Untitled

Organe Judiciare și Părți în Procesul Penal

• Judecătorul de drepturi şi libertăţi: Intervine în diverse etape ale procesului penal.
• Judecătorul de cameră preliminară: Are rol specific în faza de cameră preliminară.
• Instanţa judecătorească: Structură organizată pe niveluri (judecătorie, tribunal etc.).
• Organizarea instanţelor judecătoreşti: Este stabilită prin lege.
• Compunerea instanţei judecătoreşti: Variază în funcție de tipul instanței și complexitatea cauzei.
• Constituirea instanţei judecătoreşti: Respectă reguli specifice pentru validitatea actelor.
• Avocatul: Profesie liberală, esențială pentru apărarea drepturilor în procesul penal.
• Principiile profesiei de avocat: Stau la baza exercitării profesiei, incluzând independența și confidențialitatea.
• Incompatibilitatea avocatului: Situații în care avocatul nu poate exercita profesia.
• Părțile: Actori principali în procesul penal, cu drepturi și obligații distincte.
• Inculpatul: Persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni.
• Noțiunea de inculpat: Definită de lege.
• Drepturile și obligațiile inculpatului: Incluse dreptul la apărare și obligația de a se prezenta la solicitările organelor judiciare.
• Partea civilă: Persoana vătămată printr-o infracțiune, care solicită daune materiale sau morale.
• Noțiune: Persoană care a suferit un prejudiciu.
• Drepturile și îndatoririle părții civile: Includ dreptul de a solicita probe și de a fi despăgubită.
• Partea responsabilă civilmente: Persoana obligată să repare prejudiciul cauzat de o altă persoană (ex: părintele pentru fapta copilului).
• Noțiune: Persoana care răspunde patrimonial pentru prejudiciu.
• Modalitățile de participare a părții responsabile civilmente în procesul penal: Introducerea în proces sau intervenția voluntară.
• Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente: Se face la cererea părții civile sau a procurorului.
• Intervenția voluntară a părții responsabile civilmente: Se face din proprie inițiativă.
• Drepturile și obligațiile părții responsabile civilmente: Includ dreptul la apărare și obligația de a repara prejudiciul.
• Subiecții procesuali principali: Include procurorul, avocatul, etc.
• Competența funcțională a tribunalului militar: Definită prin lege.
• Competența funcțională a Curții de Apel: Stabilită de lege.
• Competența funcțională a Curții Militare de Apel: Criterii specifice.
• Competența funcțională a Înaltei Curți de Casație și Justiție: Ultima instanță în sistemul judiciar.
• Competența materială a organelor judiciare: Capacitatea de a judeca anumite tipuri de infracțiuni.
• Noțiunea de competență materială (ratione materiae): În funcție de natura infracțiunii.
• Competența materială a organelor de urmărire penală: Diferă în funcție de gravitatea infracțiunii.
• Competența materială a instanțelor judecătorești: Distribuția cazurilor pe instanțe.
• Competența materială a judecătoriei: Cauze mai ușoare.
• Competența materială a tribunalului: Cauze de complexitate medie.
• Competența materială a Curții de Apel: Apeluri și cauze specifice.
• Competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție: Recursuri în casatie.
• Competența personală: Judecarea anumitor persoane (ex: magistrați).
• Noțiunea de competență personală (ratione personae): Calitatea persoanei implicate.
• Competența în caz de schimbare a calității inculpatului: Reguli specifice.
• Competența personală a organelor de urmărire penală: Anumite categorii de persoane.
• Competența personală a instanțelor judecătorești: Judecarea anumitor categorii de persoane (ex: magistrați).
• Competența personală a tribunalului militar: Militari.
• Competența personală a curții de apel: Apeluri și judecarea anumitor persoane.
• Competența personală a Curții Militare de Apel: Militari.
• Competența personală a Înaltei Curți de Casație și Justiție: Membrii Guvernului, Parlamentului etc.
• Competența specială: Cauze specifice date prin lege.
• Competența teritorială: Judecarea infracțiunilor în funcție de locul comiterii.
• Noțiunea de competență teritorială (ratione loci): Locul unde s-a săvârșit infracțiunea.
• Competența după teritoriu pentru infracțiunile săvârșite în țară: Reguli privind stabilirea competenței.
• Organul judiciar competent: Cel de la locul săvârșirii infracțiunii.
• Actele prin care pot fi luate măsurile preventive: Dispoziții legale.
• Reținerea: Măsură preventivă, privare de libertate pe termen scurt.
• Condițiile de luare a măsurii: De fond și de formă.
• Condițiile de fond: Motive temeinice și necesitatea măsurii.
• Condițiile de formă: Ordonanță motivată.
• Durata reținerii: Maxim 24 de ore.
• Plângerea împotriva măsurii reținerii: Poate fi depusă la judecător.
• Controlul judiciar: Măsură preventivă, restricții impuse inculpatului fără privare de libertate.
• Noțiune: Restricții impuse.
• Condiții: Motive temeinice și necesitatea măsurii.
• Competența de luare a măsurii: Procuror, judecător de cameră preliminară sau instanța de judecată.
• Luarea măsurii controlului judiciar de către procuror: În faza de urmărire penală.
• Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror: Contestație la judecătorul de drepturi și libertăți.
• Luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată: În fazele ulterioare urmăririi penale.
• Conținutul controlului judiciar: Obligații impuse inculpatului.
• Controlul judiciar obligatoriu: Prezentarea la organele judiciare.
• Controlul judiciar facultativ: Interdicții (ex: părăsirea localității).
• Obligațiile subsecvente ale organului judiciar care a dispus măsura: Verificarea respectării obligațiilor.
• Modificarea conținutului controlului judiciar: La cererea părților sau din oficiu.
• Durata controlului judiciar: Stabilită de organul judiciar, cu posibilitatea de prelungire.
• Controlul judiciar pe cauțiune: Depunerea unei sume de bani ca garanție.
• Procedura în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul instanței competente: Reguli specifice.
• Arestarea preventivă a inculpatului în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății: Măsura extremă.
• Durata maximă a arestării inculpatului în cursul judecății: Limite legale.
• Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune cu privire la măsurile preventive în cadrul procesului penal: Apel sau contestație.
• Verificarea măsurilor preventive: Periodic, pentru a evalua necesitatea menținerii.
• Încetarea de drept a măsurilor preventive: Intervine automat în anumite situații (ex: achitarea inculpatului).
• Revocarea măsurilor preventive: Decizie a organului judiciar, dacă nu mai sunt necesare.
• Înlocuirea măsurilor preventive: Schimbarea unei măsuri cu alta mai ușoară sau mai grea.
• Reguli speciale pentru minori: Protecție sporită.
• Măsurile de siguranță cu caracter medical: Internarea medicală.
• Măsurile asigurătorii: Sechestru, poprire, pentru garantarea despăgubirilor.
• Noțiune: Măsuri pentru asigurarea reparării prejudiciului.
• Procedura de luare: Decizie a procurorului sau a instanței.
• Contestarea măsurilor asigurătorii și a modului de aducere la îndeplinire a acestora: Căi de atac.
• Contestarea măsurilor asigurătorii luate de procuror și a modului de aducere la îndeplinire a acestora: La judecătorul de drepturi și libertăți.
• Contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății și a modului de aducere la îndeplinire a acestora: La instanța superioară.
• Verificarea măsurilor asigurătorii: Periodic, pentru a evalua necesitatea menținerii.
• Restituirea lucrurilor: Obiecte care au servit la săvârșirea infracțiunii.
• Restabilirea situației anterioare: Repararea prejudiciului în natură.

