Bugetul Public și Politica Bugetar-Fiscală în Republica Moldova PDF

TEMA 2. SISTEMUL BUGETAR ŞI POLITICA BUGETAR-FISCALĂ A STATULUI =============================================================== 1. **Bugetul --verigă de bază a sistemului financiar al ţării.** 2. **Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.** 3. Politica bugetar-fiscală a statului....

TEMA 2. SISTEMUL BUGETAR ŞI POLITICA BUGETAR-FISCALĂ A STATULUI =============================================================== 1. **Bugetul --verigă de bază a sistemului financiar al ţării.** 2. **Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale.** 3. Politica bugetar-fiscală a statului. ------------------------------------ ### Unități de competență: ### Abilități : Bugetul - verigă de bază a sistemului financiar al ţării -------------------------------------------------------- În economia contemporană **bugetul public** constituie veriga centrală a sistemului financiar al oricărei ţări, fiind expresia unui tip specific de relaţii financiare - relaţiile bugetare - care se manifestă în procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale la nivel naţional şi local. În teoria şi practica economică, bugetul public este privit, de obicei, din două puncte de vedere -- ca o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar şi ca document de previzionare şi de autorizare, ca principala balanţă financiară cu caracter operativ şi obligatoriu a statului. A. [ Legea anuală a finanţelor,] sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se autorizează, pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului.Ea este votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de inceputul anului considerat, fiind cunoscută ca legea bugetului de stat; B. [Legile rectificative ale finanţelor] sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea, în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix, putând varia în funcţie de ani; C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de către Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată execuţia reală a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. a. **Din punct de vedere juridic**, bugetul este document financiar cu putere de lege care include anumite norme şi normative destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi explicite; el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar. b. **Din punct de vedere contabil** bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se gestionează resursele financiare ale statului. c. **Din punct de vedere economic**, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială. d. **Din punct de vedere politic**, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială, educativă, culturală, militară etc.). Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa, bugetul trebuie să îndeplinească trei funcţii: 1. ***Controlul cheltuielilor,*** prin care este supravegheată execuţia bugetului de către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (adesea, Guvernul şi Parlamentul) şi chiar, într-un mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atât finanţatorii, cât şi beneficiarii bugetului. 2. ***Gestiunea eficace a activităţii publice***, prin care executanţii se asigură de utilizarea eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru a conduce şi realiza activităţile prevăzute şi autorizate prin buget. 3. ***Proiectarea activităţilor statului***, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în diferite programe alternative, fiind evaluate şi însoţite de posibilităţile de finanţare. Importanţa acestor funcţii se modifică pe parcursul anului bugetar. Funcţia de control domină iniţial, deoarece se urmăreşte evitarea abuzului de putere din partea Executivului, accentul punându-se apoi pe o bună gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce o planificare mai bună a cheltuielilor comform nevoilor şi cerinţelor manifestate în timp. Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale ------------------------------------------------ ***buget*** -- totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale şi locale; de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor şi gestionarea sistemului public de asigurări sociale; ***buget de stat*** -- totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii sistemului public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală, precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete; ***buget public naţional*** -- totalitate a bugetelor constituite în cadrul sistemului bugetar, cu excluderea transferurilor interbugetare; ***bugete locale*** -- totalitate a veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor administraţiei publice locale de toate nivelurile. Sistemul bugetar al Republicii Moldova este o parte integrantă a finanțelor publice, cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. a. bugetul de stat; b. bugetul asigurărilor sociale de stat; c. fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală; d. bugetele locale. Bugetele menţionate la lit. a)-c) formează bugetul consolidat central. Bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întâi (bugetele