Subiecte Geomorfologie PDF

Subiecte Geomorfologie (ordine după subiecte) I 1. Definiți termenii : GEOMORFOLOGIE , MISCAREA EPIROGENETICE ,SUFOZIUNE , RAVENĂ. GEOMORFOLGIE → Știinta geografica al carui obiect de studiu este relieful, component de baza al i...

Subiecte Geomorfologie (ordine după subiecte) I 1. Definiți termenii : GEOMORFOLOGIE , MISCAREA EPIROGENETICE ,SUFOZIUNE , RAVENĂ. GEOMORFOLGIE → Știinta geografica al carui obiect de studiu este relieful, component de baza al invelisului. Reprezinta fizionomia, geneza, evolutia si varsta formelor de relief MISCAREA EPIROGENETICE → Sunt agenti interni (endogeni) – agenti activi, care se produc pe spatii mai reduce si dau ridicari sau coborari ale unor spatii continentale dar si a lanturilor de munti unde se imbina cu orogenia constituind finalizarea consumului energiei tectonice. Prin ridicarea regiunilor littorale (epirogenie pozitiva) uscatul se extinde, iar prin coborarea acestora (epirogenie negativa) se micsoareaza. SUFOZIUNE → Proces gravitational complex in care deplasarile lente se completeaza cu altele rapid. Rezulta un relief variat care se insumeaza pe masura dezvoltarii procesului in timp si pe spatii tot mai largi. RAVENĂ → Sunt forme evoluate ale şiroirii, procesul repetându-se de mai multe ori; ca urmare eroziunea a creat forme negative alungite (de la mai mulţi zeci de metri la sute de metri), late de 0,5-1,5 m, cu adâncimi de 1-1,5 m, dezvoltate pe toată grosimea depozitului de versant. 1. Definiți termenii: GEOMORFOLOGIE SCULPTURALĂ, METEORIZARE, CREEP, PLUVIODENUDARE. GEOMORFOLOGIE SCULPTURALĂ → - Constituie secţiunea cea mai largă a Geomorfologiei, ea implicând mai ales, studiul agenţilor externi care acţionând asupra reliefului creat de factorii interni impun o diversitate de forme de relief noi ce compun fizionomia de detaliu a regiunilor de uscat, dar şi pe o bună parte a platformelor continentale. In cadrul ei se separa mai multe ramuri: gemorfologia fluviatila, geomorfologia glaciara, geomorfologia periglaciara, geomorfologia dinamica. METEORIZARE → = Actiunea complexa exercitata de diversi agenti din stratul de aer aflat in contact cu rocile. Ca raspuns la aceasta actiune se produce distrugerea unor caracteristici fizico-chimice ale rocilor in situ si formarea unor depozite cu  proprietati noi, precum si a unei morfologii distincte. Agentii sunt: temperatura, umiditatea, apa din precipitatii, plantele, vietuitoarele. Exista trei forme ale acestui fenomen: meteorizare mecanica, chimica, biometeorizare. CREEP → Este un tip de deplasări extrem de lent care se realizează la nivel de particulă, într-un depozit de versant alcătuit din elemente cu dimensiuni foarte mici. PLUVIODENUDARE → Este acţiunea directă pe care o exercită apa provenită din ploi şi topirea zăpezii asupra elementelor de la suprafaţa solului sau a rocilor cu care intră în contact. 1. Definti termenii : ZONĂ DE SUBDUCȚIE , PRĂBUȘIRE, ALUNECARE DE TEREN ,ALBIE MINORĂ. ZONĂ DE SUBDUCȚIE → Termenul de subducție se referă la zona diametral opusă celei de rift; cutremure și lanțuri muntoase vulcanice. PRABUȘIRE → Deplasari ale unor volume de roci, stanci, care se priduc brusc, aproape instantaneu sub efectul gravitatiei. Se produc prin cadere libera, rostogolire, surpare in urma dezagregarii. Exista mai multe tipuri: prabusiri individuale , prabusiri in masa, prabusiri alunecari. ALUNECARE DE TEREN → Sunt deplasări gravitaţionale care se produc cu viteze variabile, dar în majoritatea situaţiilor sunt ridicate. ALBIE