează energetic cu fuloarul sferic pentru a elimina excesul de mercur și a umple toate detaliile cavității.
  • Se folosește matrice metalică susținută de portmatrice pentru a menține amalgamul.

• Proprietățile fizice ale amalgamelor:

  • Stabilitatea dimensională:

    • Faza inițială: Contracție datorată absorbției.
    • Faza a doua: Dilatare datorită formării fazelor ɣ1 și ɣ2.
    • Faza a treia: Contracție ușoară datorită particulelor de mercur neincorporate.
    • Factorii care influențează stabilitatea dimensională:
      • Compoziția aliajului
      • Dimensiunea particulelor
      • Proporția pilitură/mercur
      • Durata preparării
      • Condensarea în cavitatea dentară

  • Intervalul de la preparare la condensare: Ideal 3-3,5 minute.

  • Dilatarea tardivă (5-7 zile): Apare dacă amalgamul a fost contaminat cu apă în timpul preparării.

  • Dilatarea mercuroscopică: Dilatare de 1%.

  • Dilatarea termică: Determină separarea marginală datorită diferenței între dilatarea obturației dentare și a dintelui.

Proprietățile chimice ale amalgamelor

• Compoziția amalgamelor:

  • Argintul (Ag):
    • Crește duritatea, rezistența la compresiune și rezistența la coroziune.
    • Reduce proprietățile de fluaj.
  • Cuprul (Cu):
    • Crește duritatea și rezistența la compresiune.
    • Scade fluajul.
    • Elimină formarea fazei ɣ2.
  • Staniul (Sn):
    • Contribuie la formarea fazei ɣ2.
  • Zincul (Zn):
    • Mărește viteza de fuzionare și rezistența la coroziune.
    • Crește dilatarea amalgamului.

• Amalgame non ɣ2:

  • Avantajele:
    • Timp de priză crescut.
    • Rezistență mai mare la compresiune și la coroziune.
    • Etanșarea mai bună a obturațiilor.

• Tipuri de amalgame după forma particulelor:

  • Amalgame cu particule sferice:
    • Avantajele:
      • Suprafaţă mai netedă.
      • Timp de priză mai scurt.
      • Rezistență mai mare la compresiune.
      • Necesită o cantitate mai mică de mercur.
    • Dezavantajul:
      • Contracție mai mare în timpul prizei.
  • Amalgame cu particule mixte:
    • Avantajele:
      • Contacte interproximale mai bune.
      • Formarea mai ușoară.
    • Dezavantajul:
      • Necesită o forță mai mare la condensare.

Indicații de utilizare a amalgamelor dentare

• Obturații coronare ale dinților permanenți laterali:
  • Obturații clasa I, II și V.
• Obturații retrograde după rezecție apicală.
• Modelul metalic: Nu se mai folosește în prezent.

Dozarea amalgamelor dentare

• Dozarea extemporanee:
  • Se aplică părțile reactante în mojar.
  • Dozarea se face în funcție de cavitatea dentară.
• Dozarea industrială:
  • Părțile reactante se găsesc în capsule.
  • Dozarea este predozată ( ideal Hg 45% și pilitură 55%).
  • Componentele sunt separate de un disc din staniol sau material plastic.