Dermato (1)

Macule/Pete (Definiție Generală)

• Sunt bine vizibile la examenul obiectiv, fără anomalii de relief sau consistență.
• Mecanisme de producere:
  • Tulburări ale circulației locale.
  • Extravazări sanguine.
  • Modificări ale melanogenezei.
  • Depuneri de substanțe la nivelul tegumentului.
• Dimensiuni variabile, pot descrie plăci și placarde.

Pete Hemodinamice

• Sunt modificări de culoare cauzate de variații ale calibrului vaselor sanguine cutanate, care dispar la digitopresiune.
• Manifestări clinice în funcție de tipul de vas interesat:
  • Eritemul activ (vasodilatație capilară și arteriolară, tegument roz-roșu și cald).
  • Eritemul pasiv (cianoze) (congestie pasivă prin vasodilatație și atonie, macule roșii violacee și tegument rece).
• Eritemele pot fi difuze, circumscrise, localizate sau generalizate.

Pete Vasculare

• Apar ca urmare a modificărilor de calibru vascular persistente (ectazii) sau proliferări de vase sanguine (hemangioame).
• Pot fi congenitale (hemangioame) sau dobândite (telangiectazii).

Pete Purpurice

• Se produc prin extravazări sanguine în derm, cauzate de injurii vasculare sau defecte de coagulare.
• Dimensiune și formă:
  • Peteșii (leziuni <2 cm).
  • Vibice (leziuni liniare).
  • Echimoze (dimensiuni mari, aspect de placă sau placard).
  • Hematoame (hemoragii profunde subcutanate).
• Caracteristici clinice:
  • Nu dispar la vitropresiune.
  • Culoarea se modifică de la roșu-purpuriu la violaceu-albastru, apoi verzui-galben (în funcție de degradarea hemoglobinei).
  • Se instalează rapid.
  • Persistă 10-20 zile.

Pete Modificate prin Melanogeneză

• Clasificare: hiperpigmentare, hipopigmentare, acromice.
• Pete hiperpigmentare:
  • Produse de un exces de melanină la nivelul tegumentului.
  • Pot fi circumscrise (nevi pigmentari), difuze (cloasma, melanodermie), congenitale (nevi pigmentari), dobândite (efelidele), reziduale (lichen plan).
• Pete hipopigmentare sau acromice:
  • Apar ca urmare a reducerii numărului de melanocite sau scăderii capacității de a reține melanina.
  • Clinic: macule albe (acromice), clasificate după modalitatea de apariție (congenitale (albinismul), dobândite (vitiligo), primitive (vitiligo), secundare (tinea versicolor)).

Pete prin Depuneri de Substanțe la Nivelul Tegumentului

• Aceste modificări apar în cursul unor afecțiuni de sistem, incluzând tulburări de metabolism (carotenodermia), boli infecțioase (hepatita acută) și boli profesionale (intoxicația cu plumb - lizereul gingival).
• Tatuajele, produse prin introducerea de substanțe colorate în piele în scop estetic, constituie o categorie aparte.

Leziuni Elementare Solide - Papula

• Leziune circumscrisă, bine delimitată, care determină modificări de relief și consistență la nivelul tegumentelor
• Leziune solidă persistentă cu dimensiuni mici (1-5 mm), ce proemină la suprafața pielii
• Aspectul patognomonic
• Pot fi rotunde-ovalare (sifilida papuloasă), poligonale (lichen plan), acuminate (keratozele foliculare), plane (veruci plane)
• Papula urticariană sau placa urticariană: aspect particular produs ca urmare a eliberării unor mediatori chimici care produc vasodilatație, exoseroză și edem în dermul superficial.
  • Clinic: proeminențe edematoase cu suprafața plană, de culori diferite (alb-porțelaniu, roșu-violaceu), constituite în plăci și placarde; instalare rapidă și dispariție după un interval scurt de timp.
• Clasificare histologică:
  • papule epidermice caracterizate prin hiperkeratoză, acantoză (veruci vulgare)
  • papule dermice - determinate de prezența unor infiltrate celulare la nivelul dermului superficial (sifilidele papuloase) -dermo-epidermice - formate prin hiperplazie epidermică asociată cu infiltrat dermic celular (papula din lichen plan).