MINORĂ → - Partea cea mai joasă a văii prin care apa curge permanent sau cea mai mare parte a anului, respectiv suprafața de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obișnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor 1. Definiti termenii: FORMĂ DE RELIEF, TASARE, OGAȘ. FORMĂ DE RELIEF →Sisteme ale scoartei terestre care se reflecta in contururi ale fetei sale exterioare. Au dimensiuni si infatisari diferite rezultat al unei geneze si evolutii deosebite. In raport cu plan orizontal, formele de relief sunt pozitive (munte, deal) si negative (sub linia orizontului – crov, doline). Sunt formate din doua elemente – exterior (linii si suprafete) si interior (roca, structura). Se pot analiza caracteristici calitative (geneza) si cantitative (inaltimea, altitudinea). TASARE → Un proces gravitaţional lent care se realizează cu predilecţie în depozite groase sau în roci afânate cu porozitate mare ce permit, circulaţia apei pe  verticală. Între acestea importante sunt loessurile, depozitele loessoide, nisipurile argiloase, slab cimentate şi depozitele groase. OGAȘ → Forma de relief negativa cea mai dezvoltata, creata prin siroire, cea care premerge torentul; are dimensiuni foarte mari (sute de metri), latimi de mai multi metri si adancimi care desi variaza, depasesc frecvent cativa metri; sectioneaza nu numai depozitul de versant ci si o parte mica din stratele de sub acestea. Rezulta din cresterea dimensionala a ravenei, procesele fiind asemanatoare. 1. Definiti termenii: GEOMORFOLOGIA EROZIVO-ACUMULATIVA, MIȘCĂRI OROGENETICE, TERASĂ FLUVIATILĂ. GEOMORFOLOGIA EROZIVO-ACUMULATIVA → Numita si geomorfologie sculpturala; studiaza relieful creat de agentii externi prin procesele de eroziune si acumulare. In cadrul ei se separa mai multe ramuri: gemorfologia fluviatila, geomorfologia glaciara, geomorfologia periglaciara, geomorfologia dinamica. MIȘCĂRI OROGENETICE → Au loc în sectoarele de ciocnire a plăcilor; se produce cutarea, metamorfozarea şi înălţarea materialelor ce alcătuiesc marginile acestora. TERASĂ FLUVIATILĂ → Sunt forme de relief formate dintro suprafață plană care are racorduri abrupte cu suprafețele adiacente (în sens vertical), reprezintând o fostă albie, rămasă suspendată ca urmare a adâncirii albiei unui râu 1. Definiti termenii : GEOMORFOLOGIE TECTONO-STRUCTURALĂ, SOLIFLUXIUNE ,SCOARȚĂ DE ALTERARE ,ALBIE MAJORĂ. GEOMORFOLOGIE TECTONO-STRUCTURALĂ→ ramura a geomorfologiei genetice, studiaza relieful create de factorii interni, indeosebi miscarile tectonice; include analiza macroformelor – geomorfologia regiunilor de platforma, a regiunilor de orogen, iar la scara regionala raporturile dintre structura si alcatuirea geologica si relief actiunea diferentiata a agentilor externi pe acestea si relieful specific creat. SOLIFLUXIUNE → Deplasări la care patul de alunecare este situat la nivelul unui orizont îngheţat dintr-un sol sau depozit din etajul alpin sau la contactul acestora cu rocile de la baza lor SCOARȚĂ DE ALTERARE → Constituie depozitul rezultat în urma proceselor de meteorizare şi biochimice şi care este prezent pe suprafeţe orizontale şi cvasiorizontale  ALBIE MAJORĂ → Porțiunea de teren mai ridicată din valea naturală a unui curs de apă, acoperită de ape numai în timpul nivelelor mari și al viiturilor. 