Principiul activității normelor procesual penale

• La aplicarea legii, se ia în considerare data efectuării actului procesual, nu data săvârșirii infracțiunii.
• Aplicarea normelor procesual penale în timp este guvernată de regula activității.
• Art. 15 alin.(2) din Constituţia României prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.
• Legea procesuală penală se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse de la intrarea în vigoare până la ieșirea din vigoare, cu excepții prevăzute.
• Legea procesuală nu poate fi retroactivă sau ultraactivă decât excepțional.
• Nu se aplică regula legii mai favorabile (mitior lex) în materie procesuală.
• Activitatea normelor procesual penale înseamnă aplicarea lor din momentul intrării în vigoare până în momentul ieșirii din vigoare (tempus regit actum).

Excepții de la principiul activității normelor procesual penale

• Retroactivitatea: Norma procesual penală se aplică și actelor anterioare dacă elimină o condiție sau formalitate neîndeplinită anterior.
• Art. 4 alin.(2) din Legea nr. 255/2013 prevede că nulitatea unui act efectuat înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată doar în condițiile Codului de procedură penală.
• Ultraactivitatea: Normele ieșite din vigoare se pot aplica în continuare în cazuri legate de competență, căi de atac și termene.

Cazuri care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale

• Cauzele justificative: Legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații.
• Cauzele de imputabilitate: Minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit.
• Cazuri în care acțiunea penală este lipsită de obiect: Situații în care răspunderea penală este înlăturată sau înlocuită.
• Lipsa plângerii prealabile, a autorizației sau sesizării organului competent.
• Intervenirea amnistiei sau prescripției, decesul suspectului sau inculpatului, radierea persoanei juridice.
• Retragerea plângerii prealabile, împăcarea părților sau încheierea unui acord de mediere.
• Existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege (desistarea, împiedicarea producerii rezultatului).