satelor/comunelor, oraşelor/municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi) şi bugetele locale de nivelul al doilea (bugetele raionale, bugetul central al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, bugetele municipale Bălţi şi Chişinău), care în ansamblu formează bugetul consolidat local. a. clasificaţia organizaţională; b. clasificaţia funcţională; c. clasificaţia programelor; d. clasificaţia economică; e. clasificaţia surselor. Structura componentelor clasificaţiei bugetare şi metodologia de aplicare se aprobă de către Ministerul Finanţelor şi se publică. olitica bugetar-fiscală a statului ---------------------------------- Este cunoscut, că statul contemporan realizează majoritatea funcţiilor sale prin intermediul partidului de guvernământ, care adoptă program de dezvoltare strategică ce conţine obiectivele economice, sociale, ecologice şi de altă natură, precum şi mijloacele concrete pe care intenţionează să le folosească în scopul atingerii obiectivelor precizate. Politica economică fiind direcţia principală de activitate a Guvernului diferă de la o ţară la alta în funcţie de potenţialul economic, gradul de dezvoltare economică, de orânduirea socială, de metoda de conducere a economiei şi de alţi factori. Unul din principalele instrumente ale politicii economice este politica bugetar-fiscală. **Politica bugetar-fiscală** reprezintă mecanismul de reglementare a economiei ce întruchipează acţiunile statului privind mobilizarea veniturilor bugetare şi utilizarea lor pe anumite destinaţii, care să asigure stabilitatea şi dezvoltarea economică a statului. - minimizarea efectelor fluctuaţiilor ciclului economic; - stabilitatea ritmului creşterii economice; - asigurarea unui nivel optim de ocupare a forţei de muncă şi a unei inflaţii reduse. Teoria economică modernă deosebeşte 2 tipuri de politici bugetar-fiscale: 1. activă 2. pasivă ***Politica bugetar-fiscală activă*** prevede folosirea intensă a instrumentelor (modificarea normativelor bugetare, modificarea mecanismelor de transfer, modificarea cotelor şi metodelor de impunere fiscală) în scopul influenţării veniturilor şi cheltuielilor bugetare. ***Politica bugetar-fiscală pasivă (automată)*** este politica în conformitate cu care modificările necesare în nivelul veniturilor şi cheltuielilor bugetare sunt efectuate automat prin utilizarea unor instrumente, numiţi stabilizatori automaţi (schimbări în incasări fiscale, ajutor de şomaj şi îndemnizaţii sociale, subsidiile ). În ceea ce priveşte stabilizatorii politicii bugetar-fiscale automate, utilizarea lor permite numai limitarea impactului şi efectelor fluctuaţiilor ciclului economic, însă nu permit înlăturarea acestora. Şi mai mari probleme generează aplicarea exclusivă a instrumentelor politicii bugetar-fiscale active, şi anume problemele ce ţin de: - existenţa decalajului de timp între adoptarea hotărârii şi aplicarea ei; - cheltuielile administrative; - aplicarea metodelor de impunere cu efect social major (diminuarea cotelor impozitelor -- metodă populistă); Totodată aplicarea simultană a instrumentelor politicii bugetar-fiscale active şi pasive poate influenţa pozitiv dinamica PIB, a ocupării forţei de muncă, diminuarea ritmului inflaţiei etc. - politica în domeniul veniturilor bugetare; - politica în domeniul cheltuielilor bugetare; - politica în domeniul gestiunii deficitului bugetar; - politica în domeniul deservirii datoriei de stat; - politica în domeniul relaţiilor interbugetare. *[Politica în domeniul veniturilor bugetare]* este chemată să definească sursele de formare a fondurilor bugetare şi extrabugetare de care statul are nevoie, metodele de prelevare, precum şi obiectivele economice, sociale sau de altă natură, pe care trebuie să le îndeplinească instrumentele folosite în procesul mobilizării resurselor financiare. *[Politica în domeniul cheltuielilor bugetare]* este chemată să stabilească volumul şi structura cheltuielilor menite să asigure îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului, să precizeze formele, metodele şi instrumentele cele mai indicate pentru finanţarea cheltuielilor respective, să definească obiectivele ce trebuie urmărite în procesul utilizării resurselor financiare ale statului şi căile de realizare a acestor obiective. *[Politica în domeniul gestiunii deficitului bugetar]* prevede asigurarea unui echilibru între veniturile bugetare şi cheltuielile bugetare pe parcursul anului bugetar, evitându-se apelul la emisiunea bănească fără acoperire, cât şi creditele de consum, fiind posibilă şi necesară folosirea unor resurse externe sau interne, sub forma investiţiilor directe de capital, în ramuri de interes economic pentru stat. *[Politica în domeniul deservirii datoriei de stat]* prevede determinarea surselor de rambursare a datoriei de stat, precum şi metodele de diminuare a acesteia prin restructurarea şi reeşalonarea ei, în scopul asigurării securităţii financiare a statului. *[Politica în domeniul relaţiilor interbugetare]* prevede aplicarea metodelor şi instrumentelor necesare asigurării procesului de distribuire şi redistribuire a resurselor pe nivelurile sistemului bugetar, prin delimitarea competenţelor administraţiilor publice centrale şi locale.