1. Definti termenii: MIȘCĂRI EUSTATICE, TORENT, MEANDRU MIȘCĂRI EUSTATICE → Mișcări pe verticală, de ridicare (pozitive) și de coborâre (negative), ale nivelului apelor oceanice, având o anumită importanță în producerea transgresiunilor și regresiunilor marine TORENT → Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune MEANDRU→ Buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes. II 2. AGENT TIP DE AGENT PROCES FORMA DE RELIEF GEOMORFOLOGIC REZULTATA Apa curgatoare extern Eroziune, transport, meandru acumulare Miscarile orogenetice Intern Cutare Lanturi de munti, cordeliere, fose gheata Extern Exaratie, transport, Circ glaciar, vale glaciara, acumulare rimaye 2. AGENT TIP DE AGENT PROCES FORMA DE RELIEF GEOMORFOLOGIC REZULTATA Apa curgatoare extern Eroziune, transport, Vale, lunca, ostrov, acumulare renie, terasa Miscari epirogenetice Intern inaltare Lanturi de munti Apa curgatoare extern Eroziune, transport, Albie minora acumulare 2. AGENT TIP DE AGENT PROCES FORMA DE RELIEF GEOMORFOLOGIC REZULTATA Apa curgatoare extern Eroziune, transport, Albie minor, acumulare meandre, diguri Miscari orogenetice Intern Cutare Lanturi montane, cordiliere, fose gheata extern Exaratie, transport, Circ glaciar, vale acumulare glaciara, rimaye 2. AGENT TIP DE AGENT PROCES FORMA DE RELIEF GEOMORFOLOGIC REZULTATA vant Extern transport Dune de nisip Intern cutare extern 2. AGENT TIP DE AGENT PROCES FORMA DE RELIEF GEOMORFOLOGIC REZULTATA Apa curgatoare extern eroziune Terasa Miscarile orogenetice Intern Cutare Munti, fose, cordiliere Apa marina extern Abraziune, Faleze, plaje, estuare acumulare, transport 2. AGENT TIP DE AGENT PROCES FORMA DE GEOMORFOLOGIC RELIEF REZULTAT Apa curgatoare extern Eroziune, transport, Albie majora acumulare Miscari epirogenetice intern Inaltare munti Apa marina extern Abraziune, acumulare, faleza transport III. TRANSPORTUL FLUVIATIL → Reprezintă procesul care se petrece permanent, întrucât este o exprimare a acţiunii gravitaţiei ce dă prin pantă cel puţin acel minim de energie suficient pentru a asigura curgerea apei de la izvoare spre locul de vărsare al râului. În funcţie de mărimile debitului şi vitezei curentului de apă, râul va căpăta anumite caracteristici dinamice în funcţie de care va antrena şi o cantitate mai mare sau mai mică de aluviuni. ȘIROIREA → Reprezintă procesul de concentrare a apei din precipitaţii pe trasee lineare care constituie aliniamente joase în lungul versanţilor. Scurgerea apei pe acestea se face cu o viteză mare impusă de masa de apă şi de pantă de unde o forţă a şuvoiului care se consumă prin erodarea materialelor de pe patul curgerii şi transportarea lor. Procesul începe lent, se accentuează pe măsura creşterii volumului de apă, sfârşeşte la scurt timp după ce ploaia a încetat şi este reluat la alte ploi similare. De aici caracterul discontinuu în timp datorită manifestării ploilor torenţiale. ALBIA MAJORĂ → Porțiunea de teren mai ridicată din valea naturală a unui curs de apă, acoperită de ape numai în timpul nivelelor mari și al viiturilor. Albia majoră mai este denumită și luncă. Termenul se referă la un complex fizico-geografic de îmbinare între apă, uscat și vegetație. În cadrul luncii se pot observa grinduri fluviatile, cursuri părăsite, mlaștini și despletiri. PLUVIODENUNDARE → este acţiunea directă pe care o exercită apa provenită din ploi şi topirea zăpezii asupra elementelor de la suprafaţa solului sau a rocilor cu care intră în contact. Acest agent realizează dislocarea şi deplasarea materialelor în lungul versantului pe distanţe variabile, dar care în timp, prin însumare conduc la modificări importante ale pantei, alcătuirii solului şi la generarea unui anumit grad de degradare a terenurilor. ACUMULARE