Cruciadele antiotomane şi Iancu de Hunedoara

Contextul Politic European (Secolele XIV-XV)

• În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, echilibrul de putere în Europa de Est și Sud-Est suferă schimbări semnificative.
• Sub conducerea lui Ludovic cel Mare (1342-1382), Ungaria devine o putere majoră, anexând Țaratul de Vidin și intrând în uniune dinastică cu Polonia (din 1370).
• Deși influența Ungariei în Balcani și Europa de Est persistă sub Sigismund de Luxemburg (1347-1437), Polonia, sub Cazimir al III-lea (1333-1370) și Vladislav Jagiello (1386-1434), se consolidează, dar nu se implică direct în lupta antiotomană.
• Ascensiunea rapidă a turcilor otomani transformă radical Peninsula Balcanică.
• Profitând de divizarea statelor balcanice și de slăbiciunea Imperiului Bizantin, otomanii traversează Gallipoli în 1354 și încep o expansiune agresivă în Balcani, ajungând la Dunăre.
• Țările Române joacă un rol crucial în coalițiile creștine de apărare împotriva expansiunii otomane.

Mircea cel Bătrân (1386-1418) și Politica Sa Externă

• Mircea cel Bătrân caută o alianță cu Polonia prin intermediul domnului Moldovei, Petru Mușat (1376-1391), concretizată prin tratatele de la Radom (10 decembrie 1389) și Lublin (20 ianuarie 1390).
• Alianța urmărea protejarea Țării Românești de Ungaria, care revendica Banatul de Severin.
• Odată cu creșterea amenințării otomane, Țara Românească și Ungaria încheie un tratat de alianță antiotomană la Brașov (7 martie 1395), angajându-se la sprijin reciproc și la organizarea unei cruciade.
• Mircea se confruntă cu otomanii în 1388, când Dobrogea este alipită Țării Românești pentru a o proteja de cucerire.
• În 1392, atacă o bază otomană sud-balcanică pentru a opri raidurile spre Țara Românească.
• Baiazid I răspunde cu un atac asupra Țării Românești, culminând cu victoria românilor la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395).
• O parte a boierimii îl susține pe Vlad Uzurpatorul, care acceptă suzeranitatea otomană în schimbul autonomiei interne și a unui tribut.
• Cruciadele târzii sunt reluate, dar armata creștină (burgunzi, germani, englezi, oastea lui Sigismund și Mircea cel Bătrân) suferă o înfrângere majoră la Nicopole (26 septembrie 1396).
• În 1402, victoria lui Timur Lenk asupra sultanului Baiazid creează o criză succesorală în Imperiul Otoman, în care Mircea intervine sprijinind pretendenții Musa (1409-1413) și Mustafa, precum și pe Bedreddin.
• În timpul său, Țara Românească atinge extinderea maximă (1404-1406), incluzând Dobrogea și alte teritorii.
• Mircea îl înlătură pe Iuga Vodă din Moldova în aprilie 1400 și îl instalează pe Alexandru cel Bun, cu care încheie un tratat de alianță și bună vecinătate.
• Restabilește legăturile cu Vladislav Jagiello al Poloniei și cu cneazul sârb Ștefan Lazarevici.
• La sfârșitul domniei sale, otomanii cuceresc Dobrogea și obligă Țara Românească să plătească tribut, respectând autonomia.
• Domnia lui Mircea cel Bătrân consolidează instituțiile interne, extinde teritoriul și transformă Țara Românească într-un factor politic important.

