Conceptul de Fiscalitate

Conceptul de Fiscalitate

• Etimologic, termenul provine din latinescul "fiscus", referindu-se inițial la un coș folosit pentru colectarea dărilor în Imperiul Roman și, ulterior, la instituțiile colectoare.
• Din punct de vedere istoric, existența impozitelor este atestată încă din Republica Romană (509-27 î.Hr.) prin impozite precum:
  • Portorium (taxă de trecere) datorată de comercianții care vindeau mărfuri într-o altă cetate decât cea de origine.
  • Tributum (dare obligatorie per capita), inițial o zecime din produse, generalizată ulterior la toți locuitorii imperiului.
• În paralel cu portorium și tributum existau dări asupra meșteșugurilor, celibatarilor și sclavilor.
• În prezent, fiscalitatea include:
  • Totalitatea prelevărilor obligatorii (impozite, taxe, contribuții).
  • Reglementările fiscale (legislație).
  • Instituțiile fiscale și atribuțiile lor în stabilirea, colectarea și urmărirea prelevărilor.
• Fiscalitatea poate fi privită ca un sistem:
  • Financiar de percepere a impozitelor.
  • Juridic de legi referitoare la fisc și colectarea impozitelor.
• Un sistem fiscal modern trebuie să fie (conform lui Stiglitz și Rosengard):
  • Eficient: să nu afecteze alocarea resurselor
  • Echitabil: să asigure un tratament fiscal just pentru toți contribuabilii
  • Flexibil: să se adapteze la schimbările economice
  • Simplu de administrat: prelevările trebuie să fie ușor și ieftin de administrat
  • Transparent din punct de vedere politic: contribuabilii trebuie să înțeleagă sarcina fiscală, iar aceasta trebuie să fie tolerată de societate.

Principiile Fiscalității

• Principiile fiscalității sunt reguli de care decidenții publici țin cont când stabilesc sarcina fiscală.
• Există două principii teoretizate în literatura anglo-saxonă:
  • Principiul beneficiului: impozitele sunt datorate în măsura în care o persoană beneficiază de bunuri și servicii publice.
  • Principiul capacității contributive: prelevările sunt stabilite în funcție de puterea de cumpărare a contribuabililor, având două reguli:
    • Echitatea pe orizontală: impozite egale pentru venituri egale (uneori încălcată din motive economice sau sociale).
    • Echitatea pe verticală: inegalitatea veniturilor trebuie menținută și după impozitare.
• În România, Codul fiscal (art. 3) include principii precum:
  • Neutralitatea măsurilor fiscale (cu excepția facilităților fiscale).
  • Certitudinea (cu excepția prevederilor neclare).
  • Eficiența.
  • Echitatea.
  • Predictibilitatea impunerii.
• Art. 4, alin. 1 și 2 din Codul Fiscal reglementează modificarea și completarea acestuia.