FLUVIATILĂ → este procesul prin care materialele antrenate de apa râului sunt depuse în albie sau la gura de vărsare în condiţiile în care numai există energie pentru a putea fi transportate. Acumularea este un proces selectiv, întrucât depunerea aluviunilor se realizează treptat în funcţie de capacitatea de transport pe care o are râul în diferitele sectoare (elementele mari rămân în albie în cursul superior pe când cele mici vor constitui masa principală a depunerilor din cursul inferior). Prin aluvionare rezultă forme de relief cu fizionomie, alcătuire şi dimensiuni variabile. EROZIUNE FLUVIATILĂ → este procesul mecanic exercitat de apa râului încărcată cu aluviuni asupra patului albiei şi malurilor. Se realizează în sectoarele unde râul dispune de energie suplimentară şi are viteză mare, fiind dependentă de scurgerea turbulentă, iar la marile viituri de cea în valuri. Prin izbirea rocilor de către şuvoiul de apă şi aluviunile transportate, acestea vor fi slăbite, dislocate şi antrenate în mişcare; ceea ce rămâne sunt nişte goluri mai mari sau mai mici în funcţie de volumul de rocă smuls. Se disting, prin raportare la locul unde se realizează acest proces şi la rezultate câteva tipuri. EOZIUNE DE SUPRAFAȚĂ → Eroziunea de suprafaţă nu este uşor de observat, deoarece stratul de sol spălat în cursul unui an, prin lucrările care se fac, şi îndeosebi prin arat, este înlocuit cu sol adus din adâncime. Totuşi, pierderea orizontului superior al solului este evidentă prin scăderea recoltelor, care an de an devin tot mai mici. Pe măsură ce eroziunea înaintează, scade conţinutul de humus, culoarea se schimbă şi solul se subţiază. Apa ce se scurge pe versant are tendinţa de a se concentra pe mici albii, care unindu-se devin tot mai mari. Când făgaşele formate nu mai pot fi nivelate prin arat, se ajunge la eroziunea de adâncime. Când făgaşele se adâncesc mult, se formează ogaşe, iar când malurile se surpă, se formează ravene. IV 1. Alunecarile de teren A = rapa de desprindere principala B = masa de alunecare C = fruntea alunecarii D = patul de alunecare 2. defrișării pădurilor(copacii fixează solul și previn apariția unor astfel de incidente) cutremurelor ploilor abundente dintr-o anumită zonă(pământul se înmoaie și se desprinde de versanți) topirea bruscă a zăpezii 3. − adâncimea la care se află suprafaţa de alunecare − viteza de alunecare care reprezintă mărimea deplasării masei de pământ raportată la timpul în care s-a produs aceasta − direcţia de evoluţie a procesului de alunecare pe versanţi şi taluzuri împarte fenomenul în alunecări deplasive şi alunecări detrusive − poziţia de rupere faţă de stratificaţia pământului: consecvente, insecvente şi asecvente; − vârsta alunecărilor: active şi stinse − caracterul materialului alunecat: alunecări de ordinul I care afectează masivele de pământ în structura naturală şi alunecări de ordinul II care sunt reactivări ale unor alunecări mai vechi − gradul de activitate: stabilizate, parţial stabilizate, active; − mişcarea masei alunecătoare: rotaţie sau translaţie 1. 1-versant 2-terase 3-frunte de teras 4-albie 5 -talveg 1. Ravenă A- zona de alimentare B- concentrarea șiroirii și șuvoaielor C- canalul de scurgere (în trepte) – maluri, fundul D- con de dejecție. 