Introducere în Psihologia Cognitivă

Study Notes

Psihologia cognitivă studiază modul în care mintea procesează informațiile și cum ajungem să cunoaștem despre lume.
Aceasta înseamnă înțelegerea proceselor mentale, cum ar fi percepția, atenția, memoria, raționamentul și luarea deciziilor.

Pilotul Chesley Sullenberger a aterizat un avion în râul Hudson în 2009, salvând toate viețile la bord.
Acest incident arată importanța antrenamentului și automatismului relativ în luarea deciziilor critice.

Encodarea informațiilor: atenția selectivă și modul în care mintea construiește o percepție a lumii.
Stocarea informațiilor: fragilitatea memoriei și posibilitatea erorilor.
Utilizarea informațiilor: luarea deciziilor morale și etice.

Psihologia cognitivă studiază modul în care mintea procesează informațiile și cum ajungem să cunoaștem despre lume.
Acest proces poate fi comparat cu funcționarea unei camere digitale, care transformă lumina într-un fișier digital.

Nivelul computațional: ce încearcă mintea să calculeze și de ce.
Nivelul algoritmic: cum calculează mintea.
Nivelul implementațional: cum sunt realizate fizic procesele cognitive în creier.

Citirea: nivelul computațional (identificarea cuvintelor și înțelegerea semnificațiilor), nivelul algoritmic (mecanisme de procesare a textului) și nivelul implementațional (structuri cerebrale implicate în procesul de citire).

Fiecare nivel oferă perspective unice și necesare care, combinate, contribuie la o înțelegere profundă și detaliată a proceselor mentale.

Grecii antici, cum ar fi Platon și Socrate, s-au întrebat despre natura cunoașterii umane.
Ideile lor au precedat domeniul psihologiei cognitive și sunt încă relevante astăzi.

Ernst Weber: a studiat relația dintre intensitatea stimulării și experiența perceptivă.
Gustav Fechner: a fondat domeniul psihofizicii și a elaborat legile care guvernează relația dintre stimulii fizici și experiența mentală.
Wilhelm Wundt: a fondat primul laborator de psihologie experimentală și a dezvoltat abordarea structuralistă.
Hermann Ebbinghaus: a revoluționat studiul memoriei prin metode experimentale riguroase.### Ascensiunea behaviorismului
Behaviorismul a apărut ca o reacție împotriva subiectivității introspecției și accentului structuralismului pe conștiință.
Fondat de John Watson, behaviorismul susținea că psihologia ar trebui să se concentreze exclusiv pe comportamentul observabil și măsurabil.
Behaviorismul a dominat psihologia americană pentru multe decenii, influențând metodele de cercetare și direcțiile de studiu.

În anii 1950 și 1960, Revoluția Cognitivă a izbucnit în scenă, marcând o perioadă de schimbări rapide și radicale în abordările cognitive.
Termenul "psihologie cognitivă" a devenit utilizat pe scară largă în urma publicării cărții cu același nume a psihologului Ulric Neisser din 1967.
Revoluția Cognitivă a pus accentul pe procesele mentale interne și a înlocuitbehaviorismul ca principală abordare în psihologie.

Edward Tolman a găsit modele în datele sale care aparent nu ar fi putut fi explicate fără referire la reprezentarea mentală.
Noam Chomsky a rupt marginile mișcării behavioriste, susținând că copiii învață limbajul prea ușor pentru a fi explicați de principiile behavioriste.
Chomsky a demonstrat că procesele mentale interne joacă un rol important în achiziția limbajului.

Alan Turing a propus în anii 1930 un model teoretic cunoscut sub numele de mașina Turing, care a fundamentat conceptul de calculabilitate.
Mașina Turing este un dispozitiv ipotetic care poate efectua orice calcul posibil, utilizând un set foarte simplu de operațiuni.
Contribuțiile lui Turing au fost fundamentale pentru dezvoltarea inteligenței artificiale și a psihologiei cognitive moderne.

Contribuțiile lui Turing, Simon și Newell au fost fundamentale pentru dezvoltarea inteligenței artificiale și a psihologiei cognitive moderne.
Ele au demonstrat că procesele mentale pot fi modelate ca procese de prelucrare a informațiilor, analog mașinilor de calcul.
Această abordare a permis o înțelegere mai profundă a funcționării cognitive și a deschis calea pentru dezvoltarea de sisteme inteligente capabile să execute sarcini care necesită gândire umană.

George Miller a fost un pionier al acestei abordări, studiind capacitatea de stocare a memoriei umane.
Donald Broadbent a dezvoltat modelul de filtraj al atenției, care a evidențiat modul în care informațiile sunt selectate și procesate de mintea umană.
Anne Treisman a modificat acest model, introducând conceptul de atenuare, care a arătat că informațiile ignorate nu sunt complet excluse din conștiință.

Jean Piaget a contribuit semnificativ la înțelegerea dezvoltării cognitive la copii, oferind un model detaliat al modului în care gândirea copiilor evoluează odată cu vârsta.
Lev Vygotsky a explorat legătura dintre dezvoltarea socială și cognitivă, în timp ce Alexander Luria a studiat relațiile dintre funcțiile cognitive și cele neuronale.

Simpozionul din 1956 de la MIT a marcat începutul unei perioade de intensă colaborare interdisciplinară și dezvoltare rapidă în domeniul psihologiei cognitive.
Figuri proeminente precum George Miller, Noam Chomsky, Allen Newell și Herbert Simon au prezentat lucrări care au integrat psihologia experimentală, lingvistica teoretică și simularea computerizată a proceselor cognitive.