Psihologia educației - Curs 4

Motivația de a învăța cauzată de satisfacția personală și plăcerea de a dobândi cunoștințe, abilități și atitudini.

Motivația de a învăța determinată de dorința de a se conecta cu alți oameni, de a dezvolta relații noi și de a se integra într-un grup.

Motivația de a învăța legată de condițiile de mediu de instruire, materialele și resursele disponibile.

Motivația de a învăța rezultată din dorința de a obține avantaje economice, cum ar fi promovarea sau un loc de muncă mai bun.

Motivația de a învăța determinată de presiunea socială, de a se conforma cu anumite norme sau așteptări.

Se referă la un set de valori care prioritizează obiectivele individuale, mai degrabă decât ale grupului. Valorile individualiste includ sănătatea, succesul personal și independența.

Constă dintr-un set de valori care susțin grupul. Obiectivele personale sunt subordonate pentru a menține integritatea grupului, interdependența membrilor și relațiile armonioase.

Reflectarea convingerilor părinților din culturile individualiste despre necesitatea dezvoltării eficiente a autonomiei copilului. Include valori ca alegerea personală, motivația intrinsecă, stima de sine, realizarea potențialului maxim.

Reflectarea convingerilor părinților din culturile colectiviste despre necesitatea dezvoltării eficiente a autonomiei copilului. Include valori ca legătura cu familia, orientarea spre grup și respectul/obediența.

Se referă la gruparea persoanelor cu caracteristici asemănătoare din punct de vedere profesional, educațional și economic.

Ocupatii cu prestigiu diferit, acces inegale la job-uri cu statut mai înalt

Niveluri diferite de educație, acces inegale la educație de calitate

Resurse economice variate; unele persoane au mai multe resurse, iar altele mai puține.

Copiii din familii cu venituri scăzute se confruntă cu o serie de provocări care pot afecta negativ educația lor. Aceste probleme pot varia de la dificultăți acasă până la condiții nefavorabile la școală.

Aceasta se referă la un cadru educațional care valorizează diversitatea și integrează perspectivele multiple ale diferitelor grupuri culturale.

Educația Multiculturală urmărește să ofere tuturor elevilor oportunități egale de succes, eliminând decalajul de performanță academică dintre grupurile majoritare și cele subreprezentate.

Educația Multiculturală include nu doar diversitatea etnică, ci și o gamă largă de factori care pot influența identitatea și experiența unui individ, cum ar fi statutul social-economic, religia, dizabilitatea, genul, orientarea sexuală etc.

Reducerea prejudecăților implică implementarea de activități în sala de clasă care vizează modificarea opiniei negative și a stereotipurilor preconcepute. Profesorii joacă un rol crucial în acest proces.

Diversitatea în educație înseamnă o varietate de grupuri culturale, religioase, socio-economice și de gen reprezentate în curricula și în mediul școlar.

Educația multiculturală se concentrează pe promovarea respectului și aprecierii față de diversele culturi și perspective. Această abordare le permite elevilor să dezvolte o înțelegere mai profundă a lumii din jurul lor.

Profesorii le acordă mai multă atenție băieților decât fetelor, chiar dacă uneori este involuntar.

Băieții tind să fie mai asertivi și să ceară mai multă atenție, în timp ce fetele sunt mai disciplinate și mai liniștite.

Fetele sunt mai susceptibile de a fi privite ca non-asertive, deoarece tind să respecte regulile și să fie mai liniștite.

Profesorii pot fi mai probabili să observe și să adreseze problemele de comportament la băieți decât la fete.

Băieții sunt mai probabili să primească atenție individuală din partea profesorilor, în timp ce fetele sunt mai probabili să lucreze singure.

Profesorii ar trebui să fie conștienți de această tendintă și să se strivească să acorde atenție egală tuturor elevilor.

Este important să se încurajeze asertivitatea atât la băieți, cât și la fete, oferindu-le oportunități egale de a participa la lecții.

Profesorii trebuie să evite să se bazeze pe stereotipuri de gen și să trateze toți elevii în mod egalitar.

Relaţiile cu partenerul, familia, prietenii şi vecinii joacă un rol esenţial în procesul de învăţare la vârsta adultă.

Evenimente importante în viaţă, atât pozitive cât şi negative, precum naşterea unui copil sau o pierdere dureroasă, pot influenţa motivaţia de a învăţa.

Starea de sănătate fizică, mentală şi emoţională influenţează capacitatea de a participa la cursuri şi de a beneficia de învăţare.

Experienţele anterioare de învăţare, contextul cultural şi aspiraţiile personale formează concepţii despre învăţare.

Dorinţa de a-şi face noi prieteni sau satisfacerea nevoii de apartenenţă pot motiva un adult să se înscrie la un curs.

Dorinţa de a contribui la binele comun, de a se implica în comunitate, poate fi o sursă de motivaţie pentru învăţare.

Motivul pentru a învăţa poate fi de a obţine o poziţie mai bună la locul de muncă, o promovare sau de a face faţă concurenţei.

Dorinţa de a evita plictiseala, rutina, sau de a se confrunta cu noi provocări poate determina un adult să se înscrie la un curs.

Stima de sine a fetelor scade semnificativ în timpul adolescenței, în timp ce stima de sine a băieților rămâne relativ stabilă.

Există prejudecăți de gen atât față de băieți, cât și față de fete în școli.

Unii consideră că educația separată pentru fete și băieți poate reduce distragerea atenției și hărțuirea sexuală.

Nu există dovezi științifice care să demonstreze beneficiile educației separate pentru fete și băieți.

Adulții învață ceea ce este relevant pentru ei și ceea ce își doresc să învețe.

Adulții preiau responsabilitatea pentru propriul proces de învățare.

Adulții se bazează pe experiențele trecute și pe cunoștințele acumulate pentru a înțelege materialul nou.

Adulții sunt orientați către scopuri și către relevanța informației.

Experiența adulților este valoroasă și trebuie utilizată pentru a îmbogăți procesul de învățare.