Tuberculul

• Leziune profundă cu sediul în derm circumscrisă, care proemină puțin la suprafața pielii (devine bine vizibil la vitropresiune).
• Evoluție cronică, poate ulcera lasând o cicatrice caracteristică (lupusul tuberculos, sifilida tuberculoasă).
• Substratul morfologic îl constituie un infiltrat celular dermic profund.

Nodulul (Nodozitatea)

• Leziune situată profund în derm și hipoderm, puțin proeminentă, se identifică bine prin palpare
• Evoluție: acută (eritemul nodos), subacută (eritemul Bazin) sau cronică (sarcoidoza)
• Gumă: formă particulară de nodozitate cu evoluție stadială (cruditate, ramolire cu necroză centrală, ulcerație cu evacuarea țesutului necrozat, cicatrizare lentă).

Vegetația

• Excrescență papilomatoasă pediculată cu suprafața neregulată, conopidiformă sau în „creastă de cocoș”.
• Consistență dură, poate fi dispusă izolat (papilomul) sau are tendința de a forma mase globuloase cu aspect pseudotumoral (condiloma accuminatum).

Lichenificarea

• Se prezintă ca o placă pe suprafața căreia s-a accentuat cadrilajul normal al tegumentului cu formarea de pseudopapule.
• Apare în dermatozele pruriginoase după grataj prelungit.

Tumora

• Formațiune proeminentă, persistentă, cu tendință la creștere, fără caractere inflamatorii.
• Clasificare clinico-evolutivă: tumori benigne (nevul, lipomul - bine delimitate, neinvazive, nu metastazează) și tumori maligne (carcinoamele cutanate, melanomul, sarcom - invazive, pronostic grav, metastaze).

Leziuni elementare cu conținut lichid - Vezicula

• Colecție lichidiană cu dimensiuni mici (1-2 mm), situată obișnuit intraepidermic.
• Evoluția obișnuită este spre deschidere cu formarea de eroziune.
• Conținutul lichidian devine purulent (pustulă) în caz de suprainfecție bacteriană.
• Se formează prin procesul de veziculație (interstițial sau parenchimatos).
• Mecanisme de formare: de tip interstițial (acumulare de lichid la nivelul interstițiilor interkeratinocitare, aspect spongios - eczeme) și de tip parenchimatos (alterarea parenchimului celular al keratinocitelor sub acțiunea unor agenți patogeni intracelulari - virusuri - herpes, zona zoster).

Bula (Flictena)

• Leziune cu conținut lichid de dimensiuni mari.
• Mecanism de producere: pierderea coeziunii intraepidermice sau alterarea aderenței dermo-epidermice.
• Conținut inițial clar serocitrin, apoi hemoragic sau purulent.
• Grad de umplere: flasce (pemfigusul vulgar) sau sub tensiune (pemfigoidul bulos).
• După deschidere, lasă eroziuni sau ulcerații și păstrează la periferie un guleraș epidermic.
• Clasificare după locul de formare: superficiale (subcornoase - stratul cornos - bulele din impetigo), mijlocii (intramalpigiene - grosimea stratului spinos prin liza desmozomilor - pemfigusul vulgar) și profunde (subepidermice - joncțiunea dermo-epidermică sau structura membranei bazale - pemfigoidul bulos).

Pustula

• Leziune cu conținut purulent.
• Mecanisme de formare: primitive (lichid purulent de la începutul leziunii) și secundare (pustulizarea unor vezicule sau flictene).
• În raport cu firul de păr: foliculare (foliculite superficiale) și nefoliculare (psoriazisul pustulos).
• Factorul microbian: microbiene (foliculita stafilococică) și amicrobiene - sterile (psoriazisul pustulos).

