Biologie 10 - Reproducerea umană

Stratul celulelor care înconjoară ovocitul în foliculul terțiar. Aceste celule proliferează și formează o cavitate centrală numită antru folicular, care conține lichid folicular.

O cavitate plină cu lichid care se formează în centrul foliculului terțiar. Lichidul conține hormoni esențiali pentru ovulație.

Un strat de celule care înconjoară ovocitul, situat imediat sub zona pellucida.

Procesul prin care ovocitul se maturizează de la stadiul de folicul primordial până la stadiul de folicul terțiar.

Un ciclu complex care implică maturizarea foliculului, ovulația și formarea corpului galben.

Perioada din ciclul menstrual în care este favorizată fertilizarea. Disponibilitatea și dorința sexuală cresc în această perioadă.

O proemință care se formează pe suprafața ovarului înainte de ovulație. Reprezintă locul unde se va produce eliberarea ovocitului.

Procesul de eliberare a ovocitului matur din foliculul terțiar. Este controlată de sistemul nervos central și de hormoni.

Ovulația este influențată de ritmul nictemeral (ciclul zi-noapte), care poate fi dereglat de călătoriile peste fusuri orare sau dietele stricte.

Ovocitul este fecundabil timp de 12 ore, în treimea exterioară a trompei uterine.

Spermatozoizii cu cap mare și coadă mică (androspermi) sunt favorizați de mediul alcalin al canalului genital feminin, în timp ce spermatozoizii cu cap mic și coadă lungă (ginospermi) sunt favorizați de mediul ușor acid.

În ziua 14 a ciclului menstrual, fluidele utero-vaginale sunt alcaline, în timp ce în zilele 13 și 15 sunt acide.

Temperatura rectală crește cu 0,3-0,5°C în ziua ovulației.

Mucusul din colul uterin are un chemotactism pozitiv pentru spermatozoizi (îi atrage) și poate distruge (aglutina) spermatozoizii slabi, stocând pe cei buni.

Capacitarea spermei reprezintă un proces de maturare care se întâmplă în canalul genital feminin, prin care spermatozoizii pierd glicoproteine de pe suprafața lor, crescând viteza de mișcare.

Reacția acrozomală implică ruperea veziculelor acrozomale din capul spermatozoizilor, eliberând enzime care facilitează trecerea prin structurile perivolulare.

Procesul prin care spermaozoidul străpunge membrana ovocitului, intrând în interiorul său.

Strat exterior al blastocitului, format din celule care se vor dezvolta în placentă.

Procesul prin care blastocitul se implantează în mucoasa uterină.

Procesul prin care mucoasa uterină se pregătește pentru implantarea blastocitului.

Ovulația normală se produce in fiecare lună, dar sarcina poate continua deşi femeia este deja gravida.

Două ovule fertilizate în aceeași lună, de spermatozoizi diferiti, rezultând mai mulți copii.

Fecundarea unui singur ovul care se divide in două blastomere, rezultând gemeni identici (cu o singură placentă).

Fecundarea a doi ovocite separat, rezultând gemeni neidentici (cu două placente).

Tip de nutriție placentară la mamifere, caracterizată prin contactul direct între sângele matern și trofoblastul fetal. Sângele matern ajunge direct la corionul fetal.

Membrană placentară formată din fuziunea dintre rubrica amniotică și corionul vilos. Aceasta înconjoară embrionul și joacă un rol vital în dezvoltarea sa.

Complicație a sarcinii, caracterizată prin atașarea placentei la nivelul colului uterin, care poate obstrucționa canalul de naștere.

O unitate morfo-funcțională a placentei, delimitată de două vilozități corionice, conectată la peretele uterin și înconjurată de sânge matern.

Bariera care separă sângele matern de sângele fetal în placentă. Aceasta permite schimbul de oxigen, nutrienți și produse de deșeuri.

O structură tubulară care conectează fătul la placentă.

Un strat subțire de țesut care tapetează cavitatea amniotică.

Lichidul care umple cavitatea amniotică, protejând fătul și contribuind la dezvoltarea sa.\n

Formarea de proiecții mici, asemănătoare degetelor, pe suprafața amniosului.

O membrană care tapetează cavitatea uterină, cu o structură specială la nivelul colului uterin.

Scăparea lichidului amniotic înainte de naștere.

Cantitate excesivă de lichid amniotic.

Un reflex prezent la făt care blochează comunicarea dintre nas și faringe, împiedicând aspirarea excesivă de lichid amniotic .

Raportat de pacient, durerea este resimţită la distanţă de organ, în dermatomerul cu acelaşi număr ca metamerul corespunzător organului afectat.

Procesul de formare a sângelui şi a sistemului circulator începe cu celulele mezenchimale pluripotente, care formează cordoane de angioblaste. Aceste cordoane se deschid în lumen, iar celulele marginale devin celule endoteliale, unele dintre ele devenind celule hematopoietice.

În mezodermul lateral, între cele două pleure, apare un şanţ care se adânceşte. Acesta formează celomul intraembrionar, având forma unei potcoave rasturnate în cele din urmă.

Perioada fetală începe în săptămâna a 9-a şi durează până la naştere. Este perioada în care se face prima ecografie de morfologie fetală. În această perioadă, organele nu se formează, ci doar cresc şi se dezvoltă.

În luna a 3-a, fătul are 5-7 cm, iar la naştere are 50 cm şi 3,250 kg.

Data naşterii se estimează prin adăugarea a 10 zile la data ultimei menstruaţii şi adăugarea a 9 luni.

Surfactantul, o substanţă care menţine alveolele deschise, începe să se producă de la 24 de săptămâni, adică sfârşitul lunii a 7-a. De la 26 de săptămâni, copilul poate să se nască.

După luna a 5-a, copilul este acoperit de o substanţă alb-gălbuie, cazeoasă, numită vernix caseoza. Această substanţă bogată în lipide are rol nutritiv pentru copil şi protectiv.