1.Terasa fluviatila = Prabusire A=  B= C = con de grohotis D = zona de desprindere a materialului 2. Conditii de realizare: Verantul sa aiba panta mare si rocile din care este alcatuit sa intre in contact direct cu agentii externi Rocile sa fie heterogene si cat mai mult fisurate Stratele sa opuna rezistenta slaba Sa liseasca vegetatia Oscilatii termice/ de umiditate cu amplitudini mari realizate in intervale de timp scurt Frecventa ciclurilor de inghet-dezghet Circulatia apei prin crapaturile rocilor si indepartarea materialelor cu dimensiuni reduse Producerea dizolvarii Dezagregare produsa de radacini, largirea crapaturilor si separarea blocurilor de roca Activitati antropice Crearea de nise de eroziune la baza versantilor ce conduc la realizarea unei stari de instabilitate Dinamica procesului: Perioada indelungata in care roca este fragmentata in blocuri prin meteorizare si se slabesc elementele care mentin statbilitatea versantului - > se ajunge la limita de echilibru Ruperea echilibrului din cauza unei perioade cu precipitatii bogate/ cresterea brusca a temperaturii /seisme naturale sau provocate Intervine gravitatia -> imprima o miscare brusca a blocurilor de roca care cad la baza versantilor unde se sfarama, rostogolesc si se acumuleaza sub diverse forme 3. Clasificati procesulul dupa mai multe criterii: Exista mai multe tipuri: prabusiri individuale (depresindere bucata cu bucata dintr-un versant, apoi caderea si deplasarea gravitationala – dau acumulari de grohotisuri in lungul vailor sau la baza versantilor), prabusiri in masa (desprinderea unor blocuri mari de roca/versanti atunci cand intr-o culme montana se produc dezechilibre pe spatii si grosimi mari ale rocilor in urma unor explozii, cutremure, ploi torentiale puternice, pierderea stabilitatii versantului datorita eroziunii, trepidatii provocate de circulatia rutiera), prabusiri alunecari (deplasari de volume insemnate de roca/depozite care se realizeaza cand exista o instabilitate ridicata pe spatii largi. Se produc cand rocile sau depozitul din  care este alcatuit versantul primeste o cantitate mare de apa in urma unor ploi bogate si de durata a topirii zapezii) 1. Scurgerea torenţială = concentrarea unui volum mare de apă în lungul unui canal în care,datorită pantei mari, se scurge cu mare viteză, dispunând de o mare energie morfodinamică A- bazin de recepție B- canal de scurgere C- corn de dejecție D- ravenă 1. Sufoziune 2. A- crov, B- pâlnie, C- horn, D- tunel V DEZAGREGAREA PRIN INGHET-DEZGHET →Rezultatul producerii de variatii termice in jurul valorii de 0 gradein conditiile in care rocile au fisuri, crapaturi ce contin apa. Procesul este caracteristic indeosebi regiunilor in care climatul este favorabil acestor situatii (regiunile subpolare, temperate, in etajele alpin si subalpin), dar intensitatea difera in functie nu atat de amplitudinea termica, cat de frecventa producerii sale. Reprezinta procesul de distrugere si macinare a rocilor ca urmare a inghetului apei libere din porii si crapaturile rocilor Apa prin inghet isi mareste volumul, astfel determina presiuni foarte mari asupra peretilor fisurilor, care se largesc, cresc in adancime si se diversifica Este caracteristic regiunilor subpolare sau temperate – in etajul alpin si subalpin, pe versantii abrupti unde roca apare la zi TIPURI CLIMATICE DE SCOARTA DE ALTERARE → De tip detritic – caracteristica regiunilor reci/etajul alpin; domina dezagregarea prin inghet-dezghet ce duce la spargerea rocilor. Vegetatia este slab dezvoltata, rocile intra in contact direct cu factorii meteorologici. Rezulta depozite de grohotisuri De tip argilo-sialitic – in regiunile temperate oceanice, cu vegetatie bogata, climat umed si moderat termic, ce permit un proces de alterare avansat, care