Leziuni elementare produse prin soluții de continuitate

• Eroziunea: pierdere superficială de substanță (interesează epidermul, nu depășește membrana bazală), vindecare fără cicatrici, primitivă (șancru sifilitic) sau secundară (leziunilor veziculo-buloase - eczema, herpes)
• Escoriația: soluție de continuitate superficială, liniară, produsă prin grataj.
• Ulcerația: pierdere profundă de substanță (depășește membrana bazală), vindecare cu cicatrici, aspect diferit în funcție de afecțiune (cronice - ulcerul varicos sau acute - furunculul), necesară precizarea aspectului bazei, marginilor, țesutului periulceros.
• Fisura sau ragada: lipsă liniară de substanță secundară inflamației, profunzime diferită, localizare periorificială sau la nivelul pliurilor.

Deșeuri cutanate - Scuama

• Produse eliminate de pe suprafața cutanată.
• Scuama: rezultat al hiperkeratozei cu acumularea de celule cornoase în straturi multiple pe suprafața pielii, aspect relevant pentru diagnostic.
• Dimensiune: furfuracee/pitiriaziforme (mici, tărâțe - pitiriasisul versicolor), lamelare (medii - psoriazis), lambouri (mari, centimetri - eritrodermii).
• Culoare: albe sidefii (psoriazis), galbene grăsoase (dermatita seboreică).
• Aderența: aderente (lupus eritematos), puțin aderente/ușor detașabile (psoriazis, pitiriazis simplex).
• Crusta: rezultat al uscării unor secreții pe suprafața tegumentului, aspecte diferite (galben-aurii - impetigo, brune-negre - ulcerații profunde).
• Escara necroză epidermică produsă prin ischemie, depozit uscat negru, aderent.
• Sfăcel necroliză produsă de toxine microbiene, depozit alb-cenușiu de țesut devitalizat.

Sechele cutanate - Cicatricea

• Leziuni secundare unor procese patologice distructive, caracter definitiv.
• Cicatricea: reparație conjunctivă, țesut nou din colagen dens, fibrocite, fragmente elastice, vase sanguine (lipsesc firele de păr, glande), poate fi atrofică, hipertrofică, suplă, cheloidiană.

Atrofia

• Involuție tegumentară cu interesarea tuturor componentelor sale, tegument atrofic subțire, transparent, se pliază ușor, pliul persistă, lipsesc firele de păr și glandele
• Atrofie fiziologică (îmbătrânire), patologică - sclerodermia

Leziuni elementare prin retenție

• Comedonul: retenție de sebum în zona ostiumului și infundibulului folicular; aspect caracteristic "punct negru" prin oxidarea sebumului la contactul cu aerul; leziuni numeroase pe zonele seboreice, leziunea de debut în acneea vulgară.
• Milium (chist cornos): formațiuni mici perlate prin obliterarea foliculilor pilo-sebacei.
• Alte leziuni elementare (dificil de încadrat): godeul favic (favus), tunelul acarian (scabie), fistula.

Modificări histopatologice cutanate

• Sunt descrise trei tipuri de procese patologice: modificări histopatologice proprii epidermului, modificări histopatologice epidermice cu participarea dermului și modificări histopatologice dermice.

Modificări histopatologice proprii epidermului

• Epidermul poate fi sediul următoarelor modificări:
  • Îngroșarea marcată a stratului cornos datorită creșterii numărului de celule cornoase normal maturate și menținerea unei aderențe intercelulare crescute (proces numit hiperkeratoză).
  • Procesul de hiperkeratoză se poate asocia cu tulburări calitative ale keratinizării: diskeratoza presupune o keratinizare individuală a keratinocitelor cu formarea de celule în manta, iar parakeratoza este o formă imperfectă de keratinizare cu retenția de nucleu în celulele stratului cornos.
  • Creșterea patologică în grosime a stratului granulos definește hipergranuloza.
  • Accentuarea desenului papilar, datorită creșterii în exces a papilelor dermice caracterizează papilomatoza.
  • Micșorarea numărului de celule la nivelul statului spinos definește hipoacantoza, iar la nivelul stratului granulos, hipogranuloza.
  • Diminuarea în totalitate a grosimii straturilor epidermice, prin scăderea numărului de keratinocite se exprimă clinic prin atrofie.
  • Degenerescențe (vacuolară sau de lichefacție), caracterizate prin mărirea volumului celular, vacuolizare și modificări degenerative.

