Psihologie Generală - Curs Semestrul I

Psihologia este studiul fenomenelor psihice, inclusiv al gândirii, emoțiilor, comportamentului și senzațiilor.

Psihologia de simț comun se bazează pe observații cotidiene, proverbe, zicale și experiența personală.

Psihologia științifică folosește metode riguroase de cercetare pentru a studia fenomenele psihice, verificând ipotezele prin experimentare.

Introspecția este o metodă de autocunoaștere prin care o persoană își analizează propriile gânduri, sentimente și experiențe interioare.

Autoobservația este o metodă mai amplă de autocunoaștere care include observarea propriei conduite, a relațiilor sociale și a experiențelor din viața reală.

Senzația este o experiență elementară a stimulilor externi, reflectarea în conștiință a unor însușiri simple ale obiectelor și fenomenelor din lumea reală.

Sensibilitatea senzorială este capacitatea organelor de simț de a recepționa și a prelucra stimulii externi.

Pragul senzorial inferior reprezintă intensitatea minimă a unui stimul care produce o senzație conștientă.

Pragul senzorial superior este intensitatea maximă a unui stimul care poate fi recepționat de organele de simț, dincolo de care apar durere sau disconfort.

Adaptarea senzorială reprezintă modificarea sensibilităţii analizatorilor în raport cu intensitatea și durata acțiunii stimulilor.

Interacțiunea analizatorilor se referă la influența reciproca a organelor de simț, unul stimulând sau inhibând funcționarea altuia.

Sinestezia este un fenomen complex prin care un stimul dintr-o modalitate senzorială declanșează o senzație caracteristică unei alte modalități senzoriale.

Percepția este reflectarea integrală a unui obiect sau fenomen în conștiință, cu ajutorul analizatorilor.

Obiectualitatea percepției se referă la capacitatea de a identifica în mod corect și distinct obiectele și fenomenele din lumea reală.

Integralitatea percepției se referă la capacitatea de a percepe un obiect sau un fenomen ca un întreg, chiar dacă nu toate părțile sale sunt accesibile în mod direct.

Selectivitatea percepției constă în focalizarea atenției asupra unor anumite aspecte ale realității, ignorând altele.

Constanța percepției ne permite să percepem obiectele ca având caracteristici constante (formă, mărime, culoare) chiar dacă condițiile de observare se modifică.

Iluzia perceptivă se referă la distorsiuni sau interpretări incorecte ale realității, ca o consecință a unor factori interni sau externi.

Halucinația este o perceperea a unui obiect sau fenomen care este absent în realitate, o distorsiune severă a percepției, de cele mai multe ori asociată cu tulburări psihice.

Atenția este un proces psihic selectiv care permite focalizarea resurselor mentale asupra unor anumite elemente ale realității, ignorând altele.

Atenția involuntară este declanșată automat de stimulii care dețin o intensitate particulară, o nouitate sau o semnificație speciala pentru subiect.

Atenția voluntară este o formă de concentrare conștientă, care presupune efort și se bazează pe decizia individului de a focaliza atenția asupra unui anumit scop.

Memoria este procesul psihic care permite codificarea, stocarea și recuperarea informațiilor.

Memoria senzorială este memoria de scurtă durată, care reține informația senzorială pentru o perioadă foarte scurtă de timp.

Memoria de lucru este memoria de scurtă durată care permite prelucrarea informațiilor și menţinerea lor active pentru o perioadă de timp limitată.

Memoria de lungă durată este memoria care stochează informații pentru o perioadă extinsă de timp.

Gândirea este un proces psihic superior de prelucrare a informației, care implica analizarea, sinteza, compararea, generalizarea, abstractizarea, concluzionarea, etc.

Gândirea convergentă se caracterizează prin focalizarea pe găsirea unei singure soluții corecte, la o problemă dată.

Gândirea divergentă este procesul creativ care generează multiple soluții la o problema dată, explorând conexiuni noi și neobișnuite.