face ca in depozit alaturi de fragmente colturoase de roca sa existe argile de tip caolin, hidroxizi de fier si aluminiu; are o grosime de 2m. De tip carbonato-sialitic – specifica regiunilor temperat continentale (vegetatie slab dezvoltata, domina ierburile, climatul cu ariditate tot mai accentuata spre interiorul continentelor si diferentiat termic in patru sezoane) favorizeaza atata dezagregarile prin inghet-dezghet (iarna) si insolatie (vara), cat si alterarea (in anotimpurile de tranzitie cand exista umezeala). Rezulta o scoarta cu argila de tip illit sau montmorilonit, la care se adauga acumularea de carbonati de calciu si magneziu sub forma de concretiuni catre baza profilului De tip halosialitic - frecventa in deserturile tropicale cu climat arid, cald si cu putine precipitatii ce cad la intervale mari de timp, lipseste vegetatia. In aceste conditii dezagregarea prin insolatie si cristalizare este procesul esential; materialele rezultate sunt colturoase formand mari de pietre sau campuri de nisip. Procesele de alterare sunt nesemnificative si se produc in intervalele scurte cand cad precipitatii. In microdepresiuni rezulta cruste de saruri (provin fie prin evaporarea apei din lacurile existente, fie prin panza freatica). Datorita temperaturilor ridicate in timpul zilei apa incarcata cu sarurile aflate in depozit sau roci urca prin capilaritate la suprafata, iar aici prin evaporare rezulta acumularea sarurilor (cloruri, sulfati, carbonati) sub forma de cruste cu  grosime diferita si care sunt numite sebka in Sahara, takare in Asia Centrala, salinas in Atacama. De tip terra-rosa - prezenta in regiunile subtropicale pe rocile calcaroase. Climatul cu doua sezoane distincte (iarna racoroasa si ploioasa si vara uscata si calda) si o vegetatie dominata de arbusti favorizeaza alterare. Se ajunge la un depozit argilos cu acumulari de oxizi de fier de unde culoarea rosie sau pestrita. De tip feralitic - se dezv in conditiile unui climat cald si umed, cu 2 sezoane (regiunile de savana si in cele cu musoni). Depozitul este bogat in argila cu oxizi de fier si aluminiu, ca urmare a unei alterari diferentiata sezonier: in anotimpul ploios circulatia apei de sus in jos, hidroliza este importanta conducand la indepartarea din rocile silicioase a bazelor si a silicei; in sezonul arid se produce un proces invers de circulatie a apei incarcata cu oxizi de fier de jos in sus, ceea ce face ca la partea superioara a depozitului sa se inregistreze o concentrare a oxizilor care prin acumulare genereaza o placa groasa de culoare rosie – laterita De tip allitic/lateritic/limonitic - este intalnita in regiunile ecuatoriale cu climat cald si umed, cu o vegetatie bogata. Aici, alterarea este premanenta si intensa, rezultand un depozit argilos (caolin) cu grosimi de zeci de metri ce contine oxizi de fier si aluminiu. METODE SPECIFIFCE GEOMORFOLOGICE→ Ele au fost create în procesul cunoaşterii şi analizei reliefului, dar în timp prin valoarea şi expresivitatea reprezentărilor, unele au început a fi folosite şi în alte domenii geografice, geologice etc. - metoda morfografică are la bază interpretarea hărţii topografice. Prin ea se reprezintă şi analizează diferitele tipuri de interfluvii, văi, versanţi în funcţie de fizionomia lor. - metoda morfometrică - foloseşte hărţi topografice în realizarea prin măsurători, calcule a unor reprezentări cartografice prin care se obţin aprecieri cantitative asupra reliefului. Între acestea sunt gradul de fragmentare în suprafaţă şi pe