Modificări histopatologice epidermice cu participarea dermului

• Spongioza: proces patologic caracterizat prin distensia patologică a spațiilor intercelulare consecutivă unui aflux de lichide interstițiale ce conduce la formarea veziculelor, reprezentând modificarea patognomonică a procesului eczematos.
• Flictenizarea: apare ca urmare a alterării coeziunii intercelulare epidermice cu apariția unor celule numite acantolitice, rotunde, globuloase cu nucleu mare hipercromatic. Acest proces induce formarea de bule superficiale sau profunde. Mecanismele prin care apare flictenizarea sunt multiple: alergice (urticarie buloasă), procese imunologice (pemfigusul vulgar), tulburări genetice (epidermoliza buloasă), toxine microbiene (sindromul Lyell infantil), factori exogeni (fitofodermatoze).
• Pustulizarea: proces declanșat de chemotactismul indus de factorii infecțioși.
• Exexocitoza: reprezentã pătrunderea celulelor migratorii la nivelul epidermului (neutrofile, eozinofile, histiocite, macrofage)

Modificări histopatologice dermice

• La nivelul dermului apar:
  • Tulburări vasculare: Vasodilatație marcată (exprimată prin eritem și congestie), vasoconstricție (manifestată prin ischemie), sau proliferare vasculară (cu formarea de angioame)
  • Infiltrate Celulare: Sunt caracteristice diferitelor procese morbide cutante și pot fi inflamatorii, hiperplazice sau proliferative.
    • Infiamatorii- în formele acute de inflamație infiltratul este bogat în polinucleare, în forma subacută se adaugă infiltratului, histiocite, limfocite și plasmocite, iar în inflamația cronică apar infiltrate granulomatoase cu mononucleare, limfocite și plasmocite (siflis, tuberculoză).
    • Hiperplazice sau proliferative - apar în tumori cutanate benigne și în funcție de înmulțirea unui anumit tip de celule se întâlnesc fibroame (predomină fibrocitele), histiocitoame (histiocitele) mastocitoame (mastocitele)..
  • Procesele degenerative: Au sediul la nivelul dermului, pot fi de mai multe tipuri, în funcție de structura afectată
    • degenerescență elastică interesează fibrele elastice și se manifestată prin transformarea lor în conglomerate dezorganizate (în elastoza senila actinică)
    • degenerescența calcară, proces patologic în care celulele din unele țesuturi sunt înlocuite depuneri de săruri de calciu (sclerodermie, dermatomiozită)
    • degenerescența amiloida costă în depunerea în derm a unei proteine anormale numită amiloid; se întâlnește în amiloidozele congenitale sau secundar, după procese infecțioase (tuberculoza, lepra)
    • degenerescența fibrinoidă, caracteristică vasculitelor, exprimată prin depuneri de complex imune circulante
    • degenerescența mucinoasă se caracterizează prin depuneri de mucopolizaharide neutre și acide la nivelul dermului (în mucinozele cutanate)
    • coloidală se caracterizează prin apariția de mase gelatinoase, eozinofile în dermul papilar (milium coloid).

Noțiuni de terapie dermatologică

• Dermatologia beneficiază azi, asemenea altor specialități, de metode complexe și eficiente de tratament. Din cauza mecanismelor fiziopatolgice greu de elucidat, dermatologia necesită un tratament rațional cu acțiune farmacodinamică binecunoscută

Aspecte legate de calea de administrare

• Tratamentul local (medicamente topice, agenții fizici și metode chirurgicale)- este condiționat primordiar de factori ca: permeatibilitatea cutata, capacitatea de absorție a substanței active la nivel cutanat -vrasta (pielea copiilor mai permeabila decât la adult); sex; zona topografică.
• Tratamentul General

Calea Transepidermică

• Este favorabilă substanțelor ce caracter hidrofil și lipofil (care penetrează prin absorbție, capilaritate sau prin interacțiune chimică)
• pasajul folicular permite penetrația mai ales a substan-țelor liposolubile, astfel este necesar ca:
  • topicul folosit să fie condiționat într-o formă galenică adaptabilă tipului de piele şi zonei de aplicaţie;
  • să asigure resorbția eficientă a substanței active;
  • să aibă un potențial iritant şi sensibilizant redus;
  • calitățile topicului sunt condiționate de cele două componente ale sale: vehicolul (excipientul) şi substanța activ
• Excipienții asigură transportul substanței active şi permit interacțiunea acesteia cu pielea.
  • Caracteristicile generale ale excipienților: trebuie să fie bine tolerați; să permită distribuirea uniformă a substanței active;să asigure o bună absorbție a substanței active; să nu modifice caracterele substanței active;să se îndepărteze uşor; să nu păteze lenjeria.

