Capitolul 6 - Procesul Decizional

Un sistem socioeconomic are scopul de a atinge anumite obiective, dar acest lucru nu se întâmplă automat. Legea entropiei sugerează că ordinea tinde către dezordine, iar sistemele socioeconomice sunt supuse unor factori perturbatori care pot fi interni sau externi. Activitatea managerilor se concentrează pe adaptarea și reglarea funcționării sistemului, ceea ce presupune o serie de decizii interdependente.

A decide înseamnă a alege din mai multe variante, cea mai potrivită pentru atingerea unui obiectiv.

Decizia de management este alegerea unei acțiuni din mai multe posibile, care influențează activitatea sau comportamentul a cel puțin unei persoane din afara decidentului. Este un instrument esențial pentru eficiența organizației, influențând costurile, profitul și rezultatele generale.

O mulțime de variante reprezentate de cel puțin două opțiuni, un obiectiv clar și influențarea acțiunilor și comportamentului a cel puțin unei alte persone.

Procesul decizional începe cu o acțiune în sistemul condus, care furnizează date prelucrate de sistemul de management. Acesta ia decizii, transmise sistemului condus, unde sunt convertite în acțiuni. Se include și timpul de reacție al ambelor sisteme.

Eficiența deciziei depinde de raționalitatea acesteia. Un proces rațional implică o colecție completă de informații, evaluarea lor, o analiză critică a opțiunilor și identificarea alternativei optime.

Factorii emoționali, contextul social și influențele externe pot afecta comportamentul decizional. Un proces decizional optim integrează elementele raționale cu cele emoționale, cu o evaluare realistă a situației

Persoana sau grupul de persoane care alege varianta cea mai avantajoasă din mulțimea variantelor decizionale.

Ansamblul alternativelor posibile pentru a atinge un obiectiv. Reprezintă căile de acțiune prin care se poate realiza un obiectiv.

Punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul cărora se analizează aspecte ale realității în procesul decizional. Sunt specifice fiecărui domeniu și se caracterizează prin mai multe niveluri, corespunzătoare variantelor și stărilor condițiilor obiective.

Nivelurile criteriilor care se pot realiza prin aplicarea variantelor decizionale în fiecare stare a condițiilor obiective. Se pot diviza, grupa și fi independente.

Ansamblul condițiilor interne și externe ale organizației care influențează și sunt influențate de decizie. Se manifestă cu una sau mai multe stări ale condițiilor obiective și se caracterizează prin mobilitate.

Consecințele care pot varia în funcție de starea naturii.

Ele ierarhizează variantele decizionale pe baza consecințelor care le caracterizează.

Procesul decizional are loc în contextul unei mulțimi de variante decizionale, criterii decizionale, mediu ambiant, consecințe și obiective decizionale.

Criteriile decizionale pot prezenta mai multe niveluri, care pot constitui tot atâtea obiective decizionale.

Situații în care există mai multe scenarii posibile, cu probabilități cunoscute, pentru care consecințele deciziilor sunt diferite.

Situații în care există mai multe scenarii posibile, dar probabilitățile lor de apariție sunt necunoscute.

O singură persoană este responsabilă pentru luarea deciziei. Se aplică de obicei în probleme simple și curente.

Mai multe persoane participă la luarea deciziei, fiecare având o opinie. Opțiunea finală este rezultatul colaborării.

Decizii care se iau o singură dată, de obicei pentru evenimente unice sau proiecte individuale.

Întregul set de posibile rezultate ce s-ar obține prin aplicarea variantelor decizionale, în funcție de fiecare criteriu și stare a condițiilor obiective.

Estimarea viitoare a consecințelor decizionale, realizată prin analiză și predicție.

Deciziile de management trebuie să fie bazate pe dovezi științifice și studii, evitând improvizația și deciziile subiective.

Un manager trebuie să fie autorizat să ia decizii în domeniul său de responsabilitate, având cunoștințele și abilitățile necesare.

Orice decizie trebuie formulată clar, concis și non-contradictor, astfel încât să fie înțeleasă de toți cei implicați.

Luarea deciziei în momentul optim pentru a obține maximul de beneficii.

Obținerea unor rezultate maxime, cu un efort minim.

Îmbunătățirea luării deciziilor prin clasificarea situațiilor decizionale în categorii diferite.

O categorie de decizii care se referă la orizontul de timp, implicația în firma, gradul de cunoaștere a mediului, numărul de persoane implicate, periodicitatea și numărul de criterii utilizate.

Acestea vizează planuri pe termen lung, peste un an, și se concentrează pe problemele majore ale firmei, având impact asupra întregii activități sau a unor componente esențiale. Sunt luate la nivel superior și se referă la strategii de perspectivă.

Acestea se adoptă pentru o perioadă mai scurtă, în general un an, și se concentrează pe domenii importante, având impact asupra unei părți a activității firmei. Se bazează pe informații cunoscute și se concretizează liniile de dezvoltare generale stabilite prin deciziile strategice.

Acestea se iau periodic, pe un interval de timp foarte scurt, și se concentrează pe aspecte specifice ale activității, având un caracter operativ și repetitiv.