verticală, înclinarea suprafeţelor ce compun relieful etc. - metoda blocdiagramei - constă în realizarea unor reprezentări tridimensionale prin care se stabilesc corelaţii între componentele generale care definesc relieful şi acelea de natură geologică (rocă, structură). - metoda schiţelor panoramice prin care se obţin reprezentări schematice, de esenţă a elementelor caracteristice reliefului; pe unele prin culori şi areale sunt indicate şi principalele formaţiuni geologice şi elemente semnificative în peisajul geografic (conturul unor aşezări, areale cu anumite asociaţii vegetale etc.). - metoda profilului geomorfologic facilitează redarea sintetică pe anumite direcţii a caracteristicilor reliefului (fizionomie, trepte de relief) şi corelarea acestora cu datele de ordin geologic. Varietatea tipurilor de profile ce pot fi realizate impun ca această metodă în prim planul cercetării geomorfologice. - metoda cartării geomorfologice se bazează pe observaţii, măsurători, comparaţii efectuate pe teren. Constă în localizarea pe hărţile topografice a formelor de relief şi a proceselor actuale, marcarea lor prin semne (deosebite ca mărime în funcţie de scara hărţii) şi areale. Cartarea este însoţită de descrieri detaliate. Rezultatele aplicării metodei conduc la realizarea de hărţi geomorfologice generale sau hărţi cu un anumit specific (ex. harta teraselor, harta proceselor de modelare actuale etc.). - metoda crochiurilor este folosită în cercetările de pe teren, având caracter expeditiv; prin ea sunt puse în evidenţă trăsăturile generale ale reliefului care reflectă aspecte de ordin morfografic sau morfometric, anumite trepte de relief cu semnificaţie aparte. - metoda profilelor schematice se aplică pentru înregistrarea unor situaţii de detaliu în anumite sectoare; se foloseşte pentru evidenţierea configuraţiei unor forme de relief, pentru prezentarea deschiderilor în diverse depozite etc. DIRECTIILE IN STUDIUL RELIEFULUI → - au impus câte un domeniu distinct al Geomorfologiei - Analiza morfografică - descrierea fizionomiei principalelor forme de relief (interfluvii, văi, versanţi etc), indiferent de geneza şi evoluţia lor (se întocmesc profile şi harta morfografică, etc.) - Analiza morfometrică - interpretarea valorilor rezultate din măsurători şi calcule efectuate direct pe hărţile topografice (înălţimi, distanţe) sau pe diferite hărţi întocmite pe baze topografice la scări deosebite; acestea au referire strictă la anumiţi indicatori morfometrici (pante, fragmentarea orizontală, energia de relief, ierarhizarea sistemelor de văi şi de interfluvii, expoziţia versanţilor etc.; pentru fiecare se realizează hărţi şi diagrame). - Analiza morfogenetică sau morfosculpturală - cunoaşterea genezei şi evoluţiei treptelor de relief sunt reprezentate pe hărţi geomorfologice generale; suprafeţe de nivelare, nivele de eroziune, piemonturi, terase, lunci etc.) - Analiza morfodinamică - se stabileşte mai întâi potenţialul suprafeţelor ce compun relieful pentru anumite tipuri de procese de modelare (potenţial morfodinamic, risc morfodinamic), apoi agenţii şi procesele care le afectează, consecinţele asupra utilizării terenurilor şi perspectiva evoluţiei lor (morfodinamica actuală); se realizează harta proceselor actuale, schiţe de hartă şi profile pentru forme reprezentative. - Analiza morfocronologică - stabilirea etapelor, fazelor prin care a trecut evoluţia reliefului unei regiuni precum şi a vârstei acestora; se întocmesc diagrame geocronologice; - Analiza morfostructurală - raportul dintre caracteristicile structurii geologice în funcţie de care se produce modul de acţiune al agenţilor externi şi formele de relief rezultate (ex. cueste, horsturi, grabene, etc.); se realizează hărţi, profile. - Analiza morfolitologică - raportul dintre caracteristicile fizice şi chimice ale rocilor ce intră în alcătuirea unei regiuni şi modul de acţiune al agenţilor externi în funcţie de care au rezultat forme de relief specifice (peşteri, chei, crovuri etc.); se întocmesc harta morfolitologică, schiţe de hartă, profile. - Regionarea – separarea în cadrul unui teritoriu a unor unităţi de relief în care există o anumită omogenitate sub raportul formelor, sistemului de relaţii evolutive, dinamice, funcţionale şi care reflectă peisaje specifice; se întocmeşte harta regionării geomorfologice. DEZAGREGARE PRIN CRISTALIZARE → Acest proces este legat de presiunea cristalelor care se formeaza din solutiile supraconcentrate existente in fisurile rocilor Apa din ploile rare/roua/ceata puternica in fisuri, se incarca cu saruri pe care le dizolva pana la saturare; prin incalzirea rocii, solutiile devin supraconcentrate creandu-se conditii pentru cristalizare Procesul se produce mai ales in regiunile semidesertice, dar si in cele temperate, unde conditiile morfogenetice sunt favorabile acestuia Acest mode de producere a dezagregarii se combina cu celelalte tipuri – mai ales insolatia ETAPA REALIZĂRII UNUI STUDIU GEOMORFOLOGIC → 1. Etapa studiului preliminar: Documentarea in lucrarile bibliografice cu privire la istoricul cercetarilor referitoare la relieful zonei studiate Identificarea si achizitionarea hartilor vechi/hartilor topo/ imaginilor aeriene/ imaginilor satelitare relevante pentru zona de studiu Realizarea unei serii de grafice si harti: profile geomorfologice, harta hispometrica, harta pantei terenului, orientarea versantilor, adancimea fragmentarii, densitatea fragmentarii Stabiliarea unui traseu cu procesele geomorfologice reprezentative 2. Etapa in teren: (poate fi stationar sau itinerant) Deplasarea in teren pe traseul prestabilit Masuratori, cartari, recoltare de probe, realizarea de schite/profile, fotografii, validari a unor date/informatii extrase din harti/imagini aeriene/imagini satelitare  3. Etapa de laborator Analiza probelor prelevate si a datelor existente Sintetizarea informatiilor Redactarea propriu-zisa a studiului DEZAGREGAREA PRIN INSOLAȚIE → Specifica regiunilor cu climat arid (desert, semidesert), unde variatiile diurne de temperatura sunt mari Se produc dilatari si contractari repetate si diferite ca masura la nivelul mineralelor care alcatuiesc roca -> aceste tensiuni conduc la slabirea pana la ruperea legaturilor dintre minerale, la aparitia crapaturilor. Efectul de insolatie este superficial si se produce pe adancimi de la cativa milimetri la cativa centimetri, acest lucru fiind dependent de gradul de conductibilitate termica a rocii Formele de relief rezultate -> grohotisuri cu dimensiuni variabile DEZAGREGAREA PRIN UMEZIRE/USCARE→ Procesul se manifesta indeosebi asupra rocilor din regiunile semidesertice si temperate, formate pe argila Prin umectarea puternica, rocile argiloase isi maresc volumul cu circa 30%, astfel incat apar presiuni care deformeaza roca. Cand se usuca, volumul se restrange si apar crapaturi de forma poligonala, astfel incat roca este sfaramitata pana la prafuri fine Rezulta coscove – un fel de placi argiloase care pe masura uscaciunii se fragmenteaza si uneori se transforma in praf grosier