Clasificare a excipienților

1. excipienți lichizi- au rol de hidratare a straului cornos și-i măresc astfel permeabilitate, ser fiziologic organic ( alcoolul și eterul)
2. excipienți pulverulenti- reprezentați de pudre inerte ( talcul și oxidul de zinc cu pudre vegetale ( grău și amidon
3. grăsimi reprezentate de: ( lanolina, ceară de albine)- vegetale (uleiruri de in și soare) cu amestec de hidrocarburii cu polixlenghicolii
4. substanțe încorporate în excipienți topici și au actinu antimicrobiană

substanțele topice antiseptice și antimicrobiene

• antiseptiicele se folosesc sub formă de soluții apoase, săpunări sau emulsii detergente în procesele infecțioase;
• cele mai utilizate sunt: sulfatul de zinc 0,1%, iodul, cristalu de violet, clorhexidină 0.005-0.5% hipoclorit.
• antibioticele pot fi folosite izolat sau în asociere cu dermatocorticoizii și se utilizează în dermatozele bacteriene iar formele utilizate sunt: creme unguent, paste pudre spray-uri

preparate topice antivirale

• din grupul- aciclofirul, iodoxidrina

preparate antipruriginoase

• în dermatozele pruriginosae

dermatovorticoizii

• au acțiune puternic antiiflamatoare

• acțiunea lor este puternic antiinflamatoare şi sunt recomandați in alte dermatoze acute, alergice şi cronice

• eficacizarea corticoizilor topice depinde de potenta lor şi de puterea de penetrare cutanată

• dupe iintensitatea actiunii antiiflamatoare glucorticoizii sunt clasificați în patru clase:

  • clasa 1 - cu activitate antiinflamatorie mică; ex: hidrocortizonul acetat 0,5-1%

• clasa 2- cu acțiune moderată; ex. pivalatul de flumetazonă 0,02% clobetasol nitrat o,o5% - triamcinolon acetonid 0,1%, 0,25%

• clasa 3 - cu activitate antiinflanttorie puternică: hidrocortizon butirat 0, 1% (Locoid)

  merilprednisolon aceponat ( Advantan)
  mometazonă furoat o, 1 (Elocom)
  

• clasa 4 cu açtiune inalta

   clobetasol propionat 0, 05%(Dermovate)
  

• au rol exfoliant de indepărtare a structurilor reziduale de la nivelul tegumentelor

• dinacest grupe fac parte. acidul salicilic, recrcinalactics

• sunt substanțe care prin actiunca lod nomalizeaza epidernu poeza di reduc eritemul

Medicana topica redutcoare

• Folosesc substanțe ca etér, acetonum, canonfur alcool
• Dintre preparatele cu actiune outumitoice cele mai utilizate sunt 5 flouvanciful (Efudik), podofilina

Medicația topică fotoprtoteatoare

• Este recomandată profictic în drumutozele fotosensibile
• Se recomandacidul paraaminobenzoic - substanțe albe cu fol de écran care reflect à la maximum radatile

Formele de prezentare ale preparatelor dermatolagice

- Pudre
- Mixiturile - subpensi de pudre în lichidele aunt stablizate au
- Loțiile-au șteasuturi omogene de substanțe solide cu substante sichide - ca excipienţi se pot folos: alcohol at at acetonă
- pastille

Tratamentul local cu agenți fixici

• 1. radio terapia sau indirecta
• radiofilor in scos therapeutice în neoplazii cutanate sau in process infamotun persistente
• 2. foto Chinnioterapia si fototerapia
• utilizează rале UV in associere sou num cu foto active administraie per Os
• 3. clesnoterapie - utilizarea curentul electric, under electric magnetices si energie cuantică în scop curativ
• 4. Crio terapia consta in folosira in acop teranutios a substanțelor relrigrante

