Competențe psihosociale pentru profesori

Capacitatea de a stabili și a menține relații pozitive și eficiente cu ceilalți, de a influența grupuri și de a comunica clar și eficient.

Gradul de adecvare a interacțiunii profesorului cu elevul, reflectând prin modul în care profesorul se adaptează la nevoile și particularitățile fiecărui elev.

Profesorul este capabil să înțeleagă și să se adapteze la specificul fiecărui elev.

Profesorul respectă individualitatea și unicitatea fiecărui elev.

Profesorul își păstrează calmul și controlul în situații dificile.

Profesorul are un nivel profesional ridicat, evaluează elevii în mod corect și just, și este consecvent în aplicarea normelor.

Competența implică cunoștințe, capacitate de a realiza, dar și rezultate obținute.

Profesorul are o atitudine pozitivă și respect față de elev, îl motivează și îl încurajează în procesul învățării.

Abilităţile intelectuale şi cunoştinţele pe care un profesor ar trebui să le aibă.

Atitudinile pe care un profesor ar trebui să le aibă.

Practica pedagogică care le permite profesorilor să-şi exerseseze abilităţile didactice.

Demonstrează că profesorii nu doar știu, dar și pot aplica ceea ce știu.

Abilitatea de a produce schimbări pozitive la elevi prin relația pedagogică.

Un profesor care oferă un sprijin emoțional elevilor, este orientat către ei și îi acceptă ca persoane.

Structura profesorului caracterizată prin distanță, egocentrism și mărginire.

Structura profesorului caracterizată prin responsabilitate, spirit metodic și acțiuni sistematice.

Nevoia de a fi acceptat și apreciat de către ceilalți. Elevii cu această nevoie vor fi motivați să învețe pentru a-i face pe plac profesorului și pentru a primi laude.

Dorința de a se afirma și de a-și demonstra competențele. Elevii cu această nevoie sunt motivați de performanță și de a-și arăta valoarea.

Interese și curiozitate pentru cunoaștere și pentru a înțelege lumea din jur. Elevii cu un impuls cognitiv puternic sunt motivați de provocări intelectuale și de a descoperi lucruri noi.

O modalitate distinctă şi recurentă de a interacționa cu elevii, care se reflectă în modul de a conduce clasa, a sancționa, a planifica lecțiile și de a evalua.

Modul în care un profesor își gestionează și organizează clasa, inclusiv regulile și procedurile pe care le impune.

Modalitățile folosite de profesor pentru a verifica și a sancționa comportamentele elevilor.

Strategiile de predare adoptate de un profesor pentru a transmite informații și pentru a-i ajuta pe elevi să învețe.

Tehnicile folosite de profesor pentru a motiva și a implica elevii in procesul de învățare.

Profesorul este liderul care ia toate deciziile, dictează pașii activității și stabiliește sarcinile individuale, oferind aprecieri personale fără criterii clarificate.

Profesorul încurajează implicarea elevilor în luarea deciziilor, oferă opțiuni de lucru și permite colaborarea liberă, justificând sugestiile și aprecierile.

Profesorul are un rol pasiv, oferă materiale și explicații la cerere, fără a se implica în discuții sau evaluări.

Profesorul decide singur, conducând activitățile și luând deciziile fără consultarea elevilor.

Profesorul facilitează dialogul și implicarea elevilor în procesul decizional, promovând o atmosferă colaborativă.

Profesorul are un rol minim, oferă materiale și explicații, dar nu se implică activ în procesul de învățare.

Profesorul se fixează pe un stil de conducere și se abține de la flexibilitate in funcție de nevoile clasei.

Profesorul alege stilul de conducere cel mai potrivit situației, adaptându-se la caracteristicile elevilor și sarcinilor.

Profesorul are un comportament formal și distant, menținând o linie clară între el și elevi. Aceasta se poate traduce prin lipsă de familiaritate, o atitudine mai rezervată.

Profesorul se comportă într-un mod apropiat și familiar cu elevii, posibil prea relaxat. Aceasta poate duce la o impresie de lipsă de profesionalism sau de autoritate.

Profesorul prezintă o atitudine de retragere și ezitare, având o oarecare teamă sau grijă de elevi. Posibil să fie influențat de dorința de a evita ridicolul in fața lor.

Profesorul are un comportament mai artificial, încercând să se abțină de la entuziasm sau emoții intense in fata elevilor.

Profesorul manifestă un comportament paternalist, neavând încredere în autonomia elevilor. Posibil să intervină excesiv, nepermițând elevilor să se auto-organizeze.

Profesorul controlează complet procesul de învățare, luând decizii fără implicarea elevilor. Stilul său se concentrează pe transmiterea de informație și pe exersarea unor sarcini.

Profesorul colaborează cu elevii, oferindu-le oarecare libertate în organizarea și conducerea învățării. Stilul său implică discuții și colaborare.

Profesorul nu are un impact semnificativ asupra clasei. Acest stil nu oferă o structură clară de învățare, elevii sunt lăsați de capul lor.

Aşteptările profesorilor pot influenţa performanţa elevilor, chiar dacă aceste aşteptări nu se bazează pe realitate. Elevii despre care profesorii se aşteaptă să reuşească tind să obţină rezultate mai bune, în timp ce elevii despre care profesorii se aşteaptă să eșueze, tind să obţină rezultate mai slabe.

Profesorii se comportă diferit cu elevii despre care au aşteptări înalte, faţă de cei despre care au aşteptări scăzute. De exemplu, profesorii pot fi mai calzi, mai binevoitori şi mai receptivi cu elevii pe care îi consideră mai capabili.

Profesorii oferă feedback diferit elevilor, în funcţie de aşteptările pe care le au de la ei. Elevii despre care profesorii se aşteaptă să reuşească primesc feedback mai pozitiv și mai specific, în timp ce elevii despre care profesorii se aşteaptă să eșueze primesc feedback mai critic.

Profesorii transmit informații diferit elevilor, în funcţie de aşteptările pe care le au de la ei. Elevii pe care profesorii îi consideră mai capabili primesc informații mai ample şi mai clare, în timp ce elevii despre care profesorii se aşteaptă să eșueze primesc informații mai superficiale și mai generalizate.

Profesorii creează oportunităţi diferite pentru elevii, în funcţie de aşteptările pe care le au de la ei. Elevii despre care profesorii se aşteaptă să reuşească primesc mai multe ocazii de a răspunde, de a se implica în discuţii şi de a-şi prezenta ideile, în timp ce elevii despre care profesorii se aşteaptă să eșueze au ocazii limitate de a se implica.

Performanțele anterioare, statutul școlar, situația social-economică și originea etnică pot influența aşteptările profesorului privind elevii.

Compararea socială este o formă de evaluare și comparare a propriei performanțe cu performanța celorlalți. Această comparație poate afecta performanța școlară a elevilor.

Școala este un spațiu în care elevii sunt constant evaluați și comparați, fapt care poate induce stres și presiune.