Iancu de Hunedoara (1441-1456) și Cruciadele Anti-otomane

• În prima jumătate a secolului al XV-lea, Europa creștină se confruntă cu expansiunea Imperiului Otoman.
• Ungaria, slăbită de lupte interne, inițiază ultimele cruciade anti-otomane.
• Iancu de Hunedoara începe campanii în 1441 pentru a îndepărta turcii, înfrângând beiul de Semendria în octombrie.
• După înfrângerea unei armate otomane la Sântimbru (martie 1442), Iancu îi înfrânge pe turci lângă Sibiu (22 martie 1442).
• Iancu intervine în Țara Românească, îl înlătură pe Mircea al II-lea și-l instalează pe Basarab al II-lea, înfrângând o armată otomană pe Ialomița (2 septembrie 1442).
• Victoriile lui Iancu determină Veneția și Papa să propună reluarea cruciadelor.
• Iancu și regele Ungariei Vladislav I lansează o campanie antiotomană în primăvara anului 1443, înfrângând otomanii la Niș și Sofia.
• După ce oastea lui Iacu este oprită la Zlatița (12 decembrie 1443), campania este întreruptă din cauza iernii.
• Murad al II-lea începe tratative de pace cu Ungaria, oferind condiții avantajoase (Seghedin, iulie 1444).
• La insistențele legatului papal, regele Ungariei reîncepe pregătirile de cruciadă, trecând Dunărea în septembrie 1444, dar este înfrânt la Varna (10 noiembrie 1444).
• Iancu continuă ofensiva antiotomană la Dunăre în 1445, cucerind Giurgiu și asediind Silistra.
• În 1446, este ales guvernator al Ungariei, menținând stabilitatea internă și legăturile cu Țările Române.
• Până în 1453, întărește Belgradul ca punct principal de apărare.
• După ce Mahomed II devine conducător otoman (1451-1481), pregătirile pentru cucerirea Constantinopolului sunt accelerate.
• În 1453, turcii cuceresc Constantinopolul transformându-l în capitala otomană Istanbul.
• Iancu apără Belgradul, respingând asediul otoman (iulie 1456), dar moare de ciumă (11 august 1456).

Vlad Țepeș (1448; 1456-1462; 1476) și Rezistența Anti-otomană

• Vlad Țepeș intră în conflict cu fiul lui Iancu de Hunedoara și acordă sprijin lui Ștefan cel Mare în Moldova (1457).
• Refuză să plătească tributul anual către Poartă în 1459 și trimite secretarul Porții și pe beiul de Nicopole în țeapă (1461), atacând cetățile otomane de la Dunăre.
• În aprilie 1462, Mahomed al II-lea lansează o campanie împotriva Țării Românești.
• Vlad Țepeș folosește tactica pământului pârjolit și hărțuiește armata otomană, culminând cu atacul de noapte asupra taberei sultanului (16/17 iunie 1462).
• Boierii munteni îl sprijină pe Radu cel Frumos, iar Matei Corvin îl închide pe Vlad Țepeș timp de 13 ani.
• Matei Corvin îl eliberează pe Vlad Țepeș în 1475, dar acesta este ucis într-o luptă în decembrie 1476 sau ianuarie 1477.

Ștefan cel Mare (1457-1504) și Apărarea Moldovei

• În a doua jumătate a secolului al XV-lea, statele creștine renunță la cruciade după înfrângerea otomanilor la Belgrad.
• Politica externă a lui Ștefan cel Mare vizează independența Moldovei și apărarea credinței creștine.
• În perioada 1457-1471, Ștefan normalizează relațiile cu Polonia, recunoaște formal suzeranitatea polonă și ocupă cetatea Chilia din Ungaria (1465).
• Expediția maghiară în Moldova (1467) culminează cu victoria lui Ștefan la Baia.
• În perioada 1471-1489, Ștefan refuză plata tributului către Poartă (1471) și intervine în Țara Românească (1473).
• Înfrânge oastea otomană condusă de Suleiman pașa la Vaslui (10 ianuarie 1475).
• Încheie un tratat de alianță cu Matei Corvin (12 iulie 1475).
• O uriașă armată otomană atacă Moldova (1476), dar Ștefan se retrage și o hărțuiește.
• Ștefan se retrage și așteaptă ajutorul lui Matei Corvin.
• Otomanii cuceresc Chilia și Cetatea Albă (14 iulie 1484 și 5 august 1484).
• În perioada 1489-1504, Ștefan depune jurământul de vasalitate regelui polon Cazimir IV la Colomeea (15 septembrie 1485).
• Ștefan respinge incursiunile turcești în țară - Cătlăbuga (16 noiembrie 1485) și Șcheia (6 martie 1486).
• Încheie pace cu Baiazid al II-lea (1489), obligându-se să plătească tributul anual.
• Campania regelui polon Ioan Albert prin Moldova nu are succes (1497).
• Domnul Moldovei îi atacă pe poloni în Codrii Cosminului (26 octombrie 1497), provocându-le o mare înfrângere.
• Se încheie tratatul de pace de la Hârlău (12 iulie 1499).
• Ștefan cel Mare moare la 2 iulie 1504 și este succedat de fiul său, Bogdan.

În prima jumătate a secolului al XV-lea, statul maghiar a devenit principalul factor în organizarea cruciadelor antiotomane. Iancu de Hunedoara a implicat Țările Române în lupta antiotomană. Victoriile sale, inclusiv cea de la Ialomița, au contribuit la organizarea cruciadelor.