Noțiuni introductive de Drept Civil

O normă juridică intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial sau la o dată specificată în conținutul ei.

Când o lege nouă specifică anularea explicită a articolului sau a legii vechi.

Când o lege nouă are prevederi incompatibile cu legea veche sau conține sintagma "orice alte dispoziții contrare se abrogă".

O relație socială patrimonială sau personală nepatrimonială reglementată de o normă civilă, formată din subiecte, conținut și obiect.

Părțile implicate într-un raport juridic, care pot fi persoane fizice sau juridice.

Drepturile și obligațiile care apar din relația dintre subiectele de drept.

Comportamentul - acțiunea sau inacțiunea - parților, care se referă la bunuri, bunul fiind obiect derivat.

Posibilitatea unei persoane de a avea o conduita și de a pretinde persoanei obligate să dea, să facă sau să nu facă ceva, având dreptul la intervenția forței coercitive a statului în caz contrar.

Un act juridic în care părțile nu cunosc fie întinderea, fie existența drepturilor și obligațiilor, existând șansa unui câștig sau riscul unei pierderi.

Acte prin care o parte transmite un folos patrimonial fără a primi în schimb un alt folos patrimonial.

Acte juridice prin care dispunatorul își micșorează patrimoniul cu folosul celeilalte părți.

Acte juridice prin care dispunatorul NU își micșorează patrimoniul.

Acte care urmăresc să preîntâmpine pierderea unui drept sau să conserve un bun în patrimoniu.

Acte care constau în punerea în aplicare normală a unui bun fără a îl înstrăina.

Acte care constau în punerea în valoare normală a unui patrimoniu, care raportate la patrimoniu reprezintă acte de normală exploatare, dar raportate la bun reprezintă acte de înstrăinare.

Act prin care se înstrăinează un bun din patrimoniu sau se grevează un bun cu o sarcină reală.

Un contract care se încheie prin consimțământul reciproc al părților, fără alte formalități speciale.

Un contract care necesită o formă scrisă specifică pentru valabilitate, de obicei autentificată de un notar.

Un act juridic care necesită remiterea efectivă a bunului pentru a deveni valabil.

Un act juridic care transferă dreptul de proprietate de la o persoană la alta.

Un act juridic care confirmă sau consolidează un drept preexistent.

Un act juridic care se execută o singură dată, indiferent de modul de plată.

Un act juridic care își produce efectele imediat, fără a fi condiționat de moartea unei persoane.

Un act juridic care își produce efectele abia la moartea autorului, de exemplu, un testament.

O eroare care vizează natura, identitatea sau calitățile esențiale ale obiectului unui contract.

Defecte ascunse ale unui bun care nu sunt vizibile la o examinare superficială.

O sancțiune care permite anularea unui contract doar la cererea uneia dintre părți.

Vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale bunului.

Eroare privind identitatea sau calitățile esențiale ale unei persoane.

Eroare privind existența sau conținutul unei norme juridice relevante pentru încheierea unui act juridic.

O normă juridică care nu este clară și ușor de înțeles pentru un cetățean obișnuit.

Eroare care are un impact major asupra încheierii contractului.

Capacitatea de exercitiu este abilitatea unei persoane de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligațiile sale juridice. Aceasta se referă la capacitatea de a încheia contracte, de a dispune de bunurile sale, de a reprezenta juridic o altă persoană etc.

Persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani au capacitate de exercitiu restrânsă. Aceasta înseamnă că ele pot încheia acte juridice cu aprobarea părinților sau a tutori lor. Excepție fac actele de conservare, de mică valoare, cu caracter curent și cu executare în momentul încheierii, pe care le pot încheia singure.

Majorii care benefitază de consiliere judiciară pot avea capacitatea de exercitiu restrânsă. Aceasta înseamnă că ei au o deteriorare parțială a facultăților mintale și trebuie să fie consiliați continuu. Actele se încheie cu aprobarea ocrotitorului legal, cu excepția actelor de conservare și a actelor de mică valoare, cu caracter curent și cu executare imediată.

Minorii de 16 ani pot dobândi capacitate deplină de exercitiu, chiar înainte de majorat, doar pe baza unei hotărâri judecătorești, din motive temeinice.

Capacitatea deplină de exercitiu o dobândesc majorii la vârsta de 18 ani, sau minorii de 16 ani care se căsătoresc (inclusiv cu dispensă de la 15 ani).

Obiectul actului juridic reprezintă conduita pe care părțile o stabilesc prin acel act juridic. Conduita = acțiunile și inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite (tinute) sa le respecte.

Obiectul actului juridic este diferit de conținutul actului juridic. Obiectul se referă la conduita părților, în timp ce conținutul reprezintă efectele juridice ale actului juridic.

Nerespectarcerea capacitatii de folosire se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, iar nerespectarea capacitatii de exercitiu se sanctioneaza cu nulitatea relativa.

Obiectul actului juridic civil este considerat determinat atunci când elementele care îl individualizează sunt specificate în actul juridic. De exemplu, dacă un contract de vânzare-cumpărare specifică marca, modelul și numărul de serie al unui automobil, obiectul este clar determinat.

Obiectul este considerat determinabil atunci când, deși nu este specificat în totalitate în actul juridic, sunt furnizate suficiente elemente necesare determinării sale în viitor. De exemplu, o promisiune de vânzare a unui teren poate specifica doar că este o anumită suprafață de teren din cadrul unui anumit perimetru, determinarea exactă având loc ulterior.

Unul dintre elementele esențiale ale valabilității unui act juridic civil este ca obiectul actului juridic civil să fie determinat sau cel puțin determinabil. Dacă obiectul nu este nici determinat, nici determinabil, actul juridic este nul din punct de vedere absolut.

Un bun individual determinat este un bun care este ușor de identificat și de diferențiat de alte bunuri din aceeași categorie. De exemplu, un automobil specific, cu un număr de șasiu unic, este un bun individual determinat.

Bunurile de gen sunt bunuri care au aceleași caracteristici esențiale, dar nu pot fi individualizate printr-un element specific. De exemplu, grâul, zahărul sau benzina sunt bunuri de gen. Pentru a determina obiectul actului juridic, trebuie specificată cantitatea, calitatea sau valoarea bunului.

În anumite cazuri, determinarea obiectului actului juridic poate fi lăsată în aprecierea unui tert. De exemplu, poate fi desemnat un expert pentru a stabili valoarea unui bun imobil în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare.

Un act juridic civil este nul dacă obiectul său este imposibil de realizat. Imposibilitatea trebuie să fie absolută, adică imposibilitatea de a realiza obiectul pentru orice persoană.

Imposibilitatea absolută este o imposibilitate obiectivă, care nu poate fi depășită de nicio persoană. De exemplu, a construi o mașină care să călătorească mai repede decât viteza luminii este imposibil absolut. Imposibilitatea relativă este o imposibilitate subiectivă - obiectul poate fi realizat, dar nu de către o anumită persoană.