Tratamentul general in dermatologie

• A. Antibioterapia este recomandata in dermatoze ca infectii cutanate promitive ( piadernite infecții auterate secunate ( un caz de prackernigare a unor leziunilor preexistenie

• germena patogen frecvent implicati cent stufilocacrul auiru sectococrul beta barlitic, badili gram negatives

• B. Medicatia Antifungicà

Principali Agentii antifungici utilizati sunt:

 - Grizer fulvina - antibiotic fungystatic uritizat in tratamentul pilorricaaelor  sau 2 m emider mafurile pelu graber
- Derivati Imidazolici
-  Derivał Troazolici

Medicatia Antifungicà

• Principal Agentii antifungici utilizati sunt:
  • Grisafulvina - antibiotic fungystatic uritizat in tratamelul pilornicozelor seu un omiders muules pelu graber
  • Derivati Imidazolici
  • Derivał Troazolici
  • alilaminsle, grup se antimocotice on actiune fungucida pi
  • terbinafina (Interrera specific biosteza sterulilor fungicide prin inhibitia scuzalele posix deare

Medicatia Autivivala

• In terapiile generate se utilizare
• Chimioterapia antiverala se recomando in forme extinse si rectivante de herpes a cutat, zona zoster -pentru autorizarea per calea generales gaseste conditionat sub forma de capusele,
  • In formule de bacala rezistențe in acidevitr se recomanda

Immunoterapie

-Teriaza Innumo modulae este recomandara in derrnatozele erance readivante sare sensibile pich in inventile microbime de urates realiste a terapia convengonala 33 unco derrratologie

Dermathogie cinica sau venereologie

Lespu autotimunn

• Sunt conistate in administrar de cantitati 002 alergani rensibitizate progresiv panu ta atingesca and concentrat
• Rola manion contact in arrelinaca simptomatoloqu (exenryles hips sensihiuzari la numecaani pulen antigenic microbime

Citortatisle ti Innumo superresioarelaes

• Citostatieke, au rul in blorara relecta si a ciclulai celulan saw produe modificar la murebulic.

Autori de dezer

• Luni catumale then delerentiate per
• Roracutame, teterinate, an actretin 4 afectiua ca acneea vulsura
• Psoriaus plitis rubre pelans

Anhisticimisele

• Sunt trecuent utilizate in dermatologie un tratamentul deimitozelir alencice (vrtiranse eczente

Dupa mesanumul de actiune bunt clasificate in:

- Annthithimnice ce actiune bluunte in a pe receptorih de L, Clorfenoramine

• Anteristamine cu artnnae blokante in a ne receptorului
• Corticoterapii generala
  • Autorflamatacurile sterviderie reprezentate de arricianul therapeutic efficient prentu mulle afectiuni deumatologe cu acunne aniflatatoane, immutospersate si anti proifratice,

Timpul ne actiune & crticouzder on estè aprecia un functie de gradel

sclerodermille

- aund afectum actia teutular conjuctiv
A A sunt caractezate prin fibroza e delermulus
    + se in calea tratului un numere

sclerodermite a clasificate dupa criteria chunice, immunolagure si hiftotutologica in

• Sclamie sistemică (generalizata sau progresiva)
• Sclen dermia lucalizate circumscrisă (imorfeea) are acelasi aspect se sclero dermia an placi de

Lupus Eritematos (LE)

• Lupusul eritematos este o colagenoză majoră, declanşată prin mecanisme autoimune care interesează tegumentul și uneori organele interne.
• Afecțiunea este mai frecventă la persoanele de sex feminin (in 80-90% din cazuri), ceea ce sugerează o implicare a hormonilor estrogeni în patogenia bolii.

Etiopatogeneza:

• Ca majoritatea afecțiunilor autoimune, şi în lupus există o predispoziție genetică favorabilă dezvoltării afecțiunii.
• Studii recente arată o incidenţă crescută a lupusului eritematos la subiecţii din grupul HLA clasa I (Bs) şi clasa a II-a (DRW3, DRW2; s-au descris diferite forme de boală la gemenii monozigoți sau cazuri familiale de LE.
• Etiologia precisă rămâne însă necunoscută, dar implică factori imunologici şi de mediu.

