Izvoare de Drept - Conceptul și Sistemul

Obiceiurile recunoscute ca izvoare de drept trebuie să fie conforme cu ordinea publică și bunele moravuri.

Încărcarea probei revine celui care afirmă existența uzanțelor.

Uzanțele publicate în culegeri de către autoritățile competente sunt considerate existente până la proba contrară.

Obiceiurile care nu sunt reglementate prin acte normative nu au valoare de izvor de drept.

Obiceiurile care au valoare de izvor de drept trebuie să fie conforme cu ordinea publică și bunele moravuri.

Obiceiurile pot fi folosite la interpretarea unor acte juridice, deși ele însele nu sunt izvoare de drept.

Actele normative sunt surse de drept care reglementează relațiile sociale.

Legea este actul normativ adoptat de organul suprem al puterii de stat.

Un ansamblu de norme juridice organizate într-un sistem coerent, ce reglementează relaţiile sociale şi asigură ordinea socială.

Forma specifică în care se exprimă normele juridice, făcându-le obligatorii şi aplicabile în societate.

Factorii sociali care influențează crearea, modificarea sau completarea normelor juridice. De exemplu, progresul tehnologic, schimbările sociale, evoluția morală.

Formele concrete prin care se exprimă legile pentru a deveni obligatorii. De exemplu, legile, decretele, hotărârile.

Întregul sistem de izvoare ale dreptului care există la un moment dat. Exemplu: Legile, decretele, practica judiciară.

Izvoare ale dreptului care sunt recunoscute ca obligatorii, de exemplu, legile și decretele.

Izvoare ale dreptului care nu sunt obligatorii, dar pot influența judecata, de exemplu, practica judiciară, doctrina.

Obiceiurile şi practicile sociale care au o importanţă juridică şi sunt respectate ca reguli de conduită.

Obiceiurile la care trimit în mod expres anumite texte din actele normative, nefiind considerate izvoare de drept separate, ci integrate în legislația respectivă.

Obiceiurile care nu sunt menționate în mod expres în legislație, dar care pot fi considerate izvoare independente de drept.

Situații neacoperite de lege, unde se aplică uzanțele, apoi legi similare, iar în lipsa lor, principiile generale ale dreptului.

Aplicarea uzanțelor doar în măsura în care legea prevede expres acest lucru, în cazurile reglementate de lege.

Prevederea din Codul civil care arată că uzanțele sunt una din sursele dreptului, alături de lege și principiile generale.

Distincția făcută de legiuitor între uzanțele care se aplică în cazurile neprevăzute de lege și uzanțele care se aplică doar când legea le menționează expres.

Prevede că părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât în negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale.

Prevede că clauzele îndoielnice din convenții se interpretează ținând seama de contextul specific.

Este o condiție obligatorie pentru ca legile, decretele prezidențiale, hotărârile și ordonanțele guvernamentale să fie valabile.

Sunt acte normative subordonate legii, emise de miniștri sau conducătorii organelor administrației publice centrale.

Sunt acte normative emise de consiliile județene sau locale, valide în raza lor de competență teritorială.

Sunt acte normative care se adoptă în baza și în vederea executării altor acte normative, cum ar fi legile sau hotărârile guvernamentale.

Președintele României poate încheia tratate internaționale, dar acestea trebuie supuse ratificării Parlamentului înainte de a intra în vigoare.

Potrivit Constituției, decretele Președintelui privind încheierea unor tratate, mobilizarea, sau anumite atribuții din domeniul apărării, trebuie contrasemnate de prim-ministru.

Publicarea anumitor acte normative este o condiție obligatorie pentru ca acestea să devină valabile.

Hotărârile normative devin obligatorii din momentul în care sunt aduse la cunoștința publică.

Ordonanțele guvernamentale sunt acte normative adoptate de Guvern cu un regim constituțional specific.

Ordonanțele care se adoptă de către Guvern în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament. Sunt supuse aprobării Parlamentului doar dacă acesta decide în acest sens prin legea de abilitare.

Ordonanțele care se adoptă direct în baza prevederilor constituționale. Sunt supuse aprobării Parlamentului.

Acte normative emise de Guvern pentru organizarea executării legilor, așa cum prevede art. 108 din Constituție.

Actele normative adoptate de Guvern sunt semnate de primul-ministru și contrasemnate de miniștrii care sunt responsabili cu punerea lor în aplicare.

Actele normative adoptate de Guvern pot fi supuse aprobării Parlamentului, în funcție de tipul de act și de legislația în vigoare.

Actele normative emise de Preşedintele României pot fi individuale sau normative.

Majoritatea decretelor emise de Președintele României sunt acte individuale, cum ar fi numirea ambasadorilor sau acordarea de grade militare.

Prezența unor coduri legale, precum Codul Penal Carolina în Germania (1532), Codul Maritim și Codul Comercial în Franța (secolele XVII-XVIII), a demonstrat creșterea importanței legii în societățile feudale. Aceste coduri au reflectat nevoia de organizare și standardizare juridică în contextul centralizării economice și politice.

Pravilniceasca Condică (Codul Ipsilante), Codul Calimachi și Codul Caragea au fost texte legislative importante în Țările Române din secolele XVIII-XIX. Aceste coduri au marcat o încercare de a consolida sistemul juridic local, bazându-se pe tradiții, obiceiuri și prevederi anterioare.

Pravila lui Vasile Lupu (1646) și Pravala lui Matei Basarab (1652) au fost documente importante în istoria juridică a Țărilor Române. Aceste pravile au reflectat dorința de a consolida autoritatea domnească și de a armoniza legile existente cu practica juridică a timpului.

Manualul juridic al lui Andronache Donici (1814) a fost un text important în domeniul dreptului în Moldova. El a reflectat interesul crescând pentru codificarea legislației și pentru o mai bună înțelegere a sistemului juridic.

Regulamentele Organice (1831-1865) au fost un set de acte normative care au stat la baza organizării administrative și politice a Țărilor Române înainte de Unire. Aceste regulamente au reflectat influențe occidentale și au marcat un pas important spre modernizarea sistemului juridic.

Codul Civil Român (1865) a fost un act legislativ fundamental în istoria juridică românească. El a introdus un sistem modern de drept civil, inspirat din modele occidentale și a contribuit la unificarea legislativă a Țărilor Române.

În dreptul român actual, actele normative sunt considerate principala sursă de drept. Ierarhia actelor normative se bazează pe ierarhia organelor de stat de la care emană.

Forța obligatorie a actelor normative este aceeași pentru toți destinatarii, indiferent de ierahia lor. Indiferent de sursa lor, legile sunt obligatorii pentru toți.