Factori imunologici:

• Implică reacții imunologice și o disfuncție a limfocitelor T.
• Exces de anticorpi și complexe imune care afectează tegumentul și vasele.

Factori de mediu:

• Ultraviolete, infecții virale/microbiene, medicamente, traumatisme pot declanșa LE.

• Clasificare:

  • LE cronic cutanat.
  • LE subacut.
  • LE acut.

Lupus eritematos cronic cutanat:

• Forma clinică cea mai frecventă, evoluție cronică și leziuni pe zonele fotoexpuse.
• Aspect caracteristic: eritem, scuame, atrofie cicatricială.

Alte leziuni

• eritematele sunt pe plăci infiltrate violacee
• Scuama este aderenta cu aspect de limba de pisica
• artrofia apare tarzuy are aspect leucodermic

Forme clinice particulare

• LE centrifug, simetric pe nas si obraji, cu leziuni predominant eritematoase:

  • LE discoic constuit sin placi sau placarte

  • Mucoaza este de tipul plăci leuceplozie erosiune. buze acapertire cu scuanne fine. oculoare prezente

    LEHIPOTRAFIC virucos

LE tumidus

• • se localizeaza abisnuit a simetrie
• --- este cutare cu placartil de tipul edemutos

##LE tele engeezectozic

• lezunule a simuute on faza se localizeaza prin trupuri teleteenectozic persintenfe se vendaca cu cicaurici atrofile

Chitblain Lepus

• se lokaleze avral (degete genunchei, coalie

Diagnosticul de labolator

+++ in cranc majoritatea livestigailibrinumolare

• In forma dista de boata se poate deteca anemic

LE CUTANAT, caracteriatz

Hipertratoza Degenerescenta hidtopied

#####Diagnostic Diferential -se face cu:

Lespon autohimune

• LE LUPIC

• Sunt de tipul

Leucopenia +

• Se localizeaza pe fata gat si partiile de extensie a membrelou
• Aspecte particulare ale formelin sub acute au: Ac anti Ro

Dermathogie cumica

• Lezpumile sunt cu placi, scuumonte
• Modifkaria sistemului nervos (leznulede type
• Anomire, vsh crescut gamma alubulinale serule crescute Diagnostic HISTOpthaloquic

Autoucorput

• Ac ANTI nuclear:
• Ac antifosholpidale
• Factoril reumatoide

Diagnostic histathologic

• Hipekatoza cu orathertoze sau atrofic
• Infiltrat durnic Limfocitar

Diagnosticul positio suptinuti par

• Aspectul cinic
• A prezzente ac 4-5
• tratamentul se adopteaza us function de

Dermatemozita

este o colauneza matere calactelivuta prin lezion. Muiculace of tp Mipzita axuucurte on lazum catate

Dermatologie clinică

Sclerodermiile

• sunt afecțiuni ale țesutului conjunctiv, de etiologie necunoscută, produse prin mecanisme autoimune.
• Clinic: sunt caracterizate prin fibroză a dermului şi atrofie a epidermului asociate sau nu cu atingeri viscerale.

Clasificare

Sunt clasificate după criterii clinice, imunologice și histopatologice în: -Sclerodermia sistemică (generalizată sau progresivă); -Sclerodermia localizată circumscrisă (morfeea).

Morfeea generalizata

Este formă rară de boală, cu debut insidios ce interesează predominant persoanele adulte de sex feminin.

Manifestari clinice

leziunile cutanate sunt plăci și placarde indurate alb-galbui, cu halou violaceu şi dimensiuni mari, localizate obişnuit pe abdomen şi trunchi; plăcile și placardele confluează, apar noi leziuni și tegumentul poate fi interesat în totalitate:extensia leziunilor poate afecta fața, gâtul, sclapul și extremitățile membrelor; se pot asocia artralgii, contracturi musculare la nivelul membrelor sau a mușchilor intercostali, care determină